870 matches
-
fi auzit strigat de locotenent. Se opri, întoarse capul și dădu cu ochii de el. - Am ajuns, domnule locotenent, îi spuse apropiindu-se. Am ajuns la timp. Dar unde e podul? întrebă. Locotenentul zâmbi și întinse brațul. Fluviul curgea lin maiestuos, tăcut, la câteva sute de metri în fața lor. Nu i se zărea celalt mal, căci ploaia continua să cadă măruntă, țesând parcă o perdea de negură, pe care lumina incertă, palidă, în care se ghiceau deja zorile, nu izbutea s-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
niciodată n-a știut dacă recitase vreuna din poeziile, nenumărate, pe care le învățase pe dinafară sau improvizase, fără să-și dea seama, vers după vers, așa cum îi cerea melodia și îl sileau mișcările de dans, mereu altele, când lente, maiestuoase, aproape liturgice, când abrupte, sălbatece, ireverențioase. De ce s-a oprit, la un moment dat, și depărtîndu-se la un pas de oglindă, s-a înclinat, plecîndu-se mult din mijloc, cu pletele căzîndu-i peste față, n-a înțeles, pentru că nu era obosit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
strălucitoare Începură să-i curgă pe pielea gri și ridată. SÎngele avea altă culoare și „trebuie să țin minte asta“, se gîndi David, și așa și făcu, fărĂ Însă ca asta să-i fie de folos vreodată. Acum toată demnitatea maiestuoasă și toată frumusețea dispăruseră din elefantul care nu mai era decît un maldăr mare și plin de riduri. — Ei bine, Davey, datorită ție am pus mîna pe el, Îi spuse taică-său. Acum ar fi mai bine să facem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Fantastic în toată scena era jobenul. Jobenul impecabil satinat, de pe capul lui Lucian. Ce-i fantasticul decît un accident în obișnuit? "Hei!", vrea să mă chițăie vocea de-a doua, dar o ignor. Erai terrribil, monșer Lucian, parol, cu jobenul maiestuos, de mileniu trecut. Îți ședea mănușă. Jobenul părea luat din schițele tale, de-o imaginație fără frontiere. Ieșite (schițele) o cîtime din mustața lui Dali, o cîtime din barba lui papa Freud, o cîtime din magia sud-americană, o cîtime din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
viața Mirandei. Cam pe la prânz, tocmai când Începusem să simt primele Împunsături ale foamei, am ridicat receptorul și am auzit un accent britanic la celălalt capăt al firului. — Alo? Allison, tu ești? a Întrebat o voce ca de gheață, dar maiestuoasă. O să am nevoie de o fustă. Am acoperit receptorul cu palma și am simțit că-mi ies ochii din orbite. — Emily, e ea, sigur e ea, am șuierat și am scuturat receptorul ca să-i atrag atenția. Vrea o fustă! Emily
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și diseară ne vedem pe centru!“); spaima celor notați În carnet Îi ținea treji toată noaptea să studieze la obiectele periculoase. Deodată, apărea ea; o simțeam de la o sută de metri, nu era nici un dubiu, acel mers lin, acea alunecare maiestuoasă, acea mișcare de avansare cu tot corpul de Împărăteasă bizantină. Acel corp nu putea să-l aibă nimeni altcineva; cum Îi simțeam prezența, mi se Înmuiau genunchii și mă cuprindea o stare de frică neînțeleasă. Era de fapt o bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și se răzbună. Este asta o răutate pe care o au adolescentele, uneori atât de geloase pe prietenele lor. Deodată, n-o mai aud deloc pe Margareta, căci Încep să-mi piuie timpanele. A apărut la capătul aleii E. Înaintează maiestuoasă, cu acel mers solemn de marchiză; merge drept și nu se uită decât la mine. Eu nu o văd decât pe ea. Ne privim fără saț. E o bucurie atât de intensă a revederii, că nu mai putem să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
curele largi; de câte ori ridică piciorul, i se descoperă talpa, mai precis, pielița străvezie din mijlocul tălpii, acolo unde se formează o adâncitură; se vede că are puțin platfus, ceea ce o și Împiedică să meargă mai vioi. Aerul acela de Încetineală maiestuoasă este dat de mișcarea Împiedicată, are gleznele foarte subțiri, neverosimil de subțiri, lucrate de mâna cuiva ce s-a oprit Îndelung asupra acestui amănunt. Mă uit fix la piciorul ei cum se mișcă ritmic; de el depinde pentru mine deplasarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se Întâmplă? Oare să existe rudarii? Nu cred. Ei sunt o imagine fictivă, o invenție a autorilor ahtiați de pitoresc la modul vlahuțian. Ei, iată Podul! Nimic mai impresionant În acest oraș a cărui construcție unică este Grădiștea decât arhitectura maiestuoasă a Podului. Pași redundanți pe carcasa lui sonoră; nu știi ce să privești, apele tulburi de dedesubt sau solzii metalici, Încolăcindu-se pe brațele musculoase, sobre. Pe aici se merge spre Slătioara, fetele se opresc pe pod, deasupra celui de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tonul său se simte o bucurie ascunsă. Vă rog, dați-mi voie să vă ajut să urcați în palanchin. Simt cum în jurul gâtului mi se înfășoară o sfoară nevăzută. Așa cum privește în jos de pe tronul ei, Nuharoo este într-adevăr maiestuoasă. Mă las în genunchi și îi fac o plecăciune. Nu au trecut decât câteva săptămâni de când ne-am văzut ultima dată, și frumusețea ei pare din ce în ce mai orbitoare. E îmbrăcată într-o robă aurie, brodată cu păsări pheonix și e machiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mai mărunt gînd, fărîmiturile de real și fiecare personaj. Adică înlătură din ele contrastele, complexitatea și le reduce la stereotipuri pentru a le reproduce conform unei scheme tipice. Moartea eroilor este întotdeauna tragică și măreață, conducătorii apar mereu cu figura maiestuoasă a unui tată sever și senin, profeții, cu barbă și plini de mînie și simțul dreptății etc. Astfel, ne devin cu toții familiari și apropiați, asemănători între ei. În urma identificării, personajele se fixează automat în viniete și suportă asta cu vitejie
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în legile de evoluție a progresului. Din acest punct de plecare a filozofiei liberal conservatoare, critica lui Maiorescu este o invitație la aban donarea optimismului naiv ce acordă formelor importate puterea șamanică de a genera, automat, în spațiul românesc, edificiul maiestuos al civilizației occi dentale. Modernizarea, sugerează Maiorescu, nu se poate fonda pe această reproducere a unor simulacre care nu au nimic în comun cu spiritul originar al instituțiilor emulate. Dezvoltarea este durabilă în măsura în care rămâne organică, asemenea unui dialog între contextul
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
mult mai importante și mult mai auguste. Așa ca și cum ni s-ar fi dat ordine militare, fiecare dintre noi, dornic de marea și cereasca demnitate, trebuie să vegheze și să dorească să rămână totdeauna în Cristos, atunci când aude acea voce maiestuoasă: „Dacă vrea cineva să să-mi slujească, să-mi urmeze. Și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul meu“ (In 12, 26). Unde este Cristos, regele? În ceruri, desigur. Aici, tu, o soldatule, trebuie să-ți ghidezi proprii pași
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pas înainte în diversificarea poeziei, în întoarcerea ei la vechile unelte. Începe acum să se îmbogățească problematica poeziei, iar conștiința poetică trece, în acest moment, înaintea poeziei, cum ar spune N. Manolescu. Pe cerul vast, în acorduri puternice, se proiectează maiestuos continuitatea neamului: Oamenii cântă și doboară copacii/ Umblă cu turmele râd cu furtuna/ Oamenii răsar și apun ca soarele/ Oamenii trec și rămân ca izvoarele". A. E. Baconsky se integrează în modernitate și este primul poet autentic al generației de după
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cînd alții o vedea doar ca pe o străină care vorbea prost englezește. Nu-i tolera pe proști, mai ales în rândurile editorilor ei: reazemul vieții ei și chintesența reputației internaționale pe care și-o construia. Aerul ei echilibrat, aproape maiestuos, părea să arate că se bucură de mare încredere în sine. Cu toate acestea, comportamentul arogant îi servea ca platoșă: ca un scut menit mai mult să-i întărească propria încredere decât să-i atace pe alții. Moartea lui Grace
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
convingătoare decât evaluarea ei sumbră a posibilității mântuirii. ANDRÉ GIDE (1869-1951) a fost un scriitor francez prolific, care a abordat toate formele literare și a câștigat în cele din urmă Premiul Nobel pentru Literatură. Stilul lui a fost clasic și maiestuos. Simțându-se prins în capcana mediului lui protestant paralizant, s-a smuls din Franța pe la mijlocul anilor '20 și a vizitat Africa de Nord. Acolo a stat câțiva ani (1893-1897) reîntorcându-se deseori, scriind jurnale și cărți de călătorii și gustând din exotismul și
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
adică negația radicală a propriei ființe poate constitui limanul acestei automachii sau faceri de sine"), într-un discurs specific ce își arată la rândul său, fără rezerve, natura duală despre care vorbeam mai sus. Inclusiv într-un teritoriu liric presupus maiestuos, în care abundă realități esențiale ale ființei (ceea ce se marchează inclusiv prin utilizarea majusculelor ca Soare, Înălțime, Adâncime, Pământul, Oceanul etc.). Ajuns în fața uneia dintre "ușile oarbe ale tăcerilor", călătorul obsedat de Poarta Învierii și lumina mântuitoare cade într-un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de pietre și noroi [...]. Pe-al treilea rînd se întindea, nemăsurată, grandioasă, înaltă de 3500 de metri, creasta din Penterey, cu Vîrful Negru, această piramidă înfricoșătoare străbătută de tuneluri negre, apoi dantelăria Englezoaicei, ireală, vaporoasă, amețitoare; pe urmă zveltul și maiestuosul Vîrf Alb, o coamă tivită cu bîrne amenințătoare [...]. R. Frison-Roche, Premier de cordée (41) Ieșisem din Rouen și înaintam în galop pe drumul care duce la Jumièges. Trăsura zbura, străbătînd cîmpiile. Apoi calul o luă la pas, ca să urce coasta
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
glumește pe seama asta? Se vorbește că stai mereu să o ștergi, să-i dai luciu ca și cum n-ai avea ochi decît pentru ea? Era una dintre acele mașini de lux, cu două axe articulate, de un rafinament și-o eleganță maiestuoasă, cu roți mari, subțiri, prinse cu brațe de oțel; avea pieptul generos, spatele bine arcuit și puternic... purta numele unei gări, cel de Lison, haltă în Contentin. Dar, din dragoste, Jacques, îl transformă în nume de femeie, Lisona, cum tandru
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a însufleți o scenă ale cărei elemente sînt statice, atribuindu-le semul "animat" și statutul de verb de acțiune: (47) [...] Ulmii și mestecenii, cu albeața lor de fecioare zvelte cu talia arcuită, cu părul unduind în vînt întocmai unor zeițe maiestuoase prefăcute aproape în întregime în chip de copaci. Platanii își arătau trupurile bine făcute, cu piele lucioasă și fină, cu tatuaje roșii din care mai cădeau bucățele de vopsea întărită. Larițele coborau dealul, precum o hoardă de păgîni, îmbrăcate în
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sovietic. Funcționarul KGB de la recepție refuzase să ne cazeze, însă la vederea facturilor și în urma asigurărilor pe care i le-am dat pe un ton de superioritate, ne-a pus la dispoziție două camere imense, împodobite cu tablouri uriașe, statui maiestuoase și, la Robert și Monique, un pian cu coadă. Din șomerii fără para chioară de la Paris, iată-ne acum propulsați, la Berlin, la vîrfurile Nomenklaturii. A doua zi, aveam buzunarele doldora și hainele burdușite de mărci germane, care ne-ar
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
el ajunge să compare festivalul de la Woodstock cu marșurile naziste! Asemenea aprecieri extreme, pur și simplu absurde, trecând mult dincolo de limitele unei firești neînțelegeri „culturale” intergeneraționale (generation gap), sunt puține totuși în întreaga lucrare. Nu ele îi dau măsura, ci maiestuosul, mișcătorul, tulburătorul, înaltul edificiu construit de Bloom în The Closing of the American Mind. Celelalte aspecte ale profilului studentului american prezentate critic de Bloom sunt: relațiile interumane (trivializate, golite de emoțiile nobile; așa, nici sexul nu mai este ce era
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
gloriei numelui său. Castelul era o alegorie mitologică, centrată pe preamărirea lui Fouquet: sculpturile care îl înfățișau pe Hercule simbolizau puterea sa, Apollo înțelepciunea și bunul gust, Muzele aminteau de loialitatea față de rege. O cameră ovală se deschidea către grădinile maiestuoase. Deși era prima realizare de proporții a lui Le Nôtre, acesta se întrecuse pe sine, reușind să creeze prima grădină franceză care producea iluzia optică a unui covor infinit. Privită de la fereastra salonului oval, marginea exterioară a grădinii se pierde
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
blândețe și fermitate; deși nu este scopul meu ca să-i exagerez calitățile, pot spune că are în dânsa lucruri care o pot face să egaleze pe marile regine ale antichității. Este mare și bine făcută, are o față blândă și maiestuoasă. A fost una dintre cele mai mari frumuseți ale secolului. Ochii săi sunt perfecți, frumoși; puterea lor a fost fatală multor persoane ilustre, și națiuni întregi au simțit, spre paguba lor, ce puterea au asupra bărbaților.“ Deși niciodată nu a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
violet. c. Valea Monumentelor La granița dintre statele Utah și Arizona, pe o suprafață de cca. 12.000ha, se întinde cunoscuta Vale a Monumentelor cu martori de eroziune reprezentați mai ales prin columne naturale de piatră roșie, care se înalță maiestuoase sfidând gravitația și întrerupând monotonia unui platou tabular extins, situat la 1600-1700m altitudine. Arealul acesta nu este inclus într-un parc național ci este un parc tribal, o rezervație a indienilor Navajo, pentru care unele sectoare din Valea Monumentelor sunt
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]