867 matches
-
s-o rupă, spune Stanciu. Te gândești la Lublau? Păi... eu am luptat la Marienburg, când am dat o mână de ajutor Poloniei în lupta ei pentru neatârnare. Ce spui?! se minunează Ștefan. Ai apucat Marienburgul?!... Apucat! Nici nu-mi mijise musteața, era spada mai mare ca mine, începe să râdă Stanciu amintindu-și. Mă visam un magnific! Eram îndrăgostit lulea de Nastasia, fiica cea mică a voievodului Alexandru. Voiam să mă întorc acoperit de laurii gloriei... La prima ciocnire, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Limanului, albastră, lucie ca oglinda; numai la țărm, valuri mici, înspumate, bat în stâncile pe care se înalță cetatea. Respiră adânc. Un vânticel ce adie dinspre mare aduce cu el gust de sare și miros de alge încinse în soare. Mijește ochii privind în zare unde cerul se unește cu apa și nu se mai cunoaște care albastru se unește cu care albastru... Îți vine să crezi că de privești de pe Ceahlău de pe Panaghia Ceahlăului se vede până aici? spune Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu barbă lungă și minte scurtă, nu l-am dibuit la vreme să-i sucim gâtul ca la un pui de găină. Și... și cine ne-a dus de nas?! se oțărăște Alexa. Un mucos! Un băiețandru căruia abia-i mijise musteața!... Îmi vine să-mi dau palme! Și într-o zi de Sântă-Măria Mare țin minte -, se făcuse slujbă mare la biserica Mirăuților, am legănat și racla cu moaștele Sfântului Ioan cel Nou să ne meargă bine. Măria sa ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dracului! Fără coif nu se poate! Să-mi fi lăsat osmanlâu', la Podul Înalt, măcar să-mi fi lăsat dreapta... îngână Niculai cu amar intrând în cârciumă. Pe furiș, din spate, se strecoară un băiețandru, că nici tuleele nu i-au mijit, nici șorțul de băiat de prăvălie nu l-a scos: Nea Dumitre, șoptește el. Nea Dumitre... Ce vrai, mă puță mă! se sborșește Dumitru la el, țâfnos peste fire. Nea Dumitre, se milogește băiatul, ia-mă și pe mine la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tulburat. Maria, ca o stană de piatră, cu ochii pierduți în gol, undeva, departe... Voichița, lipită de zid nu îndrăznește nici ochii să-i ridice... Ștefan tulburat, răvășit, se oprește la fereastră. La orizont, dincolo de coline, o geană de lumină: mijesc zorile... Tăcere... Într-un târziu, vocea lui Ștefan, răgușită, obosită, privind departe, departe, șoptește: Voichițo... Mi-ai... mi-ai cerut slobozenia... Ți-o dau. Ești liberă... liberă să pleci... șoptește el, privind zorile, dar n-are puterea să întoarcă ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Dumitru Țepeneag. * Luni de zile, poate un an întreg am trăit apăsat de acea povară. Nu reușeam să ies din impas. Într-o dimineață însă, de-abia plecat de acasă (spre redacție), aflându-mă încă pe Gura Ialomiței, simt parcă mijind o rază de speranță. Viața, viața va rezolva totul, trebuie să am răbdare, îmi spun, înțelegând, în chiar acea clipă, de ce enormă putere transformatoare dispune ea, cea veșnic curgătoare, dușmana staticului: că viața presupune mișcare, schimbare, prefacere, că ea exclude
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a privi distrat, pe care l-am numit aparent, dar care e de fapt real într-o anumită măsură. În orice caz nu e vorba de un efort : nu mă așez pe rând la diferite distanțe de operă, nici nu mijesc ochii, nici nu duc mâna la ochi rotunjită în formă de tub. (...). Urmează apoi a treia etapă metodică ce constă în a te îndepărta de opera de artă după ce ai privit o în felul acesta și a te dedica altor
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Tașbunar. Cumătrul Vulpe a sosit cu o mulțime de feroviari, șura Bărgăuanu cu o altă ceată voioasă între care și fosta domnișoară Schimider, acum doamna Bărgăuanu. A fost un mare eveniment. Din banii strânși de către comitetul de părinți începuse să mijească spre noi gardul școlii. Dar mai era până la capăt. Ca atare, în primăvară, moș Mitrea Anghelov a pornit să clopoțească ulița mare chemând sătenii la școală, la adunarea hotărâtă împreună cu cei doi delegați comunali. Am tușit, că așa se cuvine
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Spre deosebire de mândria mea din prima zi de pionier, motivația de bază la intrarea în UTC a fost aceea că urma să-mi petrec mai mult timp cu secretarul acestuia, de care eram vag amorezată la cei 14 ani când îmi mijeau cornițele de domnișoară. Pentru mine, UTC-ul se transubstanțiase cu primul personaj masculin tip făcut ochi dulci și schimbat colecții de timbre, șervețele exotice, atingeri discrete de mână. Nu eram deloc pătrunsă de importanța momentului. Treuse 68-ul mândriei românesc-patriotice
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
grâu și de... vacanță. - Ei, Ionuț, scularea! mi-a spus tata ușurel, să nu-i trezească pe ceilalți ai casei. Plecăm la pescuit. Grăbește-te! Nu avem timp de pierdut. Când am plecat, ziua se îngâna cu noaptea. Spre răsărit mijea o geană de lumină sângerie. Aerul răcoros al dimineții mi-a alungat somnul ce se încăpățâna să-mi chinuie ochii. Când am ajuns la baltă, m-a întâmpinat o liniște deplină. Am aruncat undițele. Încet, încet, discul roșu al soarelui
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
pentru tipurile sale. În Dăomnulî Goe, în Vizită etc. se știe cu câtă antipatie zugrăvește Caragiale pe copii, pe mame, raporturile dintre copii și mame - din clasele ce formează "mahalaua". Acum iată începutul nuvelei Păcat: " Un băietan voinic - barba de-abia-i mijește, și sub căciula de oaie părul creț și des... și niște ochi blânzi - și mintos tânăr. Când a plecat de-acasă să meargă la București, p-atîția ani în școli, mama lui - de treabă femeie! - l-a sărutat de-atîtea ori, i-
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
trecînd pesemne neobservate de Keats (Groom 1999). În legătură cu motivul lui Keats pentru care îl asocia pe Chatterton cu toamna, Roe (2012: 142) observă relevant: Geniul acela damnat își înfruntase uitarea, învingînd-o, memoria sa continuînd să înflorească precum niște frunze ce mijesc sub un soare de toamnă. Într-o altă interpretare (Bloom & Trilling 1973: 556 ns), prin asocierea lui Chatterton cu toamna și oda dedicată toamnei, Keats poate că de fapt își impunea să își amintească de tînărul poet care murise înainte
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
democrat“ din București nu sunt foarte exacte, mai ales în contextul celorlalte nume menționate de el. Versificator minor, stabilit la Iași în 1875 și devenit tot atunci director al Bibliotecii Centrale de aici în locul Al patrulea nume, un nume care mijește, acela al poetului Alexandru Macedonski 17. Epocile turburi, stările agitate au darul de a produce generații spontanee de eroi trecători cari pier deodată cu spuma valurilor efemere. De aceea aproape toți încercătorii de notorietate, toți acești candidați la un bun
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
e filmul?”, întreabă unul. „Cu cai...”, răspunde celălalt. Nu o dată, aidoma procedează și anumiți cronicari literari: în loc să spună cum e cutare carte (bună sau proastă), povestesc ce e în ea. Din textul lor, întins uneori pe mai multe coloane, nu mijește nici o judecată de valoare. *Trase într-un raționament sui-generis, cele cinci contradicții ale timpului de față sînt: „n-avem cu ce, dar facem planul; facem planul, dar n-avem nimic; n-avem nimic, dar găsim ceea ce ne trebuie; găsim ceea ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lanterna stinsă. Luminița a încetat să înainteze cam la trei metri de mine. S-a îndreptat brusc în sus și s-a oprit. Era destul de slabă și parcă voia să lumineze ceva, dar nu-mi era clar ce anume. Am mijit ochii și mi-am dat seama că era un cap de om. Purta și el manta de ploaie și ochelari fumurii, iar gluga neagră îi era trasă bine pe cap. În mână avea un felinar mic, de tipul celor care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
frigider și am găsit scrumiera cu eticheta „Budweiser“, pe care am primit-o cadou de la magazinul de băuturi. Am șters-o de praf cu mâna și am pus-o în fața lui Pitic. A scăpărat bricheta, a tras un fum, a mijit ochii și a dat încet drumul fumului. Avea ceva ciudat în gesturi. Fața, mâinile, picioarele lui erau mici. Semăna cu o copie în miniatură a unui individ normal. Poate din pricina asta mi s-au părut țigările de mărimea unor creioane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
emana din întreaga ființă. Devenise, pare-se, tot mai preocupat de evreitatea sa. Poate că m-am bucurat sau nu de a nu mă fi născut evreu, femeie, o dată ce multă vreme adormind îndată ce puneam capul în pernă nici un indiciu nu mijea că aș aparține unei spițe la fel de damnate și, de asemenea, sortită extincției de către neiertătoarea logică a istoriei. Împlineam, în vara lui ’44 încântătoarea vârstă a unei opțiuni politice din sentiment și m-aș fi putut de îndată înregimenta în batalioanele
A fi chinez, lapon, hindus... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13704_a_15029]
-
cauză, cu un efect simptomatic: "Tu scrii zilnic/ acest solilocviu îndurerat/ despre miturile iraționalului/ nu mai poți afla nicicum/ - altora le-a fost dat! -/ distanță de la tine la el/ și cea de la el la moarte/ dar între tine și moarte/ mijește încă o palmă de pămînt/ al făgăduinței/ cămașă ta se umflă/ că pînză marelui pavoaz/ solemnitatea plecării zbîrnîie cu toata larma ei imaginara" (Marele pavoaz). Cuvîntul de ordine ai discursului tensionat de absurd semnificativ pe care ni-l oferă Dorin
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
teamă lui Jean-Marc că într-o bună zi nu va mai recunoaște chipul femeii iubite și se încheie cu privirea lui Chantal pironita asupra sa. Acea privire neîntreruptă aspiră la o fixare a Celuilalt, încearcă să îi prevină dispariția: ochii mijiți într-o veșnică, vigilenta contemplare a îndrăgostitului sînt un fel de pînda menită să pună stăpînire pe alteritate, să o păstreze perpetuu în prezența Sinelui. Dar o asemenea înstăpînire presupune totodată o invadare a Celuilalt care îi mortifica și obiectualizează
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
Nicolai, născut la 6.12.1924 în localitatea Florești) și Sofia, născută la data de 30 iulie 1987 în localitatea Florești, Republica Moldova, cetățean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Florești, Str. Izvoarelor nr. 13/ A. (2.558/2008) 71. Mijea Ina, fiica lui Calugher Tudor (fiul lui Ion, născut la 1.08.1920 în localitatea Biești) și Ana, născută la data de 15 august 1982 în localitatea Slobozia-Dușca, județul Criuleni, Republica Moldova, cetățean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Orhei
ORDIN nr. 865/C din 12 martie 2009 privind redobândirea cetăţeniei române de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/209293_a_210622]
-
Monica Pillat Dualitate Mi-aduc aminte, Doamne, De-o viață netrăită Care-ncepea cu Tine Mijind din întuneric, Se pogora subțire Pe licărirea Stelei. Revăd aevea marea Pe care niciodată N-am cutezat să umblu Și totuși iată semnul Pașilor mei pe ape, Asurzitorul dangăt Al inimii ce simte Că nu-i departe Ceasul. De ce mă
POEZIE by Monica Pillat () [Corola-website/Imaginative/14014_a_15339]
-
sale materi¬ale, haotice.» (PPg, 200). Criticul Ioan Pachia Tatomirescu constată, între altele, că «agrestul cosmos se relevă sinestezic prin trăiri ale originarului, ale miticului, în descendența marilor poeți interbelici ai Ardealului (A. Maniu, L. Blaga ș. a.): "Pentru copii mijesc și se umflă în nori / țâțele ploii până se mulg de la sine. Ugerul lunii pe canale mute / își lansează lapții recilor prunci somnambuli. Coarnele de taur - burdufe îndesate / cu lapte smântânos pentru copii, / gușa ciocârliei, limpede, de-o spinteci / vei
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
care nu îi poate promite decât o prietenie ("Ah, se ciò è ver, fuggitemi.../ căci nu-ți pot da decât prietenie"). Prinși din nou în tumultul petrecerii pe cale să se termine, cei doi își dau întâlnire pentru a doua zi. Mijesc zorile, iar Violetta, rămasă singură, meditează tulburată la efectul produs asupra ei de vorbele tânărului Alfredo: să fi sosit ziua primei ei iubiri adevărate, momentul "de a fi iubită iubind?" (cântabile "Ah, fors'i lui che l'anima"/" Poate că
Traviata () [Corola-website/Science/307632_a_308961]
-
psihiatria a încercat să interpreteze mintea omului mai degrabă ca pe un mecanism și, în consecință, și terapia bolilor mentale mai degrabă în termenii unei tehnici. Eu cred că acest vis a fost suficient de mult visat. Ceea ce începe să mijească acum la orizont nu sunt schitele unei medicini psihologizate, ci cele ale unei psihiatrii umanizate. În orice caz, un medic care ar continua să își vadă în principal rolul ca pe unul de tehnician, ar mărturisi prin aceasta că el
Viktor Frankl () [Corola-website/Science/304081_a_305410]
-
de oțel. O melodie plăcută trecea din gură-n gură. Aerul, tot atât de clar ca și cel al nopților de vară, era tăiat în răstimpuri de câte o sirenă nerăbdătoare sau de câte un far iscoditor. Lacrimi de frig și bucurie mijeau în spatele ochelarilor aburiți. Se pierdeau pantofi și cizme false, amuzante, pe care nimeni nu avea timp să le culeagă. În ele se ascundeau pui fără ochi, de pisică, la culcuș moale, câte o vrabie, câte un graur. O cisterna amețitoare
Matei și Eva () [Corola-website/Science/304303_a_305632]