1,879 matches
-
am dovada că am purtat și fustă ocazional. (Deși ție îți plăceam mai mult în blugi și-mi spuneai că semăn cu Calamity Jane, dovadă acea întâmplare când eu, pretinzând că umbrela era o pușcă, te-am lovit peste osul maxilarului și ți l-am ciobit. Și apoi ți-am spus că mi se pare romantic să petrecem sâmbăta noaptea la Urgență în loc să ne uităm la serialul cu același nume.) Fiecare bun al nostru era o legătură care ne ținea uniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
o asemenea prăpastie? Dar nimeni nu ne putea acuza că nu ne purtam civilizat. Ne zâmbeam cu atâta politețe și atât de mult încât ieri m-am dus la dentist pentru că aveam dureri și credeam că am o infecție la maxilar. Iar Mark nu m-a văzut sau auzit nici măcar o dată plângând. Îmi țineam toate cosmeticele în dormitor ca să pot acoperi urmele pe care fiecare noapte mi le lăsa pe față. După ce se va termina toată povestea, va trebui să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
beată de succesul obținut, îmi puse o piedică. Eram cât pe-aici să mă prăvălesc a doua oară. - Mă confuzi cu Christos, tinere, spusei foarte calm și cu brațul ce-mi murise chiar atunci, i-am trimis o dreaptă în maxilar. Efectul a fost formidabil. Ca trăsnit de epilepsie, omul meu se prăbuși așa cum cade un stâlp retezat. - Numai Isus a întors și falca cealaltă, făcui ca să mă dezvinovățesc, către arbitru care număra aplecat peste calfă. Când poliția intervenise, spectatorii m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
citit în creierii tăi risipiți, cruntul adevăr pe care mi-l ascunzi de atâta vreme”. „Să vezi cum a fost”, scâncea Gloria. Atunci răcneam să tacă. Nu vreau să știu la ce se gândește femeia mea, atunci când își freacă buza maxilarului inferior, trecând de-a lungul ei degetul arătător pe toată suprafața lui laterală. Nu mai doream nici de astă dată să știu nimic, și mă gândeam la moarte. Mă întrebam chiar, cum de pot privi cu atâta liniște moartea semenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
jucau neastâmpărați, ori de câte ori nevasta îi aducea de mâncare. Atunci femeia îi strecura și un bilețel, ori îi șoptea ceva. Părea nemulțumit de veste, și de necaz, scrâșnea din dinți, mușcându-și buza de jos până la sânge. Atunci îi jucau mușchii maxilarelor și urechile mici i se mișcau de jos în sus. Mai venea pe la noi și paznicul, om de-al nostru, rămas pe loc la declararea războiului și îngăduit de nemți, în vechiul său serviciu. Paznicul nostru aducea a bărzoi, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
doctorii declară că suferă acum de o pneumonie embolică provocată de un cheag aflat În plămân. Privindu-l cum stă culcat pe spate În dormitorul Întunecat, cu draperiile trase, respirând zgomotos, cu colțurile gurii lăsate și obrajii supți, adânciți Între maxilarele fără proteză, Theodorei i se pare că aura Marelui Scriitor, „cher maâtre“, cum Îngăduie tinerilor admiratori să Îi spună, s-a evaporat În fine și că nu mai e decât un biet bătrân bolnav și simplu, așa cum Întâlnești În orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sau de cea a unui căpitan de vas, lucru care nu Îi displăcuse. Uneori se gândea să se radă, dar acum, că creștetul capului Îi era aproape În Întregime chel, simțea mai mult decât oricând nevoia masei de păr de pe maxilar, În compensație; și apoi, Îi plăcea aerul de ușor mister pe care Îl crea barba, ca și felul În care ea filtra expresiile faciale care ar fi putut dezvălui ce gândea. Își luă halatul și papucii și porni spre camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În Europa, ca membru al Comisiei Rockefeller pentru ajutorarea populației necombatante. Este un burlac viguros și energic În jur de treizeci și cinci de ani, cu părul deja Încărunțit, dar cu mustața Încă neagră și cu o linie puternic marcată, evidențiată, a maxilarului. Preia imediat controlul executiv asupra gospodăriei și, În ciuda faptului că ea are Împuternicire să se ocupe de afacerile lui Henry, mama sa Îi cedează inițiativa În cele mai multe din cazuri.Față de activitatea literară a unchiului, are aproape aceeași atitudine ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a arătat cum, după fierbere, trebuie desprinse carnea răcită de pe oase, râtul de pe zgârciuri, gelatina de pe urechile deosebit de productive în această privință și de pe piele, căci mâinile lui nu se agitau niciodată prin aer fără un scop precis. El manipula maxilarul inferior, extrăgea cu lingura creierul din craniu, golea orbitele, ne atrăgea atenția asupra limbii desprinse de beregată, ridica falca eliberată de pătura de grăsime - o bucată consistentă - și începea, în timp ce tăia agil tot ce obținuse astfel în cuburi, să înșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
câmp răscolit de brazde, acum craniul neted sau înnorat de smocurile de păr rar și moale, pielea subțire zvâcnind pe oasele tâmplei, pielea mototolită din jurul gâtului. Cu plumb moale și tonul deosebit de cald al acestuia se modelează osul nazal și maxilarul, buza de jos care atârnă, bărbia teșită. Cute verticale și orizontale marchează fruntea. Liniile pe care le trage plumbul se umflă, se evaporă. Ce se află, umbrit, în spatele ochelarilor. Două cratere: nările din care ies franjuri de păr cărunt. Nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am cunoscut în primii ani berlinezi, pe când ne vedeam adeseori, iar câteodată ne apropiam prea mult: „Ca și când mergea cu vântul puternic în față. Aplecându-se morocănos de umeri, pe când intra în încăperi închise, în atelierul plin de elevi. Fruntea și maxilarele cocoșate, totul însă cizelat cu finețe. Părul rar, moale. Ochii înroșiți, fiindcă pe vremea aceea vântul bătea din față. Delicat în jurul gurii și al nărilor. La fel ca desenele lui în creion, pudic...“ Și cam tot așa, schițat în contururi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
icnea. — Nu pot... nu pot... oh, Doamne... Edmunds Începu să țipe. Țipătul era ascuțit și continuu, cu excepția icniturilor pentru respirație. Nu se mai vedea prin roiul de meduze. Priviră unul la altul, apoi la Barnes. Fața acestuia era rigidă, iar maxilarele Încleștate, În timp ce ascultau cu toții țipetele. Apoi, deodată, se lăsă liniștea... ALTE MESAJE O oră mai târziu, meduzele dispărură la fel de misterios precum apăruseră. Corpul lui Edmunds zăcea În fața habitatului, culcat pe fundul mării, legănându-se ușor În curent. În materialul costumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spasme violente. Încercă să se ridice și nu reuși. Ghetele costumului se aflau chiar În fața lui. Vru să le apuce cu mâinile, dar nu reușea să-și strângă degetele. Încercă să apuce cu dinții de costum ca să se ridice, dar maxilarele Îi clănțăneau, scăpate de sub control. Intercomul păcăni: — Norman! Știu ce vrei să faci, Norman! În orice moment Beth putea ajunge aici. Trebuia să-și Îmbrace costumul. Se afla la câțiva centimetri de el, dar mâinile Îi tremurau neîncetat, nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și-a încordat picioarele ținându-le cât a putut de strâns de corpul Bătrânei. Din acel moment s-a simțit în siguranță și a avut curaj să privească înainte, în lungul drumului. Privirea i s-a înseninat. Și-a descleștat maxilarele pe care le strânsese tare la începutul trapului și a început să zâmbească. Se simțea bine și toată teama îi dispăruse ca din senin. Era în culmea fericirii. Ar fi vrut să strige, ar fi dorit să fie auzit și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
era unul dintre băiețeii timizi cu care umbla Helen de obicei. Ăsta era bărbat în toată regula. Sigur, unul tânăr. Dar, incontestabil, bărbat. Avea peste un metru optzeci și doi și era foarte sexy. Picioare lungi. Brațe musculoase. Ochi albaștri. Maxilar pătrățos. Zâmbet larg. Dac-am fi avut un testosteronometru agățat pe perete, atunci nivelul mercurului ar fi țîșnit prin acoperiș. M-am întors la timp ca să-l văd strângându-i mâna mamei cu cel mai ferm gest de care avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vacarm general cauzat de scaunele trase și târâte de cei care se așezau la masă. Luând loc la masă, Adam făcea notă discordantă cu toți ceilalți. Datorită staturii lui, scaunul părea de pitic, iar Adam era ridicol de frumos cu maxilarul lui pătrățos. Era ca și cum l-ai fi avut în bucătărie pe Superman sau ca și cum Mel Gibson ar fi trecut pe la tine pentru un ceai. Jos pălăria în fața lui Helen. De data asta alesese o frumusețe de bărbat. Frumusețea totală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
șaizeci și opt înălțime, în loc de un metru optzeci și nouă. Ar fi avut pielea albă și plină de pistrui, în locul pielii lui măslinii. Ar fi avut un păr țepos, șaten, în locul părului său negru și mătăsos. Ar fi avut un maxilar moale și neconturat, în locul celui pătrățos, parcă sculptat în granit. Asta obțineai atunci când aveai un mod de viață care însemna că mâncai pastramă de vacă și pâine de secară, cornuri cu brânză și somon, beai sucuri acidulate și bere, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
apartament și să-l poți urmări fără plesnitoare, răsturnat pe spate și cu antenele tremurînd după o bucățică de brînză sau după ce mîncăm noi, gîndacii. Drosofilele. Geena Davis arată pînă și aici că este o actriță cu picioare lungi și maxilare puternice, la ora actuală, poate cea mai interesantă din generația oarecum tînără. În Thelma și Louise (realizat În 1991), e greu de spus pe cine admiri mai mult Între Davis și Sarandon (cu sînii ei excepționali, blonzi, de mare actriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Aici distribuția a fost făcută după un criteriu mai puțin sever decît În Titanic, și cînd zic criteriu, zic fălci. Filmoid cu deosebire jalnic, ca să nu spun imposibil, cu mandibule În gros-plan, În planul doi, În planul trei, pe acoperiș, maxilare parcă dăltuite-n plumb, plumb, Bacovia blond, guri care se mișcă permanent probabil din pricina replicilor, mai bine nu s-ar fi mișcat, mai bine-ar fi jucat chiar Di Caprio Înconjurat de-un buchet de panseluțe pe care să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
plătite editorialiste britanice ieșiră la iveală. — Roddy? rosti ea, privind în semiântuneric. Fii, te rog, un scump și ia valiza asta. Îi întinse valiza și se strecură afară, urmată de un personaj foarte bronzat și musculos, cu umeri lați și maxilare puternice, care sări în urma ei și închise ușa cu un singur gest suplu, sportiv. — L-ai cunoscut pe Conrad, pilotul meu? — Îmi pare bine, rosti Roddy, strângându-i mâna și aproape frângându-și degetele prin această manevră. — Și nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se Întindea pe mai multe coloane și descria romanul În termeni foarte elogioși. Deasupra lui era o fotografie a Juliei; fața Îi era aplecată și ochii priveau În jos, iar mîinile erau ridicate și ținute laolaltă Într-o parte a maxilarului. Viv se uită la fotografie cu o undă de neplăcere, pentru că o Întîlnise o dată pe Julia pe stradă, lîngă birou, și nu-i trezise simpatie. Făcuse pe deșteapta - dăduse mîna cu Viv cînd Helen le-a prezentat, dar fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
te-ai schimbat deloc, zise el. — Tu, da, reuși Duncan să Îngaime În cele din urmă. Fraser se maturizase. CÎnd Duncan Îl văzuse ultima oară, avea douăzeci și doi de ani - era slab, alb și colțuros, cu o iritație pe maxilar. Acum avea probabil douăzeci și cinci - ceva mai În vîrstă ca Duncan, cu alte cuvinte, dar arăta complet schimbat: avea umerii lați, pe cînd Duncan era suplu; era bronzat, cu o față plesnind de sănătate, și Într-o formă trăsnet. Era Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la capătul fără robinete, și săptămîna asta venise rîndul Juliei, care sătea cu brațele Întinse, cu capul dat pe spate și ochii Închiși; Își prinsese părul cu o batistă, dar cîteva șuvițe Îi căzuseră udîndu-se și, lipindu-se, luaseră forma maxilarului și a gîtului. Se Încruntă și le vîrÎ după ureche. Helen se mișcă din nou, apoi Își găsi o poziție aproape confortabilă și se liniști, bucurîndu-se În sfîrșit de unda plăcută care i se strecura la subsuoară și În vintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de acest gen. — Arăți ca o femeie dintr-o pictură murală sovietică, Îi spusese ea recent, cînd Helen se Întorsese dintr-o incursiune la cumpărături cu două plase din sfoară, umflate, iar Helen Își imaginase atunci tone de mușchi, un maxilar pătrat și o gură umbrită de puful mustății. Acum se gîndi la odalisce cu funduri reversate. Puse o mînă pe piciorul Juliei, care era aspru, puțin păros, interesant la pipăit; fluierul piciorului era suplu și-ți făcea plăcere să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
face caz din asta. Totul e-n regulă. Comportă-te natural. Fii calmă. Apoi Julia veni lîngă ea și o sărută; mirosea a vin și fum de țigară, arăta Îmbujorată și mulțumită. Și apoi inima - cu toate că Încerca disperată să rețină maxilarul - inima i se Închise strîns, ca o capcană. — Iubito! Îmi pare rău, zise Julia. — De ce Îți pare rău? o Întrebă Helen cu răceală. — E atît de tîrziu! Am vrut să mă Întorc mult mai devreme. Nici nu mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]