1,629 matches
-
explica și Îl anula, și era el Însuși: un nimeni, un număr fără valoare, un Zero. Acel nume din vopsea strălucea În lumina clară a dimineții. Primul tramvai grăbit - verde pastelat ca desenul unui copil - trecu peste Ponte Garibaldi. Taxiuri matinale alergau dincolo de parapete. Geamurile mari ale spitalului israelian reflectau deja razele soarelui. O agitație nepăsătoare, și totuși de neoprit, sclipea și pulsa sub fuga norilor. Marea și mult iubita Romă se trezea la realitatea nudă a dimineții, făcută toată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și Încredere. Fermitatea aceea bărbătească, generată de obligația de a-și face propria datorie, stârnea În Elio plăcerea și mulțumirea, având un efect relaxant. În peisajul străzilor, care se desfășura cenușiu și dezordonat, dincolo de ferestre, În coregrafia labirintică a traficului matinal, umerii largi ai polițistului Îi țineau de scut, de centru de gravitație. Buonocore era tuns periuță. Avea umerii largi și brațele puternice, cu bicepși sculptați În sală, pe care stofa hainei cu greu putea să-i Încingă. În tinerețe fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
răspunzător. MÎnia lăsă atunci loc neliniștii. Se așeză pe patul fiului său și privi atent obiectele familiare, ca Într-o conversație cu un interlocutor absent. * * * Ușa de la intrarea În vila familiei Pérec era deschisă. Ciudat, la o oră atît de matinală. Marie intră, cu mare băgare de seamă, conștientă că se petrecea ceva anormal. Totul era tăcut, nimeni nu răspunse apelurilor ei. Străbătu livingul larg, pustiu, și se Îndreptă spre camerele de dormit. De asemenea pustii. Remarcă În cea a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se vor Încrucișa cu cineva, poate că va găsi un mijloc să dea alarma, să-l ajute pe Lucas dacă mai era vreo șansă. Dar străduța era pustie, obloanele rămîneau Închise. Ajunseră În port, și el pustiu la ora aceea matinală, pescarii plecaseră deja odată cu refluxul, nu era țipenie de om, destinul Îi era potrivnic. Stéphane o conduse pînă la vedeta jandarmeriei, ea opuse rezistență, dar el o azvîrli pur și simplu la bord și sări apoi În urma ei. Îi puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ținem de obicei reuniunile familiale e În plină redecorare. — A ! spune mama, neștiind dacă să-l ia sau nu În serios. Vai, ce păcat ! — Așa că, Emma, ce-ar fi să-ți inviți părinții - să zicem la un prînz așa, mai matinal ? Ridic ochii spre ceas. E zece fără un sfert. — Mersi, Paul, zic recunoscătoare. E suprarealist. E complet suprarealist. E În toiul dimineții. Ar trebui să fiu la muncă. În loc de asta, Însă, eu merg pe stradă cu părinții mei, Întrebîndu-mă ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să lăsăm la o parte mănușile - ce vreau eu să spun e că nu urmărim să facem aici o psihobiografie. Oricum, În dimineața aceasta Ravelstein nu avea chef să‑și evoce copilăria. Place de la Concorde Începuse să‑și piardă frăgezimea matinală. Jos, În stradă, traficul se subțiase, dar căldura de iunie se Îngroșase. În soare, pulsul nostru Încetinește. După primele reacții, adică după puternica senzație de gâdilare la inimă a unui om cu o viață justificată printr‑o victorie incompletă asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
al XVI‑lea, călătoriile spaniole pe mare durau uneori luni și luni de zile. Astăzi poți să joci golf În Venezuela, să cinezi În aceeași seară În Yucatan, dimineața să fii din nou În Pasadena la timp ca să prinzi știrile matinale. Când Începi să te gândești la oameni atât de bogați Încât pot să zboare unde li se năzare, să‑și alcătuiască itinerariile după bunul lor plac și să străbată mile Întregi - foarte curând Îți dai seama că oboseala pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
chiar atât de bolnav. Se părea că Rosamund cea lipsită de experiență vedea lucrurile cu mai multă claritate decât toți ceilalți. Eu nu mă gândisem niciodată la crize sau la urgențe. Puteam oare conta pe un taxi la ora aceea matinală? Da. În primul rând pentru că aferata, chipeșa, neînduplecata noastră proprietăreasă afro‑caraibiană, Între două vârste, luase notă, cu o seară Înainte, de ambulanță și de doctor. Probabil că schimbase vreo două vorbe cu conștiinciosul, dar nu Întru totul demn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Burgundia, iar gustul băuturii e pe măsură. Ce bună e! plescăie Pascal mulțumit. ─ E ultima sticlă. Acum așteptăm roadele viitoare... Cuvântul a chemat în amintire, în închipuire, Pascal de mult bănuiește că sunt tot una, zilele călduroase de vară, forfota matinală din piețe, vrafurile de vișine pe tarabe, cu pielița plesnind pe alocuri datorită cărnii îmbelșugate. Cât e de ciudat, cât de ciudat, se gândește, și gândul îl umple de o melancolie dulce-amăruie exact ca vișinata din clondir. Ele există deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o cunoaștere instinctivă a mareelor și curenților care i-ar fi permis să navigheze prin canalele orașului cu ochii Închiși. Bonsuan, un bondoc cu o barbă deasă, Întâmpină sosirea lui Brunetti cu o plecăciune din cap, conștient de ora aceea matinală la fel de bine ca superiorul său. Puccetti se cățără pe punte, alăturându-se unei perechi de polițiști În uniformă. Unul dintre ei desfăcu odgonul de pe pilon și Bonsuan pilotă barca cu spatele afară În Marele Canal, apoi o roti brusc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de piciorul lui Hugo. Asta spre amuzamentul mamelor care coborau în grabă scările. — Fir-ar al dracului! a bolborosit Hugo. Sunt un adevărat Mr. Bean al părinților. —Bună, frumosule! Ea. Complet echipată, cu decolteul adânc și machiajul elaborat, în ciuda orei matinale. —Bună, Laura, a răspuns Hugo înțepat, scuturându-și agitat picioarele prinse în capcană. Ce mai faci? Mult mai bine acum că te văd pe tine, sexosule. Au trecut secole. Laura și-a unduit șoldurile către el. Ce caută un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cea mai inocentă remarcă să pară a avea un dublu sens. —Azi a început. Hugo a tresărit când Laura s-a apucat să-i adune fulgii de Weetabix 1 de pe revere. Era un gest mult prea intim pentru ora aceea matinală - de fapt, pentru orice oră. Și Django e aici, a spus ea. Asta când nu stă acasă din cauza conjunctivitei. Hugo habar n-avea ce era aia conjunctivită. I se părea că sună ca numele unui jucător de tenis est-european. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Vedeți? El e omul vostru. Nu doarme niciodată, a rânjit Neil către cuplul din fața lui. Mănâncă, respiră, ba chiar și cacă vânzări. Femeia în bej părea surprinsă. Însă Neil era de neoprit. Hugo se întreba dacă nu cumva, în ciuda orei matinale, nu luase deja ceva la bord. Domnule și doamnă Pinchett, faceți cunoștință cu Hugo Fine. Domnul Șarm Legendar și Domnul Rafinament în persoană. E cel mai bun agent imobiliar din zonă, dacă nu chiar din întreaga țară. Omul ale cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a dreptul șocante, cu privire la motivele refuzului servit de parteneri - devenise una dintre cele mai citite pagini din revistă și se mutase, cu foarte mult succes, și la televizor. Rezultatul a fost că acum Laura avea și o rubrică în programul matinal și devenise un nume de marcă. Hugo, căruia îi aparținuse inițial ideea rubricii - deși Amanda, căreia i-o sugerase, își asumase ulterior tot creditul - era foarte mulțumit că Fergus ajunsese să fie vioara a doua în familie. Deși nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vadă cocoțat acolo, de parcă hidra asta cu miliarde de capete ar fi imaculată, ce mi se Întîmplă, Doamne? Nu i se mai Întîmpla nimic, totul se petrecuse. În Danemarca, la ora aceea era dis-de-dimineață, Ingrid avea probabil un vis erotic matinal, bine că scăpase de nebun, pentru asta nu vroise să o ia de nevastă, el umbla după copii, aiurea, pentru a nu se afla, să-i pîngărească, era limpede pentru ce tot dispărea, uneori, ajungînd În Spania, Ungaria, tocmai În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
frumoasă poveste de iubire. Cum aș putea uita vreodată? Dar..., asta e! Să nu cer Tainicele cărări ale iubirii Domnului mai mult decât îmi dă El... Am timp să fac un duș ca lumea, dacă tot am fost atât de matinală. Pe căldura ce pare că va învălui întreaga zi, se recomandă.” Sub duș, Laura s-a lăsat îndelung stropită cu apa adusă la temperatura camerei, privind gânditoare stropii care alergau jucăuși pe trupul ei atât de bine proporționat. Picăturile de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
voi îngriji să fiu Tainicele cărări ale iubirii mereu proaspătă, na!, își încheie Laura acest dialog, trecând grăbită cu prosopul peste tot trupul, mulțumită că a terminat victorioasă lupta cu ea însăși... ... Laura a plecat grăbită la serviciu, în ciuda orei matinale la care se trezise, dar și-a făcut timp să treacă în fugă prin camera copilei sale. A deschis ușa cu aceeași mare atenție. Mama Lucreția nu mai era pe fotoliu. Se afla în pat, lângă Daniela, având un braț
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
fixați la cîte o tejghea în așteptarea primului pahar cu vin alb. am intrat și eu într-una din acele cafenele obosite, m-am așezat la o masă și am cerut și eu, ca și cei doi sau trei alcoolici matinali întîlniți mai devreme, un pahar cu vin alb. am început apoi să recitesc romanul Domnișoarei ri, nu fără un rînjet masochist pe față. aveam deja senzația că știam pe de rost toate paginile (nu erau ele, cel puțin în proporție
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
călare și-l invitase s-o ia alături pe același cal. Trecea astfel mândră și veselă prin apropierea curții, când Pascalopol, care nu mai văzuse acest inedit gen de călărie, le răsări înainte. - A, zise el puțin palid, faceți cavalcadă matinală. Felix făcu gestul de a-l saluta, dar se opri, căci își dădu numaidecât seama de ridicolul situației. Pascalopol o luă înainte spre grajduri, ca și când ar fi fost în mod special ocupat. - Mi se pare, observă Felix, că Pascalopol e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
paradoxuri, le făcea totuși mici și discrete servicii medicale. Obosit, Felix se lăsă pe o bancă. Aerul se învineți, apoi se albi, și lucrurile căpătară contururi. Un hârșâit monoton de târn se auzi pe undeva, și două faetoane de lăptari matinali se îndreptară spre oraș. Se făcuse dimineața. Sufletul lui Felix se umplu de elanuri și hotărâri mari. Experiența lui nu se prefăcu în deprimare, ci într-o mare voință de a se ridica deasupra tuturor. Își puse în gând să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
accentului spre cîmpul eticii. Spiritul Întemeietor caută În cele din urmă o perspectivă stabilizatoare. El convoacă mitologia, istoria, natura pentru a pacifica elementele rebele ale imaginației. Ienăchiță, Heliade Rădulescu, Bolintineanu, Alecsandri... sînt, cum spune și titlul acestei cărți, poeți ai matinalului, trăiesc și scriu Într-o dimineață a spiritului: cu neliniște, cu orgoliu, cu un irepresibil sentiment că totul trebuie Început, Întemeiat, desăvîrșit În cel mai scurt timp. Ca romantici, ei iubesc Înserarea și Își dau Întîlnire la miezul” nopții În mijlocul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
că totul trebuie Început, Întemeiat, desăvîrșit În cel mai scurt timp. Ca romantici, ei iubesc Înserarea și Își dau Întîlnire la miezul” nopții În mijlocul unei naturi pline de semne premonitorii, Însă spiritul lor păstrează În toate situațiile prospețimea și fervoarea matinală. Spaima și orgoliul, neliniștea și Îndrăzneala, specifice spiritului Întemeietor, merg mereu Împreună, Într-o competiție virilă, loială. Din această competiție se naște, În niște vremuri rele, poezia română: opera unor oameni din două generații care, cu slabele mijloace de atunci
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la apă se coboară, Clopote bat, se scutur, cu-al dimineții zvon; La vîjÎitul morii undele se-nfășoară, Deschis e ochiul zilei acum pe orizon.” Meditația Începe la ceasul Înserării (ora romantică a contemplației) și se termină odată cu ivirea luminii matinale, În zvonul dobitoacelor ce coboară la apă. Ea antrenează un număr de elemente materiale (soarele, muntele, dealurile rîpoase, rîul șoptitor, cîmpia, astrele, ruinele, evident, vegetația zidurilor, din nou cîmpia și rîul, mușchiul pietrelor și ierburile sălbatice, păsările călătoare), acelea pe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un spațiu al inocenței și suavității. Tendința de a diminutiva totul, cu efecte atît de rizibile adesea, dezvăluie o mișcare mai gravă a spiritului liric și ea poate fi definită prin Încercarea de a aduce lucrurile la starea de puritate matinală. Încercare bizară, contrară notei de senzualitate, aerului greu de alcov, pastei groase din poemele acestea În care pasiunile tind spre desfătare și răsfăț. Însă acesta este Bolintineanu: contradicția este regula lui, nonsensul este sensul limbajului său. Violența caută În Florile
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
n-am lua În considerație poema În patru cînturi și note explicative Conrad din 1867. Este, indiscutabil, performanța lirică a fecundului autor. Regăsim, aici, toate temele lui, tratate cu mai mare originalitate: tema nimicniciei omului și a trecerii vieții, tema matinalului, tema armoniei, tema creatorului proscris și a despotismului sălbatic etc. Un discurs vast În care mitologicul și politicul se succed Într-o retorică destul de bine articulată. Insă, Înainte de orice, Bolintineanu este, aici, Într-un chip mai coerent și mai inspirat
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]