3,294 matches
-
și stațiile de metrou la orele de vârf. Kilometri întregi ale unor orașe importante fuseseră încercuite de sârmă ghimpată, iar ziarele de dimineață publicau pe prima pagină fotografiile aeriene ale clădirilor bombardate, distingându-se contururile mormanelor de cadavre dincolo de o macara care îndepărta cioburi uriașe de beton incinerat. Tot mai des și mai des se consemna „fără supraviețuitori“. Vestele antiglonț se vindeau peste tot fiindcă dintr-odată apăruseră peste tot lunetiști ucigași; poliția militară postată la fiecare colț de stradă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
plăcut - poți admira malurile îndepărtate ale râului - dar și mai frig. Chiar destul de frig. Noroc că ne-am echipat bine la hotel. O vreme ca de toamnă, deși suntem la sfârșit de iunie. Țărmurile pe lângă care lunecăm sunt năpădite de macarale portuare și schele dezasamblate de șantier naval. Tot acest utilaj pare destul de antic, ruginit, în jur, nici țipenie de om. Locul îmi amintește foarte mult de „zona” din Stalker-ul lui Tarkovski, în care pătrundem, însă nu călare pe o drezină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
printr-un artificiu retoric executat în fața agenților de pază, și peste câteva minute contemplăm panorama orașului din interiorul cupolei de sticlă, spre care urcăm cu un ascensor. Facem poze de sus: acoperișul e o imensă esplanadă. Orizontul e invadat de macarale, totul e în schimbare la Berlin, și doar turnul fostei televiziuni est-germane, cu globul său ca o eflorescență de ceapă, pare o relicvă din alte timpuri, în care unanimitatea era cuvântul de ordine... Muzeul Pergamon se află pe un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
exercitarea libertăților laice, îndeosebi intelectuale. Pentru a coborî iarăși spre Ierusalim, dar cu o escală în Cezareea maritimă, capitala provinciei romane Iudeea, o poți lua și pe autostrada din interior. Ea trece pe lângă o termocentrală: trei uriașe turnuri de răcire, macarale gigantice, un dig interminabil și niște șlepuri cu cărbune tocmai la capătul lui. Scânteietor sub soare, acest decor științifico-fantastic barează orizontul dinspre uscat. Dar chiar lângă Mediterana pe care Isus o va fi privit în unele zile din înaltul vreunei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ultima silabă: Basma para saca baclava oca tara maca pușlama baccea canapea imanea sofa cafea daira pașa aba hazna canara chisea halva beltea boccea baccea farfara mangafa iofca zalhana zahara musaca ciulama sarma iocma lichea zurba iarma belea halca manea macara mucava tarama caba canea cosa minarea cupea cucuvea cișmea lama meterhanea fedea cafenea feregea testea micșunea lalea cercevea sau giurgiuvea giubea ghiulea mascara hasa curea livrea lulea mula marda narghilea pavea podea pafta haraba rețea vadea zarnacadea Fie turcești, fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ele. Hazna haznale Beltea beltele. Pluralul substantivului taigà nu poate fi decât taigale, ca și basma, para, saca, baclava, para, maca, pușlama, sofa, daira, pașa, aba, hasna, canara, halva, farfara, mangafa, iofca, zalhana, muaca, ciulama, sarma, lohma, zurba, iarma, halca, macara, mucava, tarama, caba și a. *1 De la un misoghin cetire: Muiere bună: cămin în furtună. Muiere cu venin: furtună-n cămin. Femeile disprețuiesc pe bărbați în general și public; însă nu în particular. Câteodată meseria de femeie e destul de grea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o teribilă vitalitate. Astfel, deși în plină vară, ședințele lui iulie continuă și-n august. Chiar din prima zi a lunii se lucrează la un plan de lucru care urmărea completarea atelierului cu mașinile-unelte necesare, construirea de poduri rulante, introducerea macaralelor electrice sau pneumatice, înlocuirea geamurilor sparte de la acoperișuri, instalarea unui sistem de iluminat și de încălzire. Distrugerilor războiului li se adăugau cele provocate de evacuarea utilajelor din Iași. Spre exemplu, Atelierele dispunea de trei motoare ale căror cilindri rămăseseră în
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
impunea, literar vorbind, o formulă pe care n-o mai cultivase: aceea a poemului aluvionar, de vaste cuprinderi, discursiv cu intenție, astfel cum se configurează în ciclul amintit al Aventurilor lirice. Încă purtătoare ale unei figurații care aparținea epocii anterioare („macaralele“, „șantierul“, „cărbunele“, „turbinele“, „moara de lumină“ ș.a.), acele poeme au produs totuși, la apariție, senzația că înlătură niște canoane, măcar în plan formal, prin renunțarea mai peste tot la rimă, prin colocvialitate și debit torențial. Iar Câinele de lângă pod rămâne
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ajut, iartă-mă domnu’ - și ăsta sunt! Ăsta mi-e sufletu’! Sicriele se fac pe diferite măsuri. E câte o bătrână de 1,60, înțelegi, trebuie mai scurt. Era un șofer. Când a murit, l-a scos de la bloc cu macaraua. Așa era de gras. Ăla, când intra în Predeal, lua o franzelă, i-o tăia fata de la alimentară, își punea ceva mezel acolo și ăla era un sandviș pentru el. Normal că lui i-a trebuit un sicriu mai special
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
rușine. Ticăloși devin doar oamenii care n-au avut parte de copilărie. La începutul anilor ’70, Nae era înnebunit după Cornel Chiriac, Metronom, după Lennon, McCartney etc. Toată lumea era, de fapt. Toată lumea bună, vreau să spun, restul ascultau porcării cu macarale în zări argintii. Nu ascultau. Suportau. Furase de la școală, din laboratorul de fizică, tot felul de piese, instrumente, și-și îmbunătățise aparatul de radio, să prindă Europa Liberă. Toți colegii se strângeau la Nae și-l ascultau pe Cornel Chiriac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Nici zece romane nu-l consolau de faptul că nu-i vorbise niciodată, cât timp fusese viu și avea nevoie de un „Mulțumesc, omule“ pentru toate lucrurile bune pe care le făcea. Așa fonfăit, ciung și modest îmbrăcat cum era. Macaraua deasupra patului În fiecare seară, după ce plecau muncitorii și pe șantier rămânea numai paznicul, domnul Popescu dădea un ocol macaralei, ca să vadă unde ar fi putut să cadă contragreutatea. Domnul Popescu putea să doarmă liniștit. Contragreutatea de beton care spânzura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de un „Mulțumesc, omule“ pentru toate lucrurile bune pe care le făcea. Așa fonfăit, ciung și modest îmbrăcat cum era. Macaraua deasupra patului În fiecare seară, după ce plecau muncitorii și pe șantier rămânea numai paznicul, domnul Popescu dădea un ocol macaralei, ca să vadă unde ar fi putut să cadă contragreutatea. Domnul Popescu putea să doarmă liniștit. Contragreutatea de beton care spânzura la capătul scurt al brațului ar fi căzut și-n noaptea aceea, ca aproape în fiecare noapte, tot peste casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fi putut să cadă contragreutatea. Domnul Popescu putea să doarmă liniștit. Contragreutatea de beton care spânzura la capătul scurt al brațului ar fi căzut și-n noaptea aceea, ca aproape în fiecare noapte, tot peste casa lui Ionescu. Băieții de pe macara primeau de la domnul Popescu zilnic două sticle de bere fiecare dacă suceau la sfârșitul zilei brațul spre casa lui Ionescu. Dar și Ionescu îi cinstea. Le dădea sendvișuri, iar macaragii, care nu prea erau oameni de cuvânt, se îndopau cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de zece tone urma să atârne douăsprezece ore deasupra patului familiei Popescu. Cei doi vecini au făcut întâmpinări la șeful de șantier, la Primărie și la Oficiul pentru Protecția Consumatorilor, primind pretutindeni asigurări că, uneori, e drept, se mai răstoarnă macaralele, când sunt furtuni mari, dar că nici o contragreutate nu s-a desprins. Niciuna! „Mă rog - a făcut ca pentru sine doamna cu fața de buldog de la Protecția Consumatorilor -, aproape niciuna. Și-apoi, de ce veniți la noi? Ce, dumneavoastră consumați macarale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
macaralele, când sunt furtuni mari, dar că nici o contragreutate nu s-a desprins. Niciuna! „Mă rog - a făcut ca pentru sine doamna cu fața de buldog de la Protecția Consumatorilor -, aproape niciuna. Și-apoi, de ce veniți la noi? Ce, dumneavoastră consumați macarale?“ Domnul Popescu, deoarece era primul care începuse să umble cu protestele scrise, avea un avans și în ceea ce privea spaima. Vecinul Ionescu nu avea treabă cu contragreutatea și probabil c-ar fi rămas bun prieten cu Popescu, dacă acesta n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
un avans și în ceea ce privea spaima. Vecinul Ionescu nu avea treabă cu contragreutatea și probabil c-ar fi rămas bun prieten cu Popescu, dacă acesta n-ar fi devenit isteric. Când l-a văzut dând seară de seară târcoale macaralei și desenând în aer tot felul de scheme, și-a zis c-o fi având omul o curiozitate pur tehnică. Puteai să te gândești, de pildă, că visase să se facă macaragiu și nu-l lăsaseră părinții, că după treizeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Am trecut fără probleme de vamă și ne-am Îndreptat curajoși spre ținta noastră. Ambarcațiunea aleasă, San Antonio, era În miezul activității febrile desfășurate În port. Fiindcă nu era mare, nu era nevoie să se alinieze ca s-o ajungă macaralele, așa că o despărțeau doar cîțiva metri de platforma de Încărcare. Deoarece aveam de așteptat ca vasul să se tragă mai aproape Înainte de Îmbarcare, ne-am așezat gînditori pe saci, așteptînd momentul propice. Odată cu schimbarea gărzii la miezul nopții, vasul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care, Între timp, ne Împrieteniserăm, ne-a sfătuit să ne găsim un moment mai bun, fiindcă, zicea el, șefu’ era o scîrbă dușmănoasă. Așa că ne-am pus pe așteptat, activitate care a durat toată noaptea, stînd la căldură În cabina macaralei, o invenție străveche care mergea pe aburi. Răsăritul soarelui ne-a găsit tot pe platformă, așteptînd, cu tot cu bagaje. Speranțele noastre de a ne urca clandestin la bord se cam stinseseră, cînd ne-am pomenit cu căpitanul care aducea o pasarelă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
jucam toate jocurile posibile și imposibil de imaginat în cartierul acela prăfuit de periferie; acuma eram cam rebegiți; ziceau părinții cică să dormim, dar cine dracu’ putea dormi, că era urgia pe pământ. Pe negrul nopții se desena mișcătoare o macara, ce lucra la construcția unui bloc nou, iar noi, ca niște păduchi mici, adunați sub felinarul ăla spart, stăteam și ne uitam, ținându-ne de mână, la orătania înspăimântătoare care se mișca amenințător, cu brațul ăla lung, interminabil. Dar cine
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pentru excursie în Constanța. Am vizitat orașul vechi, muzeul de arheologie, statuia lui Ovidiu din piața orașului. Totul era impresionant pentru mine. Din oraș am coborât în portul maritim unde aveam impresia că noi suntem un mușuroi de furnici printre macarale și siluetele înalte ale vapoarelor ancorate la chei. Am remarcat un vas cu pânze cu numele „Libertatea ”. Îmi amintesc că am trecut pe lângă niște baloturi din cauciuc crud de culoare galben-maroniu. Tocmai le descărcau de pe un vapor al cărui nume
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de pe bloc (fără sunet, desigur). În interviul respectiv (difuzat în aprilie), omul onest, corect și cu suflet mare povestea cu ce se îndeletnicea el înainte de ’89 - cu barbutul și cu schimbul de valută - și cum măsluia zarurile, cum folosea metoda „macaraua“ (montarea magneților pe masa de joc) sau cum palma bancnotele când venea cineva să schim be la el (așazisa „șmenuire“ a banilor la schimbul de valută). Ca întotdeauna, Dan Iosif era sigur pe el și pe faptul că nimic nul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
vom continua repararea turnurilor de purificare. De acord? Toți cei prezenți răspund printr-un da mai tare sau mai încet. Tovarășe Vlădeanu, mi se adresează directorul, spuneți cum vedeți organizarea muncii și de ce anume aveți nevoie. Am nevoie de o macara mare și de unul din cele trei ventilatoare mari, montate pe clădire în Zona Doi, dintre care două nu sînt folosite, încep eu să spun mai întîi de ce am nevoie, ca apoi să stabilesc un mod de lucru, și în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
eu să spun mai întîi de ce am nevoie, ca apoi să stabilesc un mod de lucru, și în timp ce eu vorbesc, directorul face semn spre diferiți șefi de secție, pe care-i desemnează să se ocupe de ceea ce au de făcut. Macaraua, continuu eu, să fie adusă lîngă clădire, iar ventilatorul să fie lăsat la intrarea din mijloc a secției. Cei de la Protecția muncii să verifice instalația și să-și dea acordul de pornire. Mașinile pompierilor să fie trase lîngă instalație, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
încă nu a terminat de verificat calculele, face semn să păstrăm liniște. Eu iau telefonul și formez numărul de la separator. Îmi răspunde Vlad. Vlad, îl întreb, au început mecanicii montajul? Da, îmi răspunde Vlad. Spune-mi, ce treabă ai cu macaraua? Scoți plafonul. E format din cinci grinzi de beton armat, acoperite cu carton gudronat. Pui cîțiva mecanici să tragă deoparte cartonul, prinzi grinzile de urechile metalice de la capete, le smulgi cu macaraua și le depozitezi lîngă clădire. Ești nebun?! De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
răspunde Vlad. Spune-mi, ce treabă ai cu macaraua? Scoți plafonul. E format din cinci grinzi de beton armat, acoperite cu carton gudronat. Pui cîțiva mecanici să tragă deoparte cartonul, prinzi grinzile de urechile metalice de la capete, le smulgi cu macaraua și le depozitezi lîngă clădire. Ești nebun?! De ce?! Fă așa cum ți-am spus, m-am gîndit bine. Spune-mi, schimb eu tonul, mai ai ceva de întrebat, că mai durează pînă ajung eu acolo. Nu, răspunde Vlad. Uite, tovarășul director
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]