8,850 matches
-
a îndreptat, s-a uitat la fiecare dintre noi în parte și a zâmbit ca un copil prins cu o smochină furată. Wenrero era și ea om ca toți oamenii. Eram fermecată. Le-a mulțumit mamelor mele pentru vasul cu măsline, brânză și pâine proaspătă care-i fusese lăsat. Înainte de a mânca, a spus o rugăciune într-o limbă care suna ca țipătul de uliu. Am râs la auzul ei, crezând că glumește din nou, dar femeia cu părul roșu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și noi o priveam în timp ce ea lua doar câte o înghițitură din fiecare fel de mâncare care era pus înaintea ei. N-a zis nimic despre friptură, nici despre pâine și nici despre dulciuri. N-a lăudat brânza și nici măslinele uriașe pe care mamele mele le culeseseră. N-a băgat în seamă nici berea făcută de mama. Dar deja nu mă mai miram de tăcerea Rebecăi. Mă obișnuisem cu gândul că ea nu era o femeie ca mamele mele sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu purtau nimic. Era ca atunci pe drum, doar că acum nu mă mai chinuiau durerile de picioare. Am văzut un pitic care cotonogea un măgar alb ca luna și am văzut un mare preot îmbrăcat în caftan care cumpăra măsline. Și apoi am văzut-o pe Tabea. Sau cel puțin cred că am văzut-o. O fată de înățimea și culoarea ei a apărut în fața noastră. Era îmbrăcată în hainele albe ale templului, cu capul ras și cu amândouă urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să-mi pregătesc trusa pentru călătorie. S-a dus la Rahela și i-a zis: - De ce n-o iei pe Inna cu tine la regină? De ce vrei s-o iei pe Dina de lângă mine tocmai acum când trebuie să culegem măsline? Mătușa mea a ridicat din umeri: - Știi că Inna nu mai poate să meargă așa departe cum e orașul. Dacă vrei să iau o scalvă cu mine, așa o să fac. Dar regina așteaptă două moașe și nu va mai voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lăudase pentru priceperea ei și-i dăruise un colier din pietre de onix. Când am ajuns acasă, mama m-a îmbrățișat fără să simtă nimic din noua căldură care mi se cuibărise în trup și m-a trimis la cules măsline, unde era mult de muncă. Zilpa mă aștepta acolo. Supraveghea presa și abia mi-a răspuns la salut. Chiar și Bilha care știa să citească în inimi era ocupată cu câteva urcioare de ulei care crăpaseră și nu vedea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Așnan a întrebat dacă fiica cea drăguță a lui Iacob n-ar putea să-i țină de urât în timpul convalescenței, un mesager a și fost trimis. Omul regelui chiar a adus un sclav care să-mi țină locul la culesul măslinelor. Mama a găsit că gestul era unul chibzuit și generos. - Las-o să se ducă, i-a spus ea tatălui meu. Iacob n-a obiectat și l-a trimis pe Levi să mă însoțească până la ușa dormitoarelor femeilor din palatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am început să-mi dau seama ce se întâmplă cu corpul meu și să înțeleg plăcerea dragostei. Nimeni nu ne-a deranjat. A venit noaptea și ne-a fost lăsată mâncare la ușă - fructe minunate și vin auriu, pâine proaspătă, măsline și turte înmuiate în miere. Am înfulecat fiecare înghițitură ca niște câini înfometați. După ce am mâncat, m-a spălat într-un bazin mare cu apă caldă care apăruse la fel de misterios ca mâncarea. Mi-a povestit despre Egipt și despre marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
plante uscate. În timp ce făceam asta, mi-am amintit cum strângeau mamele mele tot din grădinile lor atunci când plecau să trăiască în alt loc. M-am aventurat în piață de una singură și am schimbat majoritatea fleacurilor mele pe ulei de măsline și ulei de castor, pe ulei de ienupăr și pe diverse boabe, pentru că auzisem că în vale nu erau prea mulți pomi. Am scotocit prăvăliile după cel mai bun cuțit și, cu o zi înainte de plecare, Meryt și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Țipetele copiilor acopereau murmurul de voci vorbind în limba mea, răstită și cântată în accente care îmi erau și nu-mi erau familiare. Dar mirosul a fost cel care mi-a umplut ochii de lacrimi: ceapă prăjită în ulei de măsline, praful moscat al turmelor amestecat cu parfumul pâinii coapte. Doar mâna lui Benia m-a împiedicat să nu mă clatin. O delegație a conducătorilor tribului ne-a întâmpinat ca să-l primească pe vizir, ruda lor. Iosif le-a ieșit înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
afară și din magazin, am văzut că rama geamului s-a desprins, întreagă, din perete, una foarte-naltă și subțire încerca să-și deschidă drum cu-o scândură de raft, cu cealaltă mână strângea la subsuoară un borcan mare de măsline verzi, dar oamenii începuseră deja să-și smulgă unul altuia capturile din mână, sub ochii mei două hoaște jumuleau un ciorchine uriaș de banane, învelit în plastic, amândouă scrâșneau din dinți, și ciorchinele s-a rupt, și o banană mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fusese o bucătăreasă excelentă și gătitul a rămas ultima ei bucurie. Pregătea pentru Bruno mese somptuoase, cât pentru zece inși. Ardei copți În ulei, sardele, salată de cartofi. Uneori, Înainte de felul principal, erau cinci antreuri diferite - dovlecei umpluți, iepure cu măsline, câteodată un cuscus. Un singur lucru nu-i reușea, prăjiturile; dar În zilele când primea pensia, aducea cutii cu nuga, cremă de castane, fursecuri de Aix cu migdale. Puțin câte puțin, Bruno deveni un copil obez și fricos. Bunica nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Campari, Christiane, cel mai adesea, un Martini alb. Bruno privea mișcarea soarelui pe tencuiala zidului - alb În interior, puțin roz În exterior. Îi plăcea s-o privească pe Christiane umblând goală prin apartament, mergând să caute cuburi de gheață și măsline. Ceea ce simțea era straniu, foarte straniu: respira mai ușor, uneori rămânea minute Întregi fără să gândească, nu-i mai era atât de frică. Într-o după-amiază, la opt zile după sosirea lor, Îi spuse Christianei: — Cred că sunt fericit. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fină. Am uitat complet de ea. — Astea ce mai sunt ? zice siderat. Căcăreze de iepure ? — E mazăre fină, îi răspund. Îmi ard obrajii, dar ridic mândră din bărbie, încercând să-mi recuperez demnitatea pierdută. Le-am pus în ulei de măsline și le-am pus în cuptor ca să se... topească. Nathaniel se uită la mine ca la nebuni. — Să se topească ? — Să se înmoaie, mă corectez grăbită. Nathaniel pune tava jos și-și încrucișează brațele. — Ai măcar cea mai vagă idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
limpede că de fapt sunt. Fac un efort uriaș și aștept până când pregătesc micul dejun pentru Trish și Eddie, găsesc un loc pentru ustensilele de bucătărie cele noi și pun la marinat filetele de plătică pentru cină în ulei de măsline și zeamă de lămâie, așa cum m-a învățat Iris. După care îmi ridic ușor uniforma, îmi mai dau cu puțin dermatograf pentru noroc și pornesc spre grădină, cu un coș pe care l-am găsit în debara în mână. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
La ora șapte am aruncat la coș o cutie arsă de foietaj, am copt alte patru, le-am acoperit cu căpșuni și le-am garnisit cu gem de caise încălzit. Am prăjit în tigaie bucățile de legume în ulei de măsline și usturoi, până s-au înmuiat. Am curățat fasolea verde. Am pus plătica în cuptor. De asemenea, am luat câteva guri bune de vermut pentru coulis, dar nu face nimic. Sunt roșie la față, inima îmi bate tare și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e pentru mine realitatea, îi strig. E mult mai reală decât viața mea de dinainte. Guy clatină din cap. — Anul trecut, am fost cu Charlotte în Toscania și am învățat să pictăm acuarele. Ne-a plăcut la nebunie. Uleiul de măsline... asfințitul.. totul. Mă fixează un moment, apoi se apleacă ușor în față. Dar asta nu înseamnă c-o să devin un nenorocit de acuarelist toscan. — Nu e același lucru ! Îmi feresc privirea. Guy, n-am de gând să mă întorc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
În când Își invita studenții favoriți la un dineu la „Acropolis”, pe Halsted Street. Chelnerii de acolo Îi strângeau zdravăn mâinile și Își strigau unii altora: - Hei, ia uite cine a venit, domnu' profesor! Îl Îndemnau să bea untdelemn de măsline cu paharul. - E prea târziu pentru părul dumneavoastră, dom' profesor, da' face foarte bine la tot. Ne duceam și la un club din centru: „Les Atouts” - Atuurile. Acolo Abe avea o lungă relație de gentleman cu domnul Kurbanski - cu accentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un doctor? E un doctor francez pe strada asta. I‑am văzut de zeci de ori plăcuța. Stăteam pe terasă și sorbeam un pahar de vin Înainte de cina pe care știam că nu voi putea s‑o ating. Am mâncat măslinele umplute pe care mi le‑a servit Rosamund. Mie Îmi plac măsline umplute cu fileuri de anșoa, În stil spaniol. Dar aici nu se găseau decât din alea umplute cu ardei roșu. Nu puteai studia un cer de amurg caraibian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de zeci de ori plăcuța. Stăteam pe terasă și sorbeam un pahar de vin Înainte de cina pe care știam că nu voi putea s‑o ating. Am mâncat măslinele umplute pe care mi le‑a servit Rosamund. Mie Îmi plac măsline umplute cu fileuri de anșoa, În stil spaniol. Dar aici nu se găseau decât din alea umplute cu ardei roșu. Nu puteai studia un cer de amurg caraibian fără să te gândești la Dumnezeu, constatam. Și nici nu te puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
extratereștri, cum se dă prin filmele cu mistere de oizeneuri, că rămâne pământul negru pe unde calcă ăia. Au mai fost și niște chestii ciudate, care parcă erau cutii de chibrituri, dar piuiau, când le țineai aplecate. Și sâmburi de măsline. Și pământul ăla ars, să nu te bage la idei, oare ce să fi fost în boscheți?... Mai privi spre ecranul computerului. Nu cumva insul acela, cu pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder, ieșise din oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
trecere A zărit-o în îmbulzeala de sus, de la laborator. Își ținea borcănelul cu „coprocultură“ învelit într-un șervețel roz. Când dădu șervețelul deoparte, își puse mănușile de ațică. Îl intrigă ce zări în borcănel: câteva bobițe intens negre, ca măslinele de 105, fără sâmburi. Dietetice. „Nasol“, își spuse, urmărind-o cum strângea borcăneleul în căușul palmelor ridicate spre piept. De parcă ar fi ținut ceva de preț în ele. Sau ar fi vrut să încălzească borcănelul. Era destul de cald în încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
joasă plină de reviste și hârtii, o canapea în stare bună, un televizor pe un soclu transparent, un birou cu un computer. Pe covor era o cutie goală de pizza. Am simțit o lamă rece în stomac când am remarcat măslinele, feliuțele de salam și petele de ketchup căzute pe gresie și formând un fel de traiectorie, ca și cum cineva s-a îndepărtat cu mâncarea într-o grabă atât de mare încât a scăpat pe jos jumătate din conținut. Urmele duceau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o implică. Iar motivul pentru care nu-i permitem să vorbească e simplu: dorim s-o protejăm de indeterminații. Dar aici problema e delicată. Z își trecu mâna prin păr cu un gest nervos, absorbită de ce spunea. Călcă peste o măslină rămasă de când strânseseră bucățile de pizza și-și reluă discursul curățându-și talpa: - E o atitudine mutual consimțită. Noi n-o ținem cu forța sub observație și nu-i interzicem nimic. Ea vrea să-i purtăm de grijă, conștientă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sau cu pietricele rotunde; o lume sută la sută vegetală, în care nici cel mai studios botanist nu ar fi în stare să recunoască și să clasifice nici un sfert din aceste plante. Verde, verde, verde! Verde ca smaraldul, verde ca măslina, verde ca grâul, verde-albăstrui, verde-gălbui, verde-portocaliu, verde-verde. Închis și deschis, cald și rece, luminos și stins. Verde! Un cer albastru apăsător fără un nor și apa cafenie și murdară care târa o Infinitate de trunchiuri sau de arbuști verzi. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de dovlecel, ceea ce Însemna că Paola făcea risotto con zucca, disponibil doar În anotimpul acesta, când dovleceii barucca durdulii și de-un verde-Închis erau aduși din Chiogga, de cealaltă parte a lagunei. Și după aceea? Pulpă de vită? Prăjită cu măsline și vin alb? Își agăță sacoul În șifonier și merse de-a lungul holului spre bucătărie. În Încăpere era mai cald ca de obicei, ceea ce Însemna că era pornit cuptorul. Tigaia cea mare de pe aragaz oferi vederii, când Îi luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]