1,797 matches
-
căci cu un asemenea salariu poți avea doar belșug destul de... sărăcie. Și, ca să vedeți, tovarășe președinte, că nu am cerut locuință pentru lux, ci din stringentă necesitate, vă voi spune că locuiesc într-o cameră de 9 mp, la o mansardă, iar toți cei patru pereți ai camerei dau direct în exterior, plus că planșeul de jos nu are dușumea peste beton, astfel că e rece ca afară! Vara, temperatura în casă depășește 35 de grade, iar iarna urcă doar cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
direct în pat. Cât privește bucătăria, ne-am improvizat în pod o semicameră din lemn unde soția mea încearcă să gătească, vara sub căldura insuportabilă a acoperișului, iar iarna îndurând capriciile necruțătoare ale frigului. Apa, când urcă la noi la mansardă, e un mare eveniment, lucru ce se întâmplă o dată, de două ori pe săptămână iarna, căci vara nu urcă deloc, din lipsă de presiune corespunzătoare. În rest, facem sport de zeci de ori pe zi, urcând și coborând 3 etaje
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Am zis... Merg mai departe și caut atent să descîlcesc care este dosarul cu șpagă. Îl găsesc! Aici ce este? În extravilan?! Adăpost mașini agricole. Ia să vedem... Analizez dosarul și văd proiectul unei vile imense, cu etaj și cu mansardă. Zici că este autorizație de construcție pentru un adăpost mașini agricole? Daa... Unde se pun mașinile agricole? Este și un gărăjel. Așa spune legea? Dar nu-i voie? N-am știut... Ești, totuși, șef de serviciu... Pleacă ochii și capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să ne lase pe noi în pace! Nici nu sunt foarte sigur că Eminescu avea sentimentul naturii. Toate paginile care duc cu gândul la asta nu le-a scris pe vreo pajiște, unde noaptea se adună zânele, ci în vreo mansardă nenorocită și igrasioasă. Cum să vă spun, creativitatea nu e totuna cu inteligența. Cred că sunt creativ, dar nu extraordinar de inteligent. Am talent, dar nu foarte multă minte. Printre altele, fac prostia să fiu și sincer. Vă spun toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
acasă la Stan: aveau de gând să conceapă manifestele, un text cât mai simplu, scris cu litere decupate din ziare. Părinților acestuia le-au explicat că au de învațat pentru o lucrare grea la fizică. Au urcat în cămăruța de la mansardă a lui Stan. Aici, prietenul lui Victor, pasionat de electrotehnică, reparase un radio vechi, interbelic, la care prindea posturi de radio străine ce emiteau în limba română. Stan a deschis aparatul. Înainte însă l-a acoperit cu o pătură, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
joacă neuitându-se niciodată pe sine. Jocul ca o mărturisire. Domnul Botta, căci nici azi nu-mi vine să-i spun altfel, a fost un caz unic În teatru și În literatură la noi. Eram Încă student când mergeam În mansarda unde locuia, vizavi de Biserica Armenească. Îi vizitam Întâi pe Lucu și Jeni Andreescu, mă umpleam de bunătatea lor, de bunul-gust și de dragostea lor de viață, apoi, după nouă seara, băteam la ușa domnului Botta, care locuia vizavi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
-mi însă apoi că de rezultat trebuia să mă interesez singur, ca autor, după un număr de zile. Nu mai aveam cum să evit confruntarea cu destinul, așa că, la termenul convenit, m-am prezentat la redacția Tânărului scriitor, amplasată în mansarda clădirii din bulevardul Ana Ipătescu 15. Îmi bătea inima nebunește, nu atât de urcatul multelor trepte, cât de emoția primului contact cu o redacție, a verdictului pe care urma să-l primesc în legătură cu nuvela. Am ciocănit sfios în ușa pe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Breban, Ilie Constantin, Matei Călinescu, Hagiu și mulți alții. Cred că și Eugen Simion ne-a vizitat. În 1962, în primăvară, colonia din Naipu s-a desfăcut. Eu m-am mutat în subsolul clădirii redacțiilor din Ana Ipătescu, Velea în mansarda din Roma 13, Cezar Baltag a primit, mi se pare, o locuință în Balta Albă, iar Nichita nu știu unde s-a dus. Cu toate necazurile care nici atunci nu ne-au ocolit, cred că a fost o epocă bună pentru noi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
al vieții noastre Un sălaș de existență boemă, fără mamă, fără tată, fără un dum nezeu pe lume. - Ei! dar cu ce flacără a tinereții noastre și cu ce sincere preocupări ale spiritului, Înșelătoare și neconducând la nimic În viață! - Mansardele noastre din hanul Vlasto și cea dintâi căsnicie a noastră Încropită cu un „primus“ din care ieșeau adevărate minuni. - Viziune pitorească și suculentă a Bucureștilor de acum o jumătate de secol, cu halele, băcăniile, brân zăriile, mezelăriile și „birturile naționale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe seama nu știu cui, al facultăților așa zise ale spiritului, atât de nesigure și de Înșelătoare și ale căror roade se văd, când se văd, abia târ ziu și nu totdeauna cu vreun folos practic. Locuiam cu toții În două odăi mari din mansarda „hanului Vlasto“, În spatele poștei, colț cu străduța ce coboară repede spre gârlă; imensă clădire pe acea vreme, rămasă În picioare până azi, cu scările ei de lemn, largi cât puteau urca cinci oa meni cot la cot, și cu curticica
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Întrecându-se cu mâinile ei atât de meștere la gătit. Dar, În afară de primusul nostru cu minunile lui, care ne Încântă și azi amintirea În fața „aragazului“, cu improviza țiile lui sărace, o soartă din cele mai bune așezase căminul nostru de la mansardă nu numai În inima, cum se spune, dar mai ales În vecinătatea stomacului pretențios și nesățios al Bucureștilor de acum aproape o jumătate de veac, adică lângă halele mari de la Bibescu-Vodă, hala de carne, alta de pește, alta de zarza
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mama și de-a tata“: partenera mea a fost Gabi, cea mai frumoasă dintre fetele de pe strada Kogălniceanu, o blondă fâșneață. Altă dată, unul dintre copiii ce locuiau tot acolo ne-a inițiat în taina mare a casei: într-o mansardă amenajată într-o aripă a podului, unde urcai nu mai știu cum, pe trepte exterioare, dar care nu porneau din acea curte, locuia un tânăr agreabil, cu părul galben ca paiele, ce-și oferea sexul în erecție copiilor, să-l
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
complăceam în mici acte de evaziune (dacă nu de rezistență) făcând tentative de a învăța japoneza sau germana, ajungând la volumul patru din Mauger și conversând în franceză în jurul unui nechezol, mergând cu trenul cu nașul, sau locuind într-o mansardă interbelică de pe strada Polonă. În a doua jumătate a lunii decembrie, ascultam Europa Liberă transmițând de la Timișoara și pe un prieten relatându-ne despre un eventual complot de a-l răsturna pe Ceaușescu al unor dizidenți din partid. Tot el
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
CC-ului a elicopterului care îi ducea pe Ceaușescu și soția lui, acum fugari. Dar oare nu se lupta atunci încă pentru televiziune? Într-una din zilele următoare, în aceeași piață, m-am dus să înmânez, împreună cu o prietenă de mansardă, o pungă cu bunătăți de sărbători (portocale, dulciuri) culese sau, mai degrabă, cerute, de la vecinii mai înstăriți din blocul de pe Polonă. Soldații de pe tancuri trăgeau în clădirea Bibliotecii Centrale Universitare (BCU). Între ei și BCU, un om a căzut și
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
să rezolv situația, că e deja mult mai bine, n-ai ținut seama deloc! Nu, lasă-mă să te cert. Când viața este destul de grea și pentru tine, când iarna ar putea fi aspră, când știu prea bine cum sunt mansardele - calde vara, friguroase iarna -, tu te lipsești de o sumă ca asta în favoarea lui Ly, care are deja suficiente resurse pentru ea, care speră să-și plătească datoriile cele mai urgente, chiar înainte de 1 noiembrie, care e la zi cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
privitorului: „ dar am pictat pe aceeași pânză pe care am pictat toate celelalte tablouri. Și ca s-o poți vedea, trebuie să vă explic cum s-o priviti; altminteri, n-o puteți recunoaște“. Simbolistica labirintului nu trebuie separată de imaginea mansardei, din copilărie, oni de cea a camerei Sambô, unde Ștefan se refugia pentru a visa și pentru a picta, două activități spiritulale cu semnificație specială, simbolică. Este un dublu exercițiu ezoteric, pentru a reface, la nivelul unor corespondențe mitice, întâlnirea
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
lui. Mauzoleul lui D. e astăzi templu catolic. Templul lui Jupiter, baptisteriu. Baia împăratului, refugiu al cânilor, al mâțelor și chiar al oamenilor pentru nevoile trupului. Coloanele de porfir aduse de la Egipet au servit să sprijine păreți improvizați. O mizerabilă mansardă păstrează ferești frumos arcuite și balcon sculptat în piatră. Leii au fost ciumpăviți; un sfinx stă singur și fără rost pe un piedestal; al doilea, a fost târâit în altă parte după ce i s-a zdrobit capul. Porțile de aur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sugerat existența unor incompatibilități, poate chiar ale sale cu Ileana. *I-am înapoiat profesorului Ion Rotaru manuscrisul volumului III din O istorie a literaturii române. E sceptic în privința publicării lui. Mi-a spus unde și cum citește: acasă (într-o mansardă construită cu propriile-i mîini), în parc, în tren. A făcut un calcul: după 23 August au apărut peste 10.000 de volume. Se plînge că are prea puțin timp pentru citit: predă la negri, stă la cozi. Citește însă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
când fantoma lui Grimm m-a obsedat mai mult decât de obicei, l-am văzut deodată apărând la mine pe Domnul de Pradt în persoană, care binevoise să urce patru etaje și care venea să-mi dea o lecție în mansarda mea mai mult decât modestă. Lecția a fost lungă și a fost severă; totuși a început printr-o expunere plină de moderație și chiar de blândețe. În câteva rânduri am vrut să plasez câteva cuvinte în scurtele intervale ale predicii
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
anii, era la Paris tot așa de studios și trecea examenele tot printre primii. Devenise însă avar. Cu toate că era dintr-o familie bogată din Galați și avea cu ce să-și facă o viață îndestulată, locuia la Paris într-o mansardă mizerabilă și mînca, pe jurnal, pe băncile orașului. Cutia cu brînză Camembert, pe care o purta în buzunar, era alimentul de bază. Întors în țară, s-a fixat la Galați ca să ducă cea mai ștearsă viață. Pentru perceperea veniturilor de la
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
mă fac medic. Îmi asigurau adăpostul, fratele cel mai mic al Mamei, Unchiul Aurel și Tanti Ana. M-au așteptat În gară și ne-am deplasat la Direcția Generală a Personalului CFR, din str. General Berthelot Nr. 8, unde, la mansarda blocului vecin cu Liceul Industrial de Fete “Robescu” Își aveau locuința. Ziua următoare m-a luat În primire Aurora Rotaru, pe atunci studentă la Facultatea de Medicină și mi-am depus dosarul de Înscriere la examenul de admitere. Mi am
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
în rucsac. Din cătunul La Faba îmi continui drumul spre vârful muntelui O’Cebreiro. Ajung după câțiva km într- un alt cătun și crezând că am ajuns la destinație, mă cazez într-un han nou, din piatră, cu etaj și mansardă. Abia după câteva ore am realizat că până pe vârful muntelui mai aveam de parcurs mai mult de doi km. Dar, dacă aici am poposit, aici rămân și nu-mi pare rău, căci totul este foarte curat, de calitate, la fel
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
dau îngrijire celor care nu se mai puteau adresa oricărui medic. Era vorba de francezi, români sau imigranți de alte naționalități care trăiau în clandestinitate, în Parisul sub ocupație germană, ascunși și în locuințe ce nu erau ale lor, în mansarde, pivnițe, șoproane, fără acte de identitate sau cu documente false. Erau bolnavi sau răniți care aveau nevoie, fără teamă de a fi denunțați, de îngrijire medicală. Unii chiar scăpaseră din ghearele nemților după ce fuseseră arestați. Astfel, îmi amintesc de ieșeanca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
orchestră KV622, ultima lucrare terminată de Mozart, pe care compozitorul o finalizase cu exact două luni înainte de moartea sa, mă însoțea cu cincizeci de ani în urmă pe durata studiilor de doctorat în teologie la Paris, când locuiam într-o mansardă și aveam doar câteva zeci de discuri. Această operă de o frumusețe, intensitate și interiorizare aproape de nedepășit, fără nici o urmă de mișcare bruscă și sumbră, mă făcea fericit, mă întărea și mă consola aproape în fiecare zi; pe scurt, mi-
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
am să fac un „schimb“, singura formă de mutare în acele timpuri. Vreme de ani de zile, păstrând această iluzie, am căutat cu îndârjire, am vizitat camere la nesfârșit, unele mai ciudate ca altele, în poduri, subsoluri, funduri de curte, mansarde sau maghernițe, căci toți cei ce voiau să se mute, pe atunci, erau mai prost instalați decât noi. Cei care aveau camere ca lumea se agățau de ele. Povestea asta de schimb de locuință, iluzia asta, a fost una dintre
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]