1,001 matches
-
de lunfardo În ediții electronice sau pe hârtie, și probabil tot atâta cafea câtă ciocolată au băut cei doi pe când evocau aventuri rocambolești și inepuizabile ca un patio fără fund, În care răsună, deși niciodată evocate explicit, ispititoare și ticăloase melodrame În ritm de tangou. Nu cred că le-a venit ușor să scrie În limba pavajului din marginea reședințelor elegante unde locuiau. Poate că tocmai de aceea au simțit nevoia să o facă „În doi“. După George Astaloș, argoul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
teatrului liric pe care l-a cumpărat în incinta unde se află peliculele și le dă foc. Flăcările vor cuprinde nu numai clădirea, dar și pe unul dintre personaje, pe frumoasa Emilia în ipostaza de primadonă așa cum el consumă în melodramele sale atîtea trecute vieți de doamne și domnițe, precum și pe cele ale unor eroi cărora noua scenă le asigură un fel de tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte. Un Leon nebun, - persoana empirică a sfîrșit într-un ospiciu; Hamlet
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
jos, din provincie la Londra și apoi la Veneția), suspansul unui roman popular (taverna ca spațiu de întâlnire, isprăvile unor contrabandiști,), pe alocuri ușor "noir" (șeful de bandă emană un miros de putreziciune, îl însoțesc doi corbi vorbitori), trecând în melodramă (Flint se îndrăgostește de patroana tavernei, femeie fatală și întrupare a generozității). Schulz oscilează între universul său, guvernat de prezența unei frumuseți de femeie ... de ceară și plonjarea în Veneția cărții, familiară și străină deopotrivă, pentru că înțelege cât de subtile
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
versuri, cu un conflict puternic și un deznodământ grav, în care elementele tragice se împletesc cu cele comice. Exemplu: Despot- Vodă de V. Alecsandri - vodevilul - comedie în acțiunea căreia sunt intercalate cuplete satirice. Exemplu: Piatra din casă de V. Alecsandri - melodrama - creație dramatică în care apar situații exagerate, uneori neverosimile, cu deznodământ facil, artificial și cu tendință moralizatoare. Exemplu: Zgârcitul risipitor de V. Alecsandri Probleme ale stilului: limbă, limbaj, stil, stilistică Deoarece literatura este o artă a cuvântului, scriitorul are la
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
vom sta ca Plevna în fața negrei mulțimi a invaziei rusești pentru a mântui onoarea numelui românesc. [22 septembrie 1878 ] TEATRUL ROMÎNESC. DESCHIDEREA STAGIUNII 1878 - 79 Dumineca trecută, 1 octombre, Asociația dramatică și-a deschis stagiunea cu reprezintația Fiica lui Tintoretto, melodramă în 5 acte. Ca toate melodramele "de boulevard", după cum se zice în termeni de teatru, și Fiica lui Tintoretto este un spectacol interesant, în care o intrigă încîlcită și presărată cu situații enigmatice ține loc de tot: patimi umflate câte
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mulțimi a invaziei rusești pentru a mântui onoarea numelui românesc. [22 septembrie 1878 ] TEATRUL ROMÎNESC. DESCHIDEREA STAGIUNII 1878 - 79 Dumineca trecută, 1 octombre, Asociația dramatică și-a deschis stagiunea cu reprezintația Fiica lui Tintoretto, melodramă în 5 acte. Ca toate melodramele "de boulevard", după cum se zice în termeni de teatru, și Fiica lui Tintoretto este un spectacol interesant, în care o intrigă încîlcită și presărată cu situații enigmatice ține loc de tot: patimi umflate câte vrei, dar la caractere să nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
încurcă și turbură fericirea și liniștea a o sumă de alte persoane cinstite, ori din ambiție, ori din dragoste, ori din "sfînta foame" a banilor, ori din cine știe ce altă netrebnică pornire, sau, și mai bine, din toate deodată, ca să fie melodrama și mai grozavă. Ba încă, mulți intriganți de melodramă, daca i-ai întreba la o adică, nici ei n-ar ști să spuie pentru ce fac atâtea mișelii și supără pe oamenii de treabă, buni-nevinovați; dar îi supără pentru că-i
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de alte persoane cinstite, ori din ambiție, ori din dragoste, ori din "sfînta foame" a banilor, ori din cine știe ce altă netrebnică pornire, sau, și mai bine, din toate deodată, ca să fie melodrama și mai grozavă. Ba încă, mulți intriganți de melodramă, daca i-ai întreba la o adică, nici ei n-ar ști să spuie pentru ce fac atâtea mișelii și supără pe oamenii de treabă, buni-nevinovați; dar îi supără pentru că-i supără; aminteri, ce fel de melodramă ar fi aceea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mulți intriganți de melodramă, daca i-ai întreba la o adică, nici ei n-ar ști să spuie pentru ce fac atâtea mișelii și supără pe oamenii de treabă, buni-nevinovați; dar îi supără pentru că-i supără; aminteri, ce fel de melodramă ar fi aceea fără un "infam intrigant"? Intrigantul umblă ce umblă, patru acte d-a rândul, dar în sfârșit, în actul al cincilea, i se înfundă și lui; ori că-l ia și-l duc la poliție; ori că victimele
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
se întîmplă una din astea, apoi trebuie neapărat să-i cază apoplexie sau tavanul în cap, pentru satisfacția înaltei nobilimi și onor. public. Acesta e calapodul literar pe care e turnată și Fiica lui Tintoretto și în adevăr, în această melodramă mișelul Arezzo, după ce a făcut atâtea ticăloșii, moare la sfârșit trăsnit de o încurcătură galopantă de intestine, și astfel se descurcă toată comedia. Astfel dar, pentru deschiderea stagiunii unui mare teatru național, nouă ni se pare că alegerea unei bucăți
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
atâtea ticăloșii, moare la sfârșit trăsnit de o încurcătură galopantă de intestine, și astfel se descurcă toată comedia. Astfel dar, pentru deschiderea stagiunii unui mare teatru național, nouă ni se pare că alegerea unei bucăți de soiul cam rococo al melodramelor "de bulevard" nu este tocmai nemerită. {EminescuOpX 446} Traducția melodramei Fiica lui Tintoretto se datorește unei pene strălucite, ce nu pentru întîia oară păcătuiește numai de hatârul muzelor românești. (Vorba ceea: - El iubește muzele românești. - Dar muzele pe el? - Și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de intestine, și astfel se descurcă toată comedia. Astfel dar, pentru deschiderea stagiunii unui mare teatru național, nouă ni se pare că alegerea unei bucăți de soiul cam rococo al melodramelor "de bulevard" nu este tocmai nemerită. {EminescuOpX 446} Traducția melodramei Fiica lui Tintoretto se datorește unei pene strălucite, ce nu pentru întîia oară păcătuiește numai de hatârul muzelor românești. (Vorba ceea: - El iubește muzele românești. - Dar muzele pe el? - Și el pe ele. Și se poate zice într-adevăr că
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de chestie pentru care, decât să renunți, faci moarte de om. Nu tăceam niciodată, unul din noi trebuia să aibă dreptate, celălalt nu. Poveștile calde și senine sunt doar pentru naivi și amatorii de literatură clasică. Noi ne lăudam cu melodramele noastre, mai furtunoase ca noaptea caragialiană. Când nu ne mai suportam (asta li se întâmplă tuturor, dar câți au curajul s-o recunoască?), ieșeam să ne plimbăm în cartiere diferite. Aerul miroase întotdeauna altfel, când îl respiri singur. În Pajura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ș.a. În 1990 i s-a decernat la Madrid Premiul „Cervantes”. A fost căsătorit cu Mariana Vartic, iar apoi cu Marta Petreu. Nucleul generator al criticii lui V. îl constituie spectacularul. Nu e vorba însă de gustul pentru patetism și melodramă, pentru declamație și verbozitate, cu care se asociază teatrul în percepția comună. Dimpotrivă, încă de la debutul cu Spectacol interior criticul se grăbește să opereze, pornind de la Luigi Pirandello, o disjuncție esențială: „Dramă și teatru nu coincid. Am putea spune că
VARTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
care E. Lovinescu spunea că este „poate cea mai bună piesă într-un act din literatura noastră”, tratează un conflict conjugal în manieră facilă, iar celelalte semnalează, cu mijloace fie de comedie ușoară, fie de dramă (sau mai curând de melodramă), neajunsuri și racile sociale. Despărțit de soția suspectată de infidelitate, Grigore Marineanu e implorat de aceasta, care jură că e nevinovată, să nu transcrie actul de divorț. Trimițându-i-se adeverința de transcriere, consoarta, drept răzbunare, confirmă tot „ce știa
VALJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290417_a_291746]
-
lui V. Intenția critică, uneori satirică, este evidentă în aceste scrieri care iau în discuție, nu o dată oțios, aspecte ale vieții sociale și familiale, moravurile politice ale vremii, chestiunea națională. Dar rezolvarea artistică e de multe ori facilă, de duioasă melodramă. Așa sunt Cămătarul („Literatorul”, 1881), adaptare după Émile Augier - cu varianta mai veche O căsătorie în lumea mare (1871) -, Copila din flori („Revista literară”, 1885), Prejudecăți („Revista idealistă”, 1905), unde autorul ia apărarea unor victime ale prejudecăților obștești, incriminând pe
VENTURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]
-
victime ale prejudecăților obștești, incriminând pe un ton retoric societatea. A scris și piese istorice. Inspirată din trecutul Franței, Marcela evocă masacrul din noaptea Sfântului Bartolomeu. Traian și Andrada (1893), alcătuită în colaborare cu Vasile Leonescu, e, în fond, o melodramă deghizată, pe un pretext furnizat de istoria și de legendele luptelor dintre daci și romani. Peste Dunăre (1879) - cu o acțiune bizară și incoerentă - se desfășoară pe fundalul războiului din 1877, ca și Curcanii (1878), piesa cea mai reușită a
VENTURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]
-
un deceniu de la Revoluție era neașteptat de variat pentru un regim dictatorial : constructivismul lui Kuleșov, montajul de atracții al lui Eisenstein, teoria cineochiului și a coliziunii intervalelor a lui Vertov, montajul fluid, cu forță dramatică și satirică al lui Pudovkin, melodramele lui Barnet, dramele sociale ale lui Ermler. Plus filmele americane, care dominau box-office-ul. Proporția pe care o indicase Lenin - 60% filme educative și de informare, 40% divertisment - era bine reprezentată. În conferința din aprilie 1928, conducerea Partidului și-a exprimat
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
mai bună identificare a spectatorului cu ceea ce vede pe ecran, firește, în condițiile unei conformități ideologice mai bine supravegheate. Scenariul, aprobat de organele de partid, va deveni piesa principală a unui film. Scenaristul va căpăta mai multă autoritate decât regizorul. Melodramele, comediile, filmele polițiste care promovau conținuturi narative specifice culturii populare convenționale din Rusia vor fi înlocuite cu scenarii ideologizate corespunzător și filmate în cel mai ortodox mod. Totodată, controlul financiar și administrativ al statului sovietic asupra industriei cinematografice crește dramatic
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
vor marca întregul deceniu 6 al filmului românesc. Sunt semnificative, de asemenea, pentru modul de a gândi al activiștilor de partid din domeniul cinematografiei, concluziile Comisiei de Cenzură a Filmelor cu privire la pelicula Nu visa, Aneta ! (1948). Este vorba de o melodramă germană, Träume nicht, Annette !, realizată cu puțin înainte de divizarea Germaniei în RDG și RFG, în regia lui Eberhard Klagemann, propusă spre difuzare pe ecranele românești. 1. Toată intriga filmului este bazată pe împletirea dintre vis și realitate, lucru aspru criticat
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pădure). Inginera Maria Dinu execută o condamnare pentru sabotaj economic (O lumină la etajul zece). Mihai, fost student, după ce iese din închisoare e repartizat într-o uzină (Ana și „hoțul”). O altă „descoperire” socio-sentimentală a anilor ’80 este „mezalianța”. Schema melodramei burgheze - el bogat și ea săracă sau viceversa - este echivalată „socialist” : unul cu studii superioare, celălalt fără ; sau el cărunt, ea sub 30, cum e cazul profesorului universitar Cremene, în amor cu o studentă (Probleme personale). Inginerul Mândrican își îngăduie
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
XX nu au fost interesate aproape deloc de cinematograful de ficțiune ca instrument de propagandă. Nu putem vorbi nici de un cinema de ficțiune constituit - în afară de O noapte furtunoasă (1943) și Manasse (1925), nu s-au produs decât scheciuri și melodrame rudimentare. Utilizarea lui politică sistematică începe cu 1950. Odată cu instalarea puterii populare, statul preia controlul total și finanțează cinematografia în scopul vehiculării ideologiei comuniste. Putem spune că filmul românesc de ficțiune s-a născut cu propaganda politică în el, ca
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Uneori Sorel se comportă într-un mod cât se poate de melodramatic. Crima inițială a lui Raskoinikov nu este în mod adecvat motivată. Aceste cărți nu sunt în primul rând studii psihologice sau expuneri ale unor teorii, ci drame sau melodrame în care prezentarea unor situații izbitoare este mai importantă decât motivarea psihologică realistă. Dacă analizăm romanele al căror specific este "fluxul conștiinței", constatăm îndată că nu avem a face cu o "adevărată" reproducere a proceselor mintale reale ale subiectului și
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
în febra specifică presimțirii propriului sfârșit, și-a compus memoriile, în care, ca unul dintre foștii principali „actori” ai dramei vieneze, insera următoarea judecată și previziune în privința destinului celor care îi forțaseră mâna în problema sacrificării Transilvaniei: „..Ca într-o melodramă de gust
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
89 Johan August Strindberg )1849-1912), scriitor, poet, romancier, dramaturg, critic de artă și pictor suedez. Dezvoltă noi metode de construcție a acțiunilor dramatice cărora le dă o exprimare în limbaj. Romanul Camera roșie este prototipul romanului suedez modern, care, în contrast cu melodrama, conduce elementul dramatic la extrem. Citindu-l pe Linné, este captivat de adevărurile exprimate de el și introduce tematica influenței mediului înconjurător și a eredității în caracteristicile personajelor sale. Introduce naturalismul în mișcarea teatrală modernă și descrie caractere complexe. Își
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]