1,741 matches
-
brațele, cu un gest Între renunțare și condescendență, și-i spusese lui Bramanti: „E al dumitale“. Iar Pierre, apucat de streche: „Destul, destul, le sacrifice humain, le sacrifice humain!“ „Da, să moară, noi tot o să găsim răspunsul“, striga tot atât de apucată Madame Olcott, revenită În scenă, și se năpustise spre Belbo. Aproape În același timp se mișcase și Lorenza. Se desprinse din strânsoarea uriașilor și se așezase În fața lui Belbo, la picioarele spânzurătorii, cu brațele desfăcute ca pentru a opri o invazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o invazie, strigând printre lacrimi: „Dar ce, sunteți nebuni cu toții, așa se procedează?“ Agliè, care tocmai se retrăgea, rămăsese o clipă interzis, apoi alergase la ea s-o țină pe loc. Apoi totul s-a petrecut Într-o secundă. Lui Madame Olcott i se desfăcuse cocul, era toată numai fiere și flăcări ca o meduză și-și Întindea ghearele către Agliè, zgârâindu-i fața și apoi Împingându-l Într-o parte cu violența avântului pe care-l acumulase În săritura aceea. Agliè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Sasha să atenueze puțin tensiunea. Concediază-mă, dar nu mă da la câini, sunt nevinovat. Observă mulțumit că Emma se străduia să zâmbească. Ieșiră În bulevardul Rinascimento. Întrebară taximetriștii opriți În stație, apoi gardienii care făceau de pază la Palazzo Madama. Întrebară chiar și la casieria cinematografului Augustus. Nu, casiera era convinsă că nu vânduse bilete unui bărbat cu doi copii. Se Întoarseră din nou la mașină, dar aceasta era tot acolo unde o lăsase Antonio. De ce nu venea să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Nu fiecare om Încearcă acest dor, sau nu Îl recunoaște chiar dacă Îl simte. În literatură, l‑au simțit Antoniu și Cleopatra, Romeo și Julieta. Mai aproape de vremurile noastre, le‑a răvășit pe Anna Karenina și pe Emma Bovary, precum și pe Madame de Rênal a lui Stendhal, În inocența și simplitatea ei. Și, firește, și alții, Încă neînvățați să‑l recunoască, neatinși de perceperea lui deschisă, Încearcă, Într‑o formă obscură, același dor. Acesta era sentimentul pe care‑l pândea Întruna Ravelstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ne‑am dus la „Le Forgeron”. Rosamund căra Într‑o sacoșă pantofii. Ne‑am scos sandalele și i‑am Încălțat Înainte de a intra pe poarta restaurantului. În grădină, susurau plăcut jocuri de apă - erau și boschete, flori, viță de vie. Madame Bédier, care gătea În bucătărie, nici nu s‑a uitat la noi. Monsieur Bédier a parcurs fără interes amabilul bilet familiar scris de Roxie. Era o namilă de om, chel, Îndesat, alcătuit parcă Într‑un acces de violență. Mesajul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Strada Mare, îl aștepta prozatorul Burtăncureanu. Cei doi mergeau cu pas domol, nepăsători, de la un capăt la altul al străzii, ca și cum ar fi mânat o turmă de vaci întoarse de la păscut. Burtăncureanu îi povestea de una, de alta, iar Goncea, madama cu căruciorul, izbucnea din când în când în hohote năpraznice, clocotitoare de râs. Se oprea și, proptit în cărucior, sălta pătura, ascunzându-și fața hohotitoare în stofa ei aspră. Eventualii trecători izbucneau și ei spontan în torente hohotitoare, gâlgâitoare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din ’32 și p’ormă a murit pentru democrație sub comuniști. Am făsut cerere și știți ce mi-a răspuns Goncea, personal? Oficiantul ridică din umeri, nu-l privea problema. - Ba da dom’le, așa mi-a zis: „Du-te, madamo, la Papa de la Roma, că erați de-ai lui. El să vă îngroape, cu Vaticanul lui cu tot. Noi de-abia îi mai reconstituim p-ăștia de la noi. Catolici mai îmi trebuie? Chiar vreți să damblagesc de la ciolanele astea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de croitoreasă sau vreo rețetă de ciorbă? Ah, ciorbele... Să se căsătorească, e clar. 171 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI neînfrînări veziculare, în locurile publice), cumpăra un buchet consistent de trandafiri și se ducea cu el, de exemplu, la madame Zaharia. Asta da, văduvă, liniștită, sperioasă și aproape nu știa să vorbească. - Să vă dau cu puțină dulceață, domnule Ulpiu? strecura sâsâita, după ce, două ore, se priviseră ochi în ochi. - Să nu-mi dați cu nici o dulceață, madam Zaharia, îi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Și se gândi dacă nu i se va știrbi câtva din renumele său de Sinistrat, atunci când îi va fi peste puteri să nu leșine. - HAI SĂ FACEM TRANSPIRAȚIE!!... mai desluși Doru vocea, pârâind de căldură și de pedagogie literară, aparținând madamei Nicolici. Și cam cu asta se ocupase dumnealui în cele două săptămâni ale mijlocului lunii aprilie. Diminețile le dormea, deșteptîndu-se, hăt, către amiază. Către seară, se înscria pe lungul său drum către liceu. Iar noaptea trăia poezii. Cu ai IF
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
este al meu... Instrumentul e clavir, Sinistrate! Sinistratului i se îmbățoșară firele de păr de pe spinare. Recunoscu. (Sau îi fu frică să recunoască.) În vorbirea tărăgănată a gigantei. Modulații răgușite și senzuale, dintre cele ce dădeau un parfum aparte personalității madamei Nicolici. Concomitent îngheță. Și-o examină cu sporită atenție. Tînără! Dar buzele, șaua nasului, ochii nemigdalați nu aparțineau nici pe departe lui madam Nicolici. Fruntea madamei mică, fața pistruiată, părul vopsit roșcat, vârstat c-o bordură de alb la rădăcină
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a gigantei. Modulații răgușite și senzuale, dintre cele ce dădeau un parfum aparte personalității madamei Nicolici. Concomitent îngheță. Și-o examină cu sporită atenție. Tînără! Dar buzele, șaua nasului, ochii nemigdalați nu aparțineau nici pe departe lui madam Nicolici. Fruntea madamei mică, fața pistruiată, părul vopsit roșcat, vârstat c-o bordură de alb la rădăcină, nici prin povești n-aveau ce căuta, în noaptea asta, acolo. 350 DANIEL BĂNULESCU - Nu trebuia să mai vii. Rămâneai acasă și-ți dădeam voie să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din fata asta, o să scoateți o târfă... Muriți, vă calcă tramvaiul și eu tot o să vă simt în pat, lângă mine, mângâind șoldurile Dinei, chiar dacă, să presupunem, o să moară și ea. - Costache, zic. Asta e arta! 338 DANIEL BĂNULESCU Tînără! Madama nu-i ajungea nici până aici. (Doru habar n-avu ce loc să-și arate sieși în minte.) În sfârșit, categoric, doamna Nicolici nu măsura mai mult de unu șaizeci, unu șaizeci și doi. Pe când lunganca despletită trecea, în batjocură
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Observ. Numai că firul albastru e un fir verde închis. - Asta acum!... Din pricină că te-ai apropiat tu. Totuși, nu-s deloc înroșite. Asta înseamnă că și el a dormit confortabil... Fiind sfânt, n-a dormit nemaipomenit. Culoarea pleoapelor lui... Și madama învîrtea icoana, împingînd-o sub spotul de lumină al ferestrei. Ca și cum ar fi spălat, în șuvoiul unui râu, o sită cu nisip aurifer. - Culoarea pleoapelor lui ne comunică nouă să stai cât mai departe... La ora de practică a Prelucrărilor prin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
undeva. Așa că își înghițise precizarea. - "...Lumea asta nu-i așa... iar cealaltă-i altceva... Lumea asta-i cum o vezi Iar cealaltă-i cum o crezi!..." continua s-o audă, pe hoașcă, băiatul, pradă unui desfrâu liric, chiar și după ce madama trăsese cuverturile peste capetele lor, întinsese păturile, pentru ca nu cumva să-i vadă Dumnezeu ori să-i întrezărească Răposatul. - Să fii bun cu mine, Sinistrate, sufletul meu!... Și-l mai strigase către sfîrșit: Doru!... Doruleț!... Doru! Nu știa cât izbutise
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întorci până la poartă și să-ți arunci șosetele respingător de înnegrite în pubelă. Urmau desigur pedagogiile ligheanului, clăbucului și cele ale pietrei ponce, apoi din nou holul și restul odăițelor, de-a lungul cărora redeprindeai, pe deplin, bunul simț. Madama nu uita să-ți destăinuie că era sau fusese profesoară de romînă-engleză, fapt care te atingea la frison și prindeai la manieră până te săturai. Vedea o romînă-engleză la cei 49 de ani, pe care nu și-i recunoștea, încît
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
el un bețiv, după cum, se pare, citise undeva, că și dânșii nu evitaseră. Coborî din autobuz pe șoseaua Olteniței. O luă agale pe Stoian Militaru. Deschise portița celui de-al doilea rând de case al proprietăresei, pus pe strada Perone. Madama părea să nu fie acasă. Vârând numai grumazul, Doru mătură c-o ocheadă camera ei și nu-i mai strigă nici binețe. Evident, gazda sa romanțioasă nu era acasă. Când era, și înnobila cu prezența sa cel de-al doilea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ăsta te-ai găsit tu să-l înveți poezie?? izbucni demonul uluit... Îl mai las, din când în când, să o mîngîie!... Pe altul rău nu te-ai găsit să-l înveți?!" - Nu-i nimic. Să învețe și el, suspină madama cu umor. De două, trei ori, înainte de culcare, n-o mută din loc. Nici puștiul nu s-ar plânge că-i cauzează. - "...Uite, am să-ți explic folosindu-mă chiar de cu cuvintele lor: "Prea neînfricatule Alcibiade!..." s-a descolăcit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zeci de secunde. Bine v-am găsit!... Sânt impresionat că m-ați poftit la călduroasa dumneavoastră petrecere. În munți, deși este luna aprilie, vremea continuă să rămână cîinoasă." - Continuați și voi să vă țineți înlănțuiți de mîini! șuieră, în surdină, madama, invitatelor și protejatului ei. Și apoi către cel care-l întrupa pe soțul dânsei, pe Alcibiade Adrian Nicolici: - De ce erai supărat azi după-masă? - "Cînd? Pe terasă?" - Sigur. Pe terasă... - "Ești tu atât de încredințată, Mariușcă... Că eram precum spui?" - Mie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fii gentil! Ți-am explicat doar: pregătirea pentru analiză, vacanțele în toi, spitalul cât un oraș..." Între timp descopăr că secția de radiologie e la subsol. Acolo, personalul e pe poziție. La "Primiri", o tânără stă în spatele unui computer. "Pardon, madame, reîncepe Monica. Am fost programată pentru o tomografie și mi s-a spus să vin cu un sfert de oră mai devreme..." ― " Luați loc, veți fi chemată", răspunde sec fata. Într-adevăr, peste o oră și un sfert, urmând întocmai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
the Passion in Fragment VII of The Canterbury Tales: A Girardian Reading (1), în „Renascence: Essays on Values in Literature”, fall 1999, vol. 52, nr. 1, p. 41. 495 Carolyn P. Collette, art. cit., p. 149. 496 Philip S. Alexander, Madame Eglentyne, Geoffrey Chaucer and the Problem of Medieval Anti-Semitism, în „Bulletin of John Rylan ds Library of Manchester”, vol. 74, nr. 1, spring 1992, p. 112. 133 fiind acuzați de cămătărie, privită ca un păcat capital. Pactul dintre diavol și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
99. Zago, Esther, Women, Medicine and the Law in Boccaccio' s Decameron, în Women Healers and Physicians: Climbing a Long Hill, edited by Lilian R. Furst, Lexington, University Press of Kentucky, 1997, pp. 64-78. C. Articole 1. Alexander, Philip S., Madame Eglentyne, Geoffrey Chaucer, and the Problem of Medieval Anti-Semitism, în „Bulletin of John Rylands Library of Manchester”, vol. 74, nr. 1, spring 1992, pp. 109-120. 2. Amtower, Laurel, Authorizing the reader in Chaucer's House of Fame, în „Philological Quarterly
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
the Passion in Fragment VII of The Canterbury Tales: A Girardian Reading (1), în „Renascence: Essays on Values in Literature”, fall 1999, vol. 52, nr. 1, p. 41. 495 Carolyn P. Collette, art. cit., p. 149. 496 Philip S. Alexander, Madame Eglentyne, Geoffrey Chaucer and the Problem of Medieval Anti-Semitism, în „Bulletin of John Rylan ds Library of Manchester”, vol. 74, nr. 1, spring 1992, p. 112. 133 fiind acuzați de cămătărie, privită ca un păcat capital. Pactul dintre diavol și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
99. Zago, Esther, Women, Medicine and the Law in Boccaccio' s Decameron, în Women Healers and Physicians: Climbing a Long Hill, edited by Lilian R. Furst, Lexington, University Press of Kentucky, 1997, pp. 64-78. C. Articole 1. Alexander, Philip S., Madame Eglentyne, Geoffrey Chaucer, and the Problem of Medieval Anti-Semitism, în „Bulletin of John Rylands Library of Manchester”, vol. 74, nr. 1, spring 1992, pp. 109-120. 2. Amtower, Laurel, Authorizing the reader in Chaucer's House of Fame, în „Philological Quarterly
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
poartă după alte avize... Că turbezi după treabă și el se scarpină pe undeva sau sparge biscuiți în calculator... Că... asta-i: TAXE trebuie să plătești, pe porcovan să-l mulțumești ! Am fost zilele trecute la un alt birouaș cu madame care n-au ce face ! Politicoase, cu mine (nu zic!) dar tot după puncte, virgule sau cifre de care să se lege... Era vorba de o extindere a unei ferme agricole și presupuneau ce noxe serioase aruncă în aer centrala
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
să servească ca paznic permanent și sfetnic neclintit al locului lor de refugiu. A organizat rutina zilnică a Margueritei, dându-i acesteia posibilitatea de a face față intransigențelor vieții, ghidând-o prin banala ei logistică. De asemenea, Grace tolera bolile Madamei (poreclă pe care Yourcenar o încuraja). Iubita ei era o ipohondră de bună-credință, bolnavă curent, cu dureri de cap, suferind de febre și dureri. Momentele maxime de activitate maniacă erau de obicei urmate de stări de depresie. Toanele Margueritei erau
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]