1,390 matches
-
număr de producții verbale sau non-verbale [..] despre care nu știm întotdeauna dacă îi aparțin sau nu, dar care îl înconjoară și, în orice caz, îl prelungesc, tocmai pentru a-l prezenta [...], pentru a-l face prezent, pentru a-i asigura materialitatea, "receptarea" și consumul, sub formă de carte (din fericire încă, astăzi). Această prelungire, de amploare și de formă variabilă, constituie ceea ce am numit deja [Palimpsestes, 1982] [...] paratextul operei. Prin urmare, paratextul reprezintă pentru noi ceea ce face ca textul să devină
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
permit lui G. Genette să distingă două părți de constituire a paratextului: peritextul (în jurul textului) și epitextul (în jurul cărții). Fie formula următoare: Paratext = Peritext + Epitext. Peritextul desemnează genurile discursive care înconjoară textul în spațiul aceluiași volum: peritextul editorial (colecțiile, coperta, materialitatea cărții), numele autorului, titlurile, textul de prezentare, dedicațiile, epigrafele, prefețele, intertitlurile și notele. Epitextul desemnează producțiile care înconjoară cartea și se situează la exteriorul ei: epitextul public (epitext editorial, interviuri, dialoguri), epitextul privat (corespondența, jurnalul intim). G. Genette folosește termenul
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
foarte provizoriu pentru cercetarea pe care o fac: presupun că, în orice societate, producția discursivă este controlată, selecționată, organizată și redistribuită de un anumit număr de proceduri care vizează invocarea puterilor și pericolelor, stăpînirea evenimentului aleatoriu, eschivarea grelei și redutabilei materialități (1971, pp.10-11). Prin urmare, la Bahtin "genurile discursului" vor avea o dimensiune socială și vor fi analizate în rețele instituționalizate ale diferitelor grupuri sociale pe care "enunțarea discursivă le presupune și le face posibile", după D. Maingueneau (1984, p.
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
reprezentației? (Kibedi Varga 1988: 84) Renunțând la versiunea naratologică, deoarece este mult prea generală și se sprijină doar pe textul propriu-zis, consider că textul de teatru trebuie să se preteze unei descrieri conversaționale, concentrată pe schimbul de replici care constituie materialitatea verbală a reprezentării. Întocmai lui G. Genette, consider că textul de teatru este format din replici-intervenții36 și mă voi opri cu precădere asupra inserțiilor de pasaje narative din schimburile dialogale. Secvențe precum: " În loc de scene, vom avea povestiri" (prefață la Cromwell
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
într-o bună zi, dar de ce bunăși nu rea, menită tristeții și decepției, descoperi un alt așafodaj al lucrurilor din jurul tău, o altă arhitectură (care) ți se dezvăluie, o altă structură interioară a timpului care capătă acum în sfârșit consistențăși materialitate...?” Realizăm noi oare cum reacționăm „în căutarea unei bucurii de zile mari”?! Descoperi / descoperim că există în viața noastră / în jurul nostru: „Lucruri de care nu te poți despărți”. Maria Postu - Povestiri de trezit adulții (Ed. Tracus Arte, București, 2011) eoria
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Aproape de mal, stînci care ies din mare. Pe faleză se înalță un far cu ziduri negre, bătute de valuri cenușii. În stînga falezei, departe, la linia orizontului, se zărește o barcă cu pînze ce are catargul foarte înclinat. C. Însăși materialitatea cuvintelor A construi ficțiunea, ca parte esențială, plecînd de la însăși materialitatea (semnificantă și semnificată) a cuvintelor. Este știut faptul că, atunci cînd vine vorba de text, cele două proceduri reprezentative cardinale sînt, la prima vedere, descrierea și povestirea: una este
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
un far cu ziduri negre, bătute de valuri cenușii. În stînga falezei, departe, la linia orizontului, se zărește o barcă cu pînze ce are catargul foarte înclinat. C. Însăși materialitatea cuvintelor A construi ficțiunea, ca parte esențială, plecînd de la însăși materialitatea (semnificantă și semnificată) a cuvintelor. Este știut faptul că, atunci cînd vine vorba de text, cele două proceduri reprezentative cardinale sînt, la prima vedere, descrierea și povestirea: una este în măsură să reprezinte lucrurile, cealaltă, evenimentele. Deci, în funcție de bunul lor
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
descrierii / 48 b) Justificarea descrierii / 49 2. Suprasemnificația descrierilor în povestire / 55 a) O funcție focalizatoare / 57 b) O funcție indicială / 62 Capitolul 4 Descrierea productivă / 71 A. Dezvăluirea artificiului (de limbaj) / 73 B. Sistarea iluziei referențiale / 74 C. Însăși materialitatea cuvintelor / 75 Concluzie / 79 PARTEA A DOUA: Lingvistica textuală. Moduri și niveluri de structurare ale descrierii / 83 Introducere: Originile descrierii și clasificările retorice /85 1. Originile descrierii: declamatio și ekphrasis / 86 2. Clasificarea descrierilor în retorica tradițională (trecere în revistă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cum se mai întîmpla în lumea satelor intrate pe calea istorierii, că unul dintre ei a dat bir cu fugiții de frica celorlalți doi; sau a crede că așa-zisul testament s-ar motiva prin dorința primară de integrare în materialitatea cosmică, eventual în „dosul stînii”, de unde ar deriva „întreaga” semnificație a textului, mi se pare o regretabilă fundătură. Este ca și cum am afirma, la repezeală, că experiența tragică a zeiței Iștar, din seria călătoriilor pe „celălalt tărîm”, de la Inanna la Ghilgameș
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Înălțarea în cultură este însoțită de diferențieri calitative, de substanță în ideologia morții. Se cunosc cazuri în care reperele fundamentale: integrarea în cosmicitate, iluzia întîlnirii cu ființe tutelare și divine, mîntuirea și libertatea spiritului, nu reușesc să se desprindă de materialitatea unor experiențe arhaice nemijlocite. La prima vedere, se pare că așa ar sta lucrurile și cu păstorul mioritic. El dorește să fie depus în apropierea stînii, pentru a continua și „dincolo” un mod de viață asemănător cu cel al existenței
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a originii psihice a reprezentărilor într-un substrat material sau celular sau în locațiile cerebrale rudimentare. Durkheim era ,,conectat" sau preocupat de marile probleme ale epocii noastre, dacă transpunem analiza sa la dezbaterile recente despre legăturile dintre neuroștiințe și eventuala materialitate a ,,spiritului" (cf. dialogurile dintre neurofiziologistul Jean-Pierre Changeux și matematicianul Alain Connes, Matière à pensée, Paris, Odile Jacob, 1989). Combaterea unei concepții organiciste a conștiinței îl obsedează de-a dreptul. Una din preocupările sale esențiale, ca și pentru Freud sau
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
materializat plastic expresiile unor nostalgii de tip mesianic 442, specifice reprezentării vizuale a sacrului. După cum am arătat deja mai sus, tot de la începutul acestui secol aveau să apară evidențele unei alte importante mișcări artistice Cubismul -, a cărei estetică orientată spre materialitate, deși nu urmărea deschiderea vreunei perspective spre arta religioasă 443, avea în centrul activităților creatoare personalitatea neegalată a lui Pablo Picasso, în ale cărui viziuni artistice aveau să pătrundă și unele influențe din sfera tradițională a artei religioase, în lucrări
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
pozele jandarmului din perete și el odată cu sicriul purtat pe umeri de frații săi mai mari. Au urmat îndelungi certuri între cumnate, unchi și bunici, care au lăsat un gust amar peste candida mea copilărie, făcậndu-mă să urăsc de moarte materialitatea lumii, aruncậndu-mă iremediabil în idealitatea ei. Începusem să prețuiesc mai mult ideile oamenilor, intelingența lor vie, luciditatea deciziilor, deși eram la o vậrstă destul de fragedă. Prima zi de școală a fost pentru mine o adevărată sărbătoare a spiritului. Descoperisem brusc
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
început că există numeroase izvoare istorico-literare, dar și etnografice care prezintă explicit o valorizare de tip magico-religios a cărții. Vedele, Tora, Biblia, Coranul sunt scrieri emblematice și au construit în jurul lor religii puternice, religii ale cărții. Ele (cărțile) își depășesc materialitatea prezentându-se ca hierofanii. Sunt întrupări ale logosului divin. Cuprind în paginile lor realități pe care mintea nu le poate cuprinde în întregime, răspândind jur mister și respect nemărginit. În unele variante cosmogonice populare, cartea constituia esența Creației. Dumnezeu însuși
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
dintre cele două elemente ale relației: primordialitatea și consistența obiectului, dependența și caracterul fantasmatic a celui de al doilea. În apă sau În oglindă se găsește doar o imitație spectrală a obiectului, aspectul și nu substanța lucrului. Înfățișarea și nu materialitatea lui. Oglindirea constituie și unul din motivele folosite frecvent În compunerea poemelor: Pisc alb În iezer - un fulg de zăpadă-atinge alt fulg de omăt (toate haiku-urile care ilustrează acest studiu aparțin lui Eduard Țară) Cei doi fulgi sînt, În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
scrisul arghezian trădează un spirit creator falocentric (cum altfel ar fi putut scrie poetul iubitei lui?), un intelect exhibat ostentativ, o natură orgolioasă, neconvențională și incomodă. Textul polemic arghezian, privit la toate nivelurile producerii sale (de la intenție și concepție, până la materialitatea sa grafică), poartă amprenta unei masculinități napoleoniene. În cazul particular al corespondenței, argumentația sa vizează un destinatar personalizat, pe care intelectual îl domină conștient, deși afectiv îi e subjugat. În plan sintactic, concizia (ca trăsătură manifestă a virilității stilistice) este
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vers și poezie, "două lucruri separate și independente", chestiune pe care o pretinde cunoscută de "cei ce se îndeletnicesc cu astfel de articole măcar ca antrenare sportivă". De aici, o întreagă pledoarie pentru creația neînregimentată și pentru înțelegerea poeziei dincolo de materialitatea sa grafică. Textul reprezintă, de asemenea, un atac direct la adresa simboliștilor care încearcă să toarne arta în tipare fixe. Discursul se întemeiază, ca de fiecare dată, pe adevăruri general valabile: "(...) simbolul există decând cu omul; e-n natura celui ce
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ține de funcția polemică a metalepsei. Exprimări de genul "aruncă în retragere și derută, cu bolovanii constipației lor consistente" sau "organul polemic al trupului său a reușit să scoată un horcăit porcesc", extrem de răspândite în publicistica pamfletară argheziană, trimit la materialitatea inferioară a corporalului biologic sau la degradarea acestuia prin funcții animaliere. În text, ele concentrează iconic fenomenul metamorfozării, de obicei, independent de celelalte secvențe. Purtătoare ale unei forme infantile de agresivite, expresiile, deși traduc intenția vexatorie a enunțiatorului, sfârșesc prin
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
universală, o logică a identităților, ceva asemănător cu anonimatul semnelor matematice. Unică, opera de artă era un lucru complet singular prin realitatea ei materială, multiplicată, ea devine un semn"16. Ce Focillon ar îndrăzni astăzi un Elogiu al mâinii? Reducerea materialităților obiectului este o cursă fără sfârșit. Deja, în epoca fotografiei pe hârtie glasată, la Élie Faure și Malraux, expertiza gestului, hazardul unei fabricări, lucrarea unui material întotdeauna singular erau înlăturate în favoarea unei uniforme dramaturgii spirituale. Confecționarea imaginii sensibile devenea un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
soclul cilindric sau tetragonal" sau statuia pre-helenică, anterioară statuii numite dedalică. Dar, în sens larg, grupăm sub acest termen ansamblul imaginilor eficace în mod imediat (cel puțin pentru spectatorii impregnați de o anumită tradiție a credinței), când privirea trece dincolo de materialitatea vizibilă a obiectului. Vârsta idolilor, pe care istoria occidentală trebui să și-o asume ca fiind a sa, ignoră așadar ruptura păgânism-creștinism. Este soclul originar al imaginilor, baza îngropată a piramidei căreia "arta" îi este un vârf apărut de puțin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
imaterialității din obiecte: căci plantele și cele ce sunt în ferioare nu pot recepta nimic în mod imaterial și, astfel, sunt private de orice cunoaștere, cum reiese din De anima ÎI. Dar simțul receptează speciile fără materie, însă cu condițiile materialității. Intelectul însă receptează speciile purificate și de condițiile materialității. Așa dar, deoarece Dumnezeu este separat de materie, întrucât este lipsit cu totul de orice potențialitate, rezultă că este cel care poate cunoaște cel mai mult și cel ce poate fi
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în ferioare nu pot recepta nimic în mod imaterial și, astfel, sunt private de orice cunoaștere, cum reiese din De anima ÎI. Dar simțul receptează speciile fără materie, însă cu condițiile materialității. Intelectul însă receptează speciile purificate și de condițiile materialității. Așa dar, deoarece Dumnezeu este separat de materie, întrucât este lipsit cu totul de orice potențialitate, rezultă că este cel care poate cunoaște cel mai mult și cel ce poate fi cunoscut cel mai mult. În urmă lecturii acestor pasaje
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
prin aceea că una are un mod de a fi material și alta, un mod de a fi imaterial, deoarece: (a) orice formă care este în mintea unui cunoscător nu poate avea decât un mod de a fi imaterial, deci materialitatea este de la inceput exclusă din aria criteriului cognitiv; (b) imaterialitatea este comună ambelor forme, atât formei care informează îngerul cunoscut, pentru că îngerii sunt ființe imateriale, cât și formei îngerului cunoscut, care există în îngerul cunos că tor, așa cum rezultă din
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cunoașterii, insă singură nu este suficientă Pentru a asigura cunoașterea. Pentru a putea vorbi despre cu noastere este nevoie și de intenționalitate, pentru că aceasta asigura conținu tul informațional al lucrului. Intentionalita tea fără imaterialitate rămâne doar potențial cognitivă, deoa rece materialitatea este exclusă din criteriul cognitiv; de asemenea, imaterialitatea fără intenționalitate nu este cognitivă, deoarece îi lipsește conținutul informațional al lu crului cunoscut. Altfel spus, pentru că esse intenționale să fie o trăsătură a cunoașterii este nevoie să fie însoțit de esse
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
a. 1, co.). Este clar, așadar, ca imaterialitatea unui lucru este ceea ce îl face să fie cognitiv, de aceea modul cunoașterii este în acord cu modul imaterialității. De aceea se spune, în De anima ÎI, că plantele nu cunosc, datorită materialității lor. Simțul este cognitiv deoarece receptează speciile fără materie. (ÎI.1.11.) Ad operationem autem sensus requiritur im mutațio spiritualis, per quam intențio formae sensibilis fiat în organo sensus. Alioquin, si sola immutatio naturalis sufficeret ad sentiendum, omnia corpora naturalia
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]