KorAP: Find »[drukola/base=machiaj & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...71 >

1,764 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

este să renunț să mă mai îmbăt. Cel puțin în public. Apropo de băutură, nu-i așa că nu suportați să tot pierdeți chestii când aveți câteva pahare la bord? În ultimii ani am pierdut, printre altele, poșete, jachete, produse de machiaj, chei, rujuri noi, bani, prieteni, respect de sine, viitori iubiți și vreo două mobile. De fapt, acum că mă gândesc mai bine, aș economisi ceva bani dacă aș renunța la băutură. Nu e ieftin să-ți înlocuiești în fiecare săptămână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
noi, bani, prieteni, respect de sine, viitori iubiți și vreo două mobile. De fapt, acum că mă gândesc mai bine, aș economisi ceva bani dacă aș renunța la băutură. Nu e ieftin să-ți înlocuiești în fiecare săptămână produsele de machiaj și să-ți faci dubluri de chei tot timpul. Dar în seara asta o să beau doar un pahar de vin și o să fiu civilizată. Adam a rezervat locuri pentru cină la un hotel drăguț în Co. Wicklow. Nu am fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Slavă Domnului, sunt ocupată acum, altfel aș sta și eu la coadă pentru el. Pe de altă parte, probabil nu aș avea tupeul. Încă nu am uitat când ne-am întâlnit în Boston, și eu eram în pijamale și fără machiaj. A fost jenant, nu? Și eram așa nervoasă, credeam că el și Amy au, știți voi, fost împreună. Nu că asta ar fi trebuit să mă deranjeze. Nu. Nu ar fi trebuit să aibă nici cel mai mic impact. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
că o lacrimă sau două mi-au alunecat pe obraz în timp ce mă gândeam ce naiba o să fac tot restul serii. Dar, din fericire, a venit Mike înainte să apară alte lacrimi. Dacă nu ar fi făcut-o, mi-aș fi distrus machiajul până ajungeam la parcare! Mike s-a oferit să mă ducă acasă și am acceptat bucuroasă. Nu cred că aș fi putut face față transportului în comun, cu oamenii din autobuz holbându-se. Nici nu aveți idee cât de prostește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

avion și i-am spus absolut tot despre mine. Mă Încrunt la imaginea mea din oglindă și-mi pensez alt fir din sprânceană. E ora șapte. Am făcut baie, mi-am uscat părul cu foehnul, iar acum sunt la faza machiaj. — Și tipul a invitat-o În oraș, spune Lissy, cu genunchii la piept. Nu e romantic ? — Glumești, nu ? spune Jemima, cu o față Îngrozită. Spune-mi că glumești. — Evident că nu glumesc ! Care e problema ta ? — Ieși În oraș cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

să nu? răspund repezit, și ca să fiu în ton cu spusele îmi și întorc privirea spre ea, de la sânii care-i scapă din bluză la fața cu trăsături cam dure, cu ochii de tătăroaică aduși tare spre tâmple cu ajutorul unui machiaj din acelea care spre a doua jumătate a vieții distrug fața unei femei. - Auzi, puiule?... Dobrogencele au ceva special, au p... da dulce, știi cum e aia? - Ți-am zis că știu. - Da’ ce te-a adus aici? - M-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
soț (un fost ceferist care tot din cauza băuturii trebuise să se pensioneze înainte de vreme, cu amândouă picioarele tăiate de tren... ), cică seara în casa lor era circ, iar a doua zi ea trebuia să se ducă la școală cu un machiaj artistic peste echimoze, vănătăi, cicatrici etc. De când a ieșit la pensie, gata, s-a pus și femeia pe băut în fiecare seară, ca să n-o mai bată ceferistul, și a reușit să trăiască cu el. După ce i-a plecat băiatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

port‑fard. — Ăsta e tot? zice Luke, uimit, și eu îmi înăbuș cu greu un chicot. Ha! Îi arăt eu cine își ia cel mai puțin bagaj. Sunt atât de încântată de mine. Nu am la mine decât trusa de machiaj și șamponul - dar Luke nu are nevoie să știe asta, nu? Da, ăsta e, zic, ridicând ușor din sprânceană. N‑ai zis tu să “îmi iau puține bagaje“? — Ba da, spune Luke. Dar asta... arată spre valijoară. Sunt impresionat. Deschide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
din mine a fost întotdeauna atrasă de simplitatea vieții de călugăriță. Nu tu griji, nu tu decizii de luat, nu trebuie să muncești. Toată ziua cânți și te plimbi încoace și‑ncolo. N‑ar fi senzațional? Deci, după ce îmi termin machiajul și mă uit puțin la Trisha, mă duc la recepție și, după ce întreb fără nici un rezultat despre pachetul meu (pe bune, am să‑i dau în judecată), îmi comand un taxi care să mă ducă la St. Winifred. Mașina șerpuiește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
iau o gură de Cola light. Evident, îți ia destul de mult până găsești prima propoziție. Nu te poți aștepta să vină singură. Administrarea veniturilor personale este cea mai Doamne, ce păcat că nu scriu o carte despre haine. Sau despre machiaj. Ghidul rujurilor, de Becky Bloowood. Oricum, nu asta trebuie să fac. Deci concentrează‑te. Administrarea veniturilor personale este un lucru care Nu știu, scaunul ăsta nu e prea confortabil. Cred că nu e nici prea sănătos să stai pe un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
un nor de fum. Nu‑i așa, Janice? Mă uit la ea nedumerită - apoi apoi la Janice, care nu îndrăznește să se uite în ochii mei și la Maureen, care se preface că tocmai caută ceva într‑o trusă de machiaj. Stai așa. Doar nu cred că... — Janice, zic, încercând să‑mi stăpânesc tremurul vocii. Știi că vine. Ți‑a și răspuns la invitație! Sigur, Becky! zice Janice, cu privirea în pământ. Păi, cum zice și Angela, toate abia așteptăm să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
în vârstă decât am crezut inițial, are cam cincizeci și ceva de ani. Și, deși arată minunat, e ca și cum fotografia aia superbă ar fi fost uitată în soare și și‑ar fi pierdut culoarea, apoi ar fi fost retușată cu machiaj. Genele îi sunt grele de rimel, părul e dat cu lac, iar unghiile îi sunt ojate cu un strat atât de gros că par din porțelan roșu. E atât de... pusă la punct. E aranjată într‑un fel în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
în revistă o agendă mentală. Ca și cum m‑aș gândi la toate Guineverele pe care le cunosc. — Îhm... nu, zic în cele din urmă. Nu cred c‑o știu. — Au o casă în South Hampton. Scoate o pudrieră și își verifică machiajul. Anul trecut am petrecut mai mult timp acolo, împreună cu familia de Bonneville. Îngheț. Familia de Bonneville. Din care face parte și Sacha de Bonneville. Fosta iubită a lui Luke. Luke nu mi‑a spus niciodată că erau prieteni de familie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
zâmbesc scurt. — Toată lumea e foarte încântată că ai acceptat să vii! Ce te‑a făcut să te hotărăști? — A, nu știu, spun pe un ton degajat. Știi cum e... așa mi‑a venit. — Păi, hai să te duc direct la machiaj... aici e haos, ca întotdeauna, așa că am devansat un pic rubrica ta... — Nici o problemă, zic. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. — Trebuie să‑ți spun, arăți foarte bine, zice Zelda, studiindu‑mă cu o ușoară dezamăgire. Ai slăbit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
foarte bine, zice Zelda, studiindu‑mă cu o ușoară dezamăgire. Ai slăbit? — Puțin, cred. — A... de la stres, spune cu un aer expert. Stresul, ucigașul tăcut. Săptămâna viitoare facem o emisiune cu tema asta. Hai! strigă, împingându‑mă în cabina de machiaj. Ea e Becky... — Zelda, o cunoaștem pe Becky, spune Chloe, care m‑a machiat de când am apărut prima oară la Cafeaua de dimineață. Se strâmbă spre mine în oglindă și eu îmi înăbuș cu greu un chicot. — Sigur c‑o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

o dezmoștenească. Ăsta devine un model repetitiv în viața ei. Cu soții și cu iubiții, ea este cea care ia inițiativa. Părăsește înainte de a fi părăsită. Fata devine novice. În timp ce-și învață meșteșugul, spală podele, curăță sertare pentru machiaj, umple borcane cu apă și are grijă de garderoba actriței din rolul principal. Așa reușește să stea lângă cortină în timpul spectacolelor. Absoarbe totul, ca un câmp primăvara, când e prima ploaie din anotimp. În timpul reprezentației din noaptea de Anul Nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
oglindă, în chipul vopsit, în buzele roșii, fata se vede în lumea pe care și-o tot imaginează. Cu toate acestea, locul își arată fața hâdă. Noaptea, după spectacole, fata aude hohote de plâns. După ce stăpâna ei își dă jos machiajul și costumul, fata vede un chip ofilit. O tânără de douăzeci de ani care arată, însă, ca o femeie de patruzeci. Un chip de lemn, brăzdat adânc de riduri. Cu siguranță e mâna unei fantome, care lucrează pe chipul ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
sală, cere să i se acorde liber în seara aceea. Directorul de scenă e furios din cauza anunțului de ultim moment. Actrița cheamă o rișcă și părăsește teatrul. E ora șapte. Mai sunt cinsprezece minute până la ridicarea cortinei. În camera de machiaj, directorul de scenă patrulează de colo-colo în cercuri largi, ca un câine care aleargă după propria-i coadă. Când sună gongul, lovește oglinda cu pumnul. În oglinda spartă apare chipul lui Yunhe. Machiată și costumată pentru rol. Sunt gata să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
însăși, pentru victoria ei, pentru faptul că și-a pus în umbră rivala și nu mai poate fi ignorată. Și pentru că a făcut de una singură ca toate astea să se întâmple. În culise, pe când e ajutată să-și îndepărteze machiajul și să-și scoată costumul, izbucnește din nou în plâns. Hohotul de plâns vine atât de brusc, cu un impact atât de copleșitor, că ea se repede la ușă și iese în grabă din încăpere. * E anul 1930. Imediat după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
aș fi fost deja înlocuită. Dan e un tip care flirtează. Îi place să se joace cu Lan Ping folosind replicile lui Torvald. Îi strânge mâinile, o lipește de el în timp ce joacă. Găsește pretexte să intre în cabina ei de machiaj, se agață strâns de ea. Haide, e o zi de primăvară perfectă, îi zice. Ușurința lui Dan o chinuie. O doare mai mult decât orice faptul că el face glume despre momentele în care pe scenă efortul ei intens o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
poză dramatică, stau în picioare, față în față, piept la piept, cu buzele aproape unite. Mulțimea e vrăjită. Deși majoritatea sunt fanii lui Dan, domnișoara Lan Ping îi ia prin surpindere. În timp ce-și trage suflarea în cabina de machiaj între acte, Zhang Min dă buzna. O îmbrățișează cu afecțiune, fără să spună un cuvânt. Ea știe că e mândru de ea, știe că a reușit să aibă succes. Această Nora are glasul unui comunist, vuiesc ziarele cu entuziasm. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
să-i conducă viața. Însă e deja prins atunci când intră în spațiul negru unde ea urmează să apară, să i se înfățișeze ca o nălucă. Exact acolo, în noaptea aceea, chiar la prima vedere, nimic nu mai este deja real. Machiajul ei, coafura, costumul, micuța casă pictată. Însăși fantezia. Ea este doamna Chatterley a lui. În fiecare seară, ea se bazează pe rol să o ridice în slăvi. Lan Ping-Nora se sprijină de pieptul lui Dan, de bărbatul pe care, peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
îl împinge, dându-i ocazia de a o îmblânzi. El vine înapoi, îi imobilizează brațele la spate, înclinând-o spre podea. Ajung în poziția de final. Părul ei se desface spre spate, sânii i se lipesc de Dan. Vede cum machiajul lui s-a înmuiat din cauza traspirației și îi simte răsuflarea atingându-i buzele. Nora devine subiectul care face vâlvă în Shanghai. Subiectul care face furori în 1935. Lan Ping se lasă purtată de celebritatea ei și se îndreaptă spre industria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
din carnețele. Nu are tipar, nu are ziare. Se bazează pe viul grai al mulțimii. Ochii lui trec prin sală. Brusc, o priveliște neașteptată. Concentrarea lui e tulburată. O recunoaște, fata care nu ia notițe cum fac restul. Actrița, fără machiaj. Impactul e ca lumina zorilor care gonește întunericul. Senzația acestuia îl răvășește. O sămânță adormită încolțește. Ea se uită înt-o parte, știind că el și-a pierdut concentrarea. Atenția lui e îndreptată acum asupra ei, numai a ei. Asta se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
încăperi, cu trape pentru îngeri ca să coboare din cer și pentru diavoli, să se ridice din pământ. Sub scenă există și un puț adânc și cinci piscine pătrate, pentru scenele care necesită prezența apei. Legat de scenă este Turnul de Machiaj, o grandioasă clădire din culise, cu două etaje. Îmi este dor de rolul meu. Îmi este dor de scena mea. Pentru o vreme, frumusețea locului îi ocupă timpul. Apoi se satură. Se retrage. Vizitează mai puțin. Curând, încetează să mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]