8,912 matches
-
posesiunii la tânărul de 25-30 de ani, pe de o parte, și „tactul filosofic”, dozarea gesturilor și cuvintelor, întârzierile deliberate, înfășurarea fiecărui moment de „petrecere în doi” într-un halou de mângâieri, propoziții simple, trecute prin filtrul unor experiențe și meditații personale, pe de altă parte. Însă Teodora nu-i cunoaște trecutul. Și nici nu pare să o intereseze. Ceea ce contează pentru ea este prezentul și viitorul. Dacă e să-l aprecieze prin comparație, ar trebui să se raporteze la bărbatul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cultural în cadrele căruia s-au format, împreună ori separat, membrii cuplului. O rezultantă determinată, se înțelege, și de datele individuale înnăscute. Profesorul privește înapoi, până descoperă momentul în care căutarea obsesivă a femeii s-a transformat în contemplare calmă, meditație și „demers analitic”, prin care experiența personală este proiectată pe „ecranul lat” al existenței istorice. „Femeia visurilor” se suprapune acum peste imaginea conturată după un proces de decantare lentă a tuturor aluviunilor culturale. „Femeia de alături”, respectată, admirată și iubită
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu are răgazul necesar aprofundării „relației”. Dacă aș fi răutăcios aș spune că P.H.L. iar „trage spuza pe turta pensionarilor”. Dar nu sunt!) Pentru a putea aprecia „minunea maternității”, crede scriitorul, este nevoie de timp, de „experiență personală”, cultură și meditație. Domnul R. le deține într-o „măsură mulțumitoare”. De aceea, insistă P.H.L. în continuare, iubirea la o vârstă coaptă este mai plină, oferă „satisfacții superioare”. Ea nu exclude, desigur, „beția sublimă” a actului amoros, dar chiar și acesta conține un
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
doi parteneri. Iar acest gen de comunicare se bazează mai puțin pe instinct și mai mult pe educație și convingeri formate într-un parcurs de durată. * * * Ce mi se pare demn de remarcat (mie, ca „simplu cititor”) este faptul că meditațiile de mai sus, aparținând Profesorului, comentate de scriitor și rezumate de subsemnatul pe cât m-am priceput mai bine, nu au rămas un secret al personajului. De la începutul poveștii lor, Domnul R. a gândit mereu cu voce tare în prezența iubitei
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
un puști îndrăgostit. Nu știa că poate reacționa necugetat când s-a pus problema „responsabilizării” legăturii lor, adică odată cu apariția iminentă a copilului. În fine, nu gândise niciodată că o nouă perspectivă existențială (indusă de responsabilitatea paternă) poate schimba radical meditația și sensibilitatea unui bărbat. Nașterea unui copil nu este un simplu eveniment, ci un mister. Din clipa în care imaginația sa a început să lucreze (mai exact, după ce Teodora l-a anunțat că are de gând să păstreze sarcina cu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
al luminii, o singură dată în istoria eternității, au făcut ca în poezia creată să se îmbine melancolia cu elanul înălțării, extazul cu tristețea metafizică, cultul realității cu năzuința de eliberare. Ca atare, poezia a fost dintru început reflexivă, o meditație asupra depășirii finitudinii și prizonieratului ontic. In fața muțeniei misterului a luat naștere prima formă concretă a gândirii, cuvântul care este numire prin dibuire, rezultat al privirii care nu vede, al atingerii de suprafețe și nu de esențe. Astfel, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a revenit poeziei gânditoare, această demiurgie, în care sensibilitatea și reflecția se îmbină indisolubil, astfel că emoția inimii este totodată și emoție a minții. Mai apoi, din poezia gânditoare arhaică Ghilgameș, RigVeda, Iliada, Miorița avea să se desprindă filozofia ca meditație teoretică, "obiectivă", asupra vieții, a omului, a lumii. * Dintre toate disciplinele filozofice, singurele în care omul poate fi în acord cu adevărul, adică poate afirma idei conforme cu realitatea umană este etica și, corelativ, juridicul, care elaborează reguli de comportare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ar exista un creator al unei lumi absurde tensiuni extreme ale unei gândiri generând bucuria zborului ultim in apex intellectu. Melancolia este stare poetică, iar orice stare poetică este o încântare a sufletului și a spiritului. Aceasta pentru că este o meditație asupra valorii existenței, unită cu nostalgia unui alte formule de viață, așa cum apare expresiv în Melancolie. Poezia Strigoii, deși pune în temă moartea, biruitoare până la urmă, cosmicitatea viziunii, forța intelectivă a acestei viziuni: învingerea morții de către sublimitatea iubirii de dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a legii morale din sufletul său), pentru ca prestigiul unic al poeticului să fie larg prezent, sub o formă decantată, în Critica puterii de judecare. Viață filozofică de exemplară etică model stoic a petrecut împăratul Marc-Aureliu, așa cum ne-a transmis în meditațiile sale din cartea scrisă în limba greacă, Ta eis heauton "Către sine însuși" unde pledează pentru respectarea naturii, temperanță, bună înțelegere și mai ales efortul continuu către perfecțiunea morală de sine. Viață filozofică iluminată, de ordin mistic, a avut Magister
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și jertfit de Dumnezeu, strălucind în puritatea sa supraomenească, plin de noblețe și dureroasă frumusețe". De aici dificultatea de a-l apropia. Iată avertismentul lui Heidegger, infinit dator lui Hölderlin: Ne-ar trebui multe zile cu multe ore privilegiate pentru ca meditația noastră să poată urmări la modul cuvenit drumul către un poem". De acest lucru Hölderlin era conștient, chiar și în perioada de penumbră a minții: Totul este lăuntric,/ Aceasta desparte/ Acest lucru îl apără pe poet// Temerarule, ai vrea față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
trăsnetelor ce despică puternicii stejari, Ardeți cărunta-mi țeastă! Tu, tunet, care zgudui tot, Turtește-a lumii groasă rotunjime, Sparge al firii teasc, distruge dintr-odată Toate semințele ce-l fac ingrat pe om! (Regele Lear,III, 2). O altă meditație a răscolitoarei tulburări a conștiinței este a lui Macbeth după ce ucide pe regele Duncan: Mâine, și-apoi mâine, și iar mâine Cu pași înceți se-alungă de la o zi la alta, Până la ultima silabă-nscrisă-n timp; Și ierii noștri toți au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
multiplul creat, fragmentarea de sine a Unului, a născut o lume a durerii și a pieirii. Budismul religie filozofică a fost creația suferinței metafizice a lui Buddha în fața suferinței universale și a morții. Suferința lui Iisus a creat creștinismul, o meditație dureroasă asupra destinului tragic al omului consecutiv miticii greșeli și căderi adamice. În ambele viziuni, viața este o interminabilă Săptămână a Patimilor. * Suferința scoicii născând perla când este rănită, constituie un simbol absolut în Natură această pădure de simboluri, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în epoca noastră, când viziunea cosmică a omului este blocată de invazia bunurilor de consum, a satisfacțiilor de moment, suferința metafizică a dispărut și, consecutiv, veritabila creație de artă. Epopeea sumero-babiloneană din zorii culturii universale, Ghilgameș, este un poem al meditației asupra suferinței, creație unui popor profund sensibil la tragismul ființei umane. Și este semnificativ faptul că în acest sublim poem biruința etică este a omului, și nu a zeilor dușmănoși, acest lucru privind prietenia, anume dintre eroul căutând, găsind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care omul o învață de la erou, care în acest scop, fură focul de la Zeus, focul fiind spiritul creator. Precum este știut, tragediile sunt superioare estetic și ne impresionează inapreciabil mai mult decât comediile. Tocmai pentru că ele sunt stări filozofice consecutive meditației asupra dramaticei vieți omenești, datorită agresării omului de către destin sau de către om (homo homini lupus). Înalt filozofice sunt, alături de Prometeul eschilian Oedip și Antigona lui Sofocle, Hamlet, Regele Lear. Foarte semnificativă este cartea lui Oscar Wilde, De profundis, scrisă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lanțuri, carte care începe cu următorul gând: "Suferința este o clipă foarte lungă... pentru noi există numai un anotimp, anotimpul durerii" aforism care cheamă la meditare nesfârșită în fața suferinței morale. * Cele trei creații majore ale liricii noastre sunt prin excelență meditații asupra suferinței în trei registre: în balada păstorului moldovan, răul inerent omului este contracarat prin transformarea morții într-o feerică nuntă cu natura. În balada Meșterul Manole, divinitatea sacrifică un șir de douăsprezece vieți pentru a-și vedea ridicată mănăstirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
creat arta lui Van Gogh, încheiată cu tabloul Stol de corbi deasupra unui lan de grâu, prefață imediată la autoliza pictorului, al cărui cuvânt ultim apare emblematic pentru condiția umană: "La tristesse durera toujours"tristețea o să dureze pururi. În muzică, meditația asupra suferinței metafizice este excepțional exprimată de părțile lente din concertele pentru pian ale lui Mozart, mai ales concertele 21 și 27. Filozofie a suferinței este de asemenea Simfonia neterminată a lui Schubert. La fel, poemul simfonic al lui Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
primul rând (mai ales din cartea Bouddha et le bouddhisme a indianologului Hermann Oldenberg) și pe fondul unei puternice independențe de gândire preocuparea mea a fost de a afla care este libertatea metafizică radicală. Ca atare, într-o suită de meditații, între 16 și 19 ani, depășind pe rând treptele care sclavizează sinele transcendental, și anume: eul empiric, zilnic, individuația ca atare; apoi diada finitudine-infinitudine, inclusiv absolutul (care este și el oprire, finitudine); mai sus antinomia ființă -neființă și trecând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
celei de a doua nașteri: o transmutare fulgurantă într-un niciunde invadat de o lumină de o frumusețe și liniște inexprimabile. În acel moment de grație unic am trăit efectiv sentimentul desprinderii nelimitate, urmarea firească a acelei îndelungi perioade de meditație ce parcursese progresiv etapele eliberării ultime depășirea oricărei determinări, depășirea ideii de sine eliberat, și încheind cu depășirea conștiinței eliberării, a ideii de libertate. Atunci am exclamat într-o beatitudine indescriptibilă: "În această clipă "eul" meu se schimbă: vechea ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pe care le-am celebrat până la sacralizare pentru că natura îmi oferise acel al treilea ochi. Transfigurarea trăită poate avea analogie cu conceptul sanscrit samădhi, care este de asemenea o stare extatică, o beatitudine supremă, urmare a unei intense și îndelungi meditații asupra eliberării dhyana. Și dacă, într-o pentagramă, am scris: "transposibilul frate cu Nirvana", este vorba de atingerea unei creste de asemenea ultimă, dar separată, suită pe alte căi de meditație. Pe când Nirvana este o beatitudine extremă finală, transposibilul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o beatitudine supremă, urmare a unei intense și îndelungi meditații asupra eliberării dhyana. Și dacă, într-o pentagramă, am scris: "transposibilul frate cu Nirvana", este vorba de atingerea unei creste de asemenea ultimă, dar separată, suită pe alte căi de meditație. Pe când Nirvana este o beatitudine extremă finală, transposibilul este, repetăm, eliberare în desfășurare necurmată. În starea nirvanică conștiința sinelui este păstrată, în transposibil dispare orice individuație oricât de decantată, persistă doar transfigurarea eliberării ca atare. Experiența transposibilului din adolescență mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Antidotul 176 Poezie și transposibil 176 De același autor Poeme: Laudă formei, Ed.Tineretului, 1969; Constelația Hyperion, Junimea, 1978; Orfeu și Euridice, Junimea, 1986; Inițieri, Timpul 1999; Înălțarea mai sus de sine, Cugetarea, 2002. Catrenele din Valea Vinului, Cugetarea, 2002. Meditații orfice, Cugetarea, 2003. Vitraliile Bunei Vestiri, Cugetarea, 2004, Învierea preludiilor, Panfilius, 2007. Poezii, Panfilius, 2009, Tratat de uimire, Panfilius, 2010. Cântec infinit, Antologie poetică, Princeps 2011. Pe pagini de eter, Panfilius, 2012. Ecouri din transposibil, Panfilius, 2014. Corezonanțe orfice George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Floare albastră, 2007; Luceafărul, Treptele spiritului hyperionic, Arhip Art, 2010; Eminescu, sau dincolo de absolut, Princeps, 2011; In principio fuit Eminescu, Panfilius, 2013; Metafora și cei trei oaspeți ai poemului, Cugetarea, 2002; Trei fețe ale sublimului: Shakespeare, Hölderlin, Tagore, Poezia, 2004; Meditații asupra liricii universale, Poezia, 2007. Studii de literatură universală, Panfilius, 2010. Eseu dramatic: Imposibila aventură, urmată de Aporii ale tragicului, Cugetarea, 2001. Eseuri de artă: Semnificațiile spațiului în pictură, Meridiane, l973; Auguste Rodin, Meridiane, 1976 ed.I, Cugetarea, 2003 ed.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de intimitate, toți băieții au, după o anumită vârstă, să rămân în apartament, ea se duce în Intrarea Vâlcului. — Păi și ce-o să faci acolo? O să gătească, o să traducă, o să citească tot ce n-a citit la tinerețe, o să dea meditații la franceză... — De ce nu te-apuci de scris? A surâs blând. Copilăros, undeva între „poate“ și „nu se poate“. Ca și cum s-ar fi temut să nu mă supere cu nerăspunsul ei. A plecat. Toate lucrurile ei au încăput în două
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Cum românii au fost, din vechime, mari crescători de animale, cu carnea au rezistat lăcomiei asupritorilor, iar cu pielea au rezistat năvalei timpului. Astăzi, în ce privește ultimul punct, nu mai avem probleme: fabrici de hârtie câte vrei!” Am reprodus in extenso meditațiile tovarășului Chiracu, deoarece și aici se vede cât de colo „școala Perju”). Câte subiecte de roman! De aceea a și renunțat atât de repede la proiectata carte despre Che. Avem și noi eroii noștri, și încă mult mai vechi! Ideea
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Națională (1792-1793). 33 Constantin-François Chassebeuf de la Giraudais, conte Volney (1757-1820). Poet, filozof, orientalist francez. Deputat al Stării a III-a în Adunarea Națională Constituantă (1789-1790). Autor al unei opere vaste, cuprinzând și lucrările Catehismul cetățeanului francez (1793) și Ruinele sau Meditații asupra revoluțiilor imperiilor (1791). 34 Jean François Rewbell sau Reubell (1747-1807). Om politic francez. Avocat, apoi deputat al Stării a III-a în Adunarea Națională Constituantă și deputat iacobin în Convenția Națională. În timpul Directoratului, a avut o activitate diplomatică susținută
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]