16,589 matches
-
baza acelui "Manifest al nopții labe". Iar colaboratorii revistei erau aceiași tineri care aderaseră la mișcarea inițială: Laurențiu Fulga, Ștefan Baciu, Nichita Tomescu, Marin Grigore, George Pruteanu, Ion Sugariu, Gheorghe Bumbesti ș.a., care îi trimiseseră și primele colaborări (găsite printre manuscrisele poetului). Toate aceste colaborări, coroborate cu amintirile și evocările lui Ștefan Baciu, transmise cu puțin timp înainte de a muri, dovedesc că George Petcu era sufletul acelei grupări a tinerilor scriitori de la sfârșitul deceniului al patrulea. Motiv pentru care poetul ialomițean
George Petcu si "Manifestul Noptii Albe" by M. Cosmescu Delasabar () [Corola-journal/Journalistic/17767_a_19092]
-
iertătoare și îngăduitoare, atunci Don Juan însuși devine slab și vulnerabil. El e cel ce se îndrăgostește, îi cere femeii să devină soția lui, iar ea îl refuză (vezi o piesă spaniolă de la sfîrșitul secolului al XVII-lea, rămasă în manuscris pînă în secolul XX, La venganza en el sepulcro de Cordova y Maldonado). Solidaritatea dintre cele trei invariante apare astfel foarte clar: odată modificat unul, celelalte suferă și ele metamorfoze spectaculoase. Din piesă spaniolului lipsește complet grupul femeilor (în sensul
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
prezentul. Slăvirea timpului consumat nu e decît tendința de renaștere, pește accidentele zilei de azi, într-un triumf al "eternei reîntoarceri": "Într-o zi de vară, campestra/ mușc din mărul angelic,/ epuizat de exercițiile de peste an, la palestra// Rețină a manuscriselor oarbe,/ văd printre zabrele, în penumbra/ cum ziua de mîine, gravidă, mă soarbe// Aici, în curtea Casei cu turn din Copou/ voi reciti versurile poeților morți,/ pînă mă voi naște din nou" (Casă memoriala). Relicvele istoriei constituie alibiuri ale palingeneziei
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
inedite, dintre care cea dinții, amplă nuvelă Pustnicul Pafnutie și ucenicul sau Ilarion, fusese pregătită de autor, în 1938, pentru ediția de la Editură Fundației Regale, iar a doua scriere, Sfîntul, (un microroman) e tot inedită. Amîndouă se publică acum după manuscrisele foarte citețe ale autorului. Nu știu cîte scrieri literare inedite mai sînt de apărut (autorul a scris mult în anii războiului, neputînd valorifica producția să și, se pare, chiar în anii înghețului proletcultist) și nici dacă Editură Minerva are de
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
primul ei editor, tot dl Gh. Pienescu, stăruise să se pornească necesară ediție critică din opera autorului Cuvintelor potrivite). S-a opus însă cu înverșunare d-na Mitzura Arghezi, ca moștenitoare (care s-a voit și editoare) și păstrătoare a manuscriselor argheziene și azi aflate - nu într-un depozit public - ci în păstrarea d-sale. Și, așa cum stau azi lucrurile, (perspectiva nu e mai luminoasă), e probabil că nici viitorimea nu va avea parte de o ediție critică Arghezi, cum avem
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
precepte morale, iar acum, asemenea fratelui lor mai mare, Nastratin Hogea, se hranesc din el însuși pentru a-l putea, mai apoi, genera la infinit. În această asociere fatală și în gestul cultural corespunzător, nu desenele lui Ilfoveanu și nici manuscrisele lui Agopian sînt importante. Sau, mai bine zis, importanța lor este una de context, pentru că în primul plan trece necruțător comuniunea lor că act existențial, ca scenariu inițiatic, ca regasire simbolică sau că reconstrucție mistica. Indiferent care din ei ar
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
care nu ești mulțumit dispare la o simplă apăsare de buton. Când ajung la editor, foile sunt curate, ordonate, cartea pare scrisă sub dictare, sub dictarea muzei ori a ...sfanțului duh. Ce-i drept, în felul acesta, ceea ce se scheamă manuscris dispare, nu mai are drept la existența. Nu mai rămâne nimic din munca pe text a vechilor autori care foloseau până de gașcă, creionul, stiloul. Nu mai rămâne nici macar ce rămâne după un autor care își scrie textele direct la
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
viitorii cercetători literări. Adio variante, adio etape intermediare pe drumul către desăvârșire. Nu se vor mai comenta șovăielile maeștrilor, nici efortul acestora de a-și alege expresia cea mai justă. Nu vor mai exista îngrijitori de texte care să studieze manuscrisele și să decidă, în cazurile obscure, care e varianta cea mai sigură, adică cea mai aproape de intențiile autorului." Desfășurarea românului seamănă în mare măsură cu desfășurarea unui joc de șah. Autorul se joacă de-a literatura, dar se joacă în
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
nu se îndoiește decît d-na Sipos. "Acestea nu sînt dovezi", scrie d-sa. Dl Florescu (sub pseudonimul Aristarc) socotește și d-sa că ar fi fost necesară reproducerea în facsimil a unei variante olografe spre a risipi dubiile. Dacă manuscrisul există, l-am fi alăturat. Dar arhivele au păstrat doar dactilograma. Dar nu e vreun dubiu că textul ei aparține lui Caraion. Este exclus și faptul că a fost redactat de un securist anchetator. E destul a-l compară cu
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
trăiască, făcînd-o pe fotograful la Nișă, fără succes, scriindu-i scrisori sfîșietoare mentorului sau, inclusiv un caiet cu însemnări autobiografice, cu rol de recomandare (se publică aici, evident, si traducerea acestui text). În 1922 izbutește să încheie primul său mare manuscris (Moș Anghel, Kir Nicola, Sotir și Mihail), pe care, cum altfel?, îl trimite lui Rolland. Acesta din urmă îi scrie entuziast ("prevederile mele sînt confirmate"), invitîndu-l, la Villeneuve, să se cunoască. Istrati s-a confesat, despre această întîlnire hotărîtoare, în
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
roman de la Paris, cizmarul Gh. Ionescu. Și ele, aceste scrisori, reconstituie, gîfîit, momentele acestei întîlniri, în care Rolland îi spune lui Istrati că este un excelent prozator. Ba chiar că a primit răspuns din partea unei edituri, care confirmă că, întrucît manuscrisul a convins, va fi publicat. La despărțire, Istrati îi mărturisește mentorului sau: "Acum plec fericit: în cincisprezece zile am trăit cît în cincisprezece ani". În 1923 revista de prestigiu Europe îi publică lui Istrati românul Chira Chiralina, evident cu o
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
lui boală: "N-am să-l uit niciodată cum și-a smuls parcă o căciulă imaginară, trântind apoi cu palma de masă: Nu mă mai lasă chestia asta de pe capul meu" - îi jucau ochii în lacrimi." Saviana Stănescu afirmă că manuscrisele lui semănau cu "ierbarul unui savant îndrăgostit de natura umană sau al unui puber candid, bântuit de spasme erotice, eretice, nevrotice și, desigur estetice". Și așa mai departe. Acestor evocări li se adaugă lapidarele studii critice semnate de Alexandru Condeescu
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
al vieții lui. Despre Cristian Popescu nu se poate spune: a trăit și a murit. El și-a cheltuit viața, dând-o în schimbul literaturii. Schiorul de pe pachetele de țigări "Bucegi" Nu este deloc exagerată comparația care s-a făcut între manuscrisele eminesciene și cele rămase de la Cristian Popescu. Se poate sesiza, bineînțeles, o diferență de anvergură a gândirii, dar gradul de mobilizare intelectuală este același. După cum reiese din cele 468 de pagini de manuscris care formează caietul editat de Manuscriptum, Cristian
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
exagerată comparația care s-a făcut între manuscrisele eminesciene și cele rămase de la Cristian Popescu. Se poate sesiza, bineînțeles, o diferență de anvergură a gândirii, dar gradul de mobilizare intelectuală este același. După cum reiese din cele 468 de pagini de manuscris care formează caietul editat de Manuscriptum, Cristian Popescu studia atent lumea, își supraveghea propria viață sufletească, experimenta posibilitățile cuvintelor limbii române, încerca să se exprime prin intermediul unor desene, își nota titlurile unor viitoare scrieri. Caietul reprezintă documentul explorării a tot
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
unei catedre de Limba și literatura română la Universitatea din Viena; - regulamentul pentru modul de folosire a bibliotecii "Asociațiunii"; - proiectul înființării unei tipografii a "Asociațiunii"; - proiectul tipăririi unor cărți de instrucție publică cu spesele "Asociațiunii". Așa se explică însemnările de pe manuscrisul poetului din primul an de studenție vienez: Prelegeri pentru Maramureș, la care se gîndea să participe sub auspiciile "Astrei". Aceste însemnări n-ar fi luat naștere fără participarea directă, nemijlocită, din inima Țării Chioarului (Maramureș) din august 1969. Traseul lui
Un traseu al lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/17179_a_18504]
-
adevăr, deși trecerea mea către studiul artei medievale s-a făcut venind de pe un teren laic. Dar dragostea, frumusețea și moartea au același izvor. A fost firesc ca acest cimitir să fi fost spațiul primei mele opere literare, rămasă în manuscris. Este vorba de o piesă de teatru, desigur o dramă - ce altceva putea scrie un adolescent cu preocupările pe care vi le-am evocat? - care s-a numit Viața ascunsă, deoarece mi-am propus să înfățișez, în primul rînd, existența
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
mai precis în timpul în care urmam facultatea de litere, scriam cronici plastice în ziarul "Timpul", apoi " Ecoul", directorul lor fiind Grigore Gafencu, ale cărui opinii politice le împărtășeam. Redactorul paginii culturale era Stephan Roll și, într-o zi, înmînîndu-i un manuscris, mi-a comunicat buna sa apreciere, întrebîndu-mă, totodată, dacă nu scriu și literatură. Am rămas un moment pe gînduri, apoi i-am mărturisit că, încă în timpul liceului, am încercat să compun o piesă de teatru. Stephan Roll m-a rugat
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
care mi-a fost foarte apropiat, al cărui destin l-am cunoscut îndeaproape. Mi-am dat seama însă, că personajele au un contur prea real, par consemnate într-un jurnal și nu distribuite într-un roman. I.C.: În legătură cu refacerea, rescrierea manuscriselor mai vechi, cum priviți acest dialog peste timp cu proiectele de creație ale celui ce erați altădată? P.Ch.: Desigur, în primul rînd, este destul de dificil să inițiezi corecturi pe un text redactat cu decenii în urmă. Vladimir Nabokov, în prefața
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
unor personalități care merită atenția posterității. Așa s-a întîmplat, de curînd, cu un jurnal tîrziu al memorandistului ardelean Nicolae Cristea (din anii 1895-1903), care aduce prețioase informații despre lupta mișcării politice ardelene în vremea, grea în toate, a dualismului. Manuscrisul jurnalului, după atîta amar de vreme, nu s-a păstrat în forma sa olografă ci în două copii dactilografiate (afectate, și ele, de timp și de timpuri), prin strădania unor apropiați ai luptătorului. Recent, prin grija demnă de mare stimă
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
pensionarea mea de la catedră, în 1981, am avut răgazul să lucrez la ce mi-am dorit, să-mi folosesc timpul după placul inimii. Am scris mult, fără un scop material și fără să știu ce voi face mai târziu cu manuscrisele mele. Peste ani, unele lucruri nu mi-au mai plăcut și le-am lăsat deoparte, mai ales dacă erau inadecvate momentului. Am renunțat la un roman despre viața de soldat, ca să nu se interpreteze că aș face politică. Era timpul
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
Bd. Elisabeta (care, prin testament, era proprietatea autoarei acestei tulburătoare cărți de memorialistică), lăsată să trăiască într-o singură încăpere. Apartamentul, cu deosebire biblioteca, a fost atent percheziționat, Ecaterina Bălăcioiu izbutind să salveze ineditele (jurnalul, care acum se publică, și manuscrisul romanului Mălurenii), în timp ce cărțile sînt "arestate" și duse cine știe unde. Îi era teribil de frică pentru mama ei care, curajoasă foarte, s-a îmbrăcat, la propriu, cu aceste manuscrise, transportîndu-le la ambasada Franței, de unde au ajuns la Paris, la fiica ei
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
Ecaterina Bălăcioiu izbutind să salveze ineditele (jurnalul, care acum se publică, și manuscrisul romanului Mălurenii), în timp ce cărțile sînt "arestate" și duse cine știe unde. Îi era teribil de frică pentru mama ei care, curajoasă foarte, s-a îmbrăcat, la propriu, cu aceste manuscrise, transportîndu-le la ambasada Franței, de unde au ajuns la Paris, la fiica ei. Ca să trăiască la Paris, încă în octombrie 1948 a tradus romanul lui Const. Virgil Gheorghiu Ora 25, care s-a bucurat de succes. A refuzat, însă, traducerea celui
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
după '90 l-au catalogat pe regizor un făcător de imagini vizuale foarte frumoase. Lucru deloc neadevărat. Prea puțini au insistat asupra importanței textului, de cele mai multe ori un scenariu rezultat din colaje de replici, de citate filosofice, de fragmente din manuscrise etc. Elaborarea unui scenariu constituie pentru regizor o etapă infinit laborioasă. Materialul este re-gîndit și pe alocuri reformulat împreună cu trupa cu care lucrează, fiind și o minunată perioadă de cunoaștere, de dezinhibare, de provocare spirituală. Textul scenariului este suportul fundamental
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
Țopăi: ai înviat! Slavă cerului... [...] Creația, în particular, nu e o simplă dramă a... mântuirii [...] ci har din harul lumii în general, bucurie din bucurie, plinătate... din plinătate..." O carte care se citește pe nerăsuflate, Grijania recompune, sub forma unor "manuscrise" și fragmente imaginare de jurnal adresate unui interlocutor necunoscut, în mod inevitabil lacunar, dar urmând o logică proprie viselor, în tradiția realismului magic, traseul biografic picaresc al lui Aristotel Cenușă, un antierou, "fost politic" care "are ghinionul să treacă prin
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
și reproducerea cuvintelor în care acestea sînt exprimate cunoaște forme foarte diferite în conversația curentă, în transmiterea bîrfelor și a zvonurilor, în biografiile romanțate, în comentarea ultimelor declarații politice etc. Sînt mai mult sau mai puțin instituționalizate modificările operate în manuscrise de redactorii cărților sau (în vremuri mai grele) de cenzură, ca și transformările practicate de ziariști în prelucrarea interviurilor, cel puțin prin ceea ce într-un recent manual de jurnalism e numit "procesul de ameliorare stilistico-gramaticală". Și scrisorile trimise de cititori
Scriere și rescriere by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17300_a_18625]