940 matches
-
am văzut în viața mea. Scorpia în persoană. Toată lumea se întoarce spre ea, iar orchestra o lasă mai moale, neștiind dacă să continue sau nu. — Alicia? spune Luke stupefiat. Ce cauți aici? Îți place nunta, Luke? spune, cu un rânjet malițios. Face câțiva pași în cameră și invitații se retrag din calea ei. — Intră, spun repede. Intră și bucură-te de petrecere. Te-am fi invitat... — Becky, nu te obosi, știu foarte bine ce faci. — Mă mărit! zic, sforțându-mă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ultraantisemit al Vienei, Karl Lueger (1897-1910), fiind, chipurile, excedat de putoarea și de murdăria din cartierul evreiesc al Bucureștiului <endnote id="(843, pp. 103 ș.u.)"/>. Un ton sarcastic adoptă și Willy Pragher, la Începutul anilor ’40 : el se Întreabă malițios dacă „Strada Parfumului” din București se numește astfel „numai pentru că se află Într-un cartier evreiesc” <endnote id=" (574)"/>. Nu numai casele, dughenele și cârciumile evreilor erau descrise astfel, ci și școlile lor. În 1901, de exemplu, un funcționar din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
predilect al Iadului. „L’enfer c’est les autres”, nu-i așa ? Pentru a ajunge În Iad, el nu mai trebuia să fie păcătos ; era suficient faptul că este evreu. „Evreii n-au un Cristos - se spune Într-un cântecel malițios din folclorul maghiar -,/ Ei au fost alungați din Rai,/ Încălțați cu papucii lor verzi,/ Ei se duc Învârtindu-se În Iad” <endnote id="(107, p. 119)"/>. Deși se luptă cu disperare să ajungă În Paradis, evreul ajunge invariabil În Infern
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să le păstrez și că le pot acum restitui. Această acțiune nu e nici simplă, nici lipsită de riscuri. Ca și paginile de jurnal, scrisorile sînt pline cîteodată de „otrăvuri”, de vorbe mînioase, de afirmații grave și sarcasme, de caracterizări malițioase și porecle, de suspiciuni și păreri exagerate, pe care - zic unii - n-ar fi bine să le dezvăluim, cît încă mai trăiesc unele din persoanele vizate. Mă despart categoric de cei ce susțin asta. Teoria lor despre „oportunitate” e oneroasă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de cămin. înalt, drept, cu o cerbice puternică, păr șaten, creț, semăna cu Raf Valone, un actor italian la modă. Figura sa evoca dîrzenie. Alterna însă masca durității (maxilare strînse, privire întrebătoare) cu cea a jovialității. Era un tip spontan, malițios, de poante repezi, cu rîs scurt, supravegheat. Un „puncheur” îndemînatic, elegant. Nu întindea gluma, nu insista pe marginea unor subiecte frivole. Avea „ținută” în toate, de la cea vestimentară la cea comportamentală. înainte de facultate fusese impiegat de mișcare în gara din
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de atunci avea corector angajat, totuși se mai strecurau și greșeli de care presa de astăzi (de la orice nivel) este plină Însă atentul cerber al cuvintelor tipărite, Îi mai ardea și el o reajustare a literelor probabil de teama râsetelor malițioase ale „dușmanilor de clasă” care mai colcăiau pe ici-pe acolo, da’ nu se manifestau așa tare decât, poate, numai sub forma bancurilor cu Bulă. Iată ce a găsit, când luase la refec ziarul cu numărul 225: „În loc de Partidul comunist român
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
mare de resentiment, aceasta dacă apropiem întrucâtva nepermis umoarea nara- torului de presupusele umori ale scriitorului. Ne asumăm însă prudent riscurile unei lecturi de suprapunere a afec- telor acolo unde există foarte multe indicii autobiografice. În locul ocheadelor amuzate, a aluziilor malițioase, a sub- înțelesurilor împărtășite cu care Momentele ne obișnuiesc, avem parte de o ironie sarcastică, incomodă și neliniști- toare. De fapt, în locul umorului, avem sarcasmul, în locul comicului lejer, bulevardier, un comic problematic cu un dramatism conținut. Nu este nimic amuzant
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
era imposibil de localizat. O călătorie fantastică (cum avea să se intituleze un film american, văzut mult mai târziu, al cărui loc de desfășurare a acțiunii va fi tot un corp omenesc), uimitoare și terifiantă. Tocmai mobilitatea extraordinară a acului malițios, năzdrăvan, era ceea ce mă impresiona cel mai tare. Până la urmă a pătruns într-o venă și, propulsat de fluxul sângelui, a navigat prin întreaga rețea de canale a aparatului circulator. Nici acum nu știu dacă așa ceva este cu putință (și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cea mai elogioasă dintre toate) și înțelegând exact pe dos tocmai acea frază a mea unde lauda bătea din clopotul cel mare, s-ar fi enervat în așa hal încât - după versiunea pe care mi-a servit-o un coleg malițios - vrând să iasă cât mai repede afară, în stradă, la aer, ca să se „răcorească”, s-a încălțat, orbit de furie cum era, anapoda, vârându-și piciorul drept în gheata stângă și viceversa! Ce colosală, antologică eroare de recepție! L-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de la Snagov (cu o forță de șoc identică realității înseși) arăta altceva. Reacția „de probă” se dovedea incomparabil mai violentă decât aceea la care mă așteptam. * Într-un roman al său, Virgil Duda vorbește despre demonul întâlnirilor nedorite. Un demon malițios, a cărui sarcină e de a-ți scoate în cale exact persoana pe care, într-o împrejurare sau alta, nu vrei să o vezi. Există un asemenea demon: m-am convins prin propria experiență, am fost, la rându-mi, victima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
joc de teama mea exagerată, de ins „nevricos”, o gutuie preferă să cadă pe tăblia metalică a mesei rămase din vară sub pom, provocând un zgomot asurzitor. Mai să sar din pat, complet aiurit timp de câteva secunde de această malițioasă surpriză. * Într-o noapte de vară a anului 1984, am simțit suflarea de gheață a zidului Berlinului, rămas altfel invizibil. Ne aflam, așteptând trenul ce urma să ne ducă la Heidelberg, „la Sami”, într-o gară din sectorul de est
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mândri. De acest fapt a profitat, cu limba sa ascuțită, Paul Georgescu, care nu m-a simpatizat niciodată și care, după apariția Dicționarului personajelor lui Dostoievski, mă numea, în derâdere - s-a găsit și cine să mă informeze, un poet malițios - „bulgarul abisal”. De data aceasta, vrând-nevrând, a fost rândul meu să mă amuz. Eticheta pe care mi-o lipise Paul Georgescu era, trebuie s-o recunosc, spirituală. Dacă pe mine mă disprețuia, pe Dostoievski îl detesta. De pe poziții, nu atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
destul de departe. La punctul acesta aș vedea o limită a lui Eliade, la care n-am întâlnit, pe cât îmi pot aminti, nici un citat notabil din vreun poet (cu excepția câtorva versuri din Cantilena lui Dan Botta, reproduse cu intenție mai curând malițioasă, așa mi s-a părut, într-un episod din Întoarcerea din Rai) ; pe Arghezi nu-l prețuia, pe Bacovia nici atât (se mira mult, în anii din urmă, de cota înaltă atinsă de acesta în evaluările criticii noastre după ultimul război
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de genul reflecțiilor din Privind viața : „Comparați viața debordantă, zgomotoasă, plebeiană și sociabilă a câinilor, cu tăcerea, rezerva și aerul de oboseală al pisicii, caracteristic urmașilor vechii aristocrații”). Pentru a învedera lipsa de sectarism a criticului, transcriu aici două alineate malițioase, cu care începe studiul despre Florile răului : „...Când vreai să țintuiești pe cineva la stâlpul infamiei și să-l faci obiectul oprobriului și al vindictei publice, îl denunți că cetește și gustă pe Baudelaire. Căci a gusta pe acest poet
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lucrări părea de domeniul legendei. Se știa doar că o dactilogramă de „câteva mii de pagini” fusese depusă de autor în timpul războiului în Biblioteca Vaticanului. Pomenirea acestei întâmplări se acompania de regulă cu o nuanță de ironie și cu insinuări malițioase privind cumpătul mintal al autorului. „Manuscrisul de la Vatican” : aceste cuvinte se rosteau mai mult sau mai puțin în derâdere. Puțini au perceput, sau poate nimeni, gravitatea gestului lui Camil Petrescu în contextul istoric de atunci. Alții însă au perceput-o
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
înrudită ca spirit cu Barocul lui Eugenio d’Ors. O carte de 262 de pagini, alertă și profundă, plină de o erudiție nu lipsită de voluptate livrescă și de umor, ca în Pseudokinegetikos, în Rabelais sau în subsolurile savante și malițioase din studiile istorice ale profesorului Alexandru Elian. Cartea sa recentă, Ochiul și lucrurile, apărută la începutul acestui an (editura Meridiane) se deschide, în chip de introducere, cu un studiu asupra statutului istoriei artei considerată „ca disciplină academică” și încercând o
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de la hotelul Carlton: Sauerwein 156, redactorul diplomatic de la "Matin", într-un grup de jurnaliști, obiectîndu-i lui Lloyd George: "Ceea ce ne-ați spus acum este contrariul celor pe care mi le-ați declarat ieri", iar celălalt, bătîndu-l pe burtă și rîzînd malițios: "O, dar ce spuneam ieri nu era adevărat!". Printre delegațiile țărilor învinse, Germania îl avea în frunte pe Brockdorf Rantzau, pe care îl cunoscusem bine pe cînd era consilier la Viena. Acesta refuza zgomotos să semneze tratatul de la Versailles, și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
fără o bază suficientă, că alții o exploatează, prejudiciază sau înșală; 2) este preocupată de dubii nejustificate referitoare la loialitatea sau corectitudinea amicilor sau asociaților; 3) refuză să aibă încredere in alții din cauza fricii nejustificate că informațiile vor fi utilizate malițios contra sa; 4) citește intenții degradante sau amenințătoare în remarci sau evenimente benigne; 5) poartă pică tot timpul, adică este implacabilă față de insulte, injurii sau ofense; 6) percepe atacuri la persoana sau la reputația sa, care nu sunt evidente altora
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
în care intră totuși o ușoară melancolie sub forma sentimentului grandoarei geologice. Russo însuși călătorea în trăsură, aplecat într-o rână, și privea munții cu ochii pironiți în zare, lăsîndu-se năvălit de reverii. Însemnările de captivitate la Soveja, cu portretele malițioase ale unor cucoane și viziunea sălbatică a cimitirului cu bocitoare, amintind scene din F. Cooper, imaginile de civilizație patriarhală, scrisoarea către contele Vay sunt dovezile unui condei fin. Cât despre ideile critice, ele sunt acelea ale lui Kogălniceanu. Nu era
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
polemist care știe să tragă profit din împrejurarea de a trăi într-o lume inferioară nivelului său, punând în valoare arta de a corecta și de a admonesta. Instrumentul stilistic al acestei arte este lămurirea "pe înțelesul tuturor", prin împerecherea malițioasă de expresii tehnice neologice și de cuvinte neaoșe. Corespondentul sufletesc presupus de acest limbaj e sentimentul mizeriei intelectuale a adversarului. Raportul între polemist (stăpîn pe o mască demnă și glacială) și adversar e acela dintre o minte inaccesibilă și un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
risipitor de "mofturi" și de poezii în vârful peniței. În fond el e un autor plin de grație și ceea ce se cheamă un fantezist, în poezii încărcate de emoție discretă, fragile castele de cărți de joc risipite printr-un gest malițios al mâinii, sau bizuite pe o imagine centrală (Teleor e un metaforist inventiv): Copacul gros, d-o sută de ani, În a frunzișului tărie Cu noduri mari ca chip de om, Rază de soare nu călca, Bronzat ici-colo de mușchi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
facă "prav comedgia" e în amintirea tuturor. Dr. G. Gîrda s-a străduit să continue în Bănatu-i fruncea! astfel de umor. Burlescul lingvistic s-a cultivat și în Ardeal, și limbajul lui Marius Chicoș Rostogan nu-i o simplă născocire malițioasă a lui Caragiale. Și azi se recitează cu plăcere Elocvința frachelui Ladislau "ghe tătului cursivă, pot afirma cum că classică" de A. P. Bănuț. Bucovina s-a remarcat, dacă nu prin creație, printr-o puternică culturalitate. Hurmuzăcheștii (Doxachi bătrânul, apoi fiii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Păcatul. Ticu Archip a scris nuvele cu înclinări spre fantastic și alegoric și piese de teatru (Inelul, Luminița, Gură de leu). O mențiune deosebită se cuvine Georgetei Mircea Cancicov pentru nuvele zugrăvind noua viață a satelor moldovene cu o veselie malițioasă și un simț al grotescului, constatabil în alegerea numelor proprii: Madam Pușlenghe, Hantadura, Purhedia, Sevastița, Ilioaia, Măriuca, Ozonofia, Virginica, Vasîlca, Măndița. Tabloul sociologic e sălbatic, scena ușurării țaței Ioana de un pitoresc african. Ioana naște greu și toată lumea îi dă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de cărți. Ele contribuie mai bine la configurarea artistului care a vrut să extragă dintr-însele savoarea estetică. ă...î Nota personală a acestei lucrări e analiza intuitivă și oarecum gustativă a unui senzual foarte impresionabil, a unui benedictin vioi, malițios și onctuos, foarte dotat să-și agrementeze rezultatele investigației sale cu savori lexicale deosebite. Arta criticului e în fond aceea de insidioasă comunicare a plăcerii, indiferent de obiectul care a provocat-o, chiar dacă citatele, foarte numeroase, nu corespund în totul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fie simpatic acest călugăr instruit, căruia îi ierți micile severități morale și, din când în când, ezitările gustului estetic. Personajul din aceste replici inteligente, pline de fantezie, cu momente de smerenie, este acela cunoscut din jurnal. Mai ager, parcă, mai malițios, cu judecăți de valoare tranșante, grav când e vorba de lucruri grave, bun psiholog și portretist - în latura morală - foarte dibaci. Are o morală, dar nu se grăbește să construiască un sistem. Este morala „creștin-existențială”, nu „bucherească și ipocrită”, zice
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]