1,766 matches
-
Acum, vă deranjează dacă mă întorc la lucru? Nu vreau să par nepoliticoasă, dar chiar nu știu cum vă pot ajuta și am de terminat un mobil până mâine. Polițiștii mărșăluiră până în camera personalului să-i interogheze pe nefericiții care bântuiau prin măruntaiele ei. Mi-am pus la loc masca și am început să iau linia de sudură la polizat, adâncită în gânduri. Shirley Lowell era numele fetei pe care o cunoscuse Hazel la școala de teatru, cea care se presupusese că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care le-am arhivat. Sunt aici, în ordine alfabetică, bineînțeles. Uitase complet de mine. Am ieșit din birou și am luat-o în sus pe scări, cu gândul să iau o gură de aer înainte să mă afund iar în măruntaiele subsolului. Pe drum, l-am zărit pe Ben care intra în biroul lui Philip Cantley; când am trecut pe lângă el, m-a onorat chiar cu un semn din cap. Mi-era peste poate să înțeleg în virtutea cărei viziuni despre lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu vor fi auzit niciodată o șuierătură precum aceea a unei bombe cu napalm care explodează - căci nu se asemăna nici cu cel mai teribil tunet al celei mai neîmblânzite furtuni; iar ochii lor nu vor fi văzut - nici în măruntaiele celui mai asurzitor dintre vulcani - un asemenea infern. Bieți sălbatici, care nu știau nimic despre adevărata sălbăticie! Ieși din colibă și, trecând pe lângă masa primitivă, luă o felie de turtă de manioc și o labă de maimuță care îi serviseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
peștele stătea în soare. Își schimbă poziția și cufundă padela în apă, îndreptându-se spre capătul potecii. Când sări pe uscat, aruncă peștele în apă și chiar acolo, pe mal, îl despică de sus și până jos și îi aruncă măruntaiele în mlaștină. Încă șiroind, îl atârnă de o creangă înaltă, la umbră, foarte la vedere pentru cineva care ar străbate acea potecă presărată cu urme recente. Între atâtea urme, le descoperi lesne pe cele ale lui Kano, cel cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
atunci când va veni clipa să-și despacheteze cadoul se va bucura teribil la vederea brățării făcute din șireturi vechi, pe care soțul ei tocmai o terminase, și a sculpturii abstracte pe care Jake o realiza pe masa din bucătărie din măruntaiele nefolositoare ale vreunei mașinării. Asta avea să fie o lecție pentru ei. În foaierul hotelului din Bath, unde se opriseră pentru o pauză din cursa cumpărăturilor de Crăciun, Hugo și Amanda stăteau și sorbeau câte-un cappuccino. Fără să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fiu mai exact - ăștia doi, Omul cu Tatuaj și bodyguardul huidumă care scuipă în stradă - oribil! -, chiar ar trebui să dispară din scenariul tău. Spectrul unui tocător de mare capacitate, care te macină în timp ce tu urli și arunci din tine măruntaie sau bucăți de oase, nu poate fi o perspectivă îmbucurătoare pentru un scriitor ce trăiește alimentându-se cu bere și cu ideea că viața este frumoasă, chiar și atunci când nu este. Mai ales dacă îți spui - și îți spui asta
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
poftă nebună să fiu din nou În brațele lui. Ne dădeam În grabă jos la stația lui și ne repezeam ca niște animale flămânde pe scări. Nu mă linișteam decât când Îi simțeam sexul zbătându-se, tandru și sălbatic, Între măruntaiele mele. Apoi adormeam obosiți și bolnavi unul În brațele celuilalt. Adesea ne trezea telefonul lui ingrid. Pe fondul conversației lor În germană, din care eu nu pricepeam o iotă, mă Îmbrăcam, Îmi aprindeam o țigară și plecam sau, mai bine
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
poftă nebună să fiu din nou în brațele lui. Ne dădeam în grabă jos la stația lui și ne repezeam ca niște animale flămânde pe scări. Nu mă linișteam decât când îi simțeam sexul zbătându-se, tandru și sălbatic, între măruntaiele mele. Apoi adormeam obosiți și bolnavi unul în brațele celuilalt. Adesea ne trezea telefonul lui ingrid. Pe fondul conversației lor în germană, din care eu nu pricepeam o iotă, mă îmbrăcam, îmi aprindeam o țigară și plecam sau, mai bine
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să pornească mașina, la un moment dat chiar reuși să demareze motorul, dar clacă imediat. Pe fața lui Betty apăru o undă de îngrijorare. — nu vrea ? Ken așteptă cîteva minute, încercă din nou să aprindă motorul, dar de undeva din măruntaiele mecanice ale mașinii mesajul fu din nou destul de clar : nU. acest nU ieșea dintr-un fel de fîlfîit neputincios, ca și cum niște aripi retezate s-ar fi rotit inutil într-un cilindru. — nu vrea, confirmă Ken. Calmul lui Ken o neliniști
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în creierul meu. taci, îi spun, dar Vocea gîndește mai departe. taci, îi spun, dar ea se încăpățînează să gîndească, să secreteze gîndire. Bestie, îi spun, limbric nenorocit, taci odată ! Dar Vocea continuă să mediteze, să reflecteze, să răscolească prin măruntaiele adevărurilor eterne. arunc cu o piatră într-o vitrină. taci, îi spun apoi Vocii, taci, sau am să sparg toate vitrinele orașului. Dar Vocea nu tace, continuă să-mi amintească lucruri pe care nu le pot suporta, despre care nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
lui Moise, s-a stăpânit să rostească împotriva acestuia cea mai măruntă judecată de ocară, zicîndu-i doar: "Yahveh să te mustre!" Ceas al mustrării care, iată, nu sosise. Spre deosebire de cel de-al treilea țârâit al soneriei, năpădind de undeva dintre măruntaiele de cârpă ale culiselor și înșirînd mulțimea timpanelor prezente pe sforicica sonoră a unui hîșcîit ca de insectă. Dinspre foaiere, la parterul lambrisat și aurit, penetrând draperiile, se zvârcoliră pe parchetele întunecate șerpii de lumină vopsiți într-un purpuriu vorace
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lui actuală pe la etajul trei. - ...Uite aici erau Scaunele de carne, butucii pe care vrednicii tarabagii despicau și despicau, într-o veselie, toate dobitoacele care le picau în mână... Aici bufnea apa. Când nu mai pridideau să împingă grămezile de măruntaie lepădate în ele de la viței, puhoaiele Bucureștioarei se răsculau, își săltau singure chepengurile răsturnate deasupra și croite din podețe groase și bulumaci. Și atunci, neîndreptățitele șuvițe năvăleau să pună ordine, dând huța-huța, pe viiturile lor, pe puradeii înecați din mahalalele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
marginea unui câmp cu mortăciuni... Dincolo de Hala Traian... Mai încoace de Institutul de Medicină Legală. Dublu dezorientat, cu privire la adresele la care îmi încredințasem colecțiile... Și într-un perimetru unde nu mai m-aș fi mirat să întîlnesc, galopând, sălbăticiuni cu măruntaie de clavecin între măsele... Între Dudești, Labirint și Sfânta Vineri chiar craniul Bucureștiului zace complet sfărâmat. ...Și abia acum mi-am amintit că, în Mozambic, talmudistul Rabbi Simeon bar Yose mi-a destăinuit necazul de moarte în care nu voi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
totul de această unsoare, țopăiau, cu salturile imprecise ale unor crupe nemaibătătorite, cam de mult, de bărbat, până se izbeau de căpriorii șopronului și cădeau înapoi pe spate, pe dușumea, hlizindu-se și, neajutorate precum niște gândaci, printre ligheonele cu măruntaie de liliac, furnici roșii, părți genitale de vulpe și oase de mierlă. Pe-o prispă, o călfăriță, atletică și mustăcioasă, strecurată probabil cu ajutorul unei limbi de încălțăminte într-o minusculă rochie lila, conducea ședințele de tratamente, prescrise, c-o seară
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca, din așternuturile în care se aventurase cu Ulpiu, să alunge mirosul de nătărău. Dar ce făcea Ulpiu? Ulpiu nu făcea nimic dăunător sau, oricum, dădea senzația că făcea mult mai puține lucruri impardonabile decât alții și, când, debarcat în măruntaiele unor București interbelici, se înscrie, dintr-un foc, atât la cursurile Facultății de Litere, cât și la conferințele Facultății de Drept, gestul nu-i semnifică neapărat hotărârea de a termina cu viața fără căpătâi de până atunci, ci denotă, mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
precipite către fapte mărețe. Dar oare nu la ei fusese trimis? Nu la ei, milostivii, bine și iutefăcătorii de minte? Nu la cei lângă care, dacă nu manifestai destulă mlădiere de spirit, o dată îți deschiau burta și-ți înădeau, din măruntaie, coadă de zmeu? Nu lângă cei care, pricepîndu-se să-ți ridice tot Bucureștiul- ntr-o mână, ți-l țineau acolo și ți-l spoiau în aceleași culori 161 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Plesnitorile, târfele, obligate prin natura profesiei lor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai consimte a se lăsa păcălită, făcînd-o acum cu numai 50. În mai puțin de jumătate de an, se ridică deci la ceruri, fără surle și trâmbițe, aproape o treime din Ulpiu. Odăița îi devine o neconvențională mansardă de conservatorist, măruntaiele îi șuieră, încheieturile îi scârțâie, omul nostru exersează din răsputeri și se acomodează cu moartea. Într-o după-amiază, din jurul datei de 30, secondată de alți vreo cinci propietari, Anghel Maria suspendă concertul, azvârle o parte din instrumente pe hol și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe taximetrul, se repezi glonț în cămăruța lui, acolo unde, după ce îl convocă șuierând pe Dulcele Doru, îi imobiliză întîi piciorușele agile, de crocodil. Îi descusu acestuia gulerul de marchiz. Îi slăbi din strânsoare nervurile gâtului și, scotocindu-i prin măruntaie, îi extrase, dintre zăcămintele fișelor statistice, un dosărel, concis și nutritiv, ca de serviciu secret, al numitului Victor Rugnis, domiciliat în zona Olari - Calea Moșilor, profesie incertă, oarecum literat, caracter întortocheat, 32 de ani, regele-artist al Bucureștiului ce trebuia călcat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
seara și noaptea trecută, băuse nemăsurat de mult și frumos. Nemăsurat de mult, cum numai el mai știa, înclinînd încetișor gâtul sticlei, durdulii și cu etichetă străină, suspendînd-o la diferite distanțe și permițând lichidului brumat să-i alunece direct în măruntaie. "Pinky, îl firitiseau prietenii, tu ești un om făcut. Tu ești singurul tip realizat dintre noi. Tu și numai ție îți vine la îndemînă să te ocupi tot timpul cu Arta!" Băuse el nemaipomenit de frumos, dar Andra nu fusese
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu e vreo proastă. Și ea l-a iubit pe Robin. Unei cumnate, ajutată de-o soție răzbunătoare, îi vine rușinos de lesne să prepare cele mai justițiare feluri de mâncare din lume. O otrăvitoare!... se zburliră, pline de respect, măruntaiele emoționate ale lui Pinky, măruntaie care se înfruptaseră și ele, doar cu puțin înainte, din arta justițiară și gastronomică a bătrânei. Concertase pe mai toate scenele importante ale lumii. Halise pe la jumătate din recepțiile tipilor care ilustraseră măcar talentul de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ea l-a iubit pe Robin. Unei cumnate, ajutată de-o soție răzbunătoare, îi vine rușinos de lesne să prepare cele mai justițiare feluri de mâncare din lume. O otrăvitoare!... se zburliră, pline de respect, măruntaiele emoționate ale lui Pinky, măruntaie care se înfruptaseră și ele, doar cu puțin înainte, din arta justițiară și gastronomică a bătrânei. Concertase pe mai toate scenele importante ale lumii. Halise pe la jumătate din recepțiile tipilor care ilustraseră măcar talentul de a-și mișca, cu abilitate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aprecieze că, în sfârșit, "Cafeneaua Veche" avea program artistic. - Și atunci, tipul și-a scos aparatul vocal către noi... A pus gheara pe microfon. Și s-a pornit să ne pocnească în stânga și-n dreapta, cu discursul lui, acolo, în măruntaiele Pământului. - Cine, Daniele? Spune-ne și nouă: chestia aia cu metroul? - Care, Cristi?... Tăceți, bă! Lasă-l să ne zică de la început. Ce-i cu metroul? 299 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI IF-ul îi spuse șoferului să mute
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe piept. Gabi cel Norocos și Relu Înmiresmatul, luptând, îl obligau să-și mențină brațele în prelungirea trupului. Pe când, cu răsuflare hârjâită de dragon misterios, Fiorosul Marcel își desfăcuse, generos precum o umbrelă, maxilarele, nesolidarizate de nici un cartilaj. Aspirând în măruntaie trunchiul cilindric al scundului propagandist, din care, o secundă înainte de ultima îmbucătură, rămăsese afară doar frizura albită, bogată, tunsă scurt, plus limba ascuțită a cravatei, care i se ridicase și îi spânzura peste creștet. În sfârșit, în cel de-al
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce era mai bun. A, dat femeile la o parte, a deschis o fereastră și a ales. - P-asta să mi-o pui, p-asta și p-asta. Să n-avem vorbe! Cu mine nu se-nghite! Slugile au spălat măruntaiele din care mai picura grăsimea și sângele, au încins un grătar și și-au văzut de treabă. Doamne ferește de așa mușterii! Hangiul striga la ele vesel și cu oarecare îngrijorare. Bozoncea chemase lăutarii la masa lor și-i judeca: - Mă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lemn, pe rând, tot mai înverșunat, pe măsură ce țipetele de moarte ale animalelor creșteau îngrozite. O dată i se încrîncenă inima lui Pisică. Privi animalele despicate la repezeală. Cîtiva hamali le cărau afară, și bazinul de ciment, în care nu rămăseseră decât măruntaiele, se umplu de oameni. Altă echipă, ce așteptase până atunci, le împărți în grămezi: rinichii de o parte, inimile mici și roșii de alta. Șiruri lungi de mate, ca o dantelă, atârnau peste marginile de beton. - Gata, nea Marine? - Gata
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]