2,515 matches
-
2. O unitate narativă sau un MOTIV legat metonimic de alte unități din aceeași secvență sau acțiune (legat de ele în funcție de consecuție sau consecvență). Barthes a pus în contrast funcția și INDICELE, care este legat de alte unități la modul metaforic, mai curînd decît metonimic (legat de ele altfel decît cronologic sau cauzal: de ex., la modul tematic) și a diferențiat două feluri de funcții: FUNCȚII CARDINALE și CATALIZE. Aceeași unitate poate constitui o funcție și un indice. 3. În prima
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ca fiind bine cunoscuți). ¶Horace 1974 [1943]; Sternberg 1978. indice [index]. O unitate narativă legată de alte unități din aceeași SECVENȚĂ sau ACȚIUNE, altfel decît la modul cronologic sau cauzal (să spunem, tematic). Barthes a opus indicele (care presupune corelate metaforice) FUNCȚIEI (care este legată de alte unități în manieră metonimică, și nu metaforică: legată de ele prin consecuție sau consecvență) și a identificat două feluri de indici: indicele propriu-zis (care se referă la o atmosferă, o filosofie, un sentiment, o
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
narativă legată de alte unități din aceeași SECVENȚĂ sau ACȚIUNE, altfel decît la modul cronologic sau cauzal (să spunem, tematic). Barthes a opus indicele (care presupune corelate metaforice) FUNCȚIEI (care este legată de alte unități în manieră metonimică, și nu metaforică: legată de ele prin consecuție sau consecvență) și a identificat două feluri de indici: indicele propriu-zis (care se referă la o atmosferă, o filosofie, un sentiment, o însușire a personalității, semnificînd astfel implicit) și INFORMANTUL (care oferă informații explicite despre
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
este un trandafir", unde "trandafir" se identifică cu "femeie", sau "Toamna vieții mele se apropie repede", unde "toamna" înlocuiește ceva de genul "partea finală"). ¶Jakobson a argumentat într-un eseu important că în centrul activității verbale stau două procese: procesul metaforic, unde un subiect al discursului duce la altul, prin relații de similitudine (implicînd selecția și substituția), și procesul metonimic, unde un subiect al discursului duce la altul, prin relații de contiguitate. Preluînd și extinzînd teoria lui Jakobson, care a pus
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
trateze NARAȚIUNEA ca avînd cu prioritate un caracter metonimic: ei argumentează că MOTIVELE și FUNCȚIILE se integrează în SECVENȚE, în principal prin relații de continuitate. Se poate totuși argumenta că narațiunea este într-un mod important o funcție a procesului metaforic: într-o secvență narativă, ultima situație sau ultimul eveniment constituie repetiția parțială a primeia sau primului; cu alte cuvinte, există o relație de similitudine între cele două. ¶Culler 1981; Jakobson 1956; Lodge 1977. Vezi și METONOMIE, TRANSFORMARE. metalepsă [metalepsis]. Intruziunea
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
substituie "țigărilor" ca lucrul din suport). Într-un studiu influent, Jakobson argumenta că la baza activității verbale stau două procese: procesul metonimic, unde un subiect al discursului duce la altul prin relații de contiguitate (implicînd CAUZALITATEA și incluziunea), și procesul metaforic, unde un subiect al discursului duce la altul prin relații de similitudine. Preluînd și lărgind teoria lui Jakobson, care a pus accentul pe importanța procesului metonimic în ficțiunea realistă (naratorul se detașează adesea, la modul metonimic, de PERSONAJUL din MEDIUL
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
comunicare), indiferent de dimensiune, acel timbru inconfundabil asigurat prin armonia perfectă între fondul ideatic și analitic al problematicii abordate și forma lor de expresie. Judecăților de valoare le-a asociat mereu cele mai adecvate expresii, apelând nu o dată la limbajul metaforic pentru a conferi propriilor aserțiuni o sporită capacitate de sugestie. Cu titlu de exemplu și fără a ne îndepărta de tema ultimei sale cărți, putem cita un singur fragment dintr-un studiu al său cuprins în volumul de față: „Viața
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Reprezentativitatea - membrii grupului sinectic trebuie să manifeste un interes deosebit față de disciplina de învățământ din aria căreia se selectează problema care va fi rezolvată; Din prima selecție, urmează etapa alegerii finale a membrilor grupului sinectic în cadrul căreia se testează: * Capacitatea metaforică; * Atitudinea de asistență - tendința de a sprijini desfășurarea unei activități în comun; * Coordonarea kinestezică - siguranță, îndemânare; * Asumarea riscului; * Control emoțional; * Capacitate de generalizare; * Încredere în forțe proprii; * Nonconformism și nonconvenționalism. De regulă, calitățile necesare pentru a fi membrul unui grup
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
etc.; * exerciții stilistice exerciții de identificare a cuvintelor/expresiilor folosite cu sens figurat în anumite texte; exerciții de plasare în contexte diferite a sensului propriu/figurat al unor cuvinte/expresii; exerciții de completare a unor enunțuri date cu structuri comparative, metaforice, personificante, antitetice etc.; exerciții de creare de rime; exerciții de ,,redactare"/realizare de texte funcționale (adaptate vârstei: scrisoare, invitație, felicitare), respectiv de texte nonliterare (reclamă, afiș) etc.; (c) exerciții subsumate domeniului literaturii pentru copii: exerciții de ,,citire" a unor imagini
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
puțin caraghios și vitriolant, cînd băierile constrîngerilor cedează. Este C. Pușcașu adevărat, omenesc și înduioșător în părțile din registrul de farsă tragică ale piesei. Cînd soția, resemnată și înțelepțită, dorește să abdice, Poetul îi răspunde cu un eseu lung și metaforic, răspunzător pentru lungime și nescenicitatea momentului fiind în întregime regizorul, îngăduitor cu dramaturgul. Pe Livia Iorga am surprins-o în spectacolul cu Mașina de vînt într-o formă actoricească foarte bună. Are firesc, știe să convingă, trăiește adevărul iubirii sale
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Stelăria (1981) și Stelăria II (1986). Teritoriul său liric, de astă dată, este unul material - delimitat de neant și stând sub puterea neantului -, din care poetul extrage idei esențiale, înfățișate ca trepte ale devenirii sale. Același limbaj și aceeași modalitate metaforică, conferind în simplitatea lor o oarecare onestitate poeziei lui A., sunt transferate în volumul de poezii patriotice Metafora umană (1982), ce conține o serie de encomioane dedicate „gândirii ceaușine”, „strategului stelar” descins din „clocotul sângelui dac”. Antologia Stelăria (1997) îi
ANDRONACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285360_a_286689]
-
în lume.” Această interpretare a baladei populare, în spiritul unui creștinism cosmic, este „reprezentată” în Miorița lui A. prin intermediul unor personaje, care nu sunt decât „măști” ale unor principii ori forțe cosmice. Dacă Miorița se caracterizează prin lirism și concentrare metaforică, poemul Meșterul Manole (1968) pare mai apropiat de specia dramatică, prin existența unor forțe antagonice care susțin acțiunea (D. Micu). Aparență dramatică și miez tragic, căci, în esență, conflictul purcede dintr-o fatalitate ontologică: omul este disputat concomitent de „cer
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
și negația agregă În primul rând un proiect etic. Vocația dandy-ului e unicitatea sa, spune Camus. Iar una dintre consecințele acestei atitudini este damnarea la singurătate. „Totdeauna izolat, totdeauna În afara lumii.” Numai că singurătatea e, implicit, și o condamnare metaforică la moarte. Pentru că nu poate exista decât În oglinda celorlalți, În spectacolul continuu pe care Îl dă În fața unui public, privat de scenă, dandy-ul piere. „El Își joacă viața, pentru că nu și-o poate trăi. El și-o joacă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
încredere în om se află, subliniem, într-un paradox logic. Dacă acțiunea umană, a omului rău (care, iată, provoacă crize) ar fi înlocuită cu statul, atunci nu s-ar ajunge tot la om? Pentru că statul ce este? Este o alcătuire metaforică? Nu! Statul este un aparat birocratic instituțional creat, gestionat și condus de către oameni. Înlocuim omul rău cu omul bun? Este mai bun omul în calitate de birocrat decât omul în calitate de antreprenor, liber, activ? Putem crede în utopia birocratului care nu doarme cu
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
acumulare de relații logice Între unitățile constitutive, ca o mișcare, controlată prin jocul argumentelor și contraargumentelor, de la cunoscut la necunoscut, de la particular la general, de la eroare la adevăr, discursul filosofic va condamna cele două mecanisme fundamentale pentru gândirea mitică: substituirile metaforice (transformările unei figuri Într-alta, a unei acțiuni Într-alta) și construcția prin poveste (cronologia narativă funcționează ca mecanism de tip cauzal, astfel Încât Întâmplările povestite la Început le determină și le explică pe cele de la sfârșit). Logos-ul elimină astfel
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
continuă să Însemne exact ceea ce dorește autorul respectiv să Însemne” (I. Strenski, 1987, p. 39). În bibliografia de specialitate (și nu numai) se intersectează definițiile și dezbaterile conceptuale serioase, bazate pe aprofundarea problematicii, cu aproximări pretențioase. Multe dintre acestea sunt metaforice, vag evocative, dar susținute de nume altfel prestigioase. De aceea, ele pot părea cititorului neavizat pline de miez, chiar revelatoare. Voi prezenta, pentru edificare, câteva asemenea situații: ...nu este cazul să dorim cu orice chip să separăm clar mitul de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
imaginară, apartenența la o lume simbolică, polisemia, caracterul atemporal, dimensiunea afectivă, orientarea către acțiune, raționalitatea imaginarului, caracterul inițiatic. W. Doty (1986, pp. 11-29) stabilește zece note definitorii: integrarea Într-o rețea de mituri, importanța culturală, caracterul imaginar, dimensiunea narativă, conținutul metaforic și simbolic, imageria grafică, participarea emoțională a publicului, referirea la evenimente primordiale, aspectul de lume reală, fixarea rolurilor umane. Pierre Smith (1968, p. 1038) consideră că mitul este circumscris de următoarele note definitorii: este acceptat și crezut de toți membrii
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sau simple trucuri ce păcălesc audiența) care stau la baza acțiunii magice. A doua școală de gândire susține că magia nu poate fi comparată cu știința și acțiunea tehnică, deoarece ea utilizează cadre conceptuale total diferite. Magia este un limbaj metaforic, care comunică ceva despre eforturile indivizilor de a asigura, În plan simbolic, echilibrul general. Altfel spus, actul magic nu vizează natura, ci societatea (asigurarea echilibrului, eliminarea tensiunilor din grup, catharsis individual etc.). În formularea memorabilă a lui M.F. Browne (1997
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
relații simbolice și o sumă de practici magice, ambele bazate pe credință, și nu pe cercetarea empirică. Mecanismul prin care se produce acest amestec este, după Frazer (1980, pp. 30-98), coordonat de două legi (adică de două procese de gândire metaforice, și nu logic-științifice): a) legea similitudinii: lucrurile asemănătoare se influențează reciproc. Formele de acțiune magică Întemeiate pe exploatarea analogiilor dintre lucruri, ființe și acțiuni definesc magia homeopatică; b) legea contactului: obiectele care intră În contact se influențează reciproc. Pe baza
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
progresul umanității de la primitivism la modernitate. Raporturile ambivalente dintre magie, religie, știință și tehnică drept expresii ale unor modalități socioculturale diferite de a construi diverse modele ale lumii (ceea ce implică glisări Între perechile de concepte: credință - rațiune, cunoaștere empirică - cunoaștere metaforică, psihologic - parapsihologic) constituie astăzi un subiect de reflecție antropologică asupra limitelor modelelor culturale de explicare a lumii și, simultan, asupra limitelor tehnicilor de cercetare etnografică și a modelelor teoretice specifice interpretării antropologice (J. Favret-Saada, 1983; R. Styers, 2004; J. Townsend
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca o vânătoare În care mirele urmărește și prinde o căprioară (metaforă a miresei); În cel agrar, mireasa este asemuită cu o floare pe care mirele o ia din grădina familiei și o plantează la el acasă. În ambele sisteme metaforice, actul mirelui este unul de posedare prin forță (capturare sau dezrădăcinare), În timp ce mireasa este definită prin pasivitate și acceptare. Așa cum am arătat În altă parte (M. Coman, 1980, pp. 176-182), dialogul modelelor normative se regăsește și În baladele care se
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
reprezintă temeiurile filosofice ale unei societăți: Acestea nu reprezintă liste cognitive de reguli pe baza cărora sunt generate diverse tipuri de acțiuni sociale, ci reprezintă modele culturale, recunoscute În mod conștient ( În momente speciale care trezesc conștiința), modele cu caracter metaforic, aluziv, Încărcate emoțional și motivate etic - astfel Încât ele pot da o anumită formă acțiunilor, În situații sociale critice (1977, p. 74). Așa cum vom vedea, pe durata stării de communitas, participanții la ritual pot efectua diferite experimente simbolice, pot realiza combinări
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
spus, ca un sistem de integrare diferențiată (K. Ashley, 2001; B. Blehr, 1999; D. Bryan, 2000; S. Davis, 1986; N. Jarman, 1997; C. Lane, 1981; R. Sanson, 1976). Paradele și procesiunile pot implica, prin potențialitățile lor ritualice, contestarea, directă sau metaforică, a ordinii sociale. Această posibilitate derivă din contradicția dintre caracterul public și regulile relativ stricte de includere și excludere. În formula succintă a lui S.G. Davis (1986, p. 166), „paradele erau evenimente publice, În măsura În care acest lucru Înseamnă că aveau loc
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
carnavalești din Evul Mediu european. Forma europeană a carnavalului nu epuizează Însă această categorie ceremonială: manifestări de tip carnavalesc, plasate În cele mai diferite momente ale calendarului, au fost atestate la toate civilizațiile cunoscute. Definițiile carnavalului (atunci când nu sunt aproximări metaforice) apar mai rar ca o sinteză de note definitorii și de concepte explicative și mai frecvent ca Înșiruiri ale elementelor aduse În scenă de diferitele manifestări carnavalești. Carnavalul reprezintă a doua viață a poporului, viața lui festivă, organizată pe principiul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
răchita „Împupită”, poarta Raiului; b) prezintă paznicii și acțiunile lor: bradul, puii de vidră, puii de șarpe, puii de șoim, zâna bătrână, Sânta Marie și floarea-soarelui (despre aceasta aflăm la Începutul bocetului că „judecă florile / unde li-a miroasele” - aluzie metaforică la faptele bune ale oamenilor, la fel de trecătoare și ușor de irosit ca și mirosul florilor); c) explică strategiile ce trebuie urmate: sufletul se va ruga de brad și În final Îl va amenința, va urma cu atenție drumul, va bea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]