933 matches
-
se tăvălesc de râs cucoanele. Tinerii joacă, parcă-s purtați de vârtejuri, joacă de nu mai pot, gâfâie și-s numai pic de apă; iar lăutarii țipă din scripci ca niște nenorociți cărora li se scot, cu clește de fierar măselele... Mă întorc în tabără cu cumătrul Zaharescu prin întunerecul slăbit al ceasului dinnaintea zorilor. Regimentele de artilerie și cavalerie duc caii la apă. Sus cerul cenușiu stă gata să ploae. O pâclă nevăzută se râdică încet-încet; dinspre fântâni, dela călăreți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Rădășenilor fără să vadă satul, și deatuncea ziua aceia se sărbătorește. Bogdan se duce la o mănăstire în munții Neamțului, acolo, la o prisacă, vorbește c-un călugăr, care-i povestea, pe când era el copil, bătălia dela Războeni. Scoate o măsea cu cleștele. Urmărirea boerilor pe care Jderii i-au prins și i-au adus la Vaslui. Iarnă grozavă. Viscol. Ger mare. Sănii. Ape înghețate. Pe când în iarna 1475 a fost moloșag Podul Înalt. Bătrânul Nechifor Căliman cu unii din feciorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fost identificate numeroase așezări omenești, statornice, caracterizate printr-o permanentă activitate productivă, și au fost identificate anumite preocupări artistice. Pe teritoriul orașului Huși și în împrejurimi (Râșești, Dobrina, Vutcani), arheologii au descoperit un fragment de femur, o bucată de fildeș, măsele de mastodonți etc. S-au găsit, de asemenea, unelte ale oamenilor preistorici (paleolitic și neolitic): răzuitoare și lame de cuțit (la Curteni și Arsura), vârfuri, percutoare, nuclee de silex, topoare de mână, unele șlefuite și perforate, dălți etc. Informația arheologică
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lui mijloace aici. Într-adevăr, cu multă bunăvoință și pot zice curaj, a sosit duminica viitoare într-o brișcă încărcată cu aparatele necesare; mi-a plombat la repezeală dinți care ar fi avut nevoie de un tratament, a scos câteva măsele maicelor și a plecat în grabă, încărcat cu stofe mănăstirești... [Germanii strângeau pe capete tot ce le putea servi: mașini, aparate electrice, ventilatoare, curele, sticle, fără a mai vorbi de apro vizionări și vite...](Ibidem, p. 183. ) mizerii Noi mâncăm
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
p. 92, 100, 88, 149. 3. Aderea A., Descântece de deochiu, 1923, Izvorașul, nr. 910, p. 8. 4. Aderea A., Descântece, 1937, Rev. Izvorașul p. 68, nr. 2, p. 102, nr. 3. 5. Aderea A., Descântece de najit (durere de măsele), 1938, Rev. Izvorașul, anul XVII, ian. 1938, nr. 1., p. 30. 6. Aldea I.R., Descântece, 1923, Rev. Șezătoarea, p. 40. 7. Alexa D., Descântece pentru a face borșul, 1929, Rev. Frângurele III, IV, 17. 8. Alexandrescu V. sau V.R. Ureche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
lumea. Parcă făcusem cine știe ce izbândă. Cu cât să deșartau sacii și butelcile, cu atât poveștile vânătorești deveneau mai gogonate. Ca să dau o idee despre ce este în stare să istorisească un vânător sătul cu o ploscă de Cotnar trasă la măsea, e destul să spun următoarea întâmplare a lui Codreanu, care se jura pe oțelele puștei lui, tot ce-avea el mai scump pe lume, că era adevărată: Într-o zi la o goană, povesti el, am împușcat un hrăpariț 133
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ta, să ne dai ce ai la îndemână, întâmpinai eu; n-avem noi în casa ta să poroncim de bucate. Să știi însă un lucru, iubite Manolucă, că nici morți nu plecăm de aici pănă nu vom pune ceva la măsea. Uite nici n-avem putere să ne ducem, chiar dacă am voi. Și unde, Doamne iartă-mă, să ne ducem pe arșița asta. Bată-vă să vă bată, hămisiților! Ei, bine, iaca, oi poronci să vă deie ceva, numai să vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Șăfu, unii mai căcăcioși deja schimbaseră stăpânul, bravo, moșule, îl lăudau. Șăfu a trecut, s-a îmbrăcat în liniște, ne-a zis „Servus“, cu vocea aia a lui seacă, și a tăiat-o. Șubi era în genunchi și-și culegea măselele. Abia după aia am aflat că se apucase Șăfu să tragă de fiare. Venea la școală, la sala de sport. Sâmbăta trăgea de fiare și făcea jogging pe stadion. Se simțea amenințat și se pregătea. De atunci, mulți s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
la punct să evite. Ne joacă. Așa simțim. Noi vrem să-l tragem de limbă despre Ceaușescu, și el bate câmpii că s-a tuns pe la spate, că l-a luat primăvară și o să-i înghețe inteligența, că îl doare măseaua și trece pe Alcoolcalmin, ca să nu-l apuce melalcoolia. Dacă nu venea aici, se ducea la o cârciumă la el acolo, la Bomboana, pe unde-și face veacul. - Am auzit că aveți probleme pe la facultate. Într-adevăr, aveam cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
coana Andromaca, mândra matroană albanezoaică, soția lui Sotir de la „Bucureștii de altădată“ În prima ediție, cârciuma din colț cu vin bun, mâncări de casă și plăcută atmosferă familială, pe vremea când Îmi speriam prietenii spărgând sâmburii de măs line Între măsele, ca bunicul de pe Vâlsan. Cum nici pe coana Eugenia, pe „țața Eugenia“, cum Îi spuneau rivalele ei de moarte și cu un sfert de veac mai tinere, dar respectuoase totuși cu ea nevoie mare, de n-ar fi decât numai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
s-au sacrificat măritându-se, din disperare sau bune conve niențe sociale, cu vreun imbecil sau prost-crescut care le-a dăruit, În toate formele legale, cu boale lumești, le torturează cu gelozii retrospective și Își sug Înaintea lor la masă măselele cariate - nu le am căutat și nu le-am cercetat de unde vin și Încotro le este gândul; și asta numai din pricina acelor timidități fricoase ce Încă mai păstrez În fața apariției lor Întâmplătoare, brusce și sporadice ca a stelelor rătăcitoare la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
arșița soarelui trebuie prevăzute ca un minimum necesar de sportivitate, fără de care, domnule Cutare, mai bine rămâi acasă, trăgând lanțul cu mâ ner al constipațiilor tale rebele de fiecare zi, dacă-ți este atât de antipatică pulberea scârțâindu-ți printre măsele și albin du-ți chica. Pulbere care nu-i jegul orașului și face inutil săpunul. Îți scoți simplu de tot cămașa de pe tine, te apleci și te speli soldățește la fântână până la brâu, și te usuci În bătaia soarelui, ca să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
primăriei. Iar dacă prinzi unul cu pisica bunicii beteagă, om te faci“. La celălalt capăt al mesei, un stomatolog ușor afumat dă din cap neîncrezător: „Adu-mi-l mie sâmbătă după-masă pe deputatul ăsta al tău cu o infecție la măsea. Să-l văd eu cum mi se uită în ochi ca un copil care și-a pierdut părinții și scot de la el și un combinat. Nimic nu se compară cu durerea de dinți. Dacă-mi pun ambiția și-l scobesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
confrații lasă capetele-n jos ca, și cum trebuie să-și amintească urgent un anume lucru, iar acesta întârzie. „Hai noroc, și când ne-o fi mai rău, ca acum să ne fie!“, zice ridicând paharul sculptorul de dinți și măsele. „Câtă dreptate poți să ai - spune chirurgul ridicând paharul -, hai să trăim!“ Torționarii morți tineri În anii de după război, unii intelectuali și-au oferit necondiționat serviciile rușilor. N-au spus: „O s-o omor și pe mama, dacă mă puneți șef
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
s-a vindecat. Altădată a fost pedepsit să stea o oră întreagă pe vârful picioarelor, iar când a terminat această pedeapsă a strigat cât a putut: „Trăiască Biserica lui Cristos!” Odată, povestea Pr. Mihai că avea o mare durere de măsele și plimbându-se prin celulă, ca să mai uite de durere, cânta încet „Ave Maria”. Caraliul care era de serviciu l-a auzit, l-a scos afară din celulă și l-a bătut până l-a lăsat aproape mort. În timp ce se
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
niciodată în Europa (cred că nici nu ar avea loc pe drumurile noastre) trebuiau să fie frumoase ca niște mirese înainte de întâlnirea cu America, țara infinitului rutier. Ajung la Toronto în jur de ora 2.30 dimineață, scuipat ca o măsea stricată într-o parcare, în cel mai mare oraș al Canadei. Cioran cred că s-a înșelat atunci când a numit Parisul "garaj apocaliptic". Toronto este orașul căruia i s-ar potrivi cel mai bine această caracterizare. Nu am simțit nici un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mă aduse în starea aceea neagră când stabileam pariuri existențiale: „Dacă nu se întoarce cu fața spre mine, îmi va fi tot mai rău și voi muri aici”. Așa a fost. La prânz - controlându-mi mereu limba, jucând-o între măsele și cerul gurii, nu, nu era umflată, nu era un cancer - n-am putut mânca nimic, indispunându-mi tovarășii, aducându-mi aminte că tata, când nu voiam să mă ating de furculiță și cuțit, îmi cerea să mă ridic de la
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
selecție, nimic nu e pur și e greu să găsești o sită folosită care să nu aibă măcar o găurică astupată. Vorbesc ca un frustrat, dar spun adevărul. Și pe urmă, în anii nebuni, nebuni, când se atinsese paroxismul și măseaua trebuia scoasă, în anii apelurilor, pentru articolul 8 din Proclamația de la Timișoara, pentru legea lustrației, pentru victimele din Piața Universității, pentru, pentru... liste, mereu aceiași oameni: eliberatorii, martirizații, eroii - vorba lui Dinescu: Numai morții sunt eroi!“; gândeai ca ei, fuseseși
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pe Mioara să plece, imediat după tranzacție. Ea se uita mereu la mine acasă, îmi povestea toate temerile sale, cum abia închidea ochii noaptea, de frică să nu viseze urât, cum încă o mai durea maxilarul de la o extracție de măsea fără anestezie, cum o băteau papucii prea strâmți și cum o plesnise maică-sa când îi ceruse să-i cumpere alții. În timp, dezvoltasem un soi de duioșie și de fascinație pentru Mioara, chiar dacă era la fel de stupidă ca și oaia
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
orașe, Emilian Grovu, Gheorghe Grovu și preotul Ilarie Budac au oftat adânc din străfunduri de rărunchi, au luat tocul cu peniță claps în mână, au muiat în călimara de pe biroul președintelui sfatului, cu cerneală violetă, culoarea otrăvii, au scrâșnit din măsele și au semnat, consfințind în felul acesta predarea întregii agoniseli de generații a familiilor lor, viitoarei gospodării agricole colective, știind că în felul acesta pierdeau tot ce înaintașii lor, de la căderea obăgiei încoace cuceriseră prin luptă și jertfă de sânge
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
o recreație, în cursul unei lupte în care mă angajasem fără nici un spirit de rivalitate și cu cele mai sportive intenții, am însemnat victoria mea împingând pe colegul adversar peste soba enormă, cu stâlpii albi, veche și slabă ca o măsea stricată, aceasta s-a prăbușit cu zgomot în uimirea și entuziasmul clasei. Amețit de lovitura primită, plin de moluz, de var, de funingine, bietul meu camarad se uită cu spaimă în jurul său, percepând intuitiv, pentru prima oară, sensul dureros al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
masochist o privire înăuntru. Mulți spuneau că se uită să vadă până unde pot să ajungă absurdul și ridicolul manifest, dar de fapt plăcerea lor era similară cu cea pe care-o ai când dai cu limba, repetat, la o măsea cariată și care te doare. Te doare, dar asta nu te împiedică să o zgândărești suplimentar și săți produci o și mai mare durere. Asta doar așa, să vezi până unde se poate ajunge. Nu realizezi că, de fapt, se
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
chinuia teribil. Dacă ar fi iubit-o ar fi putut crede că purtarea lui e gelozie pură, dar ceea ce simțea pentru ea nu era dragoste, mai degrabă o antipatie și dispreț, iar despărțirea de ea ar fi fost precum o măsea dureroasă care-i aducea alinare extirpând-o. Se lăsase la voia întâmplării, fără a căuta soluții. Le ignora și nu căuta nici o alternativă. Își adusese aminte cum medicul psihiatru o avertizase că pe viitor va avea mari probleme. Trebuia să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Clipele erau tăcute, dar renunțară și unul și altul a se mai privi în secret. Ea își dorea ca dragostea întâlnită săi fie o ștafetă de lumină în viața ei, să nu fie o bijuterie împrumutată, neîngrijită sau ca o măsea stricată după ce o dai afară și nu-ți mai pasă de ea. Voia gustul absolut al iubirii, al vieții, să simtă că are o familie, că este protejată, iar iubirea prezentă să-i spună în fiecare zi „bună dimineața”. Remarcă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
găsești drumul pe care-l cauți niciodată. Alcoolul, ca și drogurile nu sunt decât niște cioburi de sticlă care taie ca o sabie ascuțită și nemiloasă. Alcoolul te face să-ți pierzi personalitatea și demnitatea. Te scoate ca pe o măsea rea din rândul celor bune. Glasul lui abia șoptit frânse câteva cuvinte amare, iar privirea îi rămase undeva pierdută. - Unii oameni sunt mult mai deștepți decât par, iar alții sunt mai proști decât sunt, unii sunt neajutorați, iar alții sunt
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]