KorAP: Find »[drukola/base=maiestate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...47 >

1,162 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349

cu o anumită siguranță și cu confirmarea că alegerea este bună. A DUHULUI SFÂNT 10. Luni ș11 februarieț - În toiul rugăciunii obișnuite, fără alegeri, Îi ofeream sau Îl rugam pe Dumnezeu, Domnul nostru, ca ofranda făcută să fie primită de Maiestatea Sa dumnezeiască, cu evlavie din belșug și lacrimi, și apoi, imediat după aceea, întreținându-mă cu Duhul Sfânt, pentru a-I celebra liturghia, cu aceeași evlavie sau lacrimi, mi se părea că-L văd sau că-L simt într-o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
de lacrimi pline de căldură și savoare lăuntrică, neprimind nici o pricepere, am considerat lucrul dus la bun sfârșit și mi s-a părut bine primit de Dumnezeu, Domnul nostru. Ridicându-mă și întorcându-mă să pregătesc liturghia și aducând mulțumire Maiestății Sale dumnezeiești și oferindu-I jertfa făcută, nu fără evlavie sau mișcări cu lacrimi 1; ieșind la liturghie, la pregătirea altarului, la îmbrăcarea veșmintelor și la începutul liturghiei, șm-a potopitț mulțime de lacrimi, în timpul liturghiei, foarte puternice și îmbelșugate, pierzându

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
au revărsat peste chip, cu dorința de a rămâne statornic în a spune liturghiile în cinstea ei (am consimțit, urmând să stabilesc numărul lor) și cu multe și puternice sughițuri, m-am simțit foarte apropiat într-o iubire crescândă față de Maiestatea Sa dumnezeiască. În mare, priceperile din timpul liturghiei și de dinainte priveau felul de a-Și însuși rugăciunile de la liturghie atunci când se vorbește cu Dumnezeu, cu Tatăl sau cu Fiul etc., felul de a acționa al Persoanelor dumnezeiești, felul Lor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
această înfățișare a ajutorului și iubirii lui Isus, începând liturghia nu fără multă liniștită și tihnită evlavie și lăcrimând puțin, părându-mi-se că, cu mai puține lacrimi, mă găseam mai îndestulat și mulțumit de a mă lăsa ocârmuit de Maiestatea dumnezeiască, de care ține a da și a retrage harurile cum și când e mai potrivit; și cu acestea, la foc, mulțumirea mea creștea, cu o înnoită mișcare lăuntrică și iubire pentru Isus, nemaigăsind în mine acea împotrivire trecută față de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
Intrând la liturghie, multe lacrimi și, de-a lungul ei, multă evlavie și lacrimi. Astfel, la un moment dat, am avut limpede aceeași viziune a Preasfintei Treimi ca mai înainte; creștea mereu în mine o iubire tot mai mare pentru Maiestatea Sa dumnezeiască, într-atât încât uneori îmi lua graiul. O dată încheiată liturghia, la rugăciune, iar mai apoi lângă foc, în mai multe rânduri, foarte multă evlavie sfârșind în Isus, și nu fără deosebite mișcări lăuntrice spre lacrimi sau chiar mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
vreo vizită dumnezeiască, să închei cu această parte; socoteam că nu trebuia să stabilesc eu timpul la care voi termina, ci să las ca aceasta să se întâmple când voi fi fost vizitat de la Dumnezeu, atunci când I se va părea Maiestății dumnezeiești mai bine. A PREASFINTEI TREIMI 31. Luni ș3 martieț - La rugăciunea obișnuită, la ora a zecea 1, multă evlavie, fără nici o mișcare sau tulburări, și cu o oarecare durere de cap; într-atât încât, neîndrăznind să mă scol ca să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
același lucru, sfârșind în Isus, ca și cum m-aș fi aflat la umbra Lui, ca și cum ar fi fost călăuza mea, însă fără a mi se împuțina harul Preasfintei Treimi, ci dimpotrivă, mi se părea că eram și mai mult unit cu Maiestatea Sa dumnezeiască; iar în rugăciunile către Tatăl nu puteam, nici nu simțeam dorința de a afla evlavie, decât de puține ori, întrucât celelalte Persoane mi se înfățișau în El; astfel încât, mediate vel inmediate 4, totul se vărsa în Preasfânta Treime

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
de ascultare respectuoasă; mi se părea că, dacă nu ar fi fost evlavia liturghiilor de spus, m-aș fi simțit îndestulat și cu aceasta, cu toată încrederea de a afla tot mai mult har, iubire și mai multă îndestulare în Maiestatea Sa dumnezeiască. A PREASFINTEI TREIMI 32. Marți ș4 martieț - La rugăciunea obișnuită, însoțit de mult har și evlavie, atât de limpede și mai strălucitoare șdecât altădatăț, cu apariția unei călduri, iar în ceea ce mă privește, lepădând cu ușurință gândurile ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
că nu se lăsa văzut sau simțit atât de deslușit, ci într-un fel mai întunecat vederii, și întrezărind, mi s-a părut că Preasfânta Treime se lăsa simțită sau văzută mai deslușit sau mai limpede; începând și continuând cu Maiestatea Sa dumnezeiască, am fost acoperit de lacrimi, sughițuri și o iubire atât de puternică încât mi se părea că eram cu asupră de măsură unit cu iubirea Sa atât de strălucitoare și dulce, încât această vizită și iubire îmi apăreau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
în cea mai mare parte a liturghiei s-a maimicșorat această însoțire și din cauza gălăgiei din cameră etc. Apoi, aproape de sfârșit, întorcându-mă la Isus și recăpătând ceva din ceea ce pierdusem, la cuvintele Placeat tibi Sancta Trinitas 1, sfârșind la Maiestatea Sa dumnezeiască într-o iubire nemăsurată și acoperit de lacrimi îmbelșugate; astfel, de fiecare dată când, la liturghie și înainte, primeam vizite spirituale deosebite, toate sfârșeau în Preasfânta Treime, ridicându-mă și atrăgându-mă la iubirea Sa. O dată terminată liturghia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
a vedea Persoane deslușit, așa cum se întâmpla alteori. Toate acestea mă întăreau, fără a mai avea dorința de a mai spune și alte liturghii pentru a mă împăca, ci voiam să le duc la capăt, nădăjduind să mă bucur în Maiestatea Sa dumnezeiască. A PREASFINTEI TREIMI 33. Miercuri ș5 martieț - De la începutul și până la sfârșitul rugăciunii obișnuite, mult har ajutător, fără a mă căzni să-l caut, și cu multă evlavie luminoasă, foarte limpede și însoțit de căldură; și după ce mi-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
Preasfânta Treime, de ziua trecută; mergând apoi la rugăciunea pregătitoare pentru liturghie și dorind, pentru a fi ajutat și pentru a mă înjosi, să încep cu Isus, și Preasfânta Treime înfățișându-mi-se ceva mai limpede și îndreptându-mă spre Maiestatea Sa dumnezeiască pentru a mă încredința Ei etc., am fost acoperit de lacrimi, sughițuri și iubire puternică pentru Ea, într-atât încât mi se părea că nu doream și nu puteam privi în mine, nu-mi puteam aminti de cele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
de a spune liturghia, și șgândul acesta s-a însoțitț cu o suavă pornire de lacrimi în ochi. Apoi, în capelă și la liturghie, evlavie la acest gând, făcându-mă una cu ceea ce Domnul îmi poruncea și gândindu-mă că Maiestatea Sa dumnezeiască orânduia, purtând totul ad bonum 1 etc. Uneori, în aceste răstimpuri, vedeam întrucâtva, când ființa Tatălui, și anume, mai întâi ființa și apoi pe Tatăl, cu alte cuvinte, evlavia sfârșea mai întâi la esență și numai pe urmă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
viziune limpede sau distinctă. M-am rugat în odaie, înainte de liturghie, să mi se dea supunere, respect și smerenie; cât despre vizite și lacrimi, acestea să nu mi se dea, dacă ar fi fost spre o slujire la fel de mare a Maiestății Sale dumnezeiești sau ca să mă bucur de harurile și vizitele Sale cu limpezime, dezinteresat; și astfel, în continuare, toate vizitele spirituale îmi veneau atunci când mi se înfățișa supunerea, nu numai față de Persoanele dumnezeiești, atunci când Le chemam și-mi aminteam de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
eram vizitat de Dumnezeu, Domnul nostru, căci mi se părea că vizita îmi lipsea din cauză că nu m-am pregătit și străduit în timpul întregii zile, sau că am făcut loc unor gânduri care m-au îndepărtat de la cuvintele liturghiei și de Maiestatea Sa dumnezeiască. Astfel, mi se părea că era mai bine să nu fiu vizitat atunci când greșeam și că Dumnezeu, Domnul nostru, (care mă iubește mai mult decât mă iubesc eu pe mine însumi) orânduiește aceasta spre mai marele meu folos

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
capăt în aproximativ 30 de zile. 5. A cincea. Celui care primește exercițiile îi este de mare folos să intre în ele cu inimă largă și generozitate față de Creatorul și Domnul său, încredințându-I toată voința și libertatea sa, astfel încât Maiestatea Sa dumnezeiască să se slujească atât de persoana sa, cât și de tot ce are, după preasfânta Sa voință. 6. A șasea. Cel care propune exercițiile, când simte că în sufletul celui care face exercițiile nu se ivește nici o mișcare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
propriile sale foloase și interese vremelnice, atunci trebuie să încline spre contrariu, stăruind în rugăciuni și alte exerciții spirituale și cerând de la Dumnezeu, Domnul nostru, contrariul, și anume că nu dorește o anumită funcție sau beneficiu, nici orice altceva, dacă Maiestatea Sa dumnezeiască, orânduindu-i dorințele, nu-i va schimba înclinația dintâi; astfel încât motivul pentru a dori sau a avea un lucru sau un altul să nu fie decât slujirea, cinstea și slava Maiestății Sale dumnezeiești 1. 17. A șaptesprezecea. Este

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
funcție sau beneficiu, nici orice altceva, dacă Maiestatea Sa dumnezeiască, orânduindu-i dorințele, nu-i va schimba înclinația dintâi; astfel încât motivul pentru a dori sau a avea un lucru sau un altul să nu fie decât slujirea, cinstea și slava Maiestății Sale dumnezeiești 1. 17. A șaptesprezecea. Este de mare folos ca acela care propune exercițiile, fără să caute, nici să știe, nici să întrebe despre gândurile sau păcatele proprii ale celui care le primește, să fie înștiințat cu fidelitate despre

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
foloase principale: cel dintâi este că, separându-se omul de mulți prieteni și cunoscuți și de multe treburi care nu sunt bine orânduite, ca să Îl slujească și să Îl laude pe Dumnezeu, Domnul nostru, nu mic îi este meritul dinaintea Maiestății dumnezeiești; al doilea șfolosț este că, fiind astfel separat și neavând mintea împrăștiată la multe lucruri, ci îngrijindu-se mai curând de un singur lucru, și anume de slujirea Creatorului său și de folosul sufletului său, se folosește de înzestrările

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
RUGĂCIUNE PREGĂTITOARE ȘI DOUĂ INTRODUCERI, TREI PUNCTE PRINCIPALE ȘI UN DIALOG. 46. Rugăciune. Rugăciunea pregătitoare este să cer de la Dumnezeu, Domnul nostru, harul ca toate intențiile, faptele și lucrările mele să fie orânduite numai și numai întru slujirea și lauda Maiestății Sale dumnezeiești. 47. Prima introducere este compunerea locului 1; aici trebuie luat aminte că, în contemplarea sau meditarea celor vizibile, ca de pildă contemplarea lui Cristos, Domnul nostru, care este vizibil, compunerea va fi să văd cu văzul imaginației locul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
este hotărârea mea chibzuită - numai să fie spre mai marea Ta slujire și laudă - este să Te imit în îndurarea tuturor nedreptăților, a tuturor ocărilor și a toată sărăcia, atât cea materială 3, cât și cea spirituală, dacă Preasfânta Ta Maiestate vrea să mă aleagă și să mă primească într-o asemenea stare de viață.” 99. Prima notă. Acest exercițiu se va face de două ori pe zi, și anume în zori, îndată ce mă voi fi trezit, și cu o oră

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
unii în pace, alții în război, unii plângând, alții râzând, unii sănătoși, alții bolnavi, unii născându-se, alții murind etc. Al doilea, să văd și să iau aminte la cele trei Persoane dumnezeiești pe scaunul de domnie sau pe tronul Maiestății Sale dumnezeiești, cum privesc întreaga față și rotunjime a pământului și pe toți oamenii, șaflațiț într-o orbire atât de mare, cum mor și coboară în iad. Al treilea, să o văd pe Stăpâna noastră și pe îngerul care o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
asemenea, șlaț ceea ce fac Persoanele dumnezeiești, și anume, purced la sfânta întrupare etc.; de asemenea, șlaț ce fac îngerul și Stăpâna noastră, și anume, pe înger, îndeplinindu-și îndatorirea de sol, și pe Stăpâna noastră, smerindu-se și aducând mulțumire Maiestății dumnezeiești; iar apoi să reflectez ca să trag vreun folos din fiecare dintre aceste lucruri. 109. Dialog. În sfârșit, este de purtat un dialog, gândindu-mă la ce trebuie să spun celor trei Persoane dumnezeiești, sau Cuvântului Întrupat, sau Mamei și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
Său adoptiv și pe mama Sa naturală, ca să fie liber numai și numai pentru slujirea Tatălui Său veșnic, vom începe, contemplând totodată viața Lui, să cercetăm și să întrebăm în ce viață sau stare vrea să se slujească de noi Maiestatea Sa dumnezeiască. Și astfel, ca un fel de intrare în aceasta, în primul exercițiu care urmează vom vedea intenția lui Cristos, Domnul nostru, și, de partea opusă, cea a dușmanului firii omenești; și cum trebuie să ne dispunem pentru a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
o ține către toți slujitorii și prietenii Săi, pe care îi trimite într-o astfel de misiune, cerându-le să dorească să-i ajute pe toți conducându-i în primul rând la cea mai mare sărăcie spirituală 1 - iar dacă Maiestatea Sa dumnezeiască ar fi șastfelț slujită și ar binevoi să-i aleagă, și la sărăcia materială; în al doilea rând, șsă-i conducăț la dorința de ocări și dispreț, pentru că din aceste două lucruri se naște umilința, astfel încât să fie trei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]