4,478 matches
-
se hrănește cu lumină. Ce mult, Părinte, m-ai iubit Când mi-ai turnat la rădăcină Miresme-alese, mir sfințit. De m-a durut, n-am mai simțit Povara lacrimii de tină. Între pământ și infinit Sunt ochii Tăi -câmpii cu maci Pe care-alerg atunci când taci, Cu pasul greu în asfințit. Cărările mi-au ruginit. Un peregrin pribeag am fost, Dar știu că toate au un rost Între pământ și infinit. SONET Rostogolesc tăceri în gândurile mele, În liniștea boemă se scutură
RĂTĂCIRI PRINTRE RÂNDURI (POEME) de MARIANA MIHAI în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366131_a_367460]
-
Miresmele ce curg din infinit,/ Romanțe care capătă culoare/ Rescriu durerea nopții în zenit.// Tulpini de dor se-nalță către soare,/ Luceferi de lumină fremătând,/ În pumni de rouă zace o scrisoare -/ Izvorul meu în matca unui gând.// Bujori de maci mi-au împletit cărarea/ În taine care nasc din primăveri,/ Necontenit mă strigă depărtarea/ Prin rama unei lacrime de ieri.” Această poezie este dedicată poetei Georgeta Resteman. Unele poeme sunt mici scenarii regizate perfect cu atmosferă, personaje, intrigă și deznodământ
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
Ca să culegem stelele cu mâna. N-avem nici pași pentru-acel dans tăcut, Nici aură ca să ne vadă luna Cu ochi de cer în raiul de-nceput. Nu mai avem nici brumă din culoarea Acelei veri ce ne-a îmbrățișat Cu macii ei și ne-a-nțeles ardoarea. Nu ne-a rămas nimic cu-adevărat Decât un vis și-această căutare Ce-acum ne pare fără de sfârșit, Un drum care ne râde la picioare Cu pietre de-ncercări și-un dor cumplit
NOI... de AURA POPA în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361596_a_362925]
-
silabe-n cuvinte nu se despart să alinte ceea ce ochiul admiră în corzi de suflet pe liră visuri dorm în călimară le scoate noaptea afară în scârțâitul de condei cu îngeri zboară către zei poetul nu tace nicicând el mângâie macii în gând adună roua să-i fie o ploaie caldă-n grafie sămânța lui să-i mijească postuma slovă-l jelească căci el trăiește în toate și viu va fi după moarte când ploaia la streșini ascult poetul vorbește mai
POETUL NU TACE NICICÂND de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361649_a_362978]
-
cu sălile atât de mari în care pereții sunt panotați cu tablouri : Tablou de toamnă cu natură moartă, Între cer și pământ, Paradă de toamnă, La revedere vara mea natală, Sara, la furat de lună, Trandafiri, Lanul de grâu cu maci, Visând printre nori și multe altele... Găsim aici, o mare expoziție de cuvinte: cuvinte ce se vor sălășlui prin ele - că omul sfințește locul și cuvântul. Este darul autoarei care din pacea sufletului său prin cuvânt, nu să se facă
ÎNTRE POEZIE ŞI PROZĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361752_a_363081]
-
remarcă paradigma întoarcerii către sine ca element al germenului creativ în poezia lui IULICĂ ȚENEA “suflet pribeag” unde elementul cathartic al zborului descătușat devine elementul ce conferă idealul “Sunt un porumbel alb / și-mi scutur aripa deasupra lumii, sunt un mac roșu/ și mă aprind pe câmp ca o torță”. În locul unui final aș dori să prezint și poezia celei care a susținut acest proiect, doamna MARIANA BENDOU, care își revendică întreaga sa creație pământului, creație în care originea este un
EXPRESIA IDEII de LIA LUNGU în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351791_a_353120]
-
Apoi se schimbă planurile, el, în haine albe și Andra în aceeași rochie de mireasă merg pe-o câmpie verde-verde, spre Valea Plângerii, acolo la Bellu; peste tot câmpul acela alb se transformă într-o câmpie cu mii de flori: maci, turcaleți, brebenei, albăstrele, viorele, ghiocei...si el culege flori și i le dă Andrei în mână și Andra râde: vezi, mă, prostuțule, că te-am păcălit, cum era să mă mărit eu acolo în Canada, eu pe tine te iubesc
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
sub zăpezi uitarea Să te am doar pentru mine, nor pe cerul meu senin Nu m-am gândit că vor plânge copiii Și vor muri poveștile... Ninge în toiul verii cu lacrimi uitate undeva Într-un rămas bun Ai aruncat macii într-un șanț la o margine de drum Și ai călcat urmele pașilor în doi Vei străluci ca zăpada, mi-ai spus atunci Și eu te-am crezut și ți-am mângâiat plecarea... Tu mi-ai aruncat din când în
EU ŞI ANOTIMPUL DIN TINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351823_a_353152]
-
nici nu le auzi doar vrei să rupi zăgazurile și să te prăvălești în cascade de iubire peste cine-ți iese în cale mie mi-ai răsărit tu dar ți-a fost teamă de atâta viață ce ardeam în mine maci cu sânge coagulat în tivirile unui vis de toamnă pe buze în așteptare Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - secunda cu noroc / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 781, Anul III, 19 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta
SECUNDA CU NOROC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351817_a_353146]
-
Stihuri > Prietenie > ZBOR AL ARIPILOR STÂNGI Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 785 din 23 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Eu te strâng ca pe-o ploaie de vară și vreau Să te-adun de prin nori și din maci să te beau, Ca un cer să îmi plângi, ca un dor să te-alint, Cu un zbor să mă-nalți, cu un ochi să te mint... Eu, cu zorii sub pleoape să-ți fiu răsărit, Tu, cu stele aproape
ZBOR AL ARIPILOR STÂNGI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351850_a_353179]
-
cu zorii sub pleoape să-ți fiu răsărit, Tu, cu stele aproape să-mi scrii asfințit; Cu o palmă de lună să-mi vii când apun Și în ochii-mi albaștri să vezi ce îți spun... Nu mă-nchide în macii din care te sorb Și atinge-mi lumina cu suflet de orb! Să mă simți înflorind sub descântec pribeag Îți voi fi amintire, îmi vei fi cel mai drag... Și când lumea s-o frânge sub pașii adânci Să-ți
ZBOR AL ARIPILOR STÂNGI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351850_a_353179]
-
au brațele până la cer și fură din fiecare dimineață serile plâng în poala vreunei stele sunt sălbatice nu stau la mângâieri decât legate Florile de câmp au parfumul libertății și miros a soare udat de ploi Știi câmpul acela de maci care-a sângerat când i-am strivit cântecul eu i-am auzit țipătul sau poate a fost doar bobocul acela abia răsărit din genuni Aș fi rămas în veșnicia florilor de câmp ele nu țipă decât atunci când una dintre ele
FLORI DE CÂMP de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351950_a_353279]
-
spre ruga clepsidrei răsturnate sub scaun sunt reci ochii care scormonesc filele romanului părăsit în ghena dintre degete e rece chiar surâsul cu care întâmpini păienjenii scofâlciți ai hornului simt te strecori în mine noaptea singură hotărâtă sa ucizi ultimul mac de lumină care mai suspină în flacăra albă a lumânării Referință Bibliografică: Drum de adio / George Adrian Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 898, Anul III, 16 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Adrian Popescu : Toate Drepturile
DRUM DE ADIO de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351939_a_353268]
-
cărări Câte-un dram de primăvară, luminând melancolii... Dintr-o umbră rătăcită-ntr-un mesaj întârziat Ce s-a arcuit să treacă peste neagra-i veșnicie Eu descopăr miezul dulce din cenușă înviat Și-l împart cu brațe-ntinse printre macii din câmpie... Știu că voi atinge floarea roșie ce-și plânge viața Printre galbene cuvinte așternute-n miez de vară Doar cu mângâierea tandră-a versului când dimineața Mai întârzie o clipă până zorii să-mi răsară... Și cînd ploile
CUVINTE FRÂNTE-N ALBUL ZĂPEZII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351973_a_353302]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CÂNTECUL LEBEDEI - MACII DIN PALMA TA Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Nu te opri când florile mor pe lângă tine eu sunt printre cele care rămân să primească ultima răsuflare a cerului înainte de ploi
MACII DIN PALMA TA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352001_a_353330]
-
Articolele Autorului Nu te opri când florile mor pe lângă tine eu sunt printre cele care rămân să primească ultima răsuflare a cerului înainte de ploi Și umbrele mă dor când nu ajungi să-mi atingi gândul ce-l trimit spre tine macii au plâns vara asta mai mult decât în prima zi a înghețului macii din palma mea sărutul viu al nopților albe în care fluturii și-au pierdut cupele cu nectar De atunci mă doare linia vieții acolo visele au început
MACII DIN PALMA TA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352001_a_353330]
-
cele care rămân să primească ultima răsuflare a cerului înainte de ploi Și umbrele mă dor când nu ajungi să-mi atingi gândul ce-l trimit spre tine macii au plâns vara asta mai mult decât în prima zi a înghețului macii din palma mea sărutul viu al nopților albe în care fluturii și-au pierdut cupele cu nectar De atunci mă doare linia vieții acolo visele au început să își rupă năframele năpârlesc de culori eu adun doar albastrul și violetul
MACII DIN PALMA TA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352001_a_353330]
-
în care fluturii și-au pierdut cupele cu nectar De atunci mă doare linia vieții acolo visele au început să își rupă năframele năpârlesc de culori eu adun doar albastrul și violetul pentru cerul din ochii tăi pentru doliul din macii mei Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - macii din palma ta / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 781, Anul III, 19 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
MACII DIN PALMA TA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352001_a_353330]
-
la hotarul înțelepciunii, toate drumurile care trec nu mai au întoarcere, curgem la vale cu ele odată cu acea curgere a amurgului și a abisului spre neființă... femeile coboară dintr-un opiu de culori spre străluciri de tinichea prin racle de mac pe drumuri ce se mișcă lent dintr-o Persie cu povești. în bruma ploilor semințele dansează pe vârfuri de lut, stejarul se naște din ghindă. parcă ieri treceam prin pădure, parcă ieri te zărisem, femeie, printre frunzele puse-n lanțuri
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352261_a_353590]
-
scrise fragmente pline de învățătură luate din cărțile sfinte și pictate imagini de sfinți și de îngeri, predominante fiind Maica Domnului și Mântuitorul, motive geometrice, câmpuri de flori și cruci formate din buchete de flori pline de semnificații și întrebuințări: maci, mușețel, levănțică, mentă, busuioc, cât și vița-de-vie, simbolul Creatorului ce își trimite veșnic harul și mângîierea către noi prin intermediul împărtășaniei. O cruce de flori pictată peste o cruce sculptată în lemn!!! Poate fi ceva mai grăitor pentru originalitatea unui creator
TÂRGUL DE SFÂNTUL ILIE, BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352352_a_353681]
-
neiubire înălțări și alunecări trepte rupte cățărări pe urme mute uitări, cărări întortocheate labirint, acoperiri de frunze pierdut la capete firul Ariadnei împreunat într-o logodnă în constelația ei deliberări de păpădii orizontul gărgăriței câmpuri de gănduri însângerate petale de maci iubirea balansoar de dor la capăt, căpșuni mușcate cristaline irigând mărgăritar spînzurări în pănze astrale nori și raze firave prizoniere dar flămânde Albastru de Cer al Lor chemări și nechemări stele diluate întregiri separate dorul de iubire ne urmărește chiar
DOR de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352421_a_353750]
-
Acasa > Poeme > Antologie > CÂND DUALITATEA UITĂ SĂ FIE OBOSITOARE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1026 din 22 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului foto: clanul macilor ce anume cântă sub faldurile tăcerii și câte armonii cresc în vederea liniștii aparente privesc macii cum își deschid culorile ca pe o paletă blândă cu arome de somn în fiecare picătură de negru putrezește picătura apoi alte și alte culori
CÂND DUALITATEA UITĂ SĂ FIE OBOSITOARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352495_a_353824]
-
Antologie > CÂND DUALITATEA UITĂ SĂ FIE OBOSITOARE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1026 din 22 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului foto: clanul macilor ce anume cântă sub faldurile tăcerii și câte armonii cresc în vederea liniștii aparente privesc macii cum își deschid culorile ca pe o paletă blândă cu arome de somn în fiecare picătură de negru putrezește picătura apoi alte și alte culori deschid macii în vederea liniștii pe o altă filă a zbuciumului pământului privesc acel tremur al
CÂND DUALITATEA UITĂ SĂ FIE OBOSITOARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352495_a_353824]
-
anume cântă sub faldurile tăcerii și câte armonii cresc în vederea liniștii aparente privesc macii cum își deschid culorile ca pe o paletă blândă cu arome de somn în fiecare picătură de negru putrezește picătura apoi alte și alte culori deschid macii în vederea liniștii pe o altă filă a zbuciumului pământului privesc acel tremur al tulpinilor abia ținând forma măruntă - bobocul - promisiunea de viață de nuanță și zâmbetul acela ca un arc sinusoidal cu raze multe mă doboară și mă ridică iar
CÂND DUALITATEA UITĂ SĂ FIE OBOSITOARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352495_a_353824]
-
bobocul - promisiunea de viață de nuanță și zâmbetul acela ca un arc sinusoidal cu raze multe mă doboară și mă ridică iar și iar privirea îmi crește se mărește câmpul înghit praful orașului și privesc undeva în mine câmpul de maci de flori sălbatice - umbre sălbatice - adevăruri neînscrise în nici o logică a umanului a pământului și totuși atât de clară este înălțarea deschiderea izbucnirea viului ca într-un concert într-un aeroport în care se amână plecările se readună sosirile și
CÂND DUALITATEA UITĂ SĂ FIE OBOSITOARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352495_a_353824]