1,349 matches
-
al termitelor înfășurați în jurul unei ancore detașate. Am dedus că aceste volume cuprindeau explicații despre toate lucrurile care sînt și au fost, și viețile tuturor persoanelor importante. Cele șase silabe ale numelui EN-CI-CLO-PE-DI-A păreau că rezumă aceste cărți groase și maronii care descriau universul, așa că ori de cîte ori îl rosteam, căpătam un sentiment de putere confirmată de plăcerea pe care o dădea părinților mei. Dar cele patru pagini colorate cu steagurile tuturor națiunilor și însemnele heraldice îmi creau o senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
restauratorul angajat de regele Carol I, a decis dărâmarea aceluia. Una înfățișează doborârea unui leu roșu de către un dragon verde, iar cealaltă - dragonul încălecat împuns de un mamifer cu corn/coarne, probabil un bovideu sau un cervideu vopsit în roșu - maroniu, culoare obținută prin oxidare. Cea de-a doua imagine a fost reprodusă după revista lui B.P.Hașdeu, „Columna lui Traian”, de către Romulus Vulcănescu, în volumul „Mitologie română” . La Muzeul Municipal din Curtea-de-Argeș, copiile celor două exponate sunt însoțite de următoarele
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
în locul lor mașini de poliție. Aceștia îi adunau pe oamenii care nu se simțeau bine. Până să ajung la mașina respectivă, am mers pe jos cam două sute de metri. Eram aproape de muncă. Mă clătinam. Mi se părea că șoseaua este maronie. Îmi închipuiam că ceva nu e în ordine, dar nu conștientizam gravitatea situației. Voiam să fac ceva în privința asta după ce ajungeam la firmă. M-am străduit să merg. Gândindu-mă la asta acum, sunt impresionat de cât am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dacă i-ar pregăti frățiorului ei un cadou? Nu se cade să-l întâmpine așa, cu mâna goală! Dar ce să-i dea? Pisicuța cea albă! E frumoasă, drăgălașă, dar un fir din mustăcioara stângă este rupt. Sau cățelușul cel maroniu! Din păcate, i s-a stricat piuitoarea. Sau rățușca... Ia, stai! Un cadou înseamnă ceva ce n-a mai fost folosit de altcineva, ceva nou-nouț. Se duce în sufragerie, acolo unde este și biblioteca ei, scotocește printre cărțile de colorat
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
tot mai frumos e câinele din ograda bunicului. Dă, în continuare paginile. Ia te uită! Ce vacă frumoasă! Și ce albă e! laptele ei trebuie să fie foarte alb, foarte curat și foarte gustos. Dar și Vinerica bunicului, care e maronie, are lapte tare bun. Mai bun ca al ei - nici nu există! Din pătuț, se-aud mici zgomote. Apoi, un scâncet. Sorin s-a trezit. Acum, plânge de-a binelea. De la mama, Sorina știe că nu e bine să-l
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
tristețea cauzată de nora ei, pe care o considera puțin ca un fel de co-soție care i-ar fi furat dragostea filială. Nora sa trebuia să fie drăguță. Am văzut-o puțin prin lucarna care dă în curte; avea ochii maronii, părul roșcat, nasul mic și drept. Câteodată, pentru a mă distra, doica îmi povestea despre miracolele Profeților, dar îi deplângeam spiritul rudimentar și prostia. Alteori, mă punea la curent cu noutățile, de exemplu, cu câteva zile în urmă mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de gîndurile mele, de planurile pe care le pun la cale de atîta timp? Se aude un zdrăngănit declanșat de pîrghia care ridică clopotul, șuvoiul de apă eliberat din rezervorul suspendat se sparge în cascade în ovalul de porțean, cîrnăciorii maronii se dezintegrează în vîrtejul de apă și spume. Abia acum se simte domnul Președinte puțin mai ușurat, nu se mai aude decît țîrîitul jetului care face umplerea, în cîteva secunde însă o să înceteze și el, plutitorul funcționează perfect, urcă milimetru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
uite-așa, zice Tîrnăcop fîstîcindu-se, ar trebui să ne mulțumești că am fost pe fază, adică vreți să spuneți că m-am împiedicat și m-am lovit singur? Uite acolo, zice Gulie indicîndu-i cu mîna întinsă locul exact, pata aia maronie e sînge uscat, spune. Ochii Curistului se deschid mari chiar dacă simte o jenă deasupra pleoapelor, sînt un împiedicat, recunoaște, există vreo posibilitate să mă revanșez? O nimica toată, zice Roja, primul ajutor în doi timpi și trei mișcări, îl privește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
undeva în adîncul sufletului, e doar o răbufnire temporară, i se pare lui Patru Ace, provocată de unele neajunsuri. — Astea sînt păsăricile mele, recunoaște Roja pe un ton spăsit, superstițiile care-mi aduc noroc, îi explică, ceasul Omega moștenit, portofelul maroniu, fularul de lînă, brățara primită cadou de nuntă, catarama cu însemnele statului Guatemala. Le port cu mine întotdeauna. — De unde și pînă unde Guatemala? se miră Patru Ace cu mintea undeva la zona Asia-Oceania. — Cadou, îi explică Roja, a primit-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
În timp ce ea Își scotea jacheta de la pijama, dând-o peste cap, cu sânii mișcându-i-se ușor: erau cu adevărat demni de o vedetă de cinema și, pentru un moment, nu mi-am putut lua ochii de la ei. Fiecare sfârc maroniu era precum casca unui Tommy. — Să nu stai prea mult, Bernie, Îmi zise, dându-și jos cordonul și apoi pantalonii, rămânând doar În chiloți. Dar În baie m-am privit Îndelung În oglinda care acoperea un perete Întreg și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
lui Fernando, taurul cel cuminte, când adulmecă petalele florilor. Teribil îmi plac desenele animate. Pe axa principală, care lega Gara de Nord cu Piața Operei, mesele înguste erau acoperite cu hârtie albă, iar pe hârtie rămâneau pete verzui de muștar și sticle maronii de bere. Se defila de-a lungul axei principale, prin fața tribunei de piatră albă, vizavi de Parcul Central. Noi ne adunam totdeauna în dreapta ei și treceam către stânga. La tribună stăteau tovarășii importanți, deasupra lor steagurile fluturau cu putere, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
așternut între ei, iar pe el ouă, carne, roșii, aduse de acasă, din gospodărie. Rareori îi vedeai stând de vorbă. Astăzi erau aici mai multe familii ale soldaților ca de obicei. Aveau liber de la cazarmă. Bătrânii ședeau lângă bastoanele lor maronii, unii hrăneau porumbeii. Căci porumbei aveam destui. Arșița creștea și totul părea inundat de lumină. Mi-am încetinit pașii, în fața monumentului m-am oprit și am privit în toate direcțiile. În stânga erau niște trepte, iar dincolo de ele și de stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
gutuile. Cățărați pe acoperișul Învelit În carton gudronat al bucătăriei (cunoașteți bine topografia locului și poziția optimă) cu ajutorul instrumentului numit hoțoaica, poftiți de vă alegeți două gutui babane și păroase. Le frecați de mânecă până le lustruiți de părul pufos, maroniu. Întinși pe spate mâncați aceste gutui acre și necoapte bine, privind la lună. Luna este destul de rotundă, cam de forma unei gutui și, În șoaptă cu gura plină de bale, discutați dacă sunt sau nu oameni În Lună. Normal. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ne întâlneam pe picior de egalitate, fără să mai fim studentă și profesoară. Purta un pulover mătăsos care probabil fusese lucrat de mână și o pereche de pantaloni cu o croială frumoasă ce se îngustau peste o pereche de ghetuțe maronii. Părul șaten era tuns bob, iar cerceii erau o mică pereche de perle din argint. Ce faci aici, Lee? am izbucnit. Nu e chiar genul tău, este? „Dumnezeule, Sam, mi-am zis în gând, nu ai mai văzut-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pas și Selin rămase țintuit. Fața domnitorului albă și desumflată își arăta noblețea trăsăturilor. Doar nasul mai păstra puțină roșeață fără să fie însă deformat de boală. Barba căruntă netezită revenise la forma elegantă. Doar pe frunte, o dâră roșie maronie, subțire ca urma unei lovituri de bici. Lângă el, cu ochii holbați la stăpânul lui, al doilea postelnic căzuse în genunchi, făcându-și cruce și strigând cât îl țineau puterile: — Minune, minune, Doamne Dumnezeule, minunea lui Sfântul Gheorghe! Să trăiești
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spre stânga. Fără să ceară voie întinse nesățios mâna spre unul din cele două manuscrise. Întoarse coperta și rămase stupefiat. Tușul care fusese cândva negru, ars de vreme, avea acum culoarea petelor de sânge uscate, hârtia și ea devenise galben maronie. Nu-i venea să creadă, avea în fața sa cele două manuale de cabală: Sephir Jetzira și Sepher ha Zohar-ul, așa cum fuseseră transcrise în urmă cu cinci sute de ani de cabaliștii de la Roma. Oftă, trase adânc aer în piept și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
când lucrurile au început să se lămurească, o reînnodare a conflictului nu i-ar fi prielnică. — Să intre, spuse el blajin, înfruntându-și bănuielile. Cercetător, îl analiză pe cel intrat rămas lângă ușă, zgribulit în anteriul de lână seină negru maroniu. Chipul fratelui nu-l prea puteai distinge, potcapul prea mare și el ponosit îi acoperea toată fruntea, parcă sprijinindu-se în sprâncenele negre neobișnuit de groase, care erau singurele ce se puteau vedea, tot obrazul fiind acoperit. — Îndrăznește, spuse mitropolitul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ceva n-a mers bine la fabrică, și tata a rămas fără serviciu, așa că a trebuit să ne mutăm într-o casă veche ca alea de la țară, undeva sus pe un deal, acolo unde se termină orașul. Era o casă maronie și arsă de soare, dar vopseaua era așa de ștearsă, că nu puteai să-ți mai dai seama ce culoare fusese la început. Avea atâtea camere încât am închis multe dintre ele cu cheia și nu le-am mai folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
când el a deschis ușa din spate, am auzit alta închizându-se chiar deasupra mea. Tata a mers la chiuvetă să se spele pe mâini și în scurt timp robinetul era plin de lut, iar în canal se scurgea apă maronie și groasă. Și-a șters mâinile de o cârpă de bucătărie și s-a îndreptat spre cuptor. În timp ce se uita prin cratițe, eu am privit-o pe tanti Mae, care fixa în gol cana din fața ei. Tata și-a umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mori de foame. Un pic mai sus pe deal, casa noastră era așezată chiar în mijlocul cenușii. Arăta ca și când ar fi făcut parte din deal, pur și simplu o cutie mare de lemn fără nici un fel de vopsea pe ea. Arăta maronie ca trunchiul unui pin, în timp ce lichenii de pe acoperiș aveau o nuanță verzuie. Singurele lucruri care trădau faptul că sunt oameni care locuiesc în ea erau perdelele albe care fluturau de la fereastra dormitorului lui tanti Mae și perechea de chiloți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
era apă. Era ceva prea dens și închis la culoare. Mai era puțin și pe ultima treaptă, așa că mi-am băgat mâna în lichidul acela și l-am frecat între degete dar nu mi-am dat seama ce e. Arăta maroniu în lumina aceea scăzută. Am ajuns sus și am început să merg pe hol, dar m-am împiedicat de ceva greu. M-am oprit și am încercat să văd ce e, dar nu am putut să disting nimic în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Am mers și am adus o cârpă udă și i-am șters fața și gâtul, și am dat jos tot sângele care nu era prea întărit. Cum o ștergeam în jurul gurii, m-am uitat la ea. Asta nu era mama, maronie toată și uscată și acoperită de sânge lipicios. Mi-am plimbat mâna pe fruntea ei, așa cum făceam când era albă și fină, dar acum era uscată, aspră și întunecată. Respira greu și uneori se auzea ca și când ar fi suspinat, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
subțire și roz, apoi roșie și puternică. M-am ridicat și am coborât pentru că-mi era foame. Erau câteva ouă în bucătărie, așa că am prăjit unul și l-am mâncat, dar îl lăsasem prea mult în tigaie și se făcuse maroniu și crocant pe fund. Gălbenușul era cremos și bun, dar a trebuit să ronțăi mult albușul până să pot să-l înghit. Când se făcuse ziuă de tot, mi-am dat seama că o să fie o zi de început de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
s-a oprit, umezind doar podeaua, fără să o mai înroșească. A trebuit să o las jos pe mama ca să deschid ușa din spate, astfel că pătura i-a căzut de pe picioare și i le-am văzut reci, țepene și maronii. Înainte să o ridic iar, am aruncat pătura pe ea la loc ca să nu o mai văd. Pielea maronie și rece îmi întorcea stomacul pe dos. După ce am umplut groapa, am împrăștiat frunze și ace de pin și am împrăștiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ca să deschid ușa din spate, astfel că pătura i-a căzut de pe picioare și i le-am văzut reci, țepene și maronii. Înainte să o ridic iar, am aruncat pătura pe ea la loc ca să nu o mai văd. Pielea maronie și rece îmi întorcea stomacul pe dos. După ce am umplut groapa, am împrăștiat frunze și ace de pin și am împrăștiat tot felul de lucruri pe deasupra ei ca să nu afle nimeni unde e și să o deranjeze. Apoi am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]