2,098 matches
-
Ciobanu 2008 - nu-i nimic. regia, conceptul și coregrafia Attila Bordás 2009 - Chips -Doamna noastră din Pascagoula de Tennesse Williams, regia Florin Fătulescu 2010 - Google țara mea! de Mihaela Michailov, regia Alexandra Badea 2010 - Prohor, Catar, Chelner, Bărbat fără cap - Mantia de stele de Milorad Pavić, regia Nona Ciobanu 2010 - Crazy Stories în the City, un spectacol de Arcadie Rusu ... Citește mai mult Născut pe 8 mai 1985 la Sfântu Gheorghe, jud. Covasna;Absolvent al Facultății de Teatru și Televiziune, Universitatea
TATIANA SCURTU MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/372354_a_373683]
-
Nona Ciobanu 2008 - nu-i nimic. regia, conceptul și coregrafia Attila Bordás2009 - Chips -Doamna noastră din Pascagoula de Tennesse Williams, regia Florin Fătulescu 2010 - Google țara mea! de Mihaela Michailov, regia Alexandra Badea 2010 - Prohor, Catar, Chelner, Bărbat fără cap - Mantia de stele de Milorad Pavić, regia Nona Ciobanu 2010 - Crazy Stories în the City, un spectacol de Arcadie Rusu... XXIX. EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX - O CARTE RĂNITĂ DE ÎNSTRĂINARE, de Tatiana Scurtu Munteanu, publicat în Ediția nr.
TATIANA SCURTU MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/372354_a_373683]
-
Autorului Romantică ivire în noapte, Ireala întruchipare de piatră, fascinantă și înfricoșătoare, deopotrivă, Ca și trecutul ce-i scrie povestea E castelul ce-l privesc prin fereastră, în noapte. Clipește obosit de istorie Că o mireasă văduva, Etalandu-si orgolios mantia-i albă, Incredibil de strălucitoare încă. Își povestește neobosit istoria crudă, dar măreață Tuturor necunoscuților ce-i scotocesc camarile prăfuite. Noaptea îl învăluie într-o mantie misterioasă și rece, Turlele-i ascuțite împung ceață lăptoasa, Făcându-l ireal de frumos
BASTIONUL DRAGOSTEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372565_a_373894]
-
fereastră, în noapte. Clipește obosit de istorie Că o mireasă văduva, Etalandu-si orgolios mantia-i albă, Incredibil de strălucitoare încă. Își povestește neobosit istoria crudă, dar măreață Tuturor necunoscuților ce-i scotocesc camarile prăfuite. Noaptea îl învăluie într-o mantie misterioasă și rece, Turlele-i ascuțite împung ceață lăptoasa, Făcându-l ireal de frumos Și totuși înghețat și străin. Două lumi, timpuri, limbi diferite, Față în fața întâmplător, El, afară, în noapte și frig, dar liber, Eu, înăuntru, în camera mea
BASTIONUL DRAGOSTEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372565_a_373894]
-
mafia ortodoxă se substitue statului și amâna astfel dialogul cu Roma, refacererea unității est-vest. Dictatura se baza pe sclavi, fără drept de mișcare și cuvânt. Mafia continua tradiția Hoardei de Aur, Bizanțului, Despotului, dar fură de la buget mai subtil, sub mantia aparent liberal-occidentală. În parlament, guvern, justiție sunt aleșii baroni ortodocși care refuză din moși, strămoși, prin crez, cultura occidentală și sunt dependenți de crimă organizată, evaziune fiscală, corupție. Dacă cred în acela de aceeași credință, este firesc ca occidenalii nu
STATE ORTODOXE MAFIOTE de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372826_a_374155]
-
antropologic problema, iar, pe de alta, despre un act de excludere categorică în ceea ce privește așezarea semnului egalității între cadrele de gândire ale unei anumite religii, în speță cea musulmană, și episoadele de terorism dur ascunse în mod voit, din păcate, sub mantia sacră a Dumnezeului unic, respectiv, Allăh și Mahomed, Profetul Său. Sunt aici două căi de abordare a subiectului care invită la o modificare esențială de discurs din partea ambelor sfere punctual conflictuale, mai ales că interferențele lor de natură culturală manifestate
MODELUL HIPERREALITĂŢII MULTIPLE ŞI CRIZA DE IDENTITATE A MESAJULUI TRANSMIS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372816_a_374145]
-
un gând ce-mi stă ca un diavol pe umăr și se hlizește la lume și nu-mi dă pace să-mi urmez linștită Întâiul și singurul meu drum. El, primul bărbat El râde privindu-mă cum mă dezbrac de mantia inocenței Cum îmi las visele să-mi curgă pe umeri Dacă ridic o singură mână deasupra mea e cerul plin de stele În podul palmei luna mi se rostogolește ca un bănuț Cheamă-mă, îmi spune și râsul lui mă
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
nr. 2169 din 08 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Presară iarna lacrimi dalbe peste pământul înghețat, Acoperă cu flori de gheață ferestrele și-ntregul sat. Pe dealuri ea așterne neaua cu străluciri ca de mărgea, Copacii îi îmbracă-ndată în mantie de catifea. Iar vântul intră-n jocul iernii și viscolește fulgii toți, Cu veselie îi adună pe toți copiii pe la porți. Ei vântul îl aleargă-n vale și fulgii-i prind din zborul lor, Apoi se tăvălesc râzând, pe-al
POVESTE DE IARNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372927_a_374256]
-
lacrimi, să-mi jure credință,dar cine-mi dă dreptul?...și ea e tot o ființă...... XIII. IUBEȘTE-MĂ!, de Irina Bbota, publicat în Ediția nr. 1538 din 18 martie 2015. Iubește-mă cum iubește anul primăvara și scapă de mantia iernii, de povara ce acum e zdrențuită, mult prea secătuită și lucrează zi de zi, părând neobosită. Iubește-mă cum iubește soarele razele blânde și proclamă victorios a vieții noi izbânde, prin încercarea de-a sorbi din grația luminii în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
mărturisește-mi tainele tale, căci în focul iubirii și piatra se mai înmoaie, îmi ești melodioasa muzică din a mea partitură iar eu îți dăruiesc înapoi totul fără măsură. Citește mai mult Iubește-mă cum iubește anul primăvarași scapă de mantia iernii, de povarace acum e zdrențuită, mult prea secătuităși lucrează zi de zi, părând neobosită.Iubește-mă cum iubește soarele razele blândeși proclamă victorios a vieții noi izbânde,prin încercarea de-a sorbi din grația luminiiîn fiecare magică secundă a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
adâncul Lunaticului far.” Când tu privești “N-am să uit cum, prin gemene glastre, Lunecau neștiute de noi, Flori de vis. Erau mâinile noastre. Țineam cerul cu umerii goi. Ce bizară poveste Lasă-mă să te-nfășor, Ca-ntr-o mantie, În sufletul meu. Ciută bolnavă de lună, Sub stelele mele rămâi.” De lună “Umbrele ni se topeau în amurg. Târziu, Germinând pe creste, Supusă tu aplecai luna, Eu dam razele la o parte. Gestul era al meu, Păgân și mereu
IOAN BERGHIAN- DEBUT LIRIC DECIS de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372999_a_374328]
-
a intrat de mai multe ori în subteranul minelor și al carierelor de suprafață. * În anul acela primăvara venise mai timpuriu și pădurea de pe dealul Șomaneștilor înverzise. Corcodușii și merii de pe la porți și de prin curțile sătenilor erau îmbrăcați în mantia florilor albe/rozarii, parfumând cu polenul lor aerul satelor care scăpaseră de năpasta iernii și a excavatoarelor demolatoare, le dădeau aspectul unor imense păpădii. Gospodarii rămași acasă trebăluiau prin grădini adunând gunoaiele netrebuincioase pentru a le arde, a săpa terenul
MAI POFTIM PE LA NOI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371094_a_372423]
-
2011 Toate Articolele Autorului Sanctuar Domnului profesor dr. Gheorghe Pârnuță la aniversarea a 90 de ani Covoare de lumină Făgărașii Pe unde-și poartă dorurile pașii Tăcerile din veac și turmele de oi Deslănțuie ninsori în toiul verii, ploi. Cu mantie de stele, Doamna nopții, luna Pe coame și prin văi, ca din senin, furtuna Cu fluturări de plete-flăcări, Prințul Soare Deschide larg, înalte porți de sărbătoare. Trei piramide-nvăluite în taine și mister Inalță crestele cutezătoare către cer. Creneluri, turnuri de
SANCTUAR DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371182_a_372511]
-
amâna, întrucât ploua mereu și râul era tulbure. „Când s-o limpezi apa!”, ne spunea. Era luna iunie. Sfârșit de iunie. Frig. Mai sus, pe muntele Ghițu, ninsese toată noaptea. Munții nu se mai vedeau. Totul era învăluit într-o mantie alburie, sfâșiată și îngrămădită pe alocuri. Mai aproape de noi deslușeam pădurea cu brazii ei crescuți la înălțimi mai joase. Apoi, negura începea să se plimbe, acoperind și descoperind copacii cu văluri albe, având forme diferite; în cele din urmă, spirale
NICOLAE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371189_a_372518]
-
legătura cu... eternitatea. Având în vedere contextul tematic, metafora pictată amintește fără voie de "adevăratul'' cântec al mării, cel al probabilelor sirene. Realitatea acestei supoziții e accentuată și de prezența feminină -copila care, scrutând trecutul sau viitorul, privește curioasă sub mantia albastră a necuprinsului mării. Este curajoasă și poate unică această metaforă-curiozitate determinată prin separarea infinitului albastru al mării de realul nisip al cotidianului. Predominante în tablourile doamnei Negoiescu sunt personajele feminine și temele acvatice. Probabil, și pentru că domnia sa vine, după cum
EXPOZIŢIE DE PICTURĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344772_a_346101]
-
Doamne ferește, mai multe daruri, decât îi putea el aduce! În primii ani ai copilăriei, „Moșu`”, mai tânăr și în putere, pesemne, îi lăsa brăduțul gata împodobit în „camera musafirilor”, lângă fereastră. Călina nu avea altă treabă, decât să caute sub mantia lui verde și bogată, cu iz de rășină. Îl găsea dimineața, în ziua de Ajun și îl admira extaziată. Era o frumusețe! (Se pare că avea bun gust Moșul ăsta, chiar așa bătrân, cum se spunea că este!) Plin de
DAR DE CRĂCIUN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344807_a_346136]
-
-mi gleznele cu lăcomie, înlănțuindu-mă silit, cu o îmbrățișare vrăjmașă, ostilă. Vreme de câteva ceasuri bune am auzit ecoul universului supărat pe noi, tânguindu-se neîncetat într-un reproș inefabil, dăruind lumii plânsetul propriului său suflet. Apoi, scuturându-și mantia îmbufnării, și-a redus jalea până la o muțenie desăvârșită și, oprindu-se deodată, a lăsat locul unei silențiozități perfecte de puteai simți și sfinții revenind printre noi. Somnul nu mi-a dat târcoale în acea noapte, iar după torentele zbuciumate
REGATUL DIVIN AL HORAIŢEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344993_a_346322]
-
a părut că am atins culmile Raiului, că rugăciunea a devenit soră cu natura, încolăcindu-se, completându-se, ridicându-se laolaltă spre poarta deschisă a Paradisului. De jur împrejur, falnice și somptuoase, vârfurile munților înțepau cu gingășie, din loc în loc, mantia cerească, ca o cupolă de circ răsturnată. Verdele crud se împletea filigranat în sute de nuanțe comprehensive, iar pământul respira liniștit, primind cu bucurie adevăratul festin ce-l onora. Mireasma brazilor îmi gâdila nările și-mi răscolea plămânii cu prețioasa
REGATUL DIVIN AL HORAIŢEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344993_a_346322]
-
sacrul templu al pădurii, După furtună s-a așternut o pace lină Și ceața străvezie, o draperie fină. Vino Sunt șoapte care mă cheamă, Ceața dispare, Apare discul de aur, Discul de foc al soarelui, Ce-apoi se ascunde După mantia înserării. Brazii trufași se clatină în vânt, Cu vârfurile-n ceruri, După care, Strălucitoare se ascund Miriadele de stele. O dulce melodie se aude, De zâne sau de spiriduși cântată Prin crengi alungite de brazi, adie Melodia cu vrajă încărcată
PĂDUREA MAGICĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345916_a_347245]
-
Avea fața blondă, părul blond, rebel cu bucle aurii, bogate, care-i jucau pe frunte și pe la urechi; gură mică, senzuală, cu obrajii proeminenți îmbujorați, ochii mari, albaștri, de un albastru cristalin, cu priviri ce scânteiau... Pe spate purta o mantie albastră care-o aureola și-o făcea un personaj misterios de roman, o nimfă... Unde mai văzuse el această ființă? Unde i se mai arătase lui acest chip? Poate-n închipuirea lui, poate-n visele lui, în bolnavele lui vise
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
a răsărit a patra oară pe malul Jiului Dragonul din cer a creionat un destin printre oameni I s-a spus Ion, precum părintele ionienilor lui Apollo, Punte peste timp în calea vânturilor din Bărăgan Când încă țara nu îmbraca mantia roșie A pășit în USR-ul din Bănie, Un petec de hârtie uitat în ungherul vremurilor A rodit peste ani în armonii cu Brăila lui Mihu Dragomir „La răscruce de vânturi si vremi” Precum Tara tărâmul mitic al celților, Cernoziomul
OMAGIU TATĂLUI MEU de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347880_a_349209]
-
după un iepure speriat Apis soarbe din Eridanus Devii viteaz când Leul dormiteaza la rădăcina timpului uitat în cămara iernii Jupiter stă la sfat cu Aldebaran e-n cumpănă a nopții crăiasă cu fața plină ea-și răsfiră diamantina-i mantie de vise ca orice mamă îngândurata ea lăcrimeaza printre stele, Titan al vieții infinite primește ofranda clipei definite... CHEMAREA Vitraliul se îndoaie sub povara luminii Plumbul îmbrățișază cioburi de amintiri Jertfe de sânge se preling pe altarul dintre infinituri Lespezi
ALTARUL LUMINII (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347876_a_349205]
-
mea pe glob o să rămână!“( “Întâlnire inter-arme,” din ciclul ”Flori ale recunoștinței “). Obsedat de profunzimea sentimentelor, de rădăcinile arhetipale ale locurilor natale, poetul face mereu trimiteri la simbolurile neamului nostru, sondând misterul ancestral și idealul clasic al românului, descoperind de sub mantia brazdelor istoria pentru a descifra filonul spiritual al prietenilor: “Când fulgi de nea veni-vor să se-aștearnă/ În Cluj, voi hoinări mai fericit,/ Intrând în sărbătorile de iarnă,/ Eu mă gândesc la Piersicu-nflorit.“(“ Hoinărind printre amintiri”, poezie dedicată actorului
ÎNTOARCEREA ACASĂ A POETULUI VASILE B. GĂDĂLIN CU POEZIA ÎN SUFLET de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347967_a_349296]
-
Nu pot să mă înfățișez în fața Ta Sunt toată pentru Tine doar chemare, Și ochii mei nu se desprind de zare! Creatorul: 37 -Am să te înveșmântez, iubita mea, Ca pe cea mai aleasă, mândră stea Cu cea mai verde mantie sub Soare Anotimpurile fi-vor cu noi, în sărbătoare! 38 Deasupra, cer senin voi porunci să fie Și cât pe dealuri vița va să fie vie, Miros de roze, tuberoze și arome rare Îți vor aminti de Domnul tău, pe
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > OCHII TĂI Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 977 din 03 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Tu Femeie zâmbet ce aduci fericirea, aruncă-mi toamna ta pe umeri cu mantie arămie, melancolia mea e doar dorul de verdele zâmbetului tău, îndulcește-mi sufletul cu strugurii ochilor tăi și mai lasă-mi la geam șoapte, aprinsele gutui de aduceri aminte. http://www.youtube.com/watch?v=mxyleoXp0Cs&feature=related Referință Bibliografică
OCHII TĂI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 977 din 03 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347393_a_348722]