944 matches
-
bucur de această subită contracție a vieții mele aflată sub amenințare. Presentimentul morții e, cu siguranță, legat de ideea de sinucidere - În fond, o moarte anunțată, un final implacabil pe care paginile de jurnal Îl pregătesc cu o obsesie aproape maniacală a detaliului. Sinuciderea lui Drieu la Rochelle nu e Întâmplătoare și nici lipsită de un ceremonial plin de patetism. Ca mare parte a autorilor de jurnale, Drieu e extrem de atent la consemnarea tuturor gesturilor semnificative ale existenței sale. El Își
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a persecuției, nu iert nici acum vreo ocazie de a vedea totul În negru, de a mă teme de tot ce e mai rău etc. După epuizarea tuturor strategiilor supraviețuirii, notația de jurnal Începe să semene mai mult a contabilitate maniacală: o consemnare seacă a micilor piedici care-i Încetinesc ascensiunea stabilită cu atâta limpezime. Un traiect pe care se acumulează deznădejdile și deruta. Frazele lui au, din ce În ce mai des, un apăsat aer testamentar. Cuvintele par a fi Încrustate În piatră. Nici o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cu destulă generozitate În Întregul text al jurnalului vorbesc, În fapt, nu de ezitările ei, ci de circumscrierea destul de precisă a spațiului pe care-l are de cucerit. Creatorul și obsesiile sale e În permanență dublat de om și de maniacala căutare a echilibrului. În Jurnalul Sylviei Plath vorbește, să nu uităm, o femeie tânără și, fizicește, sănătoasă. Problemele ei sunt, desigur, legate de creație, dar și de echilibrarea dorinței. O dorință pe care orice scriitor aparținând generației anterioare ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În stare pură: nici un autor nu e capabil să noteze, Într-un jurnal intim, doar zbuciumul existenței sau doar fulgurația pură a ideii. Cazurile extreme, un Amiel, pentru prima situație sau Baudelaire, pentru a doua, rămân totuși rarisime. Notația aproape maniacală a lui Amiel, atent să capteze absolut totul, revenind de două sau mai multe ori pe zi la carnetul de Însemnări ori detașarea antiseptică a lui Baudelaire, de a nu lăsa În pagină nimic altceva decât rezultatul arderii intense a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
oricărui jurnal se definește, În cele din urmă, prin dorința de a reduce la o simplă cifră timpul, dominându-l, stăpânindu-l. El dă autorului iluzia că Îndepărtează din el elementul angoasant, care suprimă senzația deplinei libertăți de mișcare, a maniacalei exactități și a supremului adevăr. Adică a adevărului subminat de timp. Prin timp, prin gestul datării, jurnalul intim pune viața În ecuație matematică. Viața ca un număr, viața ca dată calendaristică Înseamnă, pentru cel care scrie, confirmarea unei presimțiri: a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ca écriture livrée au hazard, ca modalitate de exprimare paralelă, ca alternativă existențială, ca gen al incertitudinii, ca memorial al absenței, ca falsificare (prin Înfrumusețare, prin adecvare la adevăr), ca lipsă de imaginație, ca procedeu literar, ca revanșă psihologică, mărturie maniacală, diversiune teoretică, În fine, răstălmăcire, rea-voință, tăgăduire, efemeridă, capriciu, unicitate, document, autoreferențialitate, meditație, transparență, modă, strategie, tehnică, metodă, slăbiciune, eșec, autodenunț... toate, măști ale acestor oameni interiori, ale acestor oameni de interior, acceptând, poate orgolios, și o altă definiție, un
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
în exagerarea acuității senzoriale. Stimulii fizici sunt percepuți cu mare intensitate, uneori global, pe toți analizatorii, alteori limitat, la unul singur (cutanat, vizual sau auditiv etc.). Hiperestezia se întâlnește în intoxicația cronică cu substanțe psihostimulante (amfetamină, cofeină etc.), în stările maniacale și în unele nevroze (exemplu, cea anxioasă). Hipoestezia este caracterizată prin diminuarea acuității perceptive. Stimulii externi sunt percepuți cu o oarecare dificultate, mai slab. Tulburarea poate fi determinată de factori endogeni, metabolici, externi, în special toxiinfecțioși, dar și psihici (în
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
voluntară (intențională) și involuntară (neintențională). Proprietățile atenției: volumul, stabilitatea, concentrarea, mobilitatea și distributivitatea. Tulburările atenției se împart în trei categorii: 1. Hiperprosexia: se referă la creșterea, exagerarea atenției, manifestată prin hipervigilență și hipermobilitate, cu scăderea stabilității atenției. Apare în stările maniacale, în intoxicația ușoară cu alcool sau cocaină. Bolnavii sesizează fără alegere tot ce se întâmplă în jurul lor, trec cu ușurință de la un stimul la altul și nu au capacitatea de a se concentra suficient într-o anumită direcție. 2. Hipoprosexia
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
formă ale gândirii Tulburările de formă ale gândirii sunt: 1) Excitația intelectuală (tahipsihie sau ideoree) caracterizată prin accelerarea asociațiilor ideative. Se poate vorbi de o hiperproductivitate ideativă, asociațiile se fac repede, dar sunt superficiale ("fuga de idei"). Apare în episodul maniacal, unde este reprezentativă. Apare și în intoxicațiile cu alcool. 2) Inhibiția intelectuală este opusul excitației și este caracterizată prin lentoarea asociativă a ideilor, demersul bolnavului pare a fi împiedicat, frânat, expresiile sunt imprecise cu perioade de latență. Este întâlnită în
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
negativ, fiind percepută ca o trăire neplăcută, penibilă și dezagreabilă. Trăiri pozitive (plăcute): 1) Euforia care este caracterizată prin bună dispoziție, veselie, ambianța plăcută, totul este posibil, iar autoaprecierea este ridicată. Este întâlnită în primul rând în stările de excitație maniacală endogenă sau exogenă, în intoxicațiile de alcool, cocaină, în demențele presenile și senile (în faza de debut). 2) Extazul, fiind este o stare particulară de bine, mulțumire, fericire trăită într-o postură contemplativă. Este întâlnită în schizofrenie, tulburările de personalitate
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
timp; are tendința de a face ceva dar în același timp simte o opoziție de a o face. Pe plan filogenetic ar trebui considerată o formă extrem de veche și primitivă de reacție nediferențiată. 2) Incontinența afectivă, este caracteristică pentru pseudobulbari, maniacali (care însă sunt mai mult labili afectivi), vasculari și se manifestă prin explozii emotive cu râs, plâns, la orice stimul sau reprezentare cu încărcare afectivă oricât de mică. 3) Inversiunea afectivă este o pervertire a afectivității în sensul unei devieri
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
motiv plauzibil părinții, frații, comite chiar acte de violență împotriva acestora. 4) Labilitatea afectivă este întâlnită și la oamenii normali din punct de vedere psihic în stări de oboseală, supratensiune nervoasă, emoții negative. În cadrul patologiei mintale o întâlnim la bolnavii maniacali, în formele expansive ale paraliziei generale, la traumatizați etc. 5) Afectivitatea paradoxală este caracterizată prin răspunsul contrar stimulului declanșator. O veste tristă deces în familie, determină o reacție afectivă de bucurie de bună dispoziție și veselie și invers, o veste
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Agitația psihomotorie se întâlnește atât în patologia organică (boli organice de diferite etiologii, infecții, intoxicații, stări posttraumatice etc.), cât și în boli psihice. Din punct de vedere psihiatric, se disting patru forme principale clinice de agitație psihomotorie: 1) Agitația psihomotorie maniacală caracteristică stărilor de excitație psihică din manie, manifestată prin tendința nestăpânită de mișcare amplă exuberantă, pe spații largi. Bolnavul cântă, dansează, vorbește mult, se interrelaționează ușor cu persoanele din jur. Uneori se manifestă violent, agresiv mai ales dacă se simte
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
antisociale grave. Dispoziția este în general euforică, de optimism exagerat și evident nejustificat, alternând cu stări de furie și agresivitate. Pe plan cognitiv pot să apară idei delirante de tip expansiv (de bogăție, filiație etc.). 2) Agitația catatonică spre deosebire de cea maniacală, se desfășoară de cele mai multe ori pe spații restrânse-cameră, chiar pat, și are un aspect bizar, aparent fără logică, fără descifrarea unei posibile intenționalități în inadecvență și cu ambianța. Este însoțită adesea de tulburări psihosenzoriale iluzii, halucinații și delir cu tematică
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
majoră * Tulburarea distimică * Tulburarea depresivă fără altă specificație În cazul tulburărilor depresive, există câteva sindroame psihopatologice care se mai numesc și episoade afective, acestea fiind prezentate în prima parte în cadrul secțiunii tulburărilor afective în DSM IV: * Episodul depresiv major * Episodul maniacal * Episodul mixt * Episodul hipomaniacal Tulburările bipolare (psihoza maniaco-depresivă sau depresie bipolară) includ: * Tulburarea bipolară I * Tulburarea bipolară II * Tulburarea ciclotimică * Tulburarea bipolară fără altă specificație Tulburarea depresivă majoră se caracterizează prin instalarea unuia sau mai multor episoade depresive majore, fără
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Tulburările bipolare (psihoza maniaco-depresivă sau depresie bipolară) includ: * Tulburarea bipolară I * Tulburarea bipolară II * Tulburarea ciclotimică * Tulburarea bipolară fără altă specificație Tulburarea depresivă majoră se caracterizează prin instalarea unuia sau mai multor episoade depresive majore, fără un istoric de episoade maniacale, mixte sau hipomaniacale. Dacă în perioada de tulburare depresivă majoră survin episoade maniacale, mixte sau hipomaniacale, diagnosticul va fi schimbat în tulburare bipolară. Tulburarea depresivă majoră survine rar ca episod unic, ea fiind de obicei recurentă. Tulburarea bipolară se caracterizează
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
II * Tulburarea ciclotimică * Tulburarea bipolară fără altă specificație Tulburarea depresivă majoră se caracterizează prin instalarea unuia sau mai multor episoade depresive majore, fără un istoric de episoade maniacale, mixte sau hipomaniacale. Dacă în perioada de tulburare depresivă majoră survin episoade maniacale, mixte sau hipomaniacale, diagnosticul va fi schimbat în tulburare bipolară. Tulburarea depresivă majoră survine rar ca episod unic, ea fiind de obicei recurentă. Tulburarea bipolară se caracterizează prin prezența alternativă a ambelor episoade (depresiv și maniacal), iar în funcție de episodul curent
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
depresivă majoră survin episoade maniacale, mixte sau hipomaniacale, diagnosticul va fi schimbat în tulburare bipolară. Tulburarea depresivă majoră survine rar ca episod unic, ea fiind de obicei recurentă. Tulburarea bipolară se caracterizează prin prezența alternativă a ambelor episoade (depresiv și maniacal), iar în funcție de episodul curent (sau cel mai recent) se va pune diagnosticul. Diagnosticul de tulburare bipolară mixtă va fi elaborat în cazul în care sunt prezente simultan atât caracteristici depresive, cât și maniacale. Tulburarea distimică, conform DSM IV, se caracterizează
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
prezența alternativă a ambelor episoade (depresiv și maniacal), iar în funcție de episodul curent (sau cel mai recent) se va pune diagnosticul. Diagnosticul de tulburare bipolară mixtă va fi elaborat în cazul în care sunt prezente simultan atât caracteristici depresive, cât și maniacale. Tulburarea distimică, conform DSM IV, se caracterizează prin trăirea de către individ a unei dispoziții depresive cronice timp de cel puțin 2 ani, cea mai mare parte a zilei, mai multe zile da decât nu. Diagnosticul de tulburare distimică va fi
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
parte a zilei, mai multe zile da decât nu. Diagnosticul de tulburare distimică va fi pus doar dacă în perioada inițială (2 ani) de simptome distimice nu survin episoade depresive majore sau dacă individul nu a avut cândva un episod maniacal, mixt sau hipomaniacal. Este posibil ca după perioada inițială de 2 ani de distimie să survină episoade depresive majore care, datorită suprapunerii peste perioada distimică, să determine o dublă depresie, deci un diagnostic dublu. 8.3. Criterii de diagnostic conform cu
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
depresive majore care, datorită suprapunerii peste perioada distimică, să determine o dublă depresie, deci un diagnostic dublu. 8.3. Criterii de diagnostic conform cu DSM IV Datorită faptului că diagnosticul de tulburare depresivă majoră ține cont de istoricul episoadelor depresive majore, maniacale sau mixte în funcție de care se precizează "... cu episod unic" sau "... recurentă", considerăm utilă prezentarea criteriilor diagnostice pentru episodul depresiv major și criteriile diagnostice pentru episodul maniacal. 8.3.1. Criterii de diagnostic pentru episodul depresiv major Cel puțin cinci dintre
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
faptului că diagnosticul de tulburare depresivă majoră ține cont de istoricul episoadelor depresive majore, maniacale sau mixte în funcție de care se precizează "... cu episod unic" sau "... recurentă", considerăm utilă prezentarea criteriilor diagnostice pentru episodul depresiv major și criteriile diagnostice pentru episodul maniacal. 8.3.1. Criterii de diagnostic pentru episodul depresiv major Cel puțin cinci dintre următoarele simptome au fost prezente în cursul aceleiași perioade de 2 săptămâni și reprezintă o modificare de la nivelul de funcționalitate anterior; cel puțin unul dintre simptome
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
întunecate peșteri ale minții. N-ai știut niciodată despre existența acelor peșteri acolo și nu se va sfârși niciodată". (Googwin & Jamison, 1990, apud Hoeksema, S.N., 1998)144. Această persoană descrie un episod de tulburare bipolară. Când se află în faza maniacală, are o energie și o vibrație enormă, respectul de sine crește și este plină de idei și de încredere. Apoi, când se află în faza depresivă, persoana devine disperată și temătoare, se îndoiește de sine și de toți din preajma sa
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
și își dorește să moară. Această alternare dintre perioadele de manie și de depresie este manifestarea clasică a tulburării bipolare. Am discutat deja simptomele depresiei în detaliu, așa că urmează să ne concentrăm pe simptomele maniei. Stările celor aflați în faza maniacală pot fi euforice dar exaltarea este adesea amestecată cu iritare și agitație. O persoană spunea: "În principal, intervine o stare generală și intensă de bine. Realizez că această stare este iluzorie și trecătoare. În ciuda faptului că restricțiile sunt susceptibile să
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
faptului că restricțiile sunt susceptibile să producă din când în când iritare extremă și chiar o furie paroxistică, starea de bine, sentimentul plăcut și uneori exaltat, rămâne ca un fel de fond permanent al tuturor trăirilor din timpul unui episod maniacal" (Googwin & Jamison, 1990, apud Hoeksema, S.N., 1998)145. Maniacul este pătruns de un sentiment de stimă de sine grandios iar gândurile și impulsurile îi aleargă de-a dreptul prin minte. Uneori, ideile mărețe sunt amăgitoare și pot fi însoțite de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]