2,132 matches
-
a fost bătut, apoi dezbrăcat în pielea goală, uniforma fiindu-i sfâșiată de mulțime (Oprea și Olaru, 2002, p. 20). și în acest caz, distrugerea uniformei era tot o formă de ucidere în efigie a instituției de care aparținea respectivul milițian. Prevăzând o ripostă din partea forțelor de ordine care, de la un punct încolo, începuseră să-și facă simțită prezența, la un moment dat protestatarii au plasat copii în fața coloanelor, pentru a-i îmblânzi pe milițienii ori soldații ce ar fi primit
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a instituției de care aparținea respectivul milițian. Prevăzând o ripostă din partea forțelor de ordine care, de la un punct încolo, începuseră să-și facă simțită prezența, la un moment dat protestatarii au plasat copii în fața coloanelor, pentru a-i îmblânzi pe milițienii ori soldații ce ar fi primit ordin să tragă asupra manifestanților. ședințele de înfierare a manifestației și de excludere a conducerii IABv Previzibil deja, după scenele violent anticomuniste și anticeaușiste de la Comitetul Județean și Primărie, forțele de ordine s-au
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
prealabil, a testat terenul), dar în cele din urmă a renunțat, temându-se de represaliile asupra familiei. După revolta muncitorilor și a celor care li s-au alăturat în marș și după risipirea demonstrației, zona a fost invadată de securiști, milițieni, activiști, îndrumători și orice alt tip de supraveghetori. Orașul a intrat în stare de necesitate, fiind intens supravegheat pe străzi de trupe și patrule; sediile politice, la rândul lor, erau păzite de armată. Convorbirile telefonice cu alte localități din țară
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
, Ioan (21.III.1952, Mureșenii de Câmpie, j. Cluj), poet. Este fiul Anei (n. Imbuzan) și al lui Ioan Moldovan, milițian, apoi șofer. Urmează școala generală și Liceul „Gh. Barițiu” (1967-1971) în Cluj, în acest timp frecventând cenaclul liceului, precum și cenaclul „Lucian Blaga” al elevilor clujeni. În timpul studenției (1972-1976) la Facultatea de Filologie, secția română-latină, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, este
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
o poziție colaterală. Ținând de codul narațiunii polițiste (Îngerul negru, 1969, Egreta violetă, 1972) sau istorice (Masca burgundă, 1971, Spada de Toledo, 1976, Eroul necunoscut, 1977), romanele duc la capăt, cu mijloace modeste, relatarea unor enigme. Date fiind personajele principale (milițieni, securiști, personaje istorice), ale căror acțiuni sunt consemnate sub inventarul pozitivului, literatura lui O. este în același timp un almanah de valori doctrinare oficializate în societatea comunistă. Caracteristic pentru această ipostază, Nopțile colonelului Bârsan (1973) este o prezentare romanțată a
OCHINCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288506_a_289835]
-
Într-o noapte de toamnă, sau comunistă, în La capătul drumului). Străbătute de patriotism și de aversiune față de regimul stalinist sunt și prozele din Cetăți sfărâmate. Povestirea Dubla crimă de pe strada Speranței are în centru o vendetă îndreptată împotriva unui milițian care și-a ucis fosta soție, și o faptă eroică, aruncarea în aer a rezervelor de benzină dintr-o garnizoană sovietică. Marcate însă de maniheism în crearea personajelor și a situațiilor, prozele nu se ridică la valoarea poeziei pe care
NOVAC-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
clopotele la sărbători sau ce înseamnă Crezul rostit la liturghie. Zilele de Paști, trăite la țară, trezesc în amintire razele unui soare egal și petalele fulguite ale florilor de cireș. Trăiam în „casa robiei” (Exodul 20, 2). Frica populară față de milițieni inocula în mai toată lumea reflexele duplicității. Oamenii dialogau arareori - se suspectau cel mai adesea de „turnătorie”. Călătorind spre satul bunicilor din Oltenia, pe distanța a 400 de kilometri între Timișoara și Craiova, abia auzeam călătorii dintr-un compartiment înghețat îndrăznind
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
literar. În romanul Zilele noastre de I. Friduș - astăzi elev al „Școlii de literatură și critică literară „Mihai Eminescu” - este vorba de viața unei organizații UTM dintr-o fabrică de hârtie și celuloză. (Ă). Un promițător talent se dovedește la milițianul Popa Vasile, autorul romanului Tinerețe fără copilărie, care a fost menționat. În această primă Încercare a sa, Popa Vasile a descris sub forma unor pagini autobiografice viața din trecut a țărănimii noastre apăsată de exploatarea burgheză. (Ă). Premiul Întâi pentru
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
tov. sublocotenent - (arătându-l pe dl. slt. Sucegan)”1. Primele încercări de torturare a deținuților au fost oprite de gestul lui Petre Năstase, care a simulat nebunia pentru a scăpa de bătăi. Acesta a aruncat cu gamela cu mâncare în milițianul Mihai Lazăr, iar Sucegan a luat imediat măsuri de izolare a celor veniți din Pitești. Până la 1 august au fost sistate vizitele între deținuți, cu excepția celor din „comitet”, care au continuat să dea informații, după cum îi sfătuise Alexandru Matei 2
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
ani, pentru infracțiuni politice (majoritatea încadrați în celebrul articol 209 din Codul Penal, referitor la uneltire contra orânduirii sociale). Munca era împărțită pe sectoare alocate brigăzilor, constituite din aproximativ 50 de deținuți și escortate de câte 8-10 soldați și un milițian. La Poarta Albă se muncea cu roaba, deținuții având de îndeplinit o normă de 3 m3 de pământ excavat, apoi transportul cu roaba la 100-150 de metri, încărcări și descărcări de vagoane, construirea, întreținerea și modificarea de căi ferate, construirea
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
a vizita, într-un grup de scriitori, un fel de școală, Alexandru Șerban se pomenește închis în ospiciu. La țară, cultivatorii de pământ își procură hrana de la oraș. Pâinile găsite asupra celor ce le aduc, trecând Dunărea, sunt aruncate de milițieni în fluviu. În aceeași zonă dunăreană, acoperită pe suprafețe imense cu vie, nimeni nu poate gusta licit nici măcar o singură boabă de strugure, întreaga producție viticolă fiind destinată exportului. În octombrie se reeditează, totuși, an de an, misterele dionisiace. Totul
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
venit o singură dată la mine la pușcărie, i-am dat o vie, o ajut cu pachete... am făcut copiilor flanele, fesuri... unul are 10 ani, iar celălalt 11 ani”. Întreține relații și o vizitează una dintre surori, un fost milițian căruia „i-am dat pământul în arendă...”. Nepoții nu o vizitează deoarece „nu le-am făcut acte pe casă”. Și-a acceptat în totalitate destinul („pentru că așa mi-era sortit”), a căutat să uite în întregime ce s-a întâmplat
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
să-și câștige drepturile. A încercat să-și facă anumite planuri de viitor, face eforturi pentru a le respecta „am făcut cinci ani, mai am doi ani și jumătate de tras... după liberare mă dau în ținere la familia Ș., milițianul care lucrează pământul...”. Este de părere că este nevoie de specialiști, „oameni care să ne ajute, să ne lămurească... să avem cui să ne plângem...”. Este în relații bune cu personalul închisorii. Nu are sugestii cu privire la îmbunătățirea sistemului de pedepse
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
asta ai luat-o frumușel prin țarnă până la gară. - Da’ unde se află ! - Ai încărcat binișor cartofii de pe rampă și-ai tuns-o la vale, pe drumul Iloaiei. Cine era de pază ? atacă brusc plutonierul. - De pază ?! bolborosi uimit bătrânul. Milițianul ciocăni cu degetul în foaia de pe birou. - Informație precisă. - Zău, dac-am furat cartofe ! Să n-am parte de babă, să ardă casa și să mă găsească scrum în jar, dacă știu eu ceva, se jelui moșneagul. Ochii săi bulbucați
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
stare de acalmie. Pentru asigurarea securității trupelor ce încercuiau Plevna, s-a decis ocuparea cetății Rahova, situată la jumătatea drumului dintre Plevna și Vidin 249. Rahova a fost eliberată la 9 noiembrie 1877, după ce sosise de la Bechet un batalion de milițieni români comandați de generalul Lupu, care a preluat comanda cetății 250. După căderea Rahovei, blocada trupelor româno-ruse asupra Plevnei este completă. În aceste condiții, la 28 noiembrie 1877, Osman Pașa a încercat să spargă încercuirea, dar fără succes. În aceeași
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
împărțite și printre comandanții coloanei loiale; propaganda - revoluționară îi atinsese și pe ei, mitul lui Gomes da Costa exista și pentru ei, trupa nu era însuflețită de nici o pornire mistică pentru Antonio Maria da Silva, așa cum erau însuflețite coloanele de milițieni care biruiseră altă dată pe Paiva Couceiro sau pe sidoniști. Totuși, dacă Guvernul și, mai ales comandamentul coloanei guvernamentale care se îndrepta spre Braga, ar fi fost bine informați de situația din lagărul revoluționarilor, Gomes da Costa ar fi fost
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Portugalia devine ținta atacurilor presei de stânga engleze și franceze, cărora Salazar le răspunde cu un strivitor sarcasm. Dar supărarea Angliei nu-l intimidează. Salazar amintește tuturor că armata, în Spania, nu luptă contra democrației parlamentare ci, contra comunismului. Apariția milițienilor comuniști a schimbat total datele inițiale ale problemei spaniole. Oricare ar fi fost originile conflictului, prezența milițienilor face imposibilă salvarea democrației și a parlamentarismului spaniol; în caz că armatele lui Franco ar fi fost zdrobite, nu Constituția, nici Parlamentul ar triumfa în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sarcasm. Dar supărarea Angliei nu-l intimidează. Salazar amintește tuturor că armata, în Spania, nu luptă contra democrației parlamentare ci, contra comunismului. Apariția milițienilor comuniști a schimbat total datele inițiale ale problemei spaniole. Oricare ar fi fost originile conflictului, prezența milițienilor face imposibilă salvarea democrației și a parlamentarismului spaniol; în caz că armatele lui Franco ar fi fost zdrobite, nu Constituția, nici Parlamentul ar triumfa în Spania - ci milițienii, care nu vor dezarma și nu vor îngădui să se piardă un asemenea prilej
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
schimbat total datele inițiale ale problemei spaniole. Oricare ar fi fost originile conflictului, prezența milițienilor face imposibilă salvarea democrației și a parlamentarismului spaniol; în caz că armatele lui Franco ar fi fost zdrobite, nu Constituția, nici Parlamentul ar triumfa în Spania - ci milițienii, care nu vor dezarma și nu vor îngădui să se piardă un asemenea prilej pentru a păstra puterea. Evident, lucrurile acestea nu erau înțelese astfel nici la Londra, nici la Paris. Salazar nu obosește să atragă atenția marilor democrați ca
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ei nu i se puteau întâmpla decât... — Domina! Ridică-te, domina! Simți o mână întinzându-se prin întuneric către ea, ca să o ajute să se ridice. O apucă și se ridică prompt, dar cu totul confuză. Omul era unul dintre milițienii lui Cilonus. Era de statură medie, dar bine legat, pe la douăzeci și trei-douăzeci și patru de ani, cu chipul puternic, de țăran. într-o clipă, apucând-o cu forță de braț, o examină cu o privire rapidă, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu daga în mână, alerga spre edificiu, împingându-și prizonierul și din când în când se întorcea să privească în urmă, în mod evident fiindcă era urmărit îndeaproape. Cu sabia scoasă din teacă, Cilonus îl chemă la sine pe celălalt milițian și se repeziră în întâmpinarea celor doi. Imediat ce ajunse în fața barbarului, încercă să-și înfigă în el daga. Soldatul, însă, îl împinse brusc pe prizonier, astfel că lovitura, în loc să ajungă în pântece, îi atinse doar coasta; el tresări, îndoindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Imediat, Cilonus o obligă pe domina să facă la fel și intră, la rândul său, chiar în clipa când câțiva barbari se năpusteau în curte. Cilonus împreună cu celălalt soldat se răsuciră și o luară înapoi, dar nu alergară prea mult. Milițianul, lovit de o săgeată în ceafă, se prăbuși la pământ. Pe Cilonus îl ajunse o javelină în spinare. Făcu câțiva pași împleticiți, apoi căzu în genunchi chiar în fața porții. Imaginea iubitului său în praful drumului, cu mâna întinsă spre redută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cărora santinelele hune se mișcau repede, cercetând stufărișul. Comandantul gărzii ordonă alor săi să coboare din nou liftul, însă operația după destul de mult, căci cușca putea să ducă doar o singură persoană odată. Pe când Vitalius urca, Sebastianus îi cercetă pe milițieni: fețe oneste de artizani, lucrători manuali și negustori, războinici nepotriviți cu rolul lor, improvizați, cei mai mulți înarmați cu țepușe, ciomege și cuțite de bucătărie; pe fețele tuturor recunoscu semnele foamei și ale fricii. Rutilius nu putu să se abțină mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Catedralei, traversară un mic spațiu liber ce o despărțea de un edificiu impunător, construit cu siguranță în perioada primului Imperiu, a cărui intrare principală, cu o poartă mare și arcadă, dădea în piață. Rutilius însă trecu pe lângă un grup de milițieni ce jucau zaruri pe treptele curții edificiului și se îndreptă hotărât către intrarea secundară: o ușă păzită de doi voluntari pe jumătate adormiți, care mai degrabă se sprijineau în sulițele lor decât să le țină bine în mână. Rutilius salută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
oră atât de ciudată, Rutilius îi vorbi hotărât, anunțându-l că în cetate ajunsese un mesager al lui Magister militum, care cerea o întrevedere urgentă cu episcopul. Dincolo de atriense, apăruseră, între timp, de pe un coridor, o femeie bătrână și câțiva milițieni: unii dintre ei erau tineri, aproape imberbi, alții mult mai înaintați în vârstă. Manifestau o neîncredere fățișă - de fapt, păreau mai degrabă iritați decât curioși de noii veniți, la fel ca și atriense, care, sub privirea nerăbdătoare a lui Sebastianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]