1,294 matches
-
modificare de perspectivă și de traseu. Exilată la Paris, sub gingașa tiranie a madeleinei proustiene, bântuită de nostalgii, Sanda Nițescu redactase 29 de scrisori adresate unei prietene mai mult sau mai puțin imaginare. Era prima ei carte, în care confesiunea, memorialistica, spiritul de observație, descrierea și notația exactă, plus savoir faire-ul culinar, erau condimentate tandru și discret cu mirodenii identitare conform principiului ,spune-mi ce mănânci ca să-ți spun cine ești". Reveneau în cea dintâi carte a Sandei Nițescu, aproape ca
De la firul de mărar la fasolea Bătută by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12577_a_13902]
-
trezească o nostalgie și o compasiune de neconceput în epoca Întîlnirii din pămînturi. Aspectul biografic, complet absent în primele proze, devine bătător la ochi în Moromeții și în celelalte scrieri (între ele, Viața ca o pradă este operă curată de memorialistică) dintr-un, nedeclarat ca atare, ciclu epic consacrat descendenților, lumpenproletarizați sau orășenizați, ai bătrînului șef de trib rural. Cît privește romanele cu problematică urbană, ele sînt artistic nesigure (cele trei versiuni ale Risipitorilor, primul dintre aceste romane, ilustrează în modul
Un mare pesimist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14917_a_16242]
-
Artagnan a fost să fie fată”, „Floare și îngheț”, „Competiția”, „Gemenii n-au nevoie de cuvinte”, „Toamna târziu când bate vântul”, „Romanul dragostei dintâi”, „Timișoara, memorie literară” volumele I și II (2000 și, respectiv, 2004), „Dincoace de Palia de la Orăștie” - memorialistică și istorie literară. A fost conducător al cenaclului „Pavel Bellu”, redactor-șef al revistei „Anotimpuri literare” al Casei de Cultură a municipiului Timișoara. După 1989 a fost distins cu mai multe premii literare și distincții: „Diploma Salonului și târgului național
Agenda2005-04-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283314_a_284643]
-
Mărturisesc chiar că am retrăit acest aventuros dintr-o lume mirifica și, acum, la a treia lectură a cărții. E dovada cea mai fericită a rezistenței ei literare. Pentru că literatura (nu de ficțiune, ci subiectivă) este această carte de specială memorialistica publicată de Mircea Eliade în 1934. Ba îndrăznesc să cred că e chiar superioară, estetic, cîtorva dintre cărțile sale de ficțiune. A intrat în India prin Ceylon, căutînd locurile de interes religios. de aici, prin junglă, a ajuns în India
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
și alte cărți de acest gen, volumul lui Pavel Țugui, intitulat File de istorie culturală, a rămas într-un con de umbră, probabil din cauza relativei dificultăți de a-l cataloga: este un volum de studii, o colecție de documente, sau memorialistică deghizată? Răspunsul corect ar fi că este câte puțin din toate, de vreme ce studiile de istorie literară și culturală sunt încadrate de documente de arhivă, în contexte pentru a căror elucidare memoria autorului a fost indispensabilă. Nu toate studiile din volum
Forța documentului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5725_a_7050]
-
între interpretare și dovezi. Este una dintre cele mai dificile distincții în stadiul actual al dezbaterii - atît Laignel-Lavastine, cît și cei care o contestă (majoritatea lor) nu discern între ipoteză și dovezile certe. Cartea lui Matei Călinescu îmbină elemente de memorialistică (autorul rememorează cîteva întîlniri esențiale cu Ioan Petru Culianu), hermeneutică din cea mai fină și ipoteze bazate pe texte-document (scrisori în principal). Matei Călinescu nu abordează direct trecutul tulbure al lui Eliade. Două sînt modalitățile prin care amortizează orice efect
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
și al ironiei; valoarea literară a cărții este concentrată în aceste capitole, altminteri lipsite aproape complet de interes documentar. De altfel, ultimele pagini răstoarnă percepția cititorului despre adevărata natură a volumului pe care îl are în față. Deghizată sub haina memorialisticii, cartea lui Ștefan Cazimir este, mai ales în secțiunea dedicată carierei politice a personajului, o operă de ficțiune. Volumul se încheie cu o prezentare a propriei sale geneze, ocazie de care Ștefan Cazimir profită pentru a recunoaște cu seninătate că
Autobiografia ca joc by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/9985_a_11310]
-
faptul că româniștii praghezi s-au arătat preocupați, în comunicările lor, atât de fenomene literare recente (doctoranda Evá Tapajnová, de pildă, a vorbit despre ,literatura non-ficțională din anii nouăzeci", cu numeroase trimiteri la explozia de jurnale și de cărți de memorialistică apărute în acel interval), cât și de aspecte ale trecutului literar românesc, uneori ale trecutului îndepărtat, cercetând ,strategiile narative din }iganiada" (Petra Karáscová) sau ecourile baladei Meșterul Manole la Blaga și Goga (doctoranda Markéta Bazilová). Tot în secția literară s-
Întâlnire la Praga by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11019_a_12344]
-
cu bătrâni. Nemaifiind, nici ea, la prima tinerețe, poeta le recepționează „în plin”. E multă angoasă nejustificată, deci, în paginile acestea. Nu știu dacă, trăgând linie, există vreun personaj față de care Maria Banuș să nu emită obiecții. În general, în memorialistică, maliția aceasta e de bun-augur, căci salvează paginile de acalmie fastidioasă. În cazul de față, rezultatul nu e totuși spectaculos. Poeta nu-i destul de „rea” și tot ce rezultă e mai degrabă imaginea unui ursuzlâc de lungă durată. Lui Eugen
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
dactilografiate aiurea (Istambul în loc de Istanbul) sau semne de punctuație aberante (un capitol se încheie cu semnul două puncte (":"). Fără a ști cu precizie dacă o carte precum Despre regi, saltimbanci și maimuțe de Cornel Ungureanu poate fi definită ca jurnal, memorialistică, ficțiune, eseistică, publicistică (are, cu siguranță, ceva din toate) un lucru este cert. Mărturie a atașamentului unui foarte rafinat intelectual pentru arta filmului, ea se citește cu folos de toți cei dispuși să înțeleagă rolul imens jucat de cinematografie în
Visurile de celuloid by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7995_a_9320]
-
ar fi fost prost conceput. Și aceasta, întrucât cercetătorul nu pare a face diferența între ficțiune și non-ficțiune: așa-zisele „reflecții, amintiri, confesiuni” (cu observația că și amintirile sunt tot confesiuni, tipologic vorbind) sunt culese atât din eseurile, interviurile și memorialistica lui Preda, cât și din romane. Pentru Marin Iancu, ceea ce spune naratorul romanelor, ba chiar și unele personaje (!), are același statut cu ce spune Marin Preda însuși și, în consecință, replicile din proze sunt catalogate la un loc cu mărturisirile
Marin Preda par Marin Iancu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5698_a_7023]
-
nr. 68, Bogdan Ulmu îl comemorează pe Mircea Grigorescu, spunînd încă din titlu un neadevăr: Un mare gazetar, aproape uitat. Că Mircea Grigorescu nu e aproape uitat o dovedesc evocările celor care au lucrat cu el, apărute în presa și memorialistica de după 1989. Titlul ca titlul, dar restul dovedește că Bogdan Ulmu fie n-are ținere de minte, fie scontează că ne-am ramolit noi. își aduce vag aminte cum a sfîrșit jurnalistul (scrie că "s-a prăbușit peste un teanc
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10189_a_11514]
-
precădere din obsesia pentru detalii interioare, de aici și nepăsarea pentru rutina propriu-zisă a scrisului, care le repugnă cu totul. Cît despre stuporoși, aceștia nu scriu decît sub bruschețea unei tensiuni de care vor să scape notînd- o. E cazul memorialisticii în ipostaza de cazan în clocot, cînd motivația stă în ușurarea de o stupefacție, în eliberarea de o ranchiună sau în lecuirea de o suferință. Ei sînt anancaști și catarctici, adică scriu sub fatalitatea unui impuls de care se achită
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
deja prin intermediul câtorva reviste culturale (România literară, Cronica, 13 Plus). Unele capitole sunt rezervate mărturisirilor unui basarabean, conațional cu autorul, altele unui profesor pensionar din Buftea ori chiar unui anonim. Primele pagini ale cărții trădează dubla intenție a autorului: una memorialistică și alta literară (textul suportă un efort vizibil de "literaturizare" lăsând să se observe negocierea dintre talentul scriitorului de astăzi și istoria tristă începută pe 19 septembrie 1950, la mai puțin de 18 ani; distanța în timp lasă loc pretențiilor
Metamorfoza infernurilor by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14489_a_15814]
-
sînt transcrise în formă fragmentar-monologică replicile formulate oral ale unor interviuri cu deținuți, condamnați la închisoare pe viață, cuprinde material autentic, cules dintr-un mediu puțin cercetat, specific argoului. Cine se așteaptă însă la un pitoresc lingvistic masiv, în genul memorialisticii voit argotice, va fi dezamăgit: deținuții intervievați nu recurg decît sporadic la argou, în primul rînd pentru că nu le-o cere situația de comunicare: dialogul cu un reporter cult, pe teme în genere grave, care îi implică existențial. Argoul nu
Limbajul de pe Rahova by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11435_a_12760]
-
apoi se revizuiește și admite că au și importanță pentru istoria literară, fiindu-i chiar o "sursă majoră" (285). Aș mai spune ceva criticului care susține "reabilitatea ficțiunii" actuale. Nu crede că dă apă la moară criticilor care consideră că memorialistica postcomunistă este superioară ficțiunii spunând că "tetralogia memorialistică bate tetralogia epică, scrisă în paralel"? Previzibil în imprevizibilitățile sale, Ion Simuț găsește mereu la îndemână echilibrul sau măsura lucrurilor. Pare conservator, lent, dar devine de un dinamism neomenesc, de-ar fi
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
istorie a romanului românesc (cu 25 de aplicații), Paralela 45, 2001, p.14). Continuând în aceeași paradigmă raționamentul de mai sus, trebuie subliniat că dificultatea integrării Jurnalului fericirii în istoria romanului autohton nu se datorează, însă, doar ignorării ficțiunii în favoarea memorialisticii, deși, așa cum a demonstrat-o și G. Ardeleanu, anumite clivaje au existat. A constat și faptul că înaintea publicării Jurnalului..., Steinhardt scrisese în mare parte numai eseistică, articole, recenzii, unele cu un pronunțat caracter memorialistic. Studiile în materie de drept
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
parodiile anilor ’30, romanul Călătoria unui fiu risipitor sau Eseul romanțat asupra neizbânzii erau parțial sau total necunoscute ori nepublicate. Au contat mult, pe lângă aceste aspecte, receptarea și încadrarea - simptomatice pentru euforia anilor ’90 - în valul de tip tsunami al memorialisticii de închisoare, în cadrul căreia opera lui Steinhardt este, totuși, singulară ca scriitură și ca anvergură. Revelația, documentul, aura, „câmpul” - altădată, temelie a entuziasmului critic steinhardtian - au fost mai puternice decât reconstrucția de tip ficțional și s-au întors împotriva autorului
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
poziția apărării drepturilor românilor ardeleni. GabrielLe D’Annunzio Cu 140 de ani în urmă s-a născut scriitorul și omul politic italian Gabrielle D’Annunzio, reprezentant al decadentismului estetizant și individualist. A scris versuri, nuvele veriste, romane erotice, drame și memorialistică. A fost un precursor al ideologiei fasciste. Vineri, 14 martie Karl Marx Acum 120 de ani a murit filosoful și economistul german Karl Marx, întemeietorul comunismului științific, teoretician și conducător al proletariatului internațional. Opera sa de căpătâi, „Capitalul“, reprezintă o
Agenda2003-10-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280773_a_282102]
-
marea piața a valorilor. Sunt cercetate vechi arhive. Se descoperă și sunt lansate lucrări noi. Unele case de discuri inițiază colecții ce prezintă lucrări în primă audiție absolută. Ies la iveală lucrări și autori, fapte de muzică pomenite doar în memorialistica perioadelor anterioare de cultură. Curiozitatea vie, iscoditoare, aparține nu numai cercetătorilor, muzicologilor, nu numai muzicienilor de concertistica performanță. Curiozitatea ne caracterizează pe noi înșine. În ultimele stagiuni de concerte pianista Dana Borsan demonstrează o etalare pe cât de dinamică, de spectaculoasă
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
complet contrastantă cu intențiile declarate ale lui Manolescu, e prezența interstițiilor biografice într-o Istorie exclusiv literară. Neîndoielnic, e o concesie făcută, în cunoștință de cauză, lui Călinescu. Să răsfoim, cronologic, trei asemenea cazuri. Scriind despre Goga, Manolescu încheie investigația memorialisticii acestuia cu câteva linii de portret: "Nu e propriu vorbind mizantropie în aceste note de fiziognomie morală. Mai curând o maliție pur artistică, aproape gratuită, epurată azi, la o lectură târzie, de toate motivațiile conjuncturale. Ar fi interesant de știut
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
Rodica Zafiu Formula de echilibru stilistic din scrisul lui N. Steinhardt - agreabilă în textele de critică literară, impresionantă în memorialistică, surprinzătoare în comentariile teologice - pare aproape firească (și riscă de aceea să treacă neobservată) în corespondența amicală. Secretul formulei stă într-un dozaj inteligent de sobrietate conceptuală, modernă și neutră, de ornamente arhaice și de îndrăzneli colocviale, din cînd în
Echilibru stilistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16843_a_18168]
-
familia Năstureilor, scoborîtori direct din daci, sau interpretarea uneori arbitrară a textelor vechi, ceea ce îi aparține în propriu cu lucruri trăite și văzute sunt pline de farmec". Să luăm, deci, cartea lui Papazoglu drept ceea ce a fost: o carte de memorialistică despre ceea ce era cîndva Bucureștiul. Să spicuiesc, în consecință, din această atrăgătoare carte de memorialistică (amintirile autorului și cele ale înaintașilor săi) momente din străvechiul București. Pe unde e astăzi grădina Icoanei era, pe vremuri, o baltă care alimenta cu
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
aparține în propriu cu lucruri trăite și văzute sunt pline de farmec". Să luăm, deci, cartea lui Papazoglu drept ceea ce a fost: o carte de memorialistică despre ceea ce era cîndva Bucureștiul. Să spicuiesc, în consecință, din această atrăgătoare carte de memorialistică (amintirile autorului și cele ale înaintașilor săi) momente din străvechiul București. Pe unde e astăzi grădina Icoanei era, pe vremuri, o baltă care alimenta cu apă o parte a orașului. "Acea apă pleca de la balta menționată și trecea prin suburbiile
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
un deceniu plin și agitat, atât pentru societatea românească în ansamblu, cât și pentru diaristul anarhist care, ținând-o sub permanentă observație, încearcă s-o scuture din "somnul cel de moarte". Există, firește, riscul supradimensionării, frecvent întâlnit în jurnalele și memorialistica unei epoci, din care se desprinde câte o siluetă urieșească, văzută așa în lentilele vanității omenești. X sau Y fie a suferit cel mai tare, fie s-a împotrivit cel mai mult, fie a luptat și a suferit - simultan - ca
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]