1,037 matches
-
că-i veni să-l sărute. — Jack, acordă-mi un minut din timpul tău prețios, te rog, se repezi Murray Nelson la Jack de îndată ce ajunse la redacție și îl trase în biroul lui. Bărbatul mai în vârstă, în costumul lui maro strălucitor, îi amintea lui Jack de o veveriță care pusese ochii pe o alună apetisantă. Pe el adică. — Proiectul ăsta nou al Francescăi Tyler. Tocmai mi-am trimis secretara să pună mâna pe un exemplar. — Bună idee. Și cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu precizie, hă, hă, hă...” Cei patru călători, doi mai mari și doi mai mici, sunt gata de coborâre. “Parcă aveți un geamantan la bagaje, nu? Să merg să vi-l dau.” Tacticos, șoferul descuie lăcățelul. “Care-i?” “Cel mare, maro, din stânga.” “Ăsta, nu?”, și fără să mai aștepte răspuns, îl înșfacă și-l trage afară. “N-ați mai fost prin comuna asta?” “Ba da, aici m-am născut” “Serios?” “Foarte.” “Păi, ar trebui să cunoașteți drumul cu ochii închiși.” “Îl
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
tot roșie, îi cădea mereu peste un ochi făcând-o să semene cu o mică refugiată din filmul serial Golddiggers. Ignatius constată dezamăgit că își adăugase o pată de culoare prinzându-și o panseluță ofilită pe reverul jachetei. Pantofii ei maro fără tocuri, cumpărați la solduri, scârțâiau provocator așa cum mergea, roșie și trandafirie, pe trotuarul de cărămidă spartă. Deși o vedea de ani de zile îmbrăcată astfel, apariția mamei sale în ținută de gală avea întotdeauna un mic efect asupra valvei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
facă fotografii cu blițul. Isobel se lăsă pe vine lângă sac și Îl spintecă dintr-o singură tăietură dibace cu bisturiul. Gunoiul se revărsă afară,. Trupul dezbrăcat stătea ghemuit, fiind ținut În această poziție de fetus cu ajutorul unei benzi adezive maro. Logan zări În treacăt părul blond-deschis și se Înfioră. Copiii morți arătau mai mici față de cum Își amintea el. Albul delicat, ca de lapte al pielii se zărea printre fâșiile de bandă adezivă maro, iar pe umeri se formaseră pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de fetus cu ajutorul unei benzi adezive maro. Logan zări În treacăt părul blond-deschis și se Înfioră. Copiii morți arătau mai mici față de cum Își amintea el. Albul delicat, ca de lapte al pielii se zărea printre fâșiile de bandă adezivă maro, iar pe umeri se formaseră pete purpurii. Bietul copil stătuse cu capul În jos În sac și tot sângele i se adunase acolo. Îi cunoașteți identitatea? Întrebă Isobel fără a-și Întoarce privirea de la cadavru. — Richard Erskine, răspunse Logan. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În pragul ușii. Pentru orice eventualitate. — Ăăă... da? Bărbatul avea un accent puternic de Edinburgh, cu vocalele urcând și coborând la mijloc. — E vreo problemă, domnule polițist? Se trase Înapoi În vestibul, pantofii săi scâlciați răsunând pe dalele crem cu maro. Logan schiță un zâmbet liniștitor. — Nu aveți de ce să vă temeți, domnule, spuse el intrând la rândul său În clădire. Vrem să discutăm cu unul din vecinii dumneavoastră, dar soneria dumnealui nu pare să funcționeze. Ceea ce era o minciună. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ascundă duhoarea putreziciunii de la autopsia din acea dimineață. Mirosul lui David Reid. Ajunse exact la timp să vadă cum fetița era scoasă din sacul mult, prea mare pentru ea. Era În continuare Înfășurată În bandă adezivă, doar că acum fâșiile maro lucioase erau presărate cu pudră albă pentru amprente. Logan tresări În loc. Era Isobel, nu vreunul din ajutoarele ei, și stătea pe latura Îndepărtată a mesei de inox, așezând micuțul corp. Era Îmbrăcată În ținuta de lucru, șorțul ei roșu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ecrane mici de televizor deasupra lui. Un amsamblu de camere video funcționa, Înregistrând tot ceea ce se petrecea. Iar În mijlocul a toate acestea, stătea un tinerel cu păr blond decolorat și cu pistrui, Îmbrăcat În uniforma standard de agent de pază, maro cu ornamente galbene și o șapcă țuguiată. Arăta ca un răhățel cu pălărie. Le spuse că nu erau camere de supraveghere amplasate În camera unde se petrecuse crima, dar că erau pe toate coridoarele principale, la Urgențe și la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Numele? ceru Insch, ațintind un deget gras spre femeia scandalizată. Era Îmbrăcată ca pentru următoarea era glaciară: pulover gros de lână, fustă groasă de lână, șosete groase de lână, papuci mari, plușați, și, peste toate astea, un cardigan mărime XXL maro jegos. Părul Îi arăta de parcă fusese stilizat prin anii ’50, nemafiind atins de atunci. Lucea În bucle cu aspect unsuros, lipit bine de cap cu agrafe și o plasă de păr maronie. Își Încrucișă brațele, ridicându-și sânii care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dintre cartofii prăjiți. „Sunt absolut sigur. Ia loc, Mal. Te interesează un mic dejun?” Mal se așeză pe scaunul din fața lui Loew; Dudley se postă între ei. Cei doi erau îmbrăcați în costume de tweed și veste - Loew gri, Smith maro. Amândoi aveau insigne și alte însemne ale unor frății și grupări polițienești. Mal își ajustă hainele boțite, gândindu-se că Smith și Loew arătau ca doi cățeluși feroci ieșiți din aceiași hazna. „Nu, mulțumesc”. Loew arătă spre ibricul de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la curent cu legea ordinară dată de guvernatorul Warren cu privire la delincvenții recidiviști? — Ăă.... nu. Danny își vârî revolverul în tocul de la piept, îl ajută pe Bordoni să se ridice în picioare și îl împinse în singurul scaun neîmbibat în roșu/ maro. — Legea spune că atunci când o dai în bară a patra oară, te costă douăzeci de ani din viață. Nici o negociere, nici un apel, nada. Ai șutit un pachet de țigări, ai încasat un pol. Așa că ori îmi spui tot ce știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
polițistul cel versat căscând. — Da? Cine-i acolo? — Upshaw. Jack, ucigașul m-a urmărit într-o mașină furată! — Ce mama... Stai, ascultă! L-am urmărit și eu, iar el s-a speriat și a abandonat mașina. Notează: un Pontiac Super maro, model ’48, pe La Paloma Drive din Sunset, în Palisades, pe un platou de pe culme. Adu un om să ia amprente, iar tu cercetează zona. A fugit pe jos, iar în jur sunt numai dealuri, așa că-s destul de sigur că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
neputința noastră de a Înțelege. Fima și-l Închipuia uneori pe creatorul universului, În care nu prea credea, ca pe un negustor oriental, În jur de șaizeci de ani, slab, bronzat și ridat, mâncat de țigări și arak, cu pantaloni maro ponosiți și o cămașă albă, nu prea curată, Închisă până la ultimul nasture, sub gât, dar fără cravată, cu pantofi maro scâlciați și cu o haină uzată, demodată, puțin prea mică pentru el. Acest creator somnola tot timpul pe un taburet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un negustor oriental, În jur de șaizeci de ani, slab, bronzat și ridat, mâncat de țigări și arak, cu pantaloni maro ponosiți și o cămașă albă, nu prea curată, Închisă până la ultimul nasture, sub gât, dar fără cravată, cu pantofi maro scâlciați și cu o haină uzată, demodată, puțin prea mică pentru el. Acest creator somnola tot timpul pe un taburet din nuiele, cu fața spre soare, capul căzut pe piept și ochii aproape Închiși, În fața prăvăliei sale de galanterie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
minunat, lucios și moale ca mătasea. Fiecare bucățică de piele aflată la vedere era acoperită de pistrui. Probabil că și În locurile intime pistruii stăteau unul lângă altul. Farsa pigmenților care Îi coloraseră un ochi În verde și unul În maro nu-l amuză acum, ci Îi trezi mirare și chiar un fel de respect: și el s-ar fi putut naște cu o ureche de la mama sa și cealaltă de la tatăl său. Ar fi putut moșteni din adâncurile evoluției coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
spuse doctorul Miller în timp ce deschidea ușa, făcând un pas într-o parte ca să mă lase să trec. Noi ștergem trecutul. Îl simțeam stând lângă mine, în mașină în drum spre casă, brațul lui stâng se odihnea pe tapițeria din piele maro a scaunului din față. Numărul negru ca funinginea, identic cu al meu, mai puțin acea ultimă cifră, pulsa pe pielea care devenise palidă după doi ani departe de lumina soarelui. M-am întins și am pornit radioul. Ike se recupera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
M-am aplecat în față ca să mă uit mai bine la profilul ei. Bărbia i se odihnea într-o gușă rotundă. O linie neagră, ca o urmă de creion, îi atârna de gură, ca o virgulă nefericită. Sub o pălărie maro banală, buclele ei erau de un blond spălăcit. Costumul era și el maro, cu un guler de blană mâncat de molii. Nu mai văzusem așa ceva de când părăsisem Marseilles. Costumul mă făcea să cred că nu trăia în America, ci era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Bărbia i se odihnea într-o gușă rotundă. O linie neagră, ca o urmă de creion, îi atârna de gură, ca o virgulă nefericită. Sub o pălărie maro banală, buclele ei erau de un blond spălăcit. Costumul era și el maro, cu un guler de blană mâncat de molii. Nu mai văzusem așa ceva de când părăsisem Marseilles. Costumul mă făcea să cred că nu trăia în America, ci era doar în vizită. Venise pentru proces. Venise pentru soțul ei, deși, cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a așezat lângă Irene, întinzându-și picioarele. Jina și Alice plecaseră împreună ca să discute. Tot mai aștepți s-auzi muzică de banjo ? a întrebat-o Mary. Irene a izbucnit în râs. Pielea lui Mary se întunecase până la o nuanță de maro Danville, dar aici, în Idaho, culoarea era superbă. Degetele femeii dansau pe mânerele scaunului pliant. Și ție îți place aici de nu mai poți, a zis Irene. Mary a dat din cap. Puse față în față cu o adevărată sălbăticie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Mai bine lomo decât comunist Mădălina COCEA Aparatul meu foto Smena stă în același sertar de lemn de stejar în care lțam lăsat la nouă sau zece ani. În amintiri, se regăsește întrțo vitrină alături de pâslarii în liniuțe crem și maro, crema de mâini Doina, deodorantul 4x4, înghețata de cicoare, hârtia fotografică de la Azomureș și sticla de Brifcor. Este unul din acele obiecte care ne fac să privim comunismul copilăriei în culori sepia. Însă în era ecranelor cu cristale lichide și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
fie grijuliu pe cărări publice În New York, invariabil Întinate de câini. În parcelele cu bare de fier luminile verzi ale ierbii nu mai aveau mult până să fie stinse, arse de excremente animale. Sicomorii, cu coajă pătată, dar foarte frumoasă, maro și albă, gata să tușească frunze. Cărămidă roșie, Seminarul Prietenilor, și piatră rumenă grunjoasă caldă, lată, stângace, solidă, biserica episcopală St. George. Sammler auzise că primul J. Pierpoint Morgan fusese ușier aici. În antichitatea austro-ungaro-polono-cracoviană indivizi În vârstă care citiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un pumnal. Călugărul Îl studie cu același zâmbet. Jian Shi nu era un bărbat urât, dar avea un chip aspru, care sugera meschinăria. Era vânjos, avea, poate, treizeci și cinci sau chiar patruzeci de ani, și purta un kimono gros, de un maro Închis, peste care era legată o platoșă de piele. Părul ușor cărunt Îi ajungea până la umeri. În jurul lor, războinicii făcură un semicerc. Păreau obișnuiți cu astfel de confruntări și, pesemne, nici una nu fusese pierdută de șeful lor. Dar, dacă acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se piti după poartă. Cîinele însă îi descoperi mișcarea și începu să latre și mai avan. Țibă, drace! se zborși Virgil la el. Degeaba. Noroc că în acel moment se deschise poarta și apăru Ilinca. Era îmbrăcată cu treningul ei maro de la orele de sport. Tu erai? Eu... Hai! Ești nebun? Azi? Da... E numaidecît... altfel... Nu! Nu! se împotrivi Ilinca. Zău că nu pot azi! Ce ți-a venit, așa, deodată, fără să-mi fi spus mai dinainte? Azi, Ilinco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
oribile. Ptiu, că-ți vine să-ți iei cîmpii numai cînd auzi de ele! Dar știți voi ce-i acela un triton? Tritonul, i-a dat explicații Bărzăunului fratele său, Matei, e un fel de scîrbă cu ochi molîi, neagră, maro sau verzuie, adică o șopîrluță cît degetul cel mic, dar mai subțire, care trăiește mai ales în locuri umede și întunecoase. Nu mușcă, nu te teme! Poți pune mîna! Uuuah ! exclamă Bărzăunul înfiorîndu-se și lungindu-și gura pînă la urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
totdeauna aici. M-am ridicat și m-am îndreptat spre bulevard. La un moment dat m-am oprit în dreptul vitrinei unei bănci și în clipa aceea a început să mă doară rău capul. Vedeam tot felul de pete verzi și maro și negre care jucau în fața ochilor. Mâna mea sprijinea sticla și petele au început să se îndepărteze până când au întâlnit silueta Andreei. Am respirat adânc de mai multe ori și m-am întors pe bancă. Zâmbeam mereu și îi spuneam
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]