2,387 matches
-
să scriu. BĂrbații Ăia doi care s-au dus cu targa - au fost omorîți? Da, spusei. FĂră-ndoială. — Se mișcau atît de Încet, spuse fata cu milă. — Uneori e foarte greu să te miști. E ca și cum ai merge prin nisipuri mișcătoare sau În vis. BĂrbatu’ cu casca de oțel mergea Încă În fața noastră. La stînga lui era un șir de case distruse și la dreapta zidul de cărĂmidă care Împrejmuia barăcile. Își parcase mașina În capătu’ străzii, unde era și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de negrăit, parcă te și vezi pus În lanțuri pe paturile acelea de interogatoriu unde ceva ar putea să se miște din loc și să-ți strivească carnea, până-ți dai drumul mărturisirii. Iar dincolo de acest șir de vechi obiecte mișcătoare, acum nemișcate, cu suflarea prinsă de rugină, pure semne ale unui orgoliu tehnologic ce le-a dorit expuse evlaviei vizitatorilor, vegheat la stânga de o statuie a Libertății, model redus al celei pe care Bartholdi o proiectase pentru altă lume, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Noroc că la venire presărasem conținutul unei pungi de fidea, altfel m-aș fi pierdut în Berceni și aș fi ratat prima tranșă de câștiguri de la Caritas. Printre două tomberoane zăresc, cam la trei sute de metri, blocul cu tencuială verde, mișcătoare. Deasupra lui clănțănesc crăcile ronțăite ale mestecenilor. Acolo stă Sabina, îngrețoșată, umplută cu slănină și asediată de omizi. C XVIII Neputând să adoarmă, Cosmin se răsucește în pat. Ce fix a avut și Leo ăsta cu Adelina! Cum nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Se făcu iar tăcere. Roțile de oțel bocăneau surd ca ecoul unui dangăt de clopot depărtat. În întunericul ferestrelor se răsuceau mereu fâșii de fum cu mii de scântei sclipitoare. În aerul asudat din vagon, printre luminile tavanului și umbrele mișcătoare, rămăsese ca un ecou speriat glasul bătrînului: ― Ia taci, măi Petrică, ia mai taci! Capitolul VI VESTITORII 1 Platamonu rămase înmărmurit când văzu pe Chirilă Păun, logofătul și omul lui de credință, atât de amărât. ― Da ce-i, Chirilă, ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
deseori ca „Domnul care v-a scos din pământul Egiptului” (cf. Ex 20,2). Dacă acest enunț nu corespunde nici unei realități concrete, nici unui eveniment care poate fi oarecum constatat, ar da impresia că credința lui Israel e construită pe nisipuri mișcătoare. Vechiul Testament înfățișează un Dumnezeu care îl călăuzește pe poporul său în toate peripețiile istoriei sale. Chiar și aici legătura dintre credință și istorie este esențială. Pe de altă parte, studiile recente, care, din când în când, primesc un ecou chiar
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
avea să moară de dublă pneumonie.) Ieșeam cu ea și mergeam uneori la solar, un loc cu nisip. Acolo, scobind în nisipul din ce în ce mai ud, am dat odată de niște broaște râioase enorme, tăvălite prin nisip de arătau ca niște prăjiturele mișcătoare, dar cu mari ochi limpezi, omenești. Ne mai jucam de-a roata, apucîndu-ne unul pe altul de picioare și rostogolindu-ne astfel, când pe spinarea ei, când pe a mea, până ce făceam numai șanțuri în bazinul cu nisip și ne
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și mâinile mele, ca și când ar fi știut ele singure ce să facă, încercau s-o dezbrace. Dar ea era întreagă, dintr-o bucată, hainele erau una cu trupul ei. Ea nu era decât o statuie de consistență sticloasă, dar vie, mișcătoare. Ea nu putea fi dezbrăcată. Un moment mi-am ridicat ochii de pe paginile care se tot înmulțesc în fața mea și, din reflex, am privit în oglindă. Am avut un șoc când privirile mi-au fost barate de celălalt text, de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Resortul suferinței sufletești care încearcă aici spiritul celui părăsit se relevă a fi tocmai această ardere ce smulge și purifică conștiința de magia abisală a dragostei. Reconexarea la profan, recăderea în materia acestuia, în substanțialitățile ce-și consumă constant fragmentațiile mișcătoare determină sufletului părăsit de cel drag suferința intensă a străfundurilor dezancorate din solul fostei iubiri. Aici se relevă natura reală a celui drag, natură ce aparține și se supune relativității. Îndepărtarea implică redobândirea privirii corecte care descoperă că orice astfel
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
largi, și buzele decolorate, care s-au subțiat și s-au zgârcit înăuntru. în albul gălbui al ochiului, vinișoare roșii, sparte. încruntându-și sprâncenele rare și moi, Ivona își scoate fața din oglindă. Cu coada ochiului își mai zărește silueta mișcătoare, prinsă în vagul cețos. în capetele toaletei, cele două sfeșnice de argint, înnegrite și acoperite de praf. Când o veni Leana, o să trebuiască să i le dea să le curețe. Ivona stinge aplicele, stinge lampa și rămâne doar o dungă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
timp cu albumul în poală. Tânărul stă o vreme alături, cu mâinile sprijinite stângaci pe genunchi. O derută a rămas îngropată în privirea lui translucid-albastră, așa cum, sub sutele de metri de apă trans parentă, poți, în zilele senine, să întrezărești - mișcătoare umbră - carcasa ruginită a unei corăbii, încrustată cu scoici pietrificate și înlănțuită de alge verzi și roșii. Și deodată, scoate cea mai sinceră dintre exclamații : — O, Doamne-Dumnezeule ! Ce-o să se aleagă de această țară dacă într-o bună zi vom
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prizonieri. Era foarte afectată de întâmplare și pretinde că pe unul dintre ei, Ioachimescu, l-ar fi cunoscut la patinaj, iarna trecută. Dincolo de exaltarea copilei, se pare că n-a existat numai panica generală, dar și fapte de eroism individual mișcător la Turtucaia. Găsesc totuși că locul ei nu poate fi între atâtea suferințe, în plus viața arătându-i în felul acesta, dintr-odată, acea parte de vulgaritate și de absurd pe care o copilă încă nici nu o presupune. În
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de cerințele per sonajelor, încât devin invizibile. Sunt remarcabile, dar la limită pot să nici nu fie remarcate. În ciuda perspectivei care se schimbă cu fiecare dintre personajele cărora li se dă cuvântul în deplină libertate, fără cenzura auctorială, caleidoscopul acesta mișcător se adună în final într-o perspectivă atât de unitară încât Dimineață pierdută poate fi citit dintr-o singură respirație, ca un roman tradițional, și numai după aceea să ți dai seama prin ce strategii narative a fost obținută curgerea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
poftă, un râs poate prea prelungit, apoi își pocni degetele, un gest obișnuit la el când dorea să schimbe discuția. Se ridică de pe scaun. — Știi cumva când sosește profesorul Rozanov? — Nu, nu știu, răspunse Gabriel iritată de tratamentul brutal aplicat mișcătorului ei apel. — L-ai întâlnit vreodată? Părintele Bernard nu-l cunoștea decât din auzite pe distinsul nostru concetățean. — Nu. L-am văzut doar o singură dată, pe stradă. Brian îl cunoaște și, firește, George, care i-a fost student. În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sub gâtul Stellei. Cățelușul își întinsese labele din față pe umerii ei, într-un gest protector, parcă. Îi simțea gheruțele tocite. Privea drept în ochii ei cu un amestec de curiozitate și afecțiune, care Stellei i se părea insuportabil de mișcător. Temându-se să nu-i dea lacrimile, tuși și ridică în aer micul animal, simțindu-i fragilitatea scheletului, pe care l-ar fi putut aproape sfărâma în mâini. Adam se apropie de ea și-l preluă pe Zet. O privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sosind pe motocicletă și întâlnindu-l instantaneu pe Alan, așa cum suna povestea; întâlnirea aceea atât de întâmplătoare, care-i inițiase existența. Gândurile de acest fel erau foarte intime. Cei din jur evitau subiectul cu tact. Lumea gândea că exista ceva mișcător și îngrozitor în același timp în împrejurările în care se născuse Tom și rămăsese atât de curând orfan. Și Tom simțea acest lucru, de aceea era foarte blând cu el însuși. Familia Fionei Gates nu figurase niciodată în viața băiatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
stinsese. Orașul, sub baldachinul de nori negri ai nopții, alcătuia o compoziție de linii galbene punctate, cu câteva pătrate de ferestre luminate ici-colo. Ennistonienii se culcau devreme. Tom se dedicase trup și suflet cântecului său, imaginându-și, până la cel mai mișcător amănunt, situația pe care o descrisese: el, eroul, îndrăgostit, dar înfrânându-și apriga dorință posesivă; fata, sfioasă, blândă, reținută (o virgină?), incapabilă să ia o hotărâre. El îi respectă nehotărârea, ba chiar îndrăgește indecizia care-l chinuiește, nesiguranța cețoasă, obscură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gândi Gabriel, deși pentru asta plâng. De ce sunt întotdeauna cu lacrimile pregătite în ochi? Doar știu că-l agasează îngrozitor pe Brian. Oare și viețile altor oameni sunt ca a mea, întotdeauna pe muchea a ceva infinit de impresionant, de mișcător, de semnificativ și, oarecum, profund!“ Adam fusese foarte necăjit în această dimineață pentru că Gabriel îi stricase „ursul“. „Ursul“ era o pată pe peretele din bucătărie, care sugera o formă de urs și care, într-un fel, devenise proprietatea lui Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
De unde știi? Margot mi-a arătat o dată. Se gândea că s-ar putea să-mi fie de folos. Lui John Robert îi displăcea ideea că Margot o învățase pe fată anumite lucruri, totuși se pomeni zâmbind. Era ceva atât de mișcător în imaginea lui Hattie, ținând cu importanță paharul în mână, încât pentru prima dată, și pentru o frântură de secundă, simțămintele pe care i le purta își găsiră expresia în plăcere pură. Se ridică greoi de pe banchetă. — Lasă că amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu forță pe coama unui talaz. George îl urmă cu repeziciune, încordându-și disperat ochii ca să poată desluși micuța creatură neajutorată. Dar privirea îi fu distrasă de imensitatea cerului, de imensitatea oceanului din jur, brăzdat de munți și de văi mișcătoare, scuipând trâmbe de spumă. Îl zări din nou pe Zet, îl ajunse și, călcând prin apă, îl prinse. Făptura udă îi atârna moale în mâini, dar ochișorii negri-albăstrui se uitau cu inteligență conștientă drept în ochii lui George. Acesta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vreme începuse să se dedea la beții solitare și în două rânduri fusese văzută singură la barul de la Hotel Royal). Auzi zarvă, se uită pe geamul bovindoului din salon și văzu grădina Belmont invadată de oameni necunoscuți și de lumini mișcătoare. Ce se întâmplă aici? îl întrebă Diane pe părintele Bernard când ajunseră la poarta din spate a grădinii, de pe Forum Way. Se auzeau dinăuntru zumzet de voci, zgomote înăbușite, câte un hohot puternic de râs, muzică difuză, confuză. Preotul deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sfidându-l pe George, simți că nu era pentru ultima oară când va voi să se gândească la ea. Se uita la panorama orașului, poleit de soarele care aprindea scântei în cupola Sălii Mari, orașul „asemănător cu Leningradul“ după cum afirma, mișcător, Ghidul Orașului Ennistone, și se gândea la Emma și la George și la Hattie și se simțea singur și trist. În acel moment al reflecțiilor lui, sună telefonul. Era Gavin Oare care-l întrebă dacă are vreun comentariu de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în momentul înhumării. După aceea, absolut spontan (nu se știe cine a început), întreaga mare de oameni a intonat unul dintre imnurile favorite ale lui William, un cântec pe care, nu știu cum se explică, toată lumea din Ennistone îl cunoaște. La acest mișcător și memorabil prilej am fost prezent și eu (N). Și au mai fost prezenți Alex, Brian, Gabriel, Tom și Adam McCaffrey, și Ruby. S-a stârnit senzație când George și-a făcut apariția întovărășit de Diane Sedleigh. A fost prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acelea în care o vizitează George, așa cum se întâmplă uneori, și întotdeauna escortat de Stella care nu-l slăbește o clipă. Pe parcursul acestor întâlniri - la una din ele am fost și eu de față - George face un efort vizibil și mișcător pentru a purta conversația cu succes. Dă dovadă de o însuflețire neobișnuită, încearcă s-o facă pe mama lui să participe și, uneori, ai chiar impresia că mai licărește o scânteie din vechea Alex. Oricum, se creează confuzii, apare pericolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un viitor apropiat. Unii dintre cei din oraș care urmăresc evoluția lui George sunt de părere că acesta „l-a găsit pe Dumnezeu“. Firește că e un nonsens, dezmințit cu furie de Stella. În schimb, mi-a relatat ceva destul de mișcător rostit de George de curând: „Și Caliban trebuie să fie mântuit“. Cu mine, Stella discută despre George. Dar Steve Glatz i-a cerut să discute despre Rozanov. Stella mi-a povestit că i-a răspuns cu mare prudență. Steve își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
soț și tată față de soția și familia lui? I-am cerut voie parohului să o public în jurnalul meu și mia dat voie, chiar mulțumindu- mi, dar adăugând că au trecut la cele veșnice, scumpii lui părinți. Iată conținutul acestei mișcătoare scrisori: ”Simone, soția mea, Vino și te așază alături de mine pe banca din grădină: e dreptul tău doar suntem împreună de 50 de ani. În seara asta e frumos [afară] și e și seara vieții noastre; vezi, tu ți-ai
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]