1,473 matches
-
contureze o imagine foarte vie a micii comunități de „ucenici” într-ale culturii constituită în jurul lui Constantin Noica, gânditor a cărui vitalitate creatoare reînnoită se voia manifestată și pe tărâmul unei pedagogii aparte, îndrumând spre realizarea „culturii de performanță”. Și magistrul - de talie -, devenit „personaj”, și „modelul paideic în cultura umanistă”, propus de el, erau de natură să trezească atenția, îndreptățind, în ambianța socioculturală dată, cele mai diverse - uneori neașteptate - alianțe sau „despărțiri”. Însuși faptul ca atare, al existenței „Păltinișului” ca
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
are în centru chiar figura legendară a întemeietorului acestei științe. El devine eroul unor aventuri desfășurate pe trei continente. Pornind din Ahaia natală, el traversează marea ajungând în Egipt, unde își îmbogățește cunoștințele medicale învățând, timp de șapte ani, de la magistrul său, atotștiutorul Amu. Deși, prin Asklepios, anticii legau direct mijloacele de tămăduire de forța solară, prozatorul își demitizează eroul, reliefând principiile raționale pe care și le asumă în Egipt. Tot în rândul demitizărilor intră respingerea legendei homerice a calului troian
STANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289870_a_291199]
-
Întregul nume - Royal Asiatic Society of Bengal - consacrat de epoca fondatorilor, Sir William Jones (1746-1794) sau Sir Charles Wilkins (1749/1750-1836). 159. Nu știm dacă Honigberger a apelat la celebrul baron Jacquin și pentru că i-a fost, tot la Viena, magistru lui Paul Traugott Meißner (1778-1864). Mai târziu, Meißner-tatăl a brevetat un simpatic strămoș al caloriferului (În sens etimologic) pentru trenuri și corăbii. Fiul său, Karl Ludwig, va prelua construcția căii ferate Budapesta-Arad-Brașov de la tatăl său, la 1856-1857, drum de fier
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mare de manuscrise slavone și românești, din care a rezultat o serie de lucrări filologice și istorico-literare ce au introdus în circuitul științific internațional aspecte mai puțin cunoscute ale literaturii medievale din aria de cultură bizantino-slavo-română. A obținut titlul de magistru (1891) și de doctor în filologie (1899) cu două ample cercetări consacrate epocii și operei patriarhului Eftimie al Târnovei. Studiile, cele mai multe redactate în limba rusă, privind istoria și cultura românilor sau a slavilor de sud și a celorlalte popoare din
SARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289498_a_290827]
-
Kiev, cunoaște aici teologi renumiți în epocă. Strânge din arhivele și bibliotecile rusești o bogată documentație referitoare la istoria, biserica și literatura română. Călugărit în 1841 la Lavra Pecerska de mitropolitul Filaret Amfiteatrov, este primul român care primește titlul de magistru în teologie, în anul următor. La întoarcerea în țară, ca profesor și rector, mult timp, al Seminarului de la Socola (1842-1860), reorganizează disciplinele de studiu, redactează numeroase manuale, instruiește profesori, punând, astfel, bazele învățământului teologic superior din Moldova. Continuă să predea
SCRIBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289576_a_290905]
-
de complementarități. La Universitatea din Cluj, unde leagă o prietenie durabilă cu Horia Stanca, e studentul preferat al lui D. D. Roșca, care va dedica lucrarea Mitul utilului (1933) lui Ț. și lui Grigore Popa. Raționalismul și naționalismul superior proprii magistrului au o influență determinantă asupra tânărului, care se orientează de pe acum către filosofia culturii, chiar dacă, deocamdată, nu se află în posesia unor repere foarte clare. Alt model este profesorul Liviu Rusu, de la care - cum îi va mărturisi într-o scrisoare
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
cu baza în lirica germană), poetul e prin excelență contraexemplul de autor care participă la istoricitatea unui moment literar. Singular și egal cu sine, asemenea lui Leonid Dimov sau lui Mircea Ivănescu (fără a avea însă influența acestuia din urmă), Magistrul - cum a fost supranumit - are un vag aer de familie cu poezia unor cerchiști precum I. Negoițescu sau Ștefan Aug. Doinaș, baladistul. Asemănările nu pot fi împinse prea departe: U. nu are manierismul de tip pastișă, lipsit de ironie, al
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
519-521; Radu Marin Mocanu, Cenzura comunistă. Secret. Strict secret, București, 2001, 335; Luminița Marcu, Poezia perenă a lui Mihai Ursachi, RL, 2002, 38; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 426-427; Nichita Danilov, Prinț Senior al Poeziei, VR, 2003, 3-4; Ilie Constantin, Enigmele Magistrului, RL, 2003, 49; Ioan Holban, Istoria literaturii române. Portrete contemporane, I, Iași, 2003, 18-22; Manolescu, Enciclopedia, 692-694. M. I.
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
ce au trecut netulburate dintr-o cercetare în alta - din care creștea un Neculce artificial a fost serios șubrezită de V. pe baza folosirii unui mare număr de documente. Următoarea etapă a fost reprezentată de studierea scrierilor lui Miron Costin, magistrul tuturor cronicarilor moldoveni după veacul al XVII-lea. Lângă Miron Costin. Interpretări și comentarii trebuie așezat - în afara altora risipite prin reviste - un studiu din 1978, Raporturile lui Miron Costin cu domnitorul Ștefan Petriceicu. Au urmat cartea consacrată lui Grigore Ureche
VELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290477_a_291806]
-
București, 1963; Anotimpurile poeziei românești - Poetry’s Seasons, ed. bilingvă, tr. Gabriela Bernat, București, 1984; 30 poeți, 101 poeme, București, 1999. Traduceri: Torquato Tasso, Aminta, îngr. și introd. Nina Façon, București, 1956 (în colaborare cu George Lăzărescu); François Villon, Opurile magistrului..., pref. trad., București, 1958; Ana Marcos, Rădăcinile zorilor. Poeme din închisoare, cu desene de Constantin Piliuță, București, 1961; Carolina María de Jesús, Săo Paolo, strada A, nr. 9, pref. trad., București, 1962; François Rabelais, Gargantua, introd. N. N. Condeescu, București, 1962
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
când în scanul ecleziastic s-a instalat prințul Egbert, fratele regelui northumbrian, el însuși discipol al Venerabilului 9. Prestigiul școlii episcopale a atins apogeul odată cu înălțarea așezământului ecleziastic yorkez la rang de mitropolie. În fruntea școlii a fost numit ilustrul magistru Aelbert, care a dovedit geniu administrativ și managerial. Sub directoratul său a sosit la școală tânărul Albinus Flaccus, cunoscut mai apoi ca Alcuin. A beneficiat de reforma curriculară săvârșită de Aelbert la York în urma numeroaselor consultări cu Venerabilul Beda. A
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de răspândire a ideilor pedagogice. Prima măsură luată de Alcuin a fost introducerea curriculumului bazat pe cele șapte arte liberale la școala palatină. A predat el însuși aproape toate disciplinele curriculare, străduindu-se în același timp să formeze discipoli și magiștri capabili să preia catedrele respective. Pentru aceasta a scris manuale speciale de matematică, astronomie, gramatică, retorică, muzică și dialectică. 8.4. Curriculumul alcuiniantc "8.4. Curriculumul alcuinian" Curriculumul alcuinian imita, desigur, enkyklios paideia sub raport structural. Păstra chiar o anumită
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu doar ca profesor de natural sciences, ci și ca profesor de pedagogie (professor of education). Schwab a fost un scriitor radical și un polemist de temut. Dar, ca elev și student, a uimit prin sârguință, disciplină și respect față de magiștrii săi. Pe aceștia i-a iubit și s-a lăsat influențat de ei, ceea ce a contribuit enorm la formarea sa. De exemplu, i-a admirat pe Hutchins și Adler de la University of Chicago, ceea ce i-a antrenat interesul pentru fundamentarea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la Columbia University. McKeon era preocupat de hermeneutică și de problematica dezvăluirii și înțelegerii sensurilor și semnificațiilor - un domeniu care lui Schwab îi era total străin, datorită convingerilor behavioriste și pozitiviste pe care i le formaseră până atunci studiile și magiștrii săi. McKeon l-a convins să recitească și să reinterpreteze textele importante din domeniile care îl preocupau. Un asemenea domeniu era curriculumul educațional. Recitirile i-au produs lui Schwab un adevărat șoc. El a făcut o descoperire care i-a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
greu de spus care dintre ei predomină. MIRCEA MIHĂIEȘ SCRIERI: Le Chasseur de corbeaux, Muizon (Franța), 1986; Lettre à un ami occidental, Muizon (Franța), 1990; Naveta esențială, Iași, 1991; Sentimentul românesc al urii de sine, Iași, 1991; Însem(i)nările Magistrului din Cajvana, pref. Ion Bogdan Lefter, Iași, 1992; La cafeneaua hermeneutică, Iași, 1992; Ultima noapte de dragoste și întâia noapte de filosofie, Iași, 1992; Fragmente dintr-un discurs in(?)comod, Iași, 1993; Eros, Doxa & Logos, Iași, 1995; ed. 3, pref.
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
Alex. Ștefănescu, Erudit și libertin, RL, 1997, 11; Traian Ștef, Luca Pițu și sentimentul nostru românesc, F, 1997, 11; Borbély, Xenograme, 71-73; Luminița Fassel, Literatura multilingvă în Europa de Est. Funcția stilistică a germanismelor la Luca Pițu, VTRA, 1998, 1; Gheorghe Grigurcu, Magistrul din Cajvana, RL, 1998, 9; Ruxandra Cesereanu, Ura de sine nu miroase-a bine?, VTRA, 1998, 11; Ovidiu Morar, Capcanele logosului, CL, 1999, 7; C. Rogozanu, O scriitură pierdută, RL, 1999, 37; Ionel Necula, Luca Pițu sau Colocvialitatea gândului metafizic
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
Remember Al. Piru, CC, 2002, 1-2 (semnează Eugen Simion, Pavel Țugui, Petre D. Anghel, Eugen Negrici, H. Zalis, Aureliu Goci ș.a.); Gavril Istrate, Alexandru Piru, CL, 2002, 6; Niculae Gheran, Portrete și modele, ALA, 2003, 650; Constantin Coroiu, A fi magistru înseamnă să fii întâi discipol, CL, 2003, 7; Pavel Țugui, [Al. Piru], CC, 2003, 4-8. E.S.
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
a elementelor specificității naționale, de unde lipsa de exces și de vulgaritate din polemicile sale, perspectiva metafizică a dezbaterilor publice pe care le propune, într-un fel înrudită cu cea proprie lui Nae Ionescu, pe care l-a recunoscut mereu ca magistru. De aceea, eroarea de ordin politic comisă de R. în perioada interbelică nu a umbrit calitățile de excepție ale intelectualului, care a reușit să-și înțeleagă, în îndelungatul său exil, confuziile tinereții. A părăsit țara în 1940, urmărit de poliția
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
R-P. lui Maiorescu în calitate de profesor și mentor (Profesorul Maiorescu, Un adevărat „învățător” al neamului - ambele articole din 1910 - ș.a.), într-un ton encomiastic care îl va face pe E. Lovinescu să îl înscrie, alături de Simion Mehedinți, în „ortodoxia cultului” întreținut magistrului. Cea mai importantă contribuție a istoricului literar rămâne însă editarea Jurnalului lui Titu Maiorescu (perioada 1855-1891), sub titlul Însemnări zilnice (I-III, 1937-1943). Textul este prefațat de ample studii introductive și însoțit de informate note explicative și de traducerea pasajelor
RADULESCU-POGONEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289112_a_290441]
-
roumains d’études littéraires”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Manuscriptum”, „Viața românească”. Deprinzând de timpuriu - la îndemnul și după modelul lui G. Călinescu - disciplina documentării, P. se devotează cercetării arhivistice, atât pe cont propriu, cât și în calitate de colaboratoare apropiată a magistrului, care îi consemnează de fiecare dată contribuția documentară, ca în monografiile N. Filimon și Gr. M. Alecsandrescu. Preocupată de opera lui A. I. Odobescu și pasionată a mărturiilor despre viața acestui autor, publică acte și un „testament moral” al scriitorului, precum și
PIRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288824_a_290153]
-
fiul Patrasiei și al preotului Ioan Piuariu, supranumit Popa Tunsu, figură legendară a luptei românilor împotriva catolicizării. După absolvirea liceului săsesc din Sibiu, deprinde meșteșugul de a vindeca bolile de ochi, pe care îl practică neoficial până când obține diploma de magistru chirurg la Facultatea de Medicină din Viena (1774), în urma frecventării unor cursuri de specialitate și a unui examen cu profesori vestiți de oculistică. După un stagiu în Banat, este numit în 1777 medic oculist al Transilvaniei, cu sediul la Sibiu
PIUARIU-MOLNAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288832_a_290161]
-
22”, 1992, 48; Nicolae Florescu, „Istoria literaturii române”, JL, 1992, 15-22; Gheorghe Grigurcu-Ștefan Aug. Doinaș, Convorbire despre I. Negoițescu, RL, 1993, 4; Gheorghe Grigurcu, Componentele unei istorii literare, VR, 1993, 1; Cornel Ungureanu, Erotica magna, O, 1993, 5; Mircea Mihăieș, Magistrul fără ucenici, O, 1993, 5; Nicolae Balotă, Un condotier al literelor, RL, 1993, 6; Cornel Regman, Perpetuă revenire, RL, 1993, 6; Horia Stanca, Tânărul Negoițescu, RL, 1993, 6; C. Țoiu, Amintirea lui Negoițescu, RL, 1993, 7; Gheorghe Grigurcu, Ion Negoițescu
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
dintre rezultate a fost traducerea Cronicii universale a lui Constantin Manasses. Analizând mai întâi copia slavo-română, apoi tălmăcirea prescurtată a lui Mihail Moxa, care introduce și trei scrieri bizantine, M. identifică fragmentele adăugate de călugărul român din cronicile lui Simeon Magistrul și Logofătul și din cea a lui Zonaras. Sunt contribuții care adâncesc cunoașterea multor aspecte și probleme încă precar cercetate, referitoare la cultura și literatura română veche în interferența ei cu cultura altor popoare europene, înlesnind, pe de altă parte
MIHAILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]
-
alta, un episod intelectual de excepție în istoria României comuniste. Sub îndrumarea lui Noica, o mână de tineri gânditori talentați au reușit să se dezvolte împotriva celor mai vitrege circumstanțe, venerându-și, urmându-și și, în ultimă instanță, „trădându-și” magistrul. Această din urmă atitudine a reprezentat un paricid simbolic fertil, care a debutat prin „nesupunerea filozofică” deja aparentă în Jurnal și a sfârșit prin nesupunerea civică a lui Andrei Pleșu înainte de 1989, precum și prin activismul civic de după 1989 în care
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
acuzațiile marelui discipol al lui Noica și relansând unele întrebări incomode. „Dosarul” politic Noica fusese deschis deja de Adrian Marino, în urmă cu un deceniu. Dintre discipolii lui Noica, Sorin Vieru a dat până acum cea mai credibilă apărare a magistrului, într-un scurt text luminos, senin, fără obositoarea retorică a apologiei: „Reperul etic în gândirea lui Noica”, 22, XIII, 49 (665), 3-9 decembrie 2002. Toată controversa se poate citi acum și pe fundalul confesiunilor lui Gabriel Liiceanu din frumoasa lui
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]