4,697 matches
-
emportait l'insulaire S'abandonnant meurtrie aux souplesses des reins - La vie ŕ flots pressés coula dans la nuit claire". Din noianul versurilor corecte și în general comune se detașează doar din cînd în cînd, pe oceanul tern, insule de melancolie baudelairiană: "Paradis étoilé dans un enfer obscure, Fleurs de mal dont le charme est divin et profane, De l'ombre des cheveux innondant un front pure Fulgurent les yeux noirs de l'étrange tzigane". (La tzigane) "Les chapitaux d'onyx
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
de afecțiune și recunoștință (evocarea danei, a fiilor andrei și alexandru) etc. Cartea arată ca un puzzle captivant și multicolor, deoarece nimic din ce-i omenesc nu-i este străin autorului: frustrări, dezamăgiri, greșeli, pasiuni mistuitoare, păcate, spaime, visuri, regrete, melancolii ș.a. "Spirituală, profundă, originală, instructivă" (N. Ma-nolescu), această "epopee măruntă", împletită din lumini și umbre, mărturie a unui om al vremurilor și locurilor prin care a trecut, povestire a unui intelectual și a unui scriitor îndrăgostit de "smirna cuvintelor", confesiune
Un căutător al Luminii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7158_a_8483]
-
românește de Șerban Foarță și Cristina Chevereșan pentru Editura Polirom. În clipa când scriu aceste rânduri, prietenul meu din Washington se află la Los Angeles, pentru a sărbători alături de ilustrul autor de cântece deprimante (dar care sunt desăvârșite leacuri ale melancoliei) apariția acestui nou album. E al unsprezecelea, într-o carieră începută în 1967, continuată decenii în șir într-un semi-anonimat plin de amărăciune, și ajunsă astăzi - cam de pe la mijlocul anilor ’90 - la o incredibilă celebritate. (În paranteză fie spus: de peste
Vechimea, adâncul (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4911_a_6236]
-
cărți sunt departe de a fi fost definitivate stilistic și, la drept vorbind, fuseseră de fapt abandonate, pe marginea lor apărând comentarii târzii de genul „Concepțiuni false - // Considerațiuni eronate// Totul trebuie refăcut sub un alt punct de vedere// Fructul unei melancolii insuficient gândită” (ibidem, p. 19). Însă, pe de altă parte, același exigent Cioran afirmă mai târziu, în Caiete, referindu-se (și) la cele două volume inedite care fac obiectul ediției de față: „Un singur lucru pozitiv: atinsesem la Paris, în timpul
Un eveniment cultural: Cioran inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4916_a_6241]
-
nici o secundă din camera asta semiobscură. Ne-am plimbat doar prin adâncimile ei”. Portretul înregistrează detalii incomode în lapidaritatea lor sfătoasă: „sunteți vrăjiți exclusiv de repaosul de după catastrofă”. „Maeștri în evaziuni și eschive”, „își visează unii altora visele rele” sub „melancolia unui abandon”, la „un priveghi unde toată lumea se poartă de parcă mortul nici nu s-ar fi născut”. În jur, „vezi ceva, așa, ca după un cataclism... ca-ntr-un tablou de după bătălie, dar bătălia nu e deloc sigur c-ar
(Auto)portret cu himere by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4928_a_6253]
-
a piesei: anticiparea situației finale". În numărul următor, Doinaș propune două cronici ale unor spectacole shakespeariene. Cea dintâi - Între mască și figură (p. 86-89) - are ca temă Mult zgomot pentru nimic (Teatrul Tineretului, regia N. Massim). Următoarea - Un spectacol cu... melancolie (p. 89-90) - discută despre Cum vă place (Teatrul Municipal, regia W. Siegfried). Cronicarul e indignat că ambii regizori n-au priceput strategiile dramaturgului englez. Finalul cronicii consacrate piesei Cum vă place mi se pare cel mai reușit verdict dat de
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
îi străbate poezia de tinerețe, plină de declarații enorme: Cântecul meu s-a săturat să fie Doar martor, invitat ca la o nuntă, El face revoluție când cântă... Că poetul era încă sincer și naiv în patosul lui o dovedește melancolia de care e uneori pătruns la gândul că și-a greșit destinul. Astfel de schimbări de umoare sunt caracteristice poeților temperamentali și afectivi. În cazul tânărului Adrian Păunescu, ele denotă o autenticitate a emoției care se regăsește însă foarte rar
„De liniște ființa mea se teme”… by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5941_a_7266]
-
-n turnuri negre-mi tremuri în pupile,// Și nori petreci la rândul tău cu mintea/ Pe care de la mine o primești// Ca pe un vin culcat mult înaintea/ Orei de dor când simt că nu mai ești.” Ce roi de melancolii superbe în jurul unei absențe fără cusur! Stările apei, care nu sfârșesc niciodată, nici cu gheața, nici cu aburul, schimbându-se necontenit și păstrându-și aceeași putință dea scăpa oricărei dimensiuni, dea înșela orice volum, umblă, câteva, prin Aș vrea să
Norii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5945_a_7270]
-
originalitatea inteligentă a tuturor cărților sale. Cu greu i-am putea identifica precursori imediați sau colegi de formulă. Gustul îl împiedică să fie mimetic și totodată să aibă urmași. Autenticismului de grup el îi opune, nu fără un dram de melancolie, autonomismul. Elegie în intenție, cum sunt și alte poeme, destule, în Moartea parafină, Fapta și lacrimile dovedește în realitate o bună înțelegere a singularului. Ne naștem și dispărem pe cont propriu. Prietenia, cea mai caldă dintre prietenii chiar, nu poate
Polemici cordiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5968_a_7293]
-
1888 înainte, nu-i modifică stilul, ci îi oferă doar o vagă culoare locală. Volumele Alte orizonturi (1894) și Imnuri păgîne (1897) configurează o poetică extrem delimitată ca aspirații și intens repetitivă: vers rece, corect și fară entuziasm, sentimente măsurate, melancolie vagă; prozodia este însă riguros respectată, fără nici o licență. Nu întîmplător îl atrag formele fixe, compozițiile de trei catrene sau sonetul (vezi sonetele La lună, Culcates romanițe, dar mai ales Boul, mică reușită fără vîrstă): „ De-a pururi trist, în mijlocul
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
XlX-lea. Ca poet, Duiliu Zamfirescu a încercat să filtreze romantismul, concentrîndu-se asupra unui efort de dominare a versului și idealizînd perfecțiunea formală. Cele mai interesante compoziții rămîn evocările simbolice de natură, pastelurile aluzive și delicate, unde peisajul degajă o melancolie incurabilă (Vara, Iulie, La o fîntînă). În chip simptomatic, nu peisajul mediteranean și nici amintirile latine nu-i oferă lui Zamfirescu material pentru poezie originală, ci rememorarea peisajului românesc, în momentele cînd se afla în străinătate. Lipsit de suflu liric
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
cînd se afla în străinătate. Lipsit de suflu liric intens, apelează la pretexte epice pentru surprinderea unor stări de spirit excepționale; cîteodată experiența îi reușește, precum în Sosesc, poezie scrisă imediat după ajungerea în Italia, transpunere sub cerul italic a melancoliei dunărene: „Sosesc cocoarele, sosesc,/ De după deal de țintirim,/ Iar anii trec, copiii cresc,/ Se schimbă tot ce-i omenesc,/ Și noi îmbătrînim.// Mi-aduc aminte ca acum/ Cînd alergam cu capul gol/ Prin prăfaria de pe drum/ Și cînd ardeam cărțile
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
aici, dincolo de clamarea unei suferințe exponențiale, tonul de resemnare, mai mult înspre împăcare decât înspre revoluție. Nu tristețile țării îl fac pe cântărețul ruinelor să hulească viața, ci spleen-ul lui. Întâmplător, cele două se întâlnesc, dar nu se determină. Melancolia e înrudită cu aceea din O, chilia mea sărmană, consolatoare în austeritatea ei. Același lucru îl spune Cârlova: „Dar încă, ziduri triste, aveți un ce plăcut/ Când ochiul vă privește în liniștit minut.” O reverie, deci, în sobre haine de
Un minimalist by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5976_a_7301]
-
ale cărei semne le scoate Budai-Deleanu și din spiritul timpului, și din mai toată bibliografia temei, nu vor reuși decât să se dezbine mai mult. „În zadar guverna regii lumea cu înțelepciune/ Se-nmulț esc semnele rele, se-mpuțin faptele bune” - e melancolia lui Eminescu, într-o cumpănă de aproape sfârșit de veac, când regretul umple locul fostelor campanii. Secolul naționalităților eșuase deja. Cu câteva decenii înainte, țiganii lui Budai-Deleanu îi trăiesc încă elanul, deodată cu toate limbile Europei. Foarte contemporană cu anii
Campania din Egipt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5711_a_7036]
-
navete, iarba se jilăvește și miroase chiar a iarbă. Mă opresc. (...) lumea, iubite Franz Marc, este pur și simplu cubistă. Exact așa cum, de altfel, o văd și superbii dumneavoastră cai albaștri. Cu unele mici.". Așadar un melanj de ironie și melancolie, un suprarealism moale, precum madlena proustiană înmuiată în ceai. Subliniem, toată reprezentația are loc sub semnul suveran al stilului. Saturat, suprasaturat de stil, Val Gheorghiu e un plastician al textului pe care-l emite de așa manieră încît cititorul avizat
Performanțe stilistice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6247_a_7572]
-
care vine dintr-acolo n-a scăpat de sfîșierile istoriei. Ca în prima capodoperă a lui Tarkovski, filmul unde, imens tandră, copilăria se încarcă de o povară cruntă, devenită destin, întoarcerile, la Constantin Flondor, se aștern după cadența obiectivă a melancoliilor care nu iartă. Regăsiri dureroase, conacul distrus al familiei, dinspre Hotin, cu ambianța lui reiterat disponibilă, în fotografii ai spune cehoviene, un Cernăuți din a cărui plămadă, complexă, desprinderea, prin refugiu năprasnic, desfăcea, neconsolat, fîșii de acută experiență umană, — nici o
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
parte, „i-au fost fatale". Fiul său își aduce aminte cît de puțin prezent era „acasă" (p. 372-373), iar întrebarea, legitimă, de ce? apare imediat. De ce trăia cu atîta intensitate o viață socială -în fond, secundă - atunci cînd - în realitate - „dezamăgirea", „melancolia orientală" îi umbreau inima? Tudor Vianu reprezenta, atunci, o victorie a valorilor culturii noastre. Dar și, dincolo de aparențe, o adîncă enigmă. 14. În „inima sa pustiită" - scrie Ion Vianu, folosind un cuvînt greu - apăruse remușcarea. În timp ce el putuse alege un
Vianu și Vianu (II) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6047_a_7372]
-
lor să nu treacă prin-tr-o tensiune insuportabilă. Filmul începe cu o scenă de dragoste între Paul și Raluca, și trebuie să treacă timp pentru a realiza că este vorba de un cuplu de amanți, pentru că nimic nu invocă vinovăția, tensiunea, melancolia etc. De la început existența paralelă a celuilalt cuplu se desfășoară pe coordonatele normalității, fără conținutul litigios al relațiilor întemeiate pe pasiuni irevocabile sau/și tensiuni sexuale insuportabile ca în Carne trémula (1997) al lui Pedro Almodóvar sau pe sensibilități maladive
Viața e în altă parte by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6052_a_7377]
-
nesfîrșită, și salutînd infinitul. Sau viitorul. Pe noi. În acest gest găsesc curajul de a topi povestea lui Barba și a lor în povestea mea, în relația mea cu teatrul și cu singurătatea, în căutarea mea, în revolta mea, în melancolia mea. Cartea aceasta mi-a reașezat perspectiva asupra valorii teatrului. A ceea ce înseamnă rezistență. Nebunie. Vis. Printre nori urîți, grei și răzvrătiți ca vremurile zăresc Luna mea. Zice Barba: „Vocea Lunii este zeflemitoare sau uimită, indiferentă sau îndurerată, rece sau
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]
-
reașezat perspectiva asupra valorii teatrului. A ceea ce înseamnă rezistență. Nebunie. Vis. Printre nori urîți, grei și răzvrătiți ca vremurile zăresc Luna mea. Zice Barba: „Vocea Lunii este zeflemitoare sau uimită, indiferentă sau îndurerată, rece sau incandescentă. Mila ei nu cunoaște melancolia și consolarea". Căutați să prindeți vocea Lunii. S-ar putea să descoperiți taina artistului care se coboară pe scenă, în fața dumneavoastră, ca într-o noapte sublimă și fără de sfîrșit. Va fi puțin mai bine pentru dumneavoastră...
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]
-
paginilor care îl salvează pe Delavrancea de la uitare. Fragmentară și inegală, fără structură internă coerentă, opera lui Delavrancea interesează prin concentrarea principalelor tendințe ale literaturii noastre în amurgul veacului al XIX-lea. Cele cîteva bucăți rezistente se citesc astăzi cu melancolie: surprindem în ele un talent verbal notabil, neajuns însă niciodată la desăvîrșire.
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
ca un trăsnet. Artistul și-a adus aminte de părintele său și a postat câteva cuvinte emoționante despre acesta. "Cu lacrimi în ochi am revăzut acest concert și mai ales mi-am revăzut tatăl... Un sentiment contrastant de bucurie și melancolie în același timp. Tatăl meu strălucea tot timpul pe scenă... Te-am iubit, te iubesc și te voi iubi mai mult ca niciodată... Mă simt prelungirea ta, așa cum îți plăcea ție să spui...", a scris Cezar Ouatu, loc unde a
Ouatu, devastat de moartea unei persoane dragi. “Te voi iubi mereu” by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/61421_a_62746]
-
la un oraș binecuvîntat, chiar dacă binecuvîntarea nu e de găsit decît în inspirația celor care l-au zugrăvit cu pasiune de cronicar. De la Constantin Bacalbașa pînă la Ioana Pârvulescu, de la Nicolae Iorga pînă la Henri H. Stahl, o tentă de melancolie surdă le străbate tomurile. Parcurgîndu-le, intuiești prea bine că Bucureștiul mai mult a fost decît este. Dintre autorii cu reazem cultural și viziunie istorică care s-au aplecat asupra orașului de pe Dîmbovița, Constantin C. Giurescu e un nume de referință
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
a dorinței de a te risipi și de a fi agresiv. Nu mai vrei să faci anumite lucruri pentru că există ceva important în ideea de bună dispoziție și demnitate.” Dacă adăugăm și discreția, obținem o triadă temeinic așezată în spațiul melancoliei pe care Leonard Cohen și l-a apropriat încă de la primele compoziții. Cu toate acestea, nu există nimic iremediabil în cântecele sale actuale. Există, în schimb, un luciu mat al resemnării, o virilitate în înfrângere și o tandră jubilație în
Vechimea, adâncul (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4873_a_6198]
-
Jean Starobinski, căruia i-a cerut de mai multe ori sfatul în legătură cu problemele lui de sănătate, pentru că, în afară de numeroasele sale activități din domeniul literaturii și istoriei ideilor, Starobinski este medic, iar în 1962 a susținut o teză despre istoria tratării melancoliei. Totuși, cea mai importantă figură geneveză care figurează printre cunoștințele lui Celan rămâne Bernard Böchenstein, profesor de limba germană la Universitate și partenerul său de corespondență din 1962 până la moarte. La Neuchâtel, îl vizitează de mai multe ori pe Friedrich
Elegie valaisană a lui Paul Celan și România by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/4883_a_6208]