2,594 matches
-
tinerețe, nu excelează în bogății materiale, care să le confere statutul unor doamne din înalta societate, sunt niște provinciale de condiție socială modestă, dețin taine ale misterului feminin și domină bărbatul pe care îl iubesc, pot fi încadrate în tipologia maleficului, deși bătrâna insistă mai mult pe ideea moralității, a nobleții, „nobilitas sola est atque unica virtus” fiind o temă frecventă în romanele medievale. 419 „Femeia mică și bătrână simbolizează tot ce se opune luminii: întuneric, noapte, vrăjitorie, e totodată imaginea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
viață și o vocație care sunt vide, lipsite de un fundament real, de profunzime.502 Iar acest aspect ne-a determinat să o încadrăm în tipologia donnei demonicata, însă, ca și alte personaje feminine din această categorie umană, nu este malefică, ci doar coruptă și superficială, Chaucer manifestând o vădită simpatie față de acestă reprezentantă a cinului monahal. Portetul celei de-a doua maici nu este, din păcate, conturat de către narator, bănuim doar că, făcând parte din suita stareței, a împrumutat ceva
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de a opta pentru o imagine angelică, exemplară, a idealității și a perfecțiunii morale sau de a se înscrie în sfera trăirilor celor mai umane, de a da frâu liber instinctelor, adică ceea ce am catalogat ca făcând parte din dimensiunea maleficului. Lumea medievală, așa cum reiese zugrăvită de marii artiști ai cuvântulu, care au fost Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer, este naivă și avidă de miracole 505, crede în Dumnezeu, în sfinți, în moaște și în iertarea păcatelor, se înspăimântă în fața necunoscutelor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
acestei pietăți generale și cu aspect de obediență față de o instituție cu o putere aparte, așa cum era Biserica în Evul Mediu, i se opun preocupări legate de alte forțe, pe care le-am putea înscrie într-o categorie generală a maleficului. Există un permanent melanj între real și fabulos, între autentic și mitologie populară. Pentru că ne aflăm, istoricește vorbind, la sfârșitul Evului Mediu, când valorile antichității încep să fie redescoperite și cultivate cu asiduitate, observăm că în multe povestiri, fie că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sa, pe deplin încredințat. Cei care dețin astfel de cunoștințe sunt apreciați (de exemplu, doctorul din suita pelerinilor spre Canterbury). Alchimia, o altă obsesie medievală, poate fi corelată mai mult cu înșelăciunea, decât cu ocultismul (Povestirea argatului avei). De sfera maleficului ține un motiv frecvent cultivat în literatura Evului Mediu și a Renașterii, este vorba de pactul cu diavolul, element aparținând fabulosului popular (Povestirea fratelui cerșetor - care îl vede pe aprod într-o lumină total nefavorabilă, un om corupt, pârând la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
foarte permisivă, avidă de spectaculos, dar candidă în fervoarea ei, păstrând o anumită puritate, capabilă a se mobiliza atunci când i se oferă un model de viață religioasă și de a și arăta credința, respectul și recunoștința. Ciapelletto ilustrează un element malefic perceput însă la polul opus, anti-sfântul devine sfânt pentru că imaginația maselor este mai puternică decât rațiunea speculativă, răul se poate camufla perfect în spatele unei măști onorabile. Naratorul boccaccesc nu este însă un mizantrop, nu-i privește cu sarcasm pe acești
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
individualizează personajul, conferindu-i unicitate, mult mai mult decât făcuse Giovanni Boccaccio, ce se dovedise mai schematic și mai interesat de firul epic decât de reliefarea caracterelor în mod vădit, ne conturează o lume a decăderii eclesiastice, a optării pentru malefic, perceput desigur ca o înclinație permanentă spre deliciile vieții mundane. 551 Ibidem, p. 257. 552 Ibidem, vol. I, p. 248. 150 Am remarcat în capitolul precedent falsitatea vocației stareței din suita pelerinilor, preocuparea ei excesivă pentru manierele lumeși și pentru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
spre dimensiunea sacralității, nu înseamnă că în celelalte straturi sociale nu apăreau elemente de corupție sau culpabile de a fi considerate nedemne, reprobabile chiar. Dar lumea aceasta ficțională, iremediabil pierdută din punct de vedere moral în aparență, nu este total malefică, bunătatea și cinstea, virtutea și onoarea își mai găsesc încă loc, chiar dacă firav, alături de elementele pur profane. Portretul pe care îl face naratorul chaucerian unui preot modest, dintr-un târg obscur, vine să sublinieze că resurse de puritate mai există
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
and the Fictions of Gender, University of California Press, 1992, pp. 1-25, passim. 192 personajele sale feminine: a fost sau nu admiratorul lor? Este oarecum ciudată poziția pe care o adoptă naratorul chaucerian vis-à-vis de eroinele înfățișate: personajele puternice ori malefice, cum ar fi Cleopatra sau Medeea, sunt domesticite, îmblânzite, scuzabile oarecum în tot ceea ce întreprind, pe când cele recunoscute pentru puritatea, gingășia și bunătatea lor nu sunt privite ca niște modele autentice, ci, mai curând, asistăm la o devalorizare a virtuților
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
oferite de narator, avem, de fapt, povestea unei femei abuzate, mereu rău tratate și o aparentă inocență și virtute în ceea ce o privește: notarul apelează mereu la pronia divină pentru a o proteja pe Constanța împotriva a tot ceea ce este malefic, răul fiind simbolizat de prezența celor două soacre, dar personajul feminin nu luptă concret, nu se opune, nu vociferează, de aceea sfârșește prin a fi o simplă marionetă, și nu o personalitate cu o forță distinctă, cu un ideal bine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
se căsători cu primul ei soț, un sultan, astfel urmând să se realizeze o alianță politică, și cel de-al doilea soț, Alla, căruia i se supune, dominare masculină ce este pervertită însă și preluată de mama sa în scopuri malefice.” 766 Chaucer încearcă să realizeze o fuziune între idealul de viață creștină și cel al unei femei, căreia îi atribuie trăsăturile specifice pietății: rugăciunea, credința, neajutorarea în fața unor evenimente pe care nu le poate controla, pasivitatea, supunerea. Trimiterile la imaginea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
un spirit vindicativ, ci, mai ales, de a restaura liniștea în sufletul soțului prea dispus a se conforma, mimetic, normelor unei societăți desuete. Povestirea se dovedește astfel mult mai complexă, pentru că nu dezbate doar răul exterior, ci mai ales pornirile malefice intrinseci, care trebuie înlăturate.769 Prudenția și Sofia devin victime ale violenței masculine, patriarhale. Prudenția ilustrează un exemplu creștin de iertare, bunătate, răbdare, înțelepciune și cumpătare. Încercând să-l schimbe pe Melibeus, să-l facă să conștientizeze decăderea morală la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
angelicata care știe să-l sfătuiască prevăzător pe soțul ei, îi oferă o lecție despre ceea ce înseamnă virtute, îl înalță astfel prin îndemnurile pe care i le oferă cu un calm și o înțelepciune desăvârșite. Sfaturile femeii nu sunt doar malefice, așa cum general se proclama în epocă, ea fiind învinovățită de izgonirea lui Adam din rai și implicit de decăderea întregului neam omenesc, pot fi 769 Curtis Gruenler, art. cit., pp. 48-49. 770 Ibidem, p. 49. 210 chiar salvatoare. Este adevărat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
perfect în genul unui exemplum, devine un fel de emblemă al unui război al viciilor împotriva virtuții. Personajele acționează alegoric, fără a avea conștiința a tot ceea ce întreprind. Întruchipează idei, nu au libertate de acțiune, de voință. Apiu este eminamente malefic, așa cum Virginia este totalmente pozitivă.851 Castitatea nu reprezenta o virtute pe care oricine să și-o însușească, era percepută ca o negare a dorințelor proprii, legată, de cele mai multe ori, de ideea de sacrificiu, singurele podoabe ale unei fecioare ar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
autorilor ale căror opere le dezbatem de a se încadra în tiparele moralizatoare ale vremii, de a oferi modele ale unei purități mai rar regăsite, de a 867 Ibidem, p. 456. 232 evidenția aspirația umană permanentă spre perfecțiune, opunându-se maleficului unei lumi din ce în ce mai desacralizate și mai laice. Dar aceste personaje feminine, din păcate, așa cum am încercat să demonstrăm, în zorii Renașterii, nu mai sunt credibile, ba, mai mult, devin ironizate sau demistificate. Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer au marele merit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
binele, puritatea și virtutea, așadar ceea ce generic am denumit sfera angelicului, fie optând pentru trăirea plenară a vieții, cu toate deliciile ei, chiar dacă se încalcă frecvent normele morale și se cade în profan, în concupiscență și trădare a inocenței, sfera maleficului. Portretizând decăderea unei societăți, atât Giovanni Boccaccio cât și Geoffrey Chaucer, încearcă să-și facă mai scuzabile personajele negative, să le găsească mai puțin înfiorătoare, moral vorbind. Cine sunt aceste donne demonicate? Reprezintă de fapt, așa cum am mai subliniat, niște
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
din ființe reprobabile prin tot ce fac aceste eroine se pozitivează oarecum, primesc un plus de simpatie din partea autorilor prin faptul că nu se supun normelor și canoanelor, ci își afirmă direct, spontan și fără limite independența. Donna demonicata este malefică doar prin nesupunere, prin dorința de a sparge rigidele bariere instaurate între genuri, de a dobândi un loc distinct alături de partenerul ei de viața. De aceea înspăimântă și uimește, intrigă și stârnește controverse. Nu are nicio urmă de regret, de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
un adevărat plan, „ca printr-un șiretlic destoinic să-și stăpânească pofta de bani”945 , pretinzând a-i fi lui Andreuccio soră vitregă. Dovedește o imaginație bogată, dar și o forță persuasivă, văzându-și realizat visul. Este o donna demonicata malefică în intențiile ei, pe care reușește cu dibăcie să le materializeze, dar pierde din valențele pozitive pe care le dobândeau alte personaje din aceeași tipologie, datorită rapacității de care dă dovadă, urmărind doar finalitatea îmbogățirii personale, abuzând de încrederea și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
demonicata poate produce schimbarea unui destin de pe un făgaș normal, al onorabilității, pe unul al umilinței și al degradării sociale, căci vanitatea ei este mai puternică decât rațiunea ce ar trebui să o ghideze. Cu toate acestea nu rămâne întru-totul malefică, are puterea de a-și recunoaște păcatul pe patul de moarte, spovedindu-se smerită arhiepiscopului din Rouen, și mărturisind și unor curteni nedemna ei faptă, într-un fel de penitență publică, cerând stăruitor ca bărbatul pe care îl nedreptățise sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
I, p. 274. 271 și voturile, se dedau tuturor atracțiilor lumești (III. 1, IX. 2, stareța din Povestirile din Canterbury). Imaginea soacrei răutăcioase se încadrează perfect tot în această tipologie (IV. 8, cele două soacre din Povestirea notarului). Cu adevărat malefice sunt poate, la un prim nivel al lecturii, cele două soacre din Povestirea notarului: mama sultanului, primul care o râvnește pe Constanța și pentru care acceptă să se dezică de credința musulmană, și mama lui Alla, principele păgân, asupra căruia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
fiere,/ Tu măgăoaie și Semiramidă,/ Balaure cu față de muiere,/ Din iad îți sorbi a răului putere;/ Tot ce cășună moarte și obidă/ Virtuții nepătate zace-n tine/ Ca-ntr-un cuibar de vipere haine!” 1013 Apelativele folosite pentru desemnarea acestor malefice soacre sunt sugestive: „Dar scorpia, strigoiu-afurisit,/ Sultana țese ițe ucigașe/ Sub vorbe și purtare drăgălașe.” 1014, „Căci sultănească, hoașcă blestemată,/ S-a pus cu-ai săi sângeni să-i căsăpească,/ Vrând singură în țară să domnească.”1015 Femeia rea devine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ne-ai mânat prin Eva la robire!.../ și-această creștinească însoțire/ Voind s-o spulberi, sculă să-ți slujească/ Făcut-ai tot din parte femeiască.”1016 Aceeași situație o întâlnim și în descrierea Donegildei, mama lui Alla, tot o femeie malefică: „nu știu om rău cărui/ Să te aseamăn, cât ești tu de rea!/ și de aceea dracului te dărui/ Să-ți cânte el nemernicia ta!/ Piei, zmeu cu chip de om! Ba s-ar cădea/ Piei, duh diavolesc! să-ți
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
care a fost îndelung dezbătut, vine posibil dintr-o sursă antică sau din tradiția acelor exemplum, potrivit cărora cioara (corvo) s-a îmbrăcat în penele papagalului pentru a câștiga un concurs de frumusețe. Cioara rămâne o pasăre cu o reputație malefică (cf. imaginea păsării din 1021 Ibidem, p. 289. 1022 Ibidem, p. 290. 1023 Ibidem, p. 395. 1024 „El, autorul a numeroase poeme de dragoste și nuvele despre iubire, a scris înspăimântătorul Corbaccio, una dintre cele mai caustice și demne de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Viziunile, halucinațiile și scenariile onirice care se nasc în urma contemplării acestei lumi sunt ,,niveluri ale realității" în care personajul blecherian trăiește autentic, ghidat de propriile sale percepții. Într-un dialog interior ce, cred, nu se sfârșea niciodată, sfidam câteodată puterile malefice din jurul meu, după cum altădată le adulam josnic. Practicam unele rituri stranii, însă nu fără rost. Dacă, plecând de acasă și mergând pe drumuri diferite, reveneam întotdeauna pe urma pașilor mei, asta o făceam pentru ca să nu descriu cu mersul meu un
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
fi transgresată. Naratorul-personaj al Întâmplărilor din irealitatea imediată, conștientizează complexitatea lumii în care trăiește, aspirația sa este, în primul rând, de ,,a-și transgresa" propriul trup: Într-un dialog interior ce, cred, că nu se sfârșea niciodată, sfidam câtodată puterile malefice din jurul meu, după cum altădată le adulam josnic. Practicam unele rituri stranii, însă nu fără rost. Dacă, plecând de acasă și mergând pe drumuri diferite, reveneam întotdeauna pe urma pașilor mei, asta o făceam pentru ca să nu descriu cu mersul meu un
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]