3,109 matches
-
trebuie într-adevăr eliminate. E destul să le știu gonind pe undeva în noaptea aceasta întunecoasă, ca să fiu cuprins de neliniște. Fabrica este o clădire mare, ca un hambar, unde sunt valuri de stofe, mese de croit, mașini de cusut masive și cuptoare care asigură aburii pentru călcat. Efectul general este destul de suprarealist, mai ales când vezi, în acest decor mecanizat, Les Africains mișcându-se încoace și încolo ca să-și îndeplinească sarcinile. Trebuie să recunosc că ironia implicită mi-a stârnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Își petrecuse seara la niște prieteni care, pentru că se Întorceau din Dolomiți, nu-i vorbiseră decît despre escaladări, creste și vîrfuri? Întors acasă, se culcase simțindu-se În camera sa ca Într-un refugiu aflat la mare altitudine. În timp ce adormea, masivul Dolomiților Îi apăruse ca o metaforă a vieții lui. Dacă trebuia ca viața lui să semene cu niște munți, ar fi preferat să fie Himalaya. Dolomiții aveau meritul că se aflau În Italia: după o ascensiune, e mai plăcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ca poet și oracol: „poetul, ca și Filozoful, pentru a fi mai precis, devine uneori Pitia vorbind în dodii”. Din nou, fără comentarii... Morala: pelicanul sau babița Realizate prin contribuția unui colectiv de specialiști din numeroase țări europene, cele două masive volume sintetice cu caracter colectiv apărute în 1984, în limba franceză, la editura Akademiai Kiado din Budapesta (Les Avant-gardes littéraires au XX-e siécle I-II), panoramează sintetic istoria și fizionomia multifațetată a tuturor mișcărilor de avangardă artistică din Europa. Amplul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vis. Păreai absorbit acolo de fundul unei mlaștini albicioase, în afara timpului și spațiului. Gaston nu știa unde se află. Nici măcar nu i se mai părea că e în Japonia. În satul său natal, Savoy, de la poalele Alpilor Elvețieni, erau multe masive de peste 2000 metri. „Unde sunt oare? Urc pe culmea din Savoy? Am plecat cu prietenii să culegem lemne de foc?“ Se amăgea cu iluzii întrerupte de tusea lui Endō, care venea în urma lui. În fața sa vedea cizmele de cauciuc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
drept un semnal pozitiv - În ultimele luni, apăruse În ziar doar În legătură cu procesul În care era implicat - sau ca pe un indiciu al decăderii sale, Își ținti privirea În ceafa șefului escortei, așezat comod pe scaunul din față. Din spatele acela masiv, strâns În uniformă, și din ceafa aceea groasă, taurină, emana o senzație extraordinară de siguranță și Încredere. Fermitatea aceea bărbătească, generată de obligația de a-și face propria datorie, stârnea În Elio plăcerea și mulțumirea, având un efect relaxant. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cum s-a format minunăția creată de natură ce se așternea în fața mea, o vale întinsă, cu o apă curgătoare ce aducea viața pe unde trecea, cu falnici arbori de-o parte și de alta a cursului de apă, cu masive de piatră ce străjuiau intrările, una la răsărit, alta spre miazănoapte, cu florile ce se legănau sub o briză ușoară, împrăștiind mireasma lor pură. M-am afundat în oceanul timpului și am privit totul de la început, iar la început totul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
auriu pe întinderea de valuri. La un moment dat, pământul a început să tremure, să bolborosească apa, ca și când ceva nu își mai încăpea în piele, voia să iasă... și atunci au început, s-au ridicat fermi, gata să atingă norii, masivele tinere, zbârcind fața pământului. Apa rămasă între ele era o amintire a imperiului veșnic albastru. Timpul a continuat să treacă, lăsând în urmă orice urmă a apei, în locul ei doar iarbă crudă. Până și munții au îmbătrânit, s-au coborât
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Marc ieși din casă; dintr-un magazin din apropiere, cumpără un scăunel pentru copii. Scrise un bilet scurt pentru Janine, urcă În mașină, atașă scăunelul de banchetă, fixă copilul În scăunel și porni Înspre nord. În dreptul orașului Valence, coti spre Masivul Central. Se lăsa noaptea. Din timp În timp, Între două viraje, arunca o privire la fiul său care moțăia pe bancheta din spate; se simțea inundat de o emoție stranie. Din ziua aceea, Michel fu crescut de bunică-sa, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o facă. Există un Tratat cu yubani-i. Li s-a garantat că pământul ăsta e al lor. Sau nu-i așa? — Da, există, admise misionarul. Dar Guvernul nu pare dispus să-l respecte în continuare. S-a descoperit cupru în Masivul Papagalilor. Îl vor scoate pe șoseaua aia... — N-o să le placă yubani-lor. Îmi închipui. — Și dacă se hotărăsc să-i împiedice? — Dumnezeu știe ! Studie cu atenție o cutie de conserve. — Sparanghel! N-am mai pus în gură de mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din cap: — Să fim chibzuiți, începu el. Dumneavoastră aveți dreptate și probabil că nici o colonie nu va veni să se stabilească pe aceste pământuri. Și dacă vor veni, vor pleca de îndată, peste trei ani. Adevăratul scop al șoselei este Masivul Papagalilor și adevărata ei valoare este pur extractivă. Mai departe, se va uni cu șoseaua transamazoniană braziliană și camioanele mari nici măcar nu vor trece pe aici. De la Masivul Papagalilor, minereul va fi dus în Brazilia. Făcu o pauză. După cum vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vor pleca de îndată, peste trei ani. Adevăratul scop al șoselei este Masivul Papagalilor și adevărata ei valoare este pur extractivă. Mai departe, se va uni cu șoseaua transamazoniană braziliană și camioanele mari nici măcar nu vor trece pe aici. De la Masivul Papagalilor, minereul va fi dus în Brazilia. Făcu o pauză. După cum vedeți, yubani-i nu au de ce să-și facă griji. Dorim doar să ne acorde dreptul de liberă trecere. — Spus în felul ăsta, pare rezonabil. Dar dumneavoastră știți că oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de selvă, unde creșteau copaci și flori și trăiau zeci de animale... Priviți acum! Nu e altceva decât o imensă ladă de gunoi, pentru că progresul dumneavoastră nu aduce decât ambiție și căcat... Cineva, undeva, vrea să câștige milioane, smulgând din Masivul Papagalilor cuprul și, pentru asta, nu se dă în lături să porcăiască toată selva, să dea gata indieni și animale, să distrugă singura priveliște frumoasă care a mai rămas pe pământ. Și asta se numește progres! Vreți să vă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ne ducem să le luăm. Așa spune Tratatul. Dumnezeule! Cum să-i facă să înțeleagă că nu mai exista Tratatul? Erau atât de proști! Sau era doar o naivitate? Încercă din nou: — Există ceva ce albii vor să ia din Masivul Papagalilor. De aceea construiesc șoseaua. — Masivul Papagalilor nu e pe teritoriul nostru. Nu contează ce vor să ia, dar... de ce trebuie să treacă pe aici? E drumul cel mai scurt... — Uneori, pentru noi, drumul cel mai scurt străbate teritoriul huanga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spune Tratatul. Dumnezeule! Cum să-i facă să înțeleagă că nu mai exista Tratatul? Erau atât de proști! Sau era doar o naivitate? Încercă din nou: — Există ceva ce albii vor să ia din Masivul Papagalilor. De aceea construiesc șoseaua. — Masivul Papagalilor nu e pe teritoriul nostru. Nu contează ce vor să ia, dar... de ce trebuie să treacă pe aici? E drumul cel mai scurt... — Uneori, pentru noi, drumul cel mai scurt străbate teritoriul huanga, dar nu-l folosim niciodată. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tăiat pădurile, a vândut lemnul, a distrus peisajul, a ucis râul. Care era „civilizatul“ și care, „sălbaticul“? Care dintre cele două culturi ducea pământul și locuitorii lui spre un sfârșit iremediabil? Vor deschide șoseaua aceea și vor extrage cuprul din Masivul Papagalilor, dar, în același timp, vor scoate din păduri lemnul fin. Mai întâi, lemnul de mahon și de balsa; apoi, cedrii; mai târziu, lemnul de capoc și de samán... și, în cele din urmă, nu va mai rămâne decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
broască țestoasă. Adevărul e că în Santa Marta, în calitatea lui de „capitală administrativă“, aproape că nu trăiau oameni din selvă sau de pe râul din „muntele“ amazonian. Majoritatea erau străini de acele locuri: funcționari, militari, negustori și călugări sosiți de pe Masivul Înalt sau de pe îndepărtata Coastă; oameni care urau căldura lipicioasă, armatele de țânțari, permanenta amenințare a șerpilor, păianjenilor și scorpionilor și îndepărtatul răget al jaguarilor. Pentru militari și funcționari, Santa Marta reprezenta o treaptă obligatorie a primilor ani de carieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
înconjurător. Nu numai yubani-i vor suferi consecințele. Pe termen lung, toată țara va fi în pierdere. Nu sunt ghicitor ca să prezic că vom fi sau nu în pierdere, dar nu văd un alt mod de a deschide această șosea. — Prin masivul muntos... Există un proiect. — N-am auzit niciodată vorbindu-se despre el. Se jucă din nou cu creionul. Apoi se ridică în picioare, dădu ocol enormei mese de lemn ros și ieși în balconul larg. Îl urmară. Guvernatorul privi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
creionul. Apoi se ridică în picioare, dădu ocol enormei mese de lemn ros și ieși în balconul larg. Îl urmară. Guvernatorul privi cu atenție linia abruptă a Anzilor care se distingea foarte departe și arătă într-acolo: — O șosea prin masivul muntos? Clătină din cap în semn de negație: Nu există decât o singur trecătoare între acele culmi... și care duce direct aici. Este deja un drum de iad! Nu cred ca cineva să poată să deschidă o șosea până la izvoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să absoarbă mai mulți oameni de câți s-ar putea naște în treizeci de ani... Nici acest punct nu justifică deschiderea șoselei. Singura ei rațiune este faptul - și asta a recunoscut-o unul dintre inginerii dumneavoastră - că există cupru în Masivul Papagalilor și că „Southern Mining Company“ vrea să-l ducă în Japonia, care are nevoie de el să inunde și mai mult piața cu tranzistoare, motociclete, vapoare, televizoare, jucării și alte mii de fleacuri. În definitiv, vrea să-l îmbogățească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mai mult pe un anume Mr. Galbraith, din New York, și pe vreo doi sau trei Masacuchi, Kawanati sau cum s-or fi numind proprietarii industriei nipone... — Și ce e rău în faptul că iau cuprul? La ce folosește îngropat în Masivul Papagalilor? — Poate pentru ziua de mâine, când țara asta va fi în stare să-l exploateze prin forțe proprii, și se bucura să găsească ceva mai mult decât o gaură în pământ. Sau nu v-ați gândit mai îndelung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cap pricinuite de incursiunile yubani-lor pe teritoriile vecine. Nu puteau să le controleze raidurile și puterea și le-au oferit acest acord într-o vreme când acesta îi prejudicia pe yubani. Yubani-i erau stăpânii acestor selve, de aici până la poalele masivului și, cu toate astea, au fost de acord cu Tratatul și nu l-au încălcat niciodată. Dar acum, fără preaviz, Guvernul îl rupe... Cine sunt adevărații vinovați? Foarte interesant! Foarte interesant. O să fie mulți cei cărora o să le fiarbă creierele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
opinie care a dus la crearea „Asociației Forestiere Nord-Americane“. Iar Theodore Roosevelt însuși a fost cel care a creat ambianța pentru ca să se întemeieze „Clubul Boone și Crockett“ de apărare a animalelor sălbatice... Și apoi, a venit „Societatea Selvei“ și „Clubul Masivului“ și atâtea altele care au început să salveze ce se mai putea salva încă din mâinile celor lipsiți de scrupule... „Conservarea începe prin Educație.“ și câtă vreme nu vom înțelege adevărul acestei devize și atât timp cât Omenirea nu va învăța că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Southern Mining“ să ignore așa ceva. Îl privi stăruitor. Ridică din umeri. Credeți ce doriți, spuse el. Care sunt condițiile? — Cele din totdeauna... Să nu se deschidă șoseaua aceea... — Asta e cu neputință. Avem nevoie de șosea ca să extragem cupru din Masivul Papagalilor. — Construiți-o pe la poalele Anzilor. — Asta e o hotărâre pe care trebuie să o ia Ministerul Transporturilor. Să nu pierdem timpul, Mr. Stevens, îl întrerupse el. Toți știu că, în definitiv, Ministerul va face ceea ce hotărâți dumneavoastră. Dacă li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de fum. O înțeleg și aș vrea să o rezolv. Își împreună mâinile într-o atitudine de implorare. Dar, înțelegeți poziția noastră. Industria mondială are nevoie de cupru. Cuprul nu abundă și, mai curând sau mai târziu, azi sau mâine, Masivul Papagalilor trebuie să fie exploatat. Ăsta este un lucru ireversibil! Chiar dacă noi am renunța, ar veni suedezii, japonezii sau altă companie americană, Deschise brațele într-un gest larg. Nu puteți visa să vă confruntați veșnic cu lumea! Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lumii lor. Un tren nu distruge. Un tren deschide un tunel prin selvă și trece de-a lungul lui fără să se oprească. Un tren, fără stații în teritoriul yubani, ar traversa de la malul stâng al râului San Pedro până la Masivul Papagalilor și ar lua cuprul, fără să aducă boli, coloni, garimpeiros sau negustori de cherestea... Se făcu o lungă tăcere. Fiecare încerca să cântărească argumentele pro și contra. Preotul a fost primul care vorbi. — Este o soluție atât de simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]