950 matches
-
începusem să mă ciupesc ca să fiu sigur că trăiesc aievea acele clipe. Îmi era teamă că poate interveni ceva care să mă trezească la o prozaică realitate și nu-mi doream de fel aceasta. Mă găseam, oare, într-o stare meditativă? Înclin să-mi acord un răspuns afirmativ. Semne la havan. 31 decembrie 2003, a treia zi la Brașov. Havanul. S-au citit numele Zeiței. Flacără mare, vie, fără ezitări. În stânga focului - patru bărbați, în dreapta - patru femei, lideri de centre, zonali
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cele două compartimente. Comparați această rumoare cu zgomotul surd al vibrațiilor din interiorul nostru, în timpul ascensiunii lui Kundalini și al celor de afară, când energiile interferează. Nu sunt convins că am găsit cele mai grozave asocieri pentru a descrie starea meditativă în care am intrat brusc și percepția avută pentru Kundalini. Cert este că am obținut o coloană fermă, durerile au încetat, iar corpul îl simțeam golit de conținut, asemenea fluierului lui Shri Krishna - șuierau vibrațiile prin toate găurile (chakrele). În
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
B. Lucescu a colaborat la Încercări literare (18921893, Gazeta Bucovinei (1893, 1895), la Deșteptarea (19011904) dar și la alte periodice. El redacta Buciumul de la Câmpulung, o revistă politicoliterară, unde era avocat. Era prezent mai ales prin versuri cu tematică erotică, meditativă sau patriotică. Alături de Tudor Flondor și C. Berariu este coautorul lui „Moș Ciocârlan” - libret de operetă. Poemul său „Zile negre” (1892) este o încercare de a înțelege traiul la sate, dar se încurcă în construcția justificărilor a ceea ce e fericirea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
tăcerea care ne înconjura, de parcă nimeni n-ar fi vrut să atragă atenția străinului ascuns în tufișuri. Cineva se apropie de Jayne și îi ceru un autograf. Nu mă puteam concentra asupra diverselor conversații purtate de cuplurile de părinți (pisica meditativă, sănătatea îndatoririlor multiple) fiindcă aveam sentimentul că eram urmăriți - sau, mai exact, că eu eram cel urmărit. Am încercat să dau vina pe lipsa de somn, pe sticla de vin, pe realizările cu jumătate de inimă din cabinetul doctoriței Kim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
interes de serviciu” de la Academia Navală din Annapolis, o scrisoare veche, soioasă, de la „prietenul meu, căpitanul”, o legitimație de la masoni și una de la Cavalerii lui Columb. - Fiecare din astea ajută, a zis arătîndu-mi documentele. A stat așa puțin, tăcut și meditativ. Apoi a zîmbit. - O victimă a Împrejurărilor, a zis. S-a ridicat și și-a pus grijuliu plicul la loc. - SÎnt pe lista neagră cam la toate casele de amanet din New York. Nu te superi dacă te rog să duci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Nu toate sunetele sunt muzicale. * Vorbele mieroase sunt unse cu miere prefăcută. * Capetele pătrate gândesc în colțuri. * Nici un detergent nu curăță petele de pe conștiință. * Tăcerea e uneori salvatoare; cuvintele sunt uneori fatale. * Unii sceptici sunt mai încrezători decât optimiștii. Starea meditativă nu trebuie confundată cu lenea, dar nici lenea cu meditația. * Euforia prelungită încețoșează rațiunea. * A sta unul lângă altul nu înseamnă întotdeauna a fi împreună. * Numai tăcerea înțeleptului e de aur. * Amintirile - păsări întoarse din țările calde. * Prima dragoste - pretext
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
lor în spiritul veacului al XIX-lea și prin deschiderea spre veacul XX". Deosebirea fundamentală, ni se atrage atenția, este "activismul literar al lui Macedonski, spirit prin excelență doctrinar, și structura interioară eminesciană, în genul primilor romantici, care preferă tonul meditativ, reflexiv, cu toate că activitatea de publicist a lui Eminescu ne relevă un spirit justițiar, mai puțin doctrinar, ce-i drept". O lectură "novatoare" probează, în totul, "impactul" major pe care l-a avut eminescianismul asupra liricii românești moderne. Iar Florin Oprescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în continuare: Se cade a nu confunda ceea ce aparține poetului însuși cu cea ce suntem noi "predispuși" să vedem în el". Nici poezia Înviere nu i se pare a fi relevantă sub acest aspect, ea fiind "mai mult descriptivă decât meditativă", introducând "o imitație destul de stângace a cântărilor pascale". Răzvan Codrescu nu respinge evidența din poeziile postume ale lui Eminescu unde se găsesc destule compoziții cu caracter religios creștin, închinate fie Sfintei Treimi, fie Mântuitorului Iisus Hristos (Christ, Înviere), fie Maicii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
spune domnia sa, trebuie să posede pe lângă "arta predării" și "plăcerea de a pătrunde în tainele creației artistice". Nemaivorbind de faptul că "tenacitatea didactică" poate aduce "luciditatea polemizării, exigența interpretării individuale, râvna și neliniștea creatoare, motivarea inovației dar și răgazul adânc meditativ al elevului". În acest sens, elevul trebuie obișnuit să citească "și dincolo de litera scrisă", atrăgând atenția că "studierea literaturii sub aspectul de problemă, nu neagă metodele didactice tradiționale, ci se conjugă efectiv într-un sistem metodologic permanent". Mihai Rusu cere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mai puțini astfel de Gheorghe Tatomiri mai trăiesc azi. Inși negrăbiți, care să-și găsească răgaz să se uite „în curu’ lumii“. Am folosit expresia asta în câteva împrejurări și unii n-au înțeles-o. Dovadă că astfel de obiceiuri meditative le sunt străine. Expresia presupune că omenirea are un dos cât toate zilele. Și tu te uiți pe acolo în măruntaiele ei. I le studiezi până la cel mai infim detaliu. Te uiți fără un scop anume. Scopul e însuși privitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
analiză de domeniu), în peisaj, figurile umane sunt prezente simbolice, doar siluete în mișcare, solitare sau în grup, venind, plecând, ospitaliere, zgribulite... Viața podgorenilor și a târgoveților nu iese din tipic: ei „au treaba”, farmecul peisagistic nu le conferă stări meditative, nici îi însuflețește, nici îi lasă nepăsători. „împrejurul” e casa naturii, o lume organic existențiala aflată într-o eternă rotire de anotimpuri, în care, înșiși animați de febră muncii gospodărești, au intrat de-o veșnicie și trăiesc în nesfârșire. În
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
a fi putut ajunge la liman !” Fragmentul poate constitui foarte bine un decupaj dintr-un roman al lui Victor Hugo. Fraza va reveni spre finalul textului, reluată în ecou, ca refren și concluzie totodată a întregii istorii, cu un ce meditativ. Avem aici viziunea unui contemplativ, cu acea amplitudine de afect și perspectivă proprie romanticilor. Grandoarea peisajului marin și a adâncurilor sale pusă în relație cu aceea a abisului uman constituie un topos al romantismului, care răstoarnă întreg universul în sufletul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
orice act cultural lipsește din pagini! Am apreciat însă că nu prin asemenea exemple își va găsi purificarea morală omul de rând, de care este atâta nevoie astăzi, ci doar prin prezența noastră, măcar din când în când, la acțiuni meditative spre care te invită o manifestare culturală! De aceea, în cele ce urmează, prezint câteva consemnări despre unele recitaluri pe care le-am considerat de succes deși nu sunt singurele. VIITORII CÂNTĂREȚI LA RAMPĂ Consemnez în cele ce urmează un
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
să-l înțeleagă. Am reținut însă, nu-mi amintesc de unde, că amintirile care se lipesc mai tare de noi sunt acelea în care faptele sau doar închipuirea lor au evoluat în special în singurătate, când ne aflăm într-o dispoziție "meditativă". O fi, n-o fi așa... Amintirile pe care le notez acum s-au petrecut, e drept, cam în aceste condiții când am avut timp de reflexie. Sunt doar câteva, dintr-o mie altele; nu știu, repet, de ce îmi apar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
energii și pulsiuni inepuizabile. La aceste surse-temeiuri încearcă contemplatorul să ajungă spre a le degaja din adâncurile opturante și a le înfățișa semenilor. Această ascundere inițială prin care mâinile creatoare au adăpostit înțelesurile lumii, poate fi destrămată parțial întru scoaterea meditativă la vedere a câtorva din aceste înțelesuri, dar ea va fi urmată adesea de noi ascunderi care, la rândul lor, vor fi destrămate de alte analize meditative ale celor dispuși să-și proiecteze gândul dincolo de semn, dincolo de cuvintele scrisorii divine
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
care mâinile creatoare au adăpostit înțelesurile lumii, poate fi destrămată parțial întru scoaterea meditativă la vedere a câtorva din aceste înțelesuri, dar ea va fi urmată adesea de noi ascunderi care, la rândul lor, vor fi destrămate de alte analize meditative ale celor dispuși să-și proiecteze gândul dincolo de semn, dincolo de cuvintele scrisorii divine. Cele mai multe sensuri primordiale descoperite tind să se re-ascundă urmând a fi din nou aflate și înfățișate în alte forme de expresie. Puține sunt sensurile cardinale lumii care
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a luminii, idee ce justifică denumirea de noapte în ambele cazuri. El nu dăruiește, ca noapte a sufletului, inspirație pentru demiurgiile artiștilor și speranță îndrăgostiților boemi, nu oferă nici liniștea anonimă a somnului pentru truditorii din zi sau clipa reculegerii meditative menită contemplatorilor solitari. El este doar un abur negru, un fum al reminescenței, dar și al prevestirilor infernale, un nor încărcat de furtuni ce perforează poteci spre țărmuri demonice. Sub zodia acestui nor malefic, conștiința nocturnă non-religioasă își manifestă, adesea
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
imagine a cataractei: Aci-n jghiaburi ce să varsă, Din nălțime vâjiind, Și din piatra cea uscată, Ies izvoară clocotind, Aci-mpăratul naturii, În natură-l cunoștem. Într-al peșterilor haos, Mâna lui toți o vedem. El ia chiar poza meditativă a romanticului contemplând firea: Atunci poetul doparte Tras, privește, stă uimit. ÎNCEPUTURI DE FILOZOFIE. PRESA Școlile grecești fură acelea care dădură ascultătorilor întîia idee a unei filozofii de catedră. Cugetarea se mărginea până atunci la comentariile etico-religioase, la cărțile despre
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
portice gigantice, suportate de patru sute de coloane maiestoase și supramuntate cu două sute de statui colosale"; "Pe Tamisa proprie ca prin o pădure de catarte și cămine fumegânde, înaintarăm cu mare precauție". La Boulogne vede "fosforescența lichidă", cimitirele îi dau calmări meditative (" Îmi place a petrece între morminte"). În general însă, despre aspectul monumental complexiv al Parisului, "noul Babilon", "una din cloacele omenirii", al Londrei, "cetatea cea mai monstruoasă" (expresie bună dar tocită prin deasă folosire), al Romei, Neapolului, autorul spune puține
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
unde își pierde legăturile de familie. Așa se explică faptul paradoxal că orașul apare la noi ca locul solitudinii și al melancoliei. Cu Ioan Al. Brătescu-Voinești intră în literatura română o întreagă clasă de eroi suferind de răul noului veac, meditativi și mizantropi, purtîndu-și reveriile poetice prin orașele de provincie. Lipsa de invenție și sterilitatea sunt izbitoare la prozator, care e mai mult un amator, scoțîndu-și subiectele schițelor și nuvelelor din experiența directă: viața provincială printre magistrați, avocați și grefieri, reuniuni
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care le reprezintă, și filozofii, călăuze de spirite, sunt mai în stimă decât artiștii. Chiar și filozofii se prețuiesc nu în opera lor reală de gândire cât în acțiunea lor sugeratoare. N. Iorga, V. Pîrvan au fost prea puțin niște meditativi, iar Nae Ionescu, profesor de logică, n-a scris decât articole de jurnal. Apare deci acum specia filozofului mit. În N. Iorga se putea întrupa mitic (căci omul era cum nu se poate mai refractar ideilor generale) ideea unui stat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a primi”). Cea mai veche expunere a cabalei apare în Bahir, redactat după „Marele Mister” (Raza Rabba), o importantă scriere ezoterică. În cabala, extazul este pus în valoare de Abraham Abulafia (născut la Zaragoza, în 1240). Abulafia dezvoltă o tehnică meditativă în jurul numelui lui Dumnezeu, aplicându-i știința combinatorie a literelor alfabetului ebraic. autorul se referă și la practici de tip yoga: ritmarea respirației, posturile speciale, formele de incantație. Prin asocieri și permutări de litere se obțin contemplația mistică și viziunea
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
divinități, intrarea în comuniune cu ea, provocarea extazului. A se observa așadar faptul că igiena trupului și relaxarea stomacului sunt elemente secundare ale postului. Esențiale sunt componentele sale spirituale: reculegerea, iertarea celui ce a greșit, acceptarea semenului diferit, stimularea stărilor meditative și, la limită, comuniunea cu Dumnezeu. Există dintotdeauna în marile religii mai multe tipuri de post: a) postul inițiatic ajută la crearea unei stări spirituale menite să provoace extazul și călătoria spirituală în alte lumi sau dimensiuni ale realității. Exemple
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
și stări variate. Umoristul își întrevede misiunea în tentativa de a proiecta asupra lucrurilor lumina firescului, a naturalului și de a deconspira automatismele, convenționalul, conformismul social și psihologic. În parodii T. adoptă rolul de critic literar care ironizează clișeele, pozele meditative, ticurile stilistice, ca în textele care pleacă de la Grigore Vieru, Leonida Lari, Dumitru Matcovschi, Aureliu Busuioc ș.a. Epigramele și miniaturile lui valorizează paradoxul, surpriza comică, poanta și caricarea absurdă a viciilor, în spiritul unei tradiții bine însușite: „La izvoarele cu
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
Simțindu-se cum cerul în vastele răstimpuri / Foșnește stins de-a lungul taifunului de lut”. Invarianta elocuției lirice este însă hegemonia asupra afectivității și a stilului. Sensibilitatea se află, cum observă Constantin Ciopraga, „sub semnul aspirațiilor către «geometria» versurilor”. Elegiace, meditative, confesive, descriptive, patetice, satirice, poeziile sunt lucrate cu scrupul artizanal. Fascinat de muzică, Ț. năzuiește, uneori narcisiac, la sonoritatea fluidă, la perfecțiunea versificației, la spunere impecabilă. Des invocatul Orfeu conviețuiește, în spiritul său, cu Dedal, fiindu-i subordonat. Conștient de
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]