49,948 matches
-
valuri să s-oglinde corăbii uriașe din sure stânci zidite cu râuri sclipitoare și lacuri liniștite cu lanuri presărate, cu neamuri, cu dumbrave zvârlind măreața umbră în apele trândave s-urmeze fermecate divina ta cântare și insule rămâie în infinita mare chiar marea te urmeze cu undele-i senine de cântece-ndrăgită, înamorată-n tine." Până aici nimc deosebit, doar o versificare a forței magnetice cu care este înzestrat cântecul orfeic, adică pur și simplu reluarea unui loc comun devenit banal în
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
s-oglinde corăbii uriașe din sure stânci zidite cu râuri sclipitoare și lacuri liniștite cu lanuri presărate, cu neamuri, cu dumbrave zvârlind măreața umbră în apele trândave s-urmeze fermecate divina ta cântare și insule rămâie în infinita mare chiar marea te urmeze cu undele-i senine de cântece-ndrăgită, înamorată-n tine." Până aici nimc deosebit, doar o versificare a forței magnetice cu care este înzestrat cântecul orfeic, adică pur și simplu reluarea unui loc comun devenit banal în istoria literară
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
versurile lui Eminescu s-ar reduce doar la asta, n-ar fi meritat să zăbovim asupra lor. Dar acum intervine insolitul: atracția exercitată de harfa lui Sarmis nu se limitează numai la elemente ale lumii materiale - țărmi, insule, stânci, apele mării -, ci acționează și asupra trecutului omenirii: "Ba chiar ceea ce nimeni în veci să mute poate trecutul te urmeze cu veacurile-i toate; cu umbrele-i mărețe, bătrâni, moșnegi din basme regii putinți ai umbrei - ghețoasele fantasme cântarea-ți însoțească. S-
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
nume te-nvoc albastre dom pătrunde cu-a ta pace suflarea unui om Când vei muri, tu Sarmis, tu vorbitor nebune, te-or îngropa când sara și soarele apune și presărându-ți trupul cu flori întunecate te vor lăsa în fundul al mării înghețate acolo-n fundul mării sub frunte-ți ochi să nască de-apururi măreția-mi din ceruri s-o privească aurora boreală și stele lucitoare să lumineze tainic mormântul tău în mare". Exegeții antici în majoritatea lor au interpretat cecitatea lui
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
cu-a ta pace suflarea unui om Când vei muri, tu Sarmis, tu vorbitor nebune, te-or îngropa când sara și soarele apune și presărându-ți trupul cu flori întunecate te vor lăsa în fundul al mării înghețate acolo-n fundul mării sub frunte-ți ochi să nască de-apururi măreția-mi din ceruri s-o privească aurora boreală și stele lucitoare să lumineze tainic mormântul tău în mare". Exegeții antici în majoritatea lor au interpretat cecitatea lui Homer în chip filozofic: ochii
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
Emil Brumaru Pirat duios, Începe seria plicurilor înguste și a sentimentelor nebune (din cînd în cînd o să trimit și plicuri normale, pentru calmare ), seria nervilor smulși cu penseta, a sufletelor împunse cu andreaua, a unghiilor băgate-n inimi, seria marilor persice și-a motanilor triști. În sfîrșit, mi-ai scris o scrisoare! Prima, zic eu, și trebuie să recunoști că așa e. Era necesară fița mea de damă tîmpită? Se vede că da. Dar să trecem. Poemul odăilor nu m-
Aici e mult timp, Dimov... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12579_a_13904]
-
la rîndul lor, semănau cu dorințele ascunse ale celor ce locuiau în spatele lor întorcîndu-mi capul și uitîndu-mă la fațadele lăsate în urmă felul lor de a tremura în aer mi-ar putea aminti că aici a fost cîndva fundul unei mări și că nici vorbă de pete de umezeală, poate resturi de alge mă așteptam să fiu într-un oraș european cu ieșire la mare un oraș invitat la toate balurile mascate ale istoriei eram pe aceeași stradă, spinteca orașe întregi
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
de a tremura în aer mi-ar putea aminti că aici a fost cîndva fundul unei mări și că nici vorbă de pete de umezeală, poate resturi de alge mă așteptam să fiu într-un oraș european cu ieșire la mare un oraș invitat la toate balurile mascate ale istoriei eram pe aceeași stradă, spinteca orașe întregi, lăsa de o parte și de alta așezări de cuvinte sub picioare, podeaua pămîntului începuse să putrezească.
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
lui bunătate, i-a făcut un mare dar cînd, încheindu-și el cariera de inginer constructor, i-a dăruit o a doua viață, viața de scriitor. Sînt cuvintele lui, care mi-au intrat bine în cap, cu amendamentul că darul, marele dar al renașterii lui ca scriitor, i-a venit prin Ileana Mălăncioiu. În același timp, se temea atît de tare să publice - și fusese atît de adînc înfricoșat de prieteni de-ai lui parizieni, cu mare autoritate asupra lui, că
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
mă-ntorc Dar eu eram acasă Numai în larg de valuri. Apoi navigatorii Mi-au arătat pe hartă Că drumul cel mai lung E-naintare-n cerc. M-au iscodit pirații Pe iuțile corăbii Să afle dacă sunt Tâlhar pe mări sau pradă. De la un timp pe ape E tot mai multă lume, Vapoare, iahturi, schiuri, Ieri m-a filmat un ins Pentru o emisiune Acum pentru-o secundă îmi pare că sunt singur în barca de hârtie Și pentru prima
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
pendulau în ritm de clopot... Se derulă într-o secundă Povestea unei locatare Care, trăind într-o cutie Printre hârtii și aparate, Ieșea acum întâia oară Ca sub puterea unui clopot. Pe când se zbuciuma să afle, Inima ei vui ca marea Și-n puls bătu același clopot.
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
de mireasă" (Doleanțe) se întretaie cu ariditatea notației sumare din "pastelul citadin": "Pretutindeni zidurile, porțile și ferestrele (...) / piețele de asfalt și statui răsfrînte în oglinda lor neagră" (Rechizitoriu), mergînd pînă la hieratica picturii naive din goblenuri: În curtea de culoarea mării rîde o fată slută / și vîntul îi prinde rochia în scaieți și cucută. / Aerul e sărat și foarte vechi gardul pe unde / cîte o vită de var murdar pătrunde." (Ioana). Oricît de deconcertante prin lipsa unității, poeziile lui Ion Vinea
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
de somn și de ape, Și reușind să viseze câte o dungă de cer Doar în secunda dintre două pleoape. Peisaj impudic Ce poate fi mai indecent, mai senzual Decât pielea pământului Pe care, retrăgându-se din când în când, Marea o dezvelește râzând, Ca o fustă cu volane albe murdare Ridicată parșiv dinspre mal Unde marginea ciorapului Nu atinge taina de sus Și lasă o fâșie îngustă de piele, Orizont animal Și în rău și în bine, Adânc lucios și
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
Ceața amestecă totul în aliaje confuze Zbătându-se să se desprindă Și să poruncească în zbor, Arborii își pierd penele, Fluturii vâslesc prin țărână aburindă Și se înrădăcinează ușor. Nu mai există regnuri, Nici stări de agregare, Nici orizont între mare și cer, Nici mal între pământ și mare, Iar din adâncul apelor ridicate în nori Se-nalță cârduri de pești prefăcuți în cocori, în timp ce chemarea lor răsună bătrână Ca o limbă de clopot într-o catedrală de lână. într-o
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
cărțile lui Preda. Ce se va întâmpla astăzi, după trezire? Dar mâine? Cum va arăta lumea de mâine? În Ana Roșculeț, în textele anilor cincizeci, chiar în Risipitorii și Moromeții II întrebarea funcționează cu neobișnuită energie. Ea rămâne și în Marele singuratic și în Delirul. În Desfășurarea ea sună așa (Marin Preda nu o va modifica în edițiile viitoare - vezi ediția 1954, p.14): "Ilie Barbu nu știa mai mult decât alții, ba chiar îi scăpau unele lucruri, cum era, de
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
-l detroneze destul de curând Tudor Arghezi, dar Minulescu a continuat, asemenea unei plăcute muzici ușoare, să mă amuze și să mă legene în cadențele ei de o îmbietoare, tandră, ritmicitate. în slăbiciunea mea pentru el a jucat un rol și marea, faptul că am copilărit la Constanța. Orașul aducea cu sine ceva exotic, cu mult parfum oriental și cu trimiteri, pline de rezonanță evocatoare, la numele sonore ale localităților presărate pe întinderea globului. Puteai visa, contemplând orizontul, urmărind vapoarele și lăsându
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
alegerea lui adam și dacă totuși aș începe să scriu din nou acum că sunt bătrân și moda vrea să fie mestecați tineri cât mai fragezi și dacă totuși aș întoarce încă o dată spatele modei intervalului unde mă zbat înainte de marea opțiune de altfel obligatorie cu sens unic asemănându-mă deodată cu adam căruia tot așa Dumnezeu i-ar fi spus adame alege-ți (soția sau soarta) asta-i adevărata alegere asta e opțiunea profundă nicidecum listele nesfârșite de zevzeci care
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
o familie de brotaci care locuiau în cada noastră de acasă, pe rufele puse la înmuiat) sau Povestea păpădiilor (era vorba despre ce se întâmplă cu păpădiile după ce sunt culese și împletite în cunună de principesă, cum zboară ele peste mări și țări și devin păsări de hârtie) sau Povestea lui Lady (Lady era cățeaua neagră, pitică și de pripas, care se aciuise în jurul blocului unde locuiam) sau Povestea de pe stânci (în spatele blocului erau îngrămădite o puzderie de stânci pe care
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
inspirat, că foarte expresivă ar putea fi aceea de palimpsest, (ca un neomodernist târziu ce sunt, am fost foarte încântat de metaforă): marele fluviu aduce, nu-i așa, straturi mereu noi de aluviuni, muzica țărilor, devenite Triunghi, putem citi, apoi, marea cu verzi răsfoiri sărate , geometria eliberată-n larguri, păstrând totuși o amintire de linii drepte, o rază din marele Ochi. Și tot răspunzând, întrebând, lunecam spre mare, în jur era numai apă și stuf, în noi literatura, câte-o egretă
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
încântat de metaforă): marele fluviu aduce, nu-i așa, straturi mereu noi de aluviuni, muzica țărilor, devenite Triunghi, putem citi, apoi, marea cu verzi răsfoiri sărate , geometria eliberată-n larguri, păstrând totuși o amintire de linii drepte, o rază din marele Ochi. Și tot răspunzând, întrebând, lunecam spre mare, în jur era numai apă și stuf, în noi literatura, câte-o egretă albă, un cormoran cenușiu și libelula prinsă-n rășina peliculei, - și sângele nostru tăcut, tresărind o clipă, când, din
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
zeii (urmând în gând oglinzile Femeii isc între pietre două oriflamă) Duh sfânt tocmește pietrele de ceară tăcerea gerul taie fața suptă din loc în loc cenușa întreruptă răzlețul corb o coase și coboară pe corzile-mi vocale și tresare Adâncul mării scoate munți de sare și ochiul orb ia chipul sării. Tată, uraniul bombardează cu nuclee atomul înstelarea să-și dividă: altoiul și sămânța astartee și sila grea de vierme și omidă. La capătul podului întinde mâna mireasa nopții despuindu-și
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
unde se duc ca să se "resurseze", dacă întîmplările vieții i-au condus să trăiască în altă parte. La patriotismul național se adaugă unul restrîns local, regional, care dă naștere la fraze de genul acesteia: "Sunt dintr-o regiune la marginea mării și marea mi-a dat dorința de aventură, de călătorii, de exotic... de aceea...". Peisajul, profilul cultural al locului te explică în mod avantajos și tu, bineînțeles, vrei să păstrezi trăsăturile pe care ți le-a dat locul unde au
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
duc ca să se "resurseze", dacă întîmplările vieții i-au condus să trăiască în altă parte. La patriotismul național se adaugă unul restrîns local, regional, care dă naștere la fraze de genul acesteia: "Sunt dintr-o regiune la marginea mării și marea mi-a dat dorința de aventură, de călătorii, de exotic... de aceea...". Peisajul, profilul cultural al locului te explică în mod avantajos și tu, bineînțeles, vrei să păstrezi trăsăturile pe care ți le-a dat locul unde au trăit părinții
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
rădăcinile, cu provizoratul cortului, o situație care se leagă filosofic direct de condiția de pasaj a vieții. Învăț să mă laud cu avantajele adaptării, care înseamnă renaștere, un orizont larg deschis ca cel pe care ți-l poate da vederea mării... învăț să mă laud în cît mai multe feluri, dar încă tînjesc după tihna și bucuria care, ele singure, mi-ar arăta că s-au vindecat rănile. (August 1995) Rămășiță? Cînd aud vorbindu-se de România, tresar și pupila mea
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
nu am somn. Blonda-și clădește pașii prin plete, Eu o gândesc mai pe-ndelete, Eu o gândesc și marți și joi, Privirea mea devine altoi, Pe sânii ei, pe coapse sus puse; Te luă moartea chiar acum și te duse. Marea, Marea... Marea-și arunca valurile; Și le fura ei însăși. Păzeai acea mare frustrată de ce i se putea întâmpla, păzeai o solitudine învolburată,. un capriciu de femeie destrăbălată. Intrai și tu în această destrăbălare care te cuprindea. Marea te ademenea
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/12755_a_14080]