3,268 matches
-
jos, balul meseriașilor. Aici veneau meșterii din tot Bucureștiul cu nevestele să petreacă și să se veselească. La urmă, spre ziuă, se trăgea tombola și se alegea regina balului, pe care o dansa într-un vals de onoare președintele federației meseriașilor, secretarul sindicatului cooperativelor și câte unul mai îndrăzneț. La ușă se punea pază, nu intra oricine, să strice petrecerea. În fiecare an, aici se întîlneau meșterii blănari, meșterii fierari, tâmplari, cu ibovnicele sau cu nevestele lor, de-și lăsau banii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu cântecul orchestrei o întărîtase. Paraschiv i-a văzut nările încordate, tremurând de poftă, și a înțeles că aici îi plăcea ibovnicei mai mult să trăiască. Cu asta o ținea Bozoncea în ghearele lui, cu puterea și cu banii săi. Meseriașii au întors capetele când au zărit-o pe țigancă. Era frumoasă cum călca ușor, râzând Stăpânului, cu dinții ei albi și deși. Își umezea din când în când buzele pline și-și mișca mândru capul. Ibovnica făcea fartiții să bage
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o străină, n-o slăbeau din privit. Se dădeau în vânt. Își lăsau muierile și ieșeau afară, pe un balcon care atârna deasupra liniilor de tren, să le umble-n sui și să le făgăduiască bani. Băgau de seamă legitimele. Meseriașii se supărau, se răsteau la ele, le mai loveau, că li se făcuse de altă carne. Umblau blănării ca turbați în jurul curvelor aduse de peștii lor Ia petrecere. Aruncau polii, nu se uitau. Era ziua lor de desfrînarc, altceva simțeai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
polii, nu se uitau. Era ziua lor de desfrînarc, altceva simțeai să mai schimbi muierea, să pipăi și altă subsuoară de femeie... Dar ca Didina parcă nu mai văzuseră. Ibovnica, tot cu ochii roată împrejur, căuta, căuta. Degeaba își întindeau meseriașii gâturile. Țiganca a pus ochii pe Petrică Cîrcu, președintele federației. Acesta ședea într-un colț cu niște prieteni și cu nevestele lor. Om serios. Mânca liniștit și bea cu măsură. El trebuia să strângă banii de la tombolă și de la bufet
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îndemnat și pe Paraschiv: - Ia, mă, și bea, că ești cătrănit. - Nu sânt cătrănit... - În flăcările alea mari să te văz... De ce mă minți, mă? Ucenicul nu mânca, nu petrecea. Băgase de seamă cum îl pierde din ochi ibovnica pe meseriașul de la masa vecină. Țiganca se mișca, i se vedeau țâțele tari prin despicătura rochiei. Petrică Cîrcu, om și el. S-a mai făcut că nu bagă de seamă, s-a mai răsucit, s-a dus la oamenii lui de aveau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un pahar. Căpătase curaj. Femeia de alături nu se ridicase. Bea și mânca. -La simțit Bozoncea slab. Le-a șoptit pungașilor: - Duceți-vă de le luați muierile la joc. S-a ridicat Piele. S-a ridicat Sandu. S-au apropiat, meseriașii le-au lăsat, nu era supărare. Necunoscuții, și-au făcut ei socoteală, trebuie că erau negustori de-ai lor. A înțeles președintele ce să facă. Prietenii lui de la masă se chercheliseră. A mai băut un pahar. 200 Lăutarii începuseră un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mardeiașii învîrtiră nevestele meșterilor. Femeile se amețiră de plăcere. Erau niște potci slute, neduse pe la petreceri, că ai lor o dată pe an le scoteau din casă. Hoții, tineri, le țineau strâns la pieptul lor, le spuneau vorbe cu două înțelesuri, meseriașii - ce să mai vadă? îl îmboldeau pe Petrică Cîrcu, care se afanisise: - Du-te, nene, că de când se uită muierea la matale. N-oi vrea să te ia de mână... - Să mă duc? bâlbâia președintele. - Du-te, nene. - Dar dacă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a piele încinsă. Se învîrtea ușor și el a căpătat curaj. Se uitau nevestele de la mese, se uitau meșterii, înjurau în gînd: "Uite-al dracului!" Cum să nu te umfli de mîndrie? Didina își apăsa pieptul pe brațul lui și meseriașul se pierdu. Începu să trăncăne. C-o fi, c-o păți. Uitase de toate. După un dans o aduse la masă, îi pupă mâna și, uluit încă, se așeză la locul lui. Bău pe nerăsuflate și își pironi capul în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
te mai văd, cucoană, că tare mai ești șucară... - Glumești dumneata, râdea ea stingherită. - Ce vorbești?! Mie așa-mi plac femeile, mai obosite. Găina bătrână face zeama bună... - Fugi d-acilea, că râzi de mine... - Nu râd, mînca-ți-aș ocarina! Câțiva meseriași băteau cu conferi și deasupra lor căzu o ploaie de hârtii mici. Se împărțeau cărțile poștale pentru alegerea reginei balului. Niște fete iuți treceau pe la fiecare masă și le vindeau. Petrică Cîrcu ceru o sută și puse un pol pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pol pe masă. Bozoncea lăsă paharul. Vinul strălucea în lumina candelabrului. Ceru și el o sută. Împrejur se învîrteau serpentine și viorile se mișcau vesele sub arcuș. Așa și-a pierdut Petrică Cîrcu cinstea și cuvântul lui de președinte al meseriașilor... Meltenii se încălzeau pe nesimțite. Starostele comanda chelnerilor să mai aducă. - Eu plătesc! făcea, ca omul asupra chefului. Prietenii meșterului o dată s-au oțărît: - Nu, nene, dacă nu plătim și noi cinci baterii, ne supărăm... S-au mai certat, până la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
copii... - Să trăiești, puiule! Și iar se pupau, prieteni la toartă. Cocă s-au făcut draibării. Au chemat lăutarii la masă. - Mă Piculeață, ia vin', mă, de cântă Iu nen-tu! striga conu Costică Galeș, de era negustor în Piața mare, meseriaș vechi, că-l știa o lume. Și după el se luară și ceilalți: nenea Mihalache Tobă, Iordan Belușica, blănarul, om de patruzeci de ani, care nu-ți bea decât duminica, la masa lui, acasă, și Picu Calată, mățarul de la coada
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ai lui. 202 - Să trăiți! zicea. \ Conu Costică 1-a măsurat și s-a sculat în picioare. Se cam clătina, t dar s-a ținut bine. -La pupat pe lăutar pe amândoi obrajii și-a oftat: - Ia să te-aud... Meseriașii aveau niște fețe grele, ostenite de băutură. Țiganii au încordat viorile și Piculeață le-a stihuit la ureche: Izvoraș cu apă rece, Pe la poarta mfndrii trece, Trece neică să se spele Și dă de urmele mele... Mai au tras după
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
danț! Și trăgea cu oblonul la lungan, care se învîrtea neostenit. În timpul ăsta, Petrică Cîrcu o lipea pe Didina de pieptul lui, să-i simtă carnea caldă și sfârcurile. - Te are cu cununie? o întrebă. -Cine? - Dumnealui. Ibovnica rîse: -Nu. Meseriașul se fâstâci. - Adică-i ești țiitoare? - Îhî, îl îngînă ea. Bărbatul prinse curaj. Era lac de apă. Didina îi simți portofelul burdușit cu hârtii, banii meseriașilor. - Și ce-nvîrtești dumneata? îl luă pe departe. - Sânt negustor. N-ai auzit încă de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
caldă și sfârcurile. - Te are cu cununie? o întrebă. -Cine? - Dumnealui. Ibovnica rîse: -Nu. Meseriașul se fâstâci. - Adică-i ești țiitoare? - Îhî, îl îngînă ea. Bărbatul prinse curaj. Era lac de apă. Didina îi simți portofelul burdușit cu hârtii, banii meseriașilor. - Și ce-nvîrtești dumneata? îl luă pe departe. - Sânt negustor. N-ai auzit încă de Petrică Cîrcu? -N-am auzit. 203 - Păi eu am casele alea mari, cu etaj, din Calea Victoriei, unde se țin niște magazine... - Ce vorbești?! • Și-l mai împunse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mine!? - De! chicoti el. Salonul se umpluse de fum, și curentul făcut de geamul deschis și de ușă nu mai ajuta la nimic. Jumătate din orchestră cânta mai departe pe estradă pentru ceilalți. Erau trei acordeoniști tineri, care știau plăcerea meseriașilor. - Și n-ai vrea matale vreun negustor cu parale, o lungi mai departe Cîrcu, să te țină ca pe-o prințesă? - Cum adică? Președintele se dezlegă la limbă: - Adică, așa, să te aibe pe banii lui, să te-mbrace, să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dat un cot lui Paraschiv: - Ucenicule, fii atent, că s-au ciripit mușteriii! Mînă-mică tot mai dansa cu o nevastă gătită ca un vicleim, când a băgat de seamă mișcarea. A încredințat-o lui Gheorghe și s-a așezat lângă meseriași. Nu putea să-i lase singuri la o asemenea împrejurare și, pe nesimțite, le-a înjumătățit sumele, ușurel, mai râzând, mai uitîndu-se cu frică la staroste, să nu-l bage de seamă. 205 Pe urmă s-au strigat cărțile poștale
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care știa ce știa pentru că îl trăgeau și pe el curelele țambalului, îi mâncaseră oasele de atâta cărat. Nu lăsau o casă necântată, nici o ureche de om primitor nedesfătată. Lăutarii petrecuseră la nunți boierești și la chiolhanurile pungașilor, știau chichirezul meseriașilor,, se întorceau cu viorile pline 333 de poli, osteniți, călcând rățește. Câte nu pățiseră! Parcă nu-i suise unul nebun, Titi Aripă, în pom într-o iarnă, pe o vreme cumplită, să-i cânte de acolo Veșnica pomenire, că-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
muncă sau boli profesionale suferite în timpul angajării în statul gazdă; persoanele care au atins limita de vârstă normală de pensionare în timpul desfășurării activității cu statul gazdă). Tot astfel, s-a arătat că nu sunt lucrători persoanele care exercită profesiuni liberale; meseriașii (micii întreprinzători); funcționarii publici; de regulă, persoanele care lucrează în baza unor convenții civile de prestări de servicii; persoanele care chiar dacă desfășoară o activitate economică în schimbul unei remunerații, în baza unui raport de muncă sunt excluse expres de la aplicarea unor
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
că meșterii și ucenicii erau proprietarii uneltelor pe care le foloseau, ceea ce le permitea controlul asupra producției. Noua clasă de negustori independenți a început să ia în posesie directă producția, furnizând uneltele și mașinile folosite de forța de muncă rurală. Meseriașii săraci au fost nevoiți să apeleze la credit de la negustorii-angajatori, garantat cu tehnica de muncă, pe care o puteau pierde oricând<footnote M.M.A. Dobb, Studies in the Development of Capitalism, International Publishers, New York, 1974,p. 150. footnote>. Noii comercianți
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
nu s-a referit la prețuri, produse etc., ci la condițiile În care urma să se nască această colaborare. După acest moment, care a fost o provocare și pentru mine: era prima dată cand eram pus in fața unui contract meseriaș și eram obligat să-mi fac meseria. După acest moment, colaborarea cu partenerul englez a devenit excelentă și În termeni orali, deci sunt, au fost decizii majore luate printr-o strângere de mână, neformalizate În scris și nu știu ce, nu a
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
care stabilesc ce este important și merită răsplătit sunt aproape exclusiv bărbații. În orașele industriale mici (în proces de dezindustrializare în momentul de față), patriarhatulxe "„patriarhat" socialist este înlocuit cu cel rural (societatea semirurală/semiurbană a micilor negustori improvizați, mici meseriași, dependenți de producția agricolă). Ruina industrială, adesea și cea locativă și sărăcia au accentuat patriarhatulxe "„patriarhat", pe fondul moștenirii socialiste și al sărăciei din tranziție. În orașele mici, bărbații nu mai sunt principalii câștigători ai pâinii, dar aceasta nu a
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
lumea elementelor primordiale; celălalt se retrage din lumea fizică pentru a deschide, În alt plan, drum liber reveriei poetice. O reverie recuperatoare, consolantă, euforică... Poetul este, În această epocă de Începuturi, un profet și, În egală măsură, un logothet, un meseriaș al scrisului, un geniu și un scriptor. Un cercetător ieșean, L. Volovici, a urmărit Într-un interesant studiu (Apariția scriitorului În cultura românească, Ed. Junimea, 1976) evoluția acestor noțiuni și a altora legate de ideea de a scrie. Din exemplele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
făcător”. Întîlnim și termenul de scriptor, pe care Barthes Îl introduce În limbajul noii critici. Pentru Heliade Rădulescu, care Îl folosește la 1829, scriptor indică apartenența la o profesiune legitimă și onorabilă: „eu sunt și voi să fiu ceea ce sunt: meseriaș, nimeni nu mă poate scoate din scriitor român...”, și tot el, În altă parte, punînd acum accentul pe ideea de necesitate vitală a scrisului: „dacă scriu mi-este o necesitate ca și răsuflarea, ca și repausul, ca și mîncarea. Și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un dar extraordinar de a adapta, prelucra orice. Scrie mereu, din plăcere. Scrie, mai ales, din necesitate. CÎtă deosebire, la acest capitol, Între psihologia lui Alecsandri care așteaptă vremea rea ca să se Închidă În cabinetul de lucru și psihologia de meseriaș a lui Pann, hărțuit de nevoile micii lui Întreprinderi! Într-o altă procuvîntare (aceea la Heruvico-Chinonicar, 1874), Anton Pann pune și problema stilului. În maniera pe care o știm: diplomație comercială, reflecție morală, intimidare a spiritului cîrtitor etc. Principiul lui
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
decât omul din stradă. Acesta din urmă, ignorant în materie tehnică, are impresii proaspete și se exprimă în metafore de multe ori extraordinar de juste. Botticelli, ca om de meserie, era ținut în loc de prejudecățile profesiei lui, și fiind un simplu meseriaș, fără cultură deosebită, se speria de tot ce nu reprezenta repetarea unui prototip. Botticelli privi macheta cu o seriozitate perfectă, dovedind (după credința lui Ioanide, care-l observa la rîndu-i) o forță de disimulare nemaipomenită. Nici un mușchi nu tremura, pleoapele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]