1,836 matches
-
punct mobila. Măsuța de servit ceaiul, secrétaire ul, servanta care s-a cojit... Abia pe urmă mobila de sufragerie. Imediat, a doua zi chiar după ce se mută... Câți ani irosiți în așteptare, până să coboare în propria lor casă de la mansardă ! Cât s-a zbătut și Niki, cât a vorbit cu multiplele lui cunoștințe ! Numai o ființă neîncrezătoare ca Muti s-ar mai îndoi de el... Numai Muti putea să fie atât de suspicioasă : să susțină că, atunci când Niki merge să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
primit răspuns ? Câți se pot lăuda c-au primit răspunsuri la memorii în anii aceia ? Bietul nenea Jorj s-a prăpădit cum s a prăpădit, și ei au continuat să facă memorii pentru casă și să aștepte înghesuiți toți în mansardă, ciocnindu-se nas în nas pe scară, coborând la baia de serviciu, spălând mizeria, scara, curtea în urma chiriașilor. Mergând timorați în vârful picioarelor, vorbind în șoaptă... — închideți odată radioul, venea Muti gâfâind, că Petruța își face iar de lucru pe la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
una-două dați fuguța la geam, una-două vă mai moțați, ei, ce-ați avut de văzut ? V-am spus io că n-aveți nimic de văzut ? ! Haideți, să terminăm odată, c-acu iar ne pomenim cu conița Sofica, acu vine de la mansardă, s-a dus iar să-i dea doftoriile lu neisprăvitul de Grigore, și a zis conița că dacă nici acu nu vrea să le ia, să merg io să-i sparg gâlcile umflate, să i le frec cu sare. Aidi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aude ceva ? Parcă cineva împinge poarta ? Cineva într-un costum de flanel écru și cu pălărie de panama și învârtind un baston repede-repede, în felul cum Titi obișnuiește să îl învârtă ? Ah, mai bine s-ar duce madam Ana până la mansardă să vadă ce face Grigore, să se ducă mai repede, ca să-l facă bine ! Altfel cine o să deschidă ușa la musafiri diseară ? Ba nu, ba nu, Margot nu mai are trebuință de nimic, chiar ea singură are să și pună ordine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vârful picioarelor scara de lemn, când a pus piciorul pe prima treaptă s-a auzit un țârâit slab de sonerie, de ce oare să-i fi spus Sophie lui să vii mai devreme mâine ? Și dacă Sophie este încă tot la mansardă, lui cine are să-i deschidă ușa ? Grăbindu-se, dar în vârful picioarelor, și privind cu atenție în toate părțile, Margot traversează hall-ul. Sub luminatorul instalat pe acoperiș, filtrată prin plăcile străvezii, lumina fierbinte de-afară taie dungi calde, aurii în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
are chef să facă nimic până diseară. Chiar și până la geam se duce fără chef, abia târându-și picioarele. Pentru că ce o să vezi și acolo ? Chioșcul cu iedera, scaunele de răchită de sub nuc... Aaaa ! Cum de nu este Sophie la mansardă să îngrijească gâlcile lui Grigore ? Cum de a apărut aici ? Ai putea crede că a ieșit să-și controleze straturile de trandafiri, dar cum se face că a ales tocmai ora aceasta fierbinte ? Și ce exagerare să te îmbraci așa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu se face ! Că și-a pierdut capul, se vede prea bine, furtunul curge în neștire și a inundat aleile, niciodată n-a făcut grădinarul o asemenea mocirlă ! Dar oare când o fi avut vreme să fi coborât Sophie de la mansardă ? Și pe unde ? Pe scara de serviciu ? Și oare cum de a ajuns pălăria de panama până în mijlocul grădinii ? Ce nepotrivit, o veche pălărie de pai și o pălărie nou-nouță de panama ! Ce caraghios ! Râde și râde, până îi dau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
băgase în seamă mirosurile amestecate, totul găsindu-l numai o excitantă aventură. Totul deschizându-i perspective (îți mărturisise) pentru o viață nouă. Astfel că, fără să mai țină seama de sfaturile tale cuminți, se repezise să deschidă geamul rotund al mansardei, strigând încântată că seamănă cu hubloul unui vapor ; nemaipăsându-i nici de discreție, nici de prudență, riscând pentru un capriciu să fie văzută și să se compromită. Îi păruse totul șarmant, minus mirosul de muced pe care îl remarcase. Ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
doar de aruncat. Iar această reacțiune sufletească teamă mi-e că dovedește fără nicio putință de tăgadă chiar mediocritatea mea funciară. Oare mai există în vreun sertar al bătrânului clasor din cabinetul meu sau prin vreunul din birouașele hodorogite din mansardă caietul asupra căruia bietul tinerel se apleca să contemple neli niștit pagina terminată ? Reușise să stoarcă tot ce se putea puținului timp și puținilor bani ce știa că-i are la îndemână ? Nasul își cobora poruncitor umbra asupra obrazului lunguieț
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Fereastra dormitorului nostru este toată acoperită de iederă, și mie îmi place lumina ; i-am invocat și acest motiv când i-am explicat lui Ștefan de ce nu mai agreez să dormim împreună... Deci renunțasem să mai urc încă o dată în mansardă la neisprăvitul de Grigore și nu făceam nimic, stăteam : așteptam să-mi revin din acea trecătoare malaise pentru ca să ies apoi în grădină. Nu se auzea decât același uguit depărtat al guguștiucilor și un tramvai, foarte depărtat și el. Ieșind dintr-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca și până acum, inocentă. Dar ce face mai insuportabil totul este inevitabila vulgaritate a situației și a oamenilor, ce se varsă și asupra mea, ca un lighean de lături pe care îl primești, trecător nevinovat, de la cine știe ce fereastră de mansardă. Sufăr, fiindu mi silă de mine cu mult mai mult decât de ceilalți, fiind totuși conștient că prin slăbiciunea mea întrețin trivialul conflict. Dovada : în ciuda hotărârii luate, când, după dejun, ea mi-a adre sat, pe un ton destul de sfios
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ei nu, ne-am trezit cu ea din zi în zi mai rău ! Dintr-odată, s-a prăbușit ! Ajunsese ca un copil mic... — Las’ că asta știu ! Las’ că asta mi-aduc aminte... Că dormea în sălița de sus, din mansardă, și peste tot era o putoare de pișat ! Și pișatu de copil miroase a lapte, da pișatu de om bătrân e mai rău ca al cotoiului ! Degeaba-i pusese madam Ioaniu mușama dedesubt, că putoarea intrase-n toate, eee, mie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care când l-am văzut de la fereastră - scund, îndesat, mai vârstnic- ne-a intrigat, pentru că atât de bănuitor s-a uitat în jur până să se hotărască să sune ! Și tot așa când l-am poftit sus ; eram înghesuiți în mansardă și nu ne făcea plăcere să primim în asemenea condiții, iar el, pe de altă parte, nu voia să spună cine este și ce vrea, doar cerea detalii despre madam Ana. Era locotenent din Armata de la Iași. Ajunsese cu Spiridon
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
încui ușa, când te întorci. Hattie urcă în grabă scările. Pearl o porni prin iarbă. Sus, storurile erau trase, o singură lumină se cernea slab, prin vitraliul de pe palier. Printre copaci, la Belmont, se zărea o singură fereastră iluminată, la mansardă. Pearl trase adânc în piept aerul proaspăt, dulce, încărcat de mesajul de viață nouă, de suferință și schimbare. Își trecu mâna peste nasul subțire: „Am greșit totul, de la un capăt la celălalt. Mi-am jucat greșit toate cărțile. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sufleul îi era măcinat de o pasiune extrem de romantică și poetică. Fusese căsătorit, dar soția îl părăsise cu multă vreme în urmă, lăsându-l fără copii, iar cariera de cântăreț, cândva promițătoare, îi apusese. Locuia într-un apartament întunecos, la mansarda uneia dintre clădirile de cărămidă roșie de pe Knightsbridge. Lui Emma îi plăcea apartamentul, care-i amintea de cel al mamei lui, la Bruxelles, deși acesta din urmă era mult mai mare și plin de mobilă grea, belgiană. Emma nu încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sărea de pe trambulină, cu mâinile încleștate pe coarnele ghidonului și pentru o clipă rămânea încremenit în aer în timp ce trecea în zbor prin rama înaltă cu geam, izbind peretele de sticlă, învăluit într-un nor alburiu-sclipitor de țăndări... În odăița de la mansardă, Rareș stătea lungit, cu privirea în tavan. Tavanul era înclinat și pe jumătate umbrit. Se ridica într-un cot și avea lângă el, chiar în fața ochilor, pe pat, în lumina lămpii de noapte, toată colecția de reviste. O singură copertă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
porni spre iatacul iubirii. Dar nici iubirea nu dă fiori în poezia lui Cassian Maria Spiridon, e tot blândă, cumpătată: tu / mă săruți / apeși / în repetare / la scurte clape / gura / lacrimi / clopoței de râs... Alături de alți locuitori sezonieri / într-o mansardă, așa cum sugerează precaritatea vieții, simțind tot mai acut înstrăinarea, inclusiv de sine (eu cu mine nu mai sunt în comunicare), dar rămânând statornic în felul de a analiza existența, sine ira et studio, Cassian Maria Spiridon aduce așadar, prin volumul-antologie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ziua pentru cliente, iar actorul gătea la bucătărie fredonând arii din Pericola ori Vânzătorul de păsări. Ca să câștige un gologan în plus, dădeau masa la câțiva dintre colegii mei, servind pe fiecare în camera lui în lipsă de sufragerie. Odăile mansardei erau închiriate, afară de una singură, aflată lângă camera mea. Cel mai simpatic dintre colegi era Păunescu, poreclit Charlot, fiindcă semăna puțin cu actorul de cinema Chaplin. Deși înscris la Drept de vreo cinci ani, abia izbutise să treacă două examene
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fi vrut să fie singură, hoțomane! Auzi colo: hoțomane! Expresia servitoarei îmi displăcu din cauza aerului ei de familiaritate. Am vrut să-i fac mustrări, dar m-am răzgândit. Ce să-mi pun mintea cu o toantă? M-am urcat la mansardă și până acolo, prins de alte gânduri, am avut destul timp să uit noutatea pe care mi-o dăduse Rița. În fundul culoarului, din bucătăria Dorinei, se auzeau strigăte disperate: ― Școala, școa-la, vaco! Că te dau cu capul de toți pereții
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
desprins din calendar plecând în trecut. Aproape că uitasem de vecina mea, ca și cum n-ar fi trăit alături de mine, la doi pași. Fără să vreau mi-au ajuns la urechi câteva amănunte despre ea. care au făcut cu iuțeală înconjurul mansardei noastre. Pe fata brunetă o chema Mihaela, iar tovarășa ei de cameră era sora, nicidecum maică-sa, cum spusese netoata de Rița, la început. Părea să aibă 40-45 de ani (în realitate mergea pe 30) și, fiind oficiantă la Poșta
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
primejdie prea mică. În orice caz această intransigență excesivă mă punea atâta pe gânduri, dar îmi trezise ambiții nemăsurate. Am prins de veste că era prietenă cu fata proprietarului. (Familia acestuia locuia într-un mic palat alături de hardughia noastră cu mansarda despre care se vorbea că va fi dărâmată pentru a i se asigura perspectiva.) Uneori cobora în curtea strimtă și, intrând la Cecilia (așa o chema pe fiica proprietarului Chintescu), stătea acolo ore întregi. Altădată ieșeau amândouă în oraș cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe care o ascund îndrăgostiții și o poartă în umbră, de frica luminii? îndată ce taina se dă pe față, dragostea vestejește, își pierde frăgezimea, vraja, devine ceva obișnuit, de toate zilele. Vestea leșinului Mihaelei se răspândi ca fulgerul în toată mansarda, dezlănțuind o avalanșă de ironii: ― Contesa leșinată! tragedie în opt acte, striga patetic Charlot. ― Era bine cu ea în brațe? mă întreba insinuant doctorul. ― Să punem o inscripție pe scară: aici a căzut contesa din cauza... unui pas greșit! sugera Iliuță
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
amețiți de băutură și frânți de oboseală. ... Mă chinuiam să adorm învîrtindu-mă când pe o parte, când pe cealaltă, dar somnul nu se lipea de mine. Timpul curgea anevoie, cu picătura. Fără vrere, am înregistrat auditiv toată activitatea matinală a mansardei. Gleber plecă cel dintâi, la șapte, cu pașii lui greoi și măsurați. Apoi, sora Mihaelei, grăbită, ca întotdeauna. După ea veni la rând Virgil, actorul, care se întoarse după o oră, cu coșnița de la piață. Auzeam, de asemenea, pe Rița
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
altfel mi-o și prezentase. Mi-am adus aminte că la început îmi șoptise: ― A, L'invitation à la valse, gîndindu-se desigur la bucata lui Weber. Dar cum se făcea că n-o mai recunoscusem deloc de când se mutase la mansardă? Se vede că atunci la bal, preocupat de poloneza aceea îndrăcită, nu-i dădusem nici un fel de atenție. E drept că, revăzînd-o pe coridorul mansardei, îmi păruse o figură pe care am mai întîlnit-o cândva, dar așa ceva se întîmplă destul de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Weber. Dar cum se făcea că n-o mai recunoscusem deloc de când se mutase la mansardă? Se vede că atunci la bal, preocupat de poloneza aceea îndrăcită, nu-i dădusem nici un fel de atenție. E drept că, revăzînd-o pe coridorul mansardei, îmi păruse o figură pe care am mai întîlnit-o cândva, dar așa ceva se întîmplă destul de des și de aceea nu-mi bătusem prea mult capul ca să deslușesc nedumerirea. Și totuși, ea nu mă uitase! Abia acum îmi explicam de ce mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]