4,245 matches
-
surorile se mai smiorcăiră puțin, dădură ochilor și nasurilor lor mângâieri de batiste, scotociră în cufărul aducând cu o ladă de zestre și îi vrăfuiră lui în brațe o casetă. Apoi încă o casetă. Un colier, cu fason medieval. O mapă burdușită cu acte (ca și cum și nobilimea britanică și-ar fi păstrat hîrțogăria, întocmai ca un administrator de bloc). 255 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI doamne căsătorite, prezente la aniversare. Dîndu-i fiecăreia, în parte, întîlnire în serele de portocali, pentru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
într-un timp mă gândisem și la domnul Beatles. Dar e altceva. Nu e modest. E prea naiv. Și n-are fason. - Bun. "Modest"... - Modest. De zece ani, de la primele apariții, nu m-am putut opri să remarc că pe mapele discurilor tale, sugerând că nu tu, ci ei, ar fi autorii, apar aceleași figuri anonime. Nu înfățișarea ta... Înfățișările lor! Ce concluzie puteam eu să scot de aici? Am examinat problema, cum te-ai exprimat pe toate fațetele. Sânt desigur
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fie grijă, te plesnește și mandea, pe sub masă, cu piciorul. Să nu zică polițaii că te-au cărat, de la cantonament, neantrenat!... - Mi-e îngăduit să vă întreb cum vă veți coborî în Adînc? Diavolul avea pe masă, așezată înainte, o mapă. Pe mapă, o coală de desen. Pe coală, has-Satan începu să schițeze cu creionul o cheie impunătoare, cu înfățișare și ștaif de cheie de poartă de castel. La poarta superioară, cheia era bombată și ornamentată. La partea inferioară, cheia nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
te plesnește și mandea, pe sub masă, cu piciorul. Să nu zică polițaii că te-au cărat, de la cantonament, neantrenat!... - Mi-e îngăduit să vă întreb cum vă veți coborî în Adînc? Diavolul avea pe masă, așezată înainte, o mapă. Pe mapă, o coală de desen. Pe coală, has-Satan începu să schițeze cu creionul o cheie impunătoare, cu înfățișare și ștaif de cheie de poartă de castel. La poarta superioară, cheia era bombată și ornamentată. La partea inferioară, cheia nu avea trasat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dat Gabrielei drumul la mână nicio clipă. L-a studiat dintr-o singură privire. Era un tip obișnuit, banal, puțin mai înalt decât ea, solid puțin rigid, era în el parcă ascuns un trecut bizar, învăluit în beznă. Avea o mapă de piele tip sectorist. Se întreba ce văzuse la el însă mesajul ei a fost clar și fără echivoc<viitorul soț! Au rămas unul în fața celuilalt, cu martorul mut la un pas, care auzea tot ce se discută și nu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Belgrad (după plecarea lui V. Șandru) și la Budapesta, de la început. În primele cazuri, am lucrat cu șefi care nu aveau nici o treabă cu diplomația și se bucurau de o proastă reputație în corpul diplomatic, pe ei neinteresându-i decât mapa lor politică și calitatea de activiști de partid. * * * Îl felicit din inimă pe profesorul și ambasadorul Ion M. Anghel pentru frumoșii ani ce îi poartă cu demnitate și îi urez să îi ducă cât mai departe. Admir faptul că a
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
În papură. Atunci când managerii au fost chemați În cele din urmă la o ședință, au Început să simtă că laudele nu erau incluse În agenda președintelui. Totuși, ceea ce a urmat a lăsat cu gura căscată pe toată lumea. Președintele, cu o mapă În mână, a Început să-și mustre personalul pentru că a lăsat compania să ajungă „de doi bani”. „Se uita pe lista lui și dădea citire tuturor aspectelor care Îl nemulțumeau”, mi s-a povestit. „L-a făcut de rușine pe
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
intenții. Unii chiar dau dovadă de entuziasm. După ce se termină programul, pleacă cu intenția de a se descurca mai bine. Întorcându-se la birou, chiar Își fac un dosar special cu materialele de la training. Acesta va fi pus Într-o mapă, iar mapa Într-un dulăpior pentru dosare. Iar Învățarea se oprește acolo. Una dintre cele mai de seamă Întrebări ale vieții trebuie să fie: „Ce facem cu toate cunoștințele pe care le dobândim?”. Dacă vor ajunge În sertarul de jos
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
chiar dau dovadă de entuziasm. După ce se termină programul, pleacă cu intenția de a se descurca mai bine. Întorcându-se la birou, chiar Își fac un dosar special cu materialele de la training. Acesta va fi pus Într-o mapă, iar mapa Într-un dulăpior pentru dosare. Iar Învățarea se oprește acolo. Una dintre cele mai de seamă Întrebări ale vieții trebuie să fie: „Ce facem cu toate cunoștințele pe care le dobândim?”. Dacă vor ajunge În sertarul de jos al unui
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
față de real, ci mai curând sfidează imaginea lumii, oglindind deja oglinditul: venea seara, orașul se anima, venea noaptea, străzile sfârâiau ca sifonul, să fim tandri, loz necâștigător, să fim tandri, bătător de covoare, să ne iubim, robinete, să facem excursii, mapă de plicuri! în rochii de moloz și nuiele verzi, de mezeluri și de brânzeturi, spoite cu vodcă și motorină, emoțiile ieșiseră la agățat. prin ganguri și pasaje acoperite cu geam colorat câte un pisoi zgâria în lădița unui dafin și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
la veritabilul carnaval al obiectelor din poezia lui Dimov, de care am amintit deja. În acest bric-à-brac al obiectelor mărunte, înghesuite unele peste altele ca într-un paradis colorat al cotidianului, articole vestimentare, indicatoare de sens giratoriu, zaharicale, mobile, robinete, mape cu plicuri, lozuri necâștigătoare își prelungesc existența în spațiul purei gratuități estetice. Iată niște versuri care par scrise de Leonid Dimov: era frig îmi închipuiam satele mirosind a covrig, orășelul copiilor mirosind a vată de zahăr și amandine, fondante, sarailii
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
voios, ieșirea bătrânului. El nu făcea deosebire între cine intra și cine ieșea, cu atât mai puțin între norocoși, păgubiți și cei care, ca bătrânul, își târșâiau galoșii, nefiind nici de unii, nici de alții. Nemaifiind nicio primejdie, Jenică desfăcu mapa în care înfipsese, unul lângă altul, ca pe niște guvizi uscați, lozurile. Cum două raze betege, care abia se strecuraseră prin fereastra gălbejită, îi ajunseseră până pe frunte, își îndreptă spinarea și rămase astfel, cu mapa înțesată de lozuri la subsuoară
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Nemaifiind nicio primejdie, Jenică desfăcu mapa în care înfipsese, unul lângă altul, ca pe niște guvizi uscați, lozurile. Cum două raze betege, care abia se strecuraseră prin fereastra gălbejită, îi ajunseseră până pe frunte, își îndreptă spinarea și rămase astfel, cu mapa înțesată de lozuri la subsuoară, precum Moise cu Tablele Legii. Doar câteva clipe de măreție, căci apoi, încovoiat și cu umerii căzuți, redeveni Ioan al ultimei zile sau Jenică, cum i-a spus, în pruncie, o mătușă care își dădea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și nedibuind. Era îmbrăcat cu aceleași haine purtate îndelung, cu guler subțire, mototolit. În toată înfățișarea sa, norocul lui Jenică avea un aer chiar mai trist decât el. Asta îl făcu să nu se aștepte la cine știe ce atunci când îi întinse mapa cu lozuri, îmboldindu-l să încerce. Norocul ezită, privind în gol, adică acolo unde niciun semn al norocului nu se află. Oftară amândoi, norocul parcă mai adânc, iar acest semn de înțelegere îl înduioșă pe Jenică. Închise mapa cu lozuri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îi întinse mapa cu lozuri, îmboldindu-l să încerce. Norocul ezită, privind în gol, adică acolo unde niciun semn al norocului nu se află. Oftară amândoi, norocul parcă mai adânc, iar acest semn de înțelegere îl înduioșă pe Jenică. Închise mapa cu lozuri și o puse, resemnat, deoparte. Și bine făcu, fiindcă tocmai în clipa aceea clopoțelul de la intrare anunță, cu o bucurie ce era doar a lui, un client nou. Norocul lui Jenică dispăru într-o clipă. În locul lui rămase
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
colac peste pupăză, era minionă, cu alte cuvinte, putea să stea îndelung de partea cealaltă a ghișeului, în dreptul pătratului de la vorbitor, fără să trebuiască să se aplece sucindu-și gâtul. Jenică încercă să nu-și trădeze îngrijorarea și împinse deoparte mapa cu lozuri, fără să știe că nu de acolo va veni buclucul. — E o plantă tropicală, spuse. Apa de robinet nu-i face bine. Atunci s-o scoateți afară când plouă, insistă femeia, neluându-și ochii de la ghiveci. — A fost
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ar fi trebuit, atunci, să culeagă numerele, unul câte unul, de pe jos și asta ar fi însemnat, deja, o alegere. Pentru că cifrele păreau că rânjesc spre el, sfidătoare, acoperi castronul cu o foaie de hârtie. Privirile îi căzură apoi asupra mapei din care ieșeau, verzui, capetele lozurilor, ca niște peștișori, gata să sară din ascunzișurile lor și să se zvârcolească, holbând ochii țintă spre el. Întinse degetele, dar atingerea lozurilor îl furnică, de parcă ar fi fost conectate la priză. Când sună
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sfârșitul lumii. Aici e loterie, nu apocalipsă. — Deși ar putea să aibă sens și amândouă la un loc, medită străinul. Scoase câțiva bănuți pe care îi lăsă, de la înălțimea lui, să se rostogolească pe tejghea. Apoi își trecu degetele peste mapa cu lozuri. Jenică vru să mai spună ceva, dar nu găsi în el destulă tărie. Tot ce mai putu face fu să închidă ochii. Străinul alese în cele din urmă un loz. Avea degete lungi, cu unghii lucioase. Scoase lozul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cine să aibă ? Jenică își pierduse aplombul de adineaori, se mărgini doar să ridice din umeri. — Cum spui, hotărî străinul și întinse mâna. Aunci rămâi unde ești și mai dă-mi o dată lozurile alea. Lui Jenică îi tremurau mâinile. Luă mapa cu lozuri, dar unul ieșise din lăcașul lui. Îl îndesă și aplecă mapa către străin. — O să-l luăm atunci chiar pe ăsta pe care l-ai ales dumneata, spuse străinul cu o voce care devenise tăioasă. — Eu n-am ales
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ridice din umeri. — Cum spui, hotărî străinul și întinse mâna. Aunci rămâi unde ești și mai dă-mi o dată lozurile alea. Lui Jenică îi tremurau mâinile. Luă mapa cu lozuri, dar unul ieșise din lăcașul lui. Îl îndesă și aplecă mapa către străin. — O să-l luăm atunci chiar pe ăsta pe care l-ai ales dumneata, spuse străinul cu o voce care devenise tăioasă. — Eu n-am ales nimic ! gemu Jenică. — Atunci să zicem că el te-a ales pe dumneata
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se încolăciseră pe arac, iar floarea se deschisese cu petale suprapuse, asemenea unui ciucure sângeriu. Jenică o privi și se rușină. Viața nouă care țâșnea în fața lui îi dădu un imbold ce-l copleși. Se întoarse îndărătul tejghelei și înhăță mapa cu lozuri. Scotoci dedesubt după săculețul cu celelalte, îi rupse sigiliul și răsturnă lozurile pe podea. Se gândi o clipă, înșfăcă și castronul cu numerele de loterie, privi spre pancarta Sfântului Ioan Teologul și izbucni într-un râs căruia numai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
munca sedentară de birou, și oricât, vara, cu un rucsac în spate și cu băț cu cioc de fier, ar fi explorat munții, hrana prea orășenească îi lustruise pielița și-i provoca acea lacrimogenitate a ochilor. Conțescu prezentă arhitectului o mapă de carton în care erau prinse și numerotate câteva hârtii, un dosar în regulă, alcătuit cu grija cu care geograful își aduna fișele în cutii și exicatele în ierbar. Se găseau acolo rețetele doctorului, un program dietetic, variația tensiunii, analiza
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în Pomponescu, Gaittany nu prea credea, socotindu-l inamic al lui Ioanide, insinuația francezului îl zdrobi și Ioanide deveni pentru el un om pierdut, cel puțin deocamdată. După masă arhitectul intră în birou, unde contemplă o mare planșă dintr-o mapă desfăcută. Era un proiect în porțiuni și mai mult în manieră de gravură al Căii Victoriei, nu în stil occidental, cum zicea prietenul francez al lui Pomponescu, ci în stil neogrec, în spiritul Greciei de la Ister, după limbajul lui Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o carte de vizită și mă ocolește înspăimîntat. În capul lui e mucilagine. Ideea amazoanei și a cascadelor nu deșteaptă nimic în creierul lui, preocupat de lucruri meschine. Sunt curios să văd ce e cu masa de astă-seară." Ioanide închise mapa ca și trîntind-o și merse la fereastră. Pe trotuar nu trecea nimeni. Însă aruncîndu-și ochii peste drum, unde nu era nici o clădire, zări pe cei doi indivizi preumblîndu-se ca și mai înainte, cu capetele întoarse de astă dată în direcția
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Weidle Verlag, Bonn, 2001. În urmă cu un an, mă sună alarmată Marie-France și îmi spune că o doamnă din Köln (să fi avut 50 de ani) s-a prezentat la faimoasa editură Suhrkamp și a pus pe masă o mapă cu câteva zeci de "scrisori de amor" cioraniene din anii '80. Marie-France fusese ținută la curent de către cei de la Gallimard care, ca deținători ai drepturilor de publicare ale operei lui Cioran, la prima tatonare făcută de Suhrkamp, au reacționat prompt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]