1,014 matches
-
în anii 1271-l277. Un document rusesc precizează că acest obicei a fost inițiat de către însuși Ginghis-Khan. „Ginghis împărat a miluit pe mitropoliții ruși și pe oamenii bisericii...” scrie în acest act, „pentru ca și împărații care vor veni după el să miluiască în același fel pe preoți și pe călugări și pe toți slujitorii bisericii, pentru că se roagă lui Dumnezeu cu inimă dreaptă și cu bucurie pentru noi și pentru neamul nostru și să ne binecuvânteze și ei să nu fie ținuți
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cuvinte chemătoare către călugăriță în ziua în care ea se îmbracă în chipul îngeresc”, compuse în 1766 de ieromonahul Nichifor Teotoki, traducere din limba greacă de Paisie Velicikovski. În 1849, se publică „Sulul despre rugăciunea minții și Tâlcuirea la Doamne miluiește”. Tot în 1849, Ambrozie și mentorul său Macarie editează cărțile „A cuviosului nostru Nil Sorski, predania ucenicilor săi despre trăirea în schit” și „Treptele extazului în hrana sufletului”. În 1852, apare prima traducere a „Leastviței lui Ion Scărarul”, bazată în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
învierea lui Iisus Hristos, în primăvara anului 1947. Nu am fost niciodată atît de mișcat și de mulțumit sufletește ca atunci cînd mă închinam, în acea mică încăpere, care era acum biserică și înțelegeam că Dumnezeu te primește și te miluiește oriunde, biserica lui este pretutindeni. Preotul Zidaru, am aflat mai tîrziu că nu se numea așa. El era preotul Pălăghiță, mare comandant legionar. Am fost deci păcălit. Nu l-am mai revăzut după ce aflasem adevărul. Nu puteam însă uita că
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
vodă, scriem și mărturisim cu cest zapis al nostru pentru sat, pentru Căpotești, ce iaste peste codru, În ținutul Vasluiului, care sat au fost direaptă cumpărătură a ctitorului nostru nostru Miron Barnovschi vodă și l-au dat danie și au miluit svânta mănăstirea noastră cu acest sat; și de când s-au săvârșit răpăosatul Miron Barnovschi vodă, acesta sat, neavând noi putință să-i folosim de multe nevoi ce simtu pre țară, au tot Îmblat vecinii Închinându-să pre la boiari și pre
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
agonia și uciderea, ca să nu moară de foame, a câinelui Haiduc; ridicarea bordeielor din chirpici din colonia penitenciară a Bărăganului. "Dumnezeu a murit în Bărăgan" este o luminoasă revanșă a memoriei asupra unui trecut întunecat. Ioan Groșan CAIETUL NR. 1 Miluiește-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu și inima mea." (Psalm 30:9) "Cogito ergo sum." (René Descartes) "Je me révolte donc j'existe." (Albert Camus) " Câtă luciditate, atâta dramă..." (Camil Petrescu) 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ocolit carul în care se afla Silvica și a oprit înaintea lui. De data aceasta, cortegiul funerar a plecat normal, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Se oprea la fiecare răscruce de drumuri pentru a li se cânta "Doamne miluiește". Aceste 12 întreruperi simbolizau cele douăsprezece opriri pe care le-a făcut Iisus Hristos până la muntele Golgota, așa după cum spune Sfânta Scriptură. Am ajuns la cimitir. Două movile mari de pământ, de lut galben, îți atrăgeau atenția ca un magnet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
veci. Preotul își făcea cu sârg datoria, pe când ajutorul său, dascălul, toropit de arșiță și de povara anilor, prindea firul cântărilor apostolice doar la ultima silabă, întărindu-le și dându-le girul autorității sale neștirbite. Ceea ce la preot suna: Doamne miluiește se reducea drastic, în interpretarea domnului cantor matusalemic, la două sonorități finale îngânate pe aceeași notă: ...ne... ște... ne... ște! Dar era bine și așa. Babica nu-l mai auzea. Iar în ceea ce privește asistența mortuară, era eliminat, din start, riscul oricărei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
este împărăția cerurilor. Fericiți cei ce plîng, că aceia se vor mîngîia. Fericiți cei blînzi, că aceia vor moșteni pămîntul. Fericiți cei ce flămînzesc și însetoșează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a acelora este împărăția cerurilor. Fericiți veți fi voi, cînd vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
război cu turcii la Vaslui și i-a biruit luminăția sa Ștefan-Vodă pe păgâni. Pierit-au în acest război părintele nostru după trup, comisul Manole Păr Negru, și fratele nostru după trup, comisul Simion și alții mulți, Dumnezeu să-i miluiască întru iertarea sa..." VII Nu o dată considerațiile despre scriitor sunt antinomice. Ce contrast între G. Călinescu invocând deficitul lui de idei (Scrisori și documente, 1979) și Al. Paleologu remarcând virtuțile unui Sadoveanu gânditor, cu o filozofie "rotundă", încifrată în opere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
frumoasă! Uite, tată, uite. [ITINERAR DOBROGEAN] Din urmă: un cerșetor bătrân, așezat pe o movilă de prund, cu crucea și cutia lui de tablă, e bucuros de ziua lui de azi. Ține de mână pe un bătrân care l-a miluit și-i spune zâmbind "cum a fost și el odată în viața lui", și rostește parcă sentințe filosofice. Joi 23 Vineri 24 Sâmbătă 25 Iulie în Buhaz Duminică 26 Dunărea se desparte în 2 la Ceatal (far) Désiré Andriol Câșla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
gospodăria mazilului Grigore Fotescu. Vaci, boi, oi, cai, vii, livezi, ogoare de pâne albă și popușoi. "Căpitane Grigore" îi spune toată lumea și toți îl salută și i se ploconesc, căci lui așa-i place, și el cinstește, vorbește tare și miluiește pe toată lumea. Îl cunosc jidovii de la Rașcov și din toate împrejurimile. "A venit căpitan Grigore! Ce mai faci, căpitan Grigore? Hât! Tâșt! da voi cum o mai duceți? Bine, căpitane Grigore! Da acasă cum merg cu sănătatea? Hăt! Tâșt! Bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
chiuituri de joc, întocmai ca la noi. În jurul Devei e un ciclu complect de munți mici. Zi de iarmaroc, Miercuri. La un colț de stradă un cerșetor orb cântă balade vechi, acompaniindu-se cu armonica. Lumea îl ascultă și-l miluiește cu bani de aramă. S-audă tot omul, și Sasul, și Ungurul, și Țiganul, că mâni (24 Aug.) e ziua Împăratului! A cărui Împărat? A împăratului nost. Nimeni nu-i solobod să lucre! Făerag (Cloamba albă) Custura Tăul Făeragului. Certejul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prea puternicei împărății, pe unde se revarsă izvoarele tuturor milelor..." "vechi obiceiu și pronomion al pământului nostru" "nesăvârșita cătră noi milostivire a strămoșilor împărăției tale, ocrotindu-ne subt umbra prea puternicului și nebiruitului acoperământ și purtării de grijă, ne-au miluit să ne adăpăm în toată îndestularea cu bunătățile sale..." "să avem dela împărăție musa-adea și merhamet" (1788) "ataxii (neorânduieli) și greșeli" "actimon" = capabil. "mare sevas (respect) pentru osârdia, râvna și credința..." Gherasim (hoț de drumul mare, la Curtea cu Juri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Alvaniților care n-au noroc și a Nemților care au prea mult; din care pricină Alvaniții bat și taie pe Nemți. "Decât să preacurvesc c-o femeie măritată odată, mai bine de câte trei ori cu nouă fete mari." Radu-Vodă miluia și punea în dregătorii pe niște oameni de nimic, după plăcerea și mintea lui. Pecând la curtea lui Ștefan-Vodă proștii au puțină căutare. Simion caută pe femeia lui cu totul în altă parte decât o caută alții, căci ea nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
semn la mână și încă la mâna dreaptă? * II. Vodă pedepsește aspru pe făcătorii de rău, cu pedepse felurite, după crimă. Se văd orbi și ciunți cari vin și cer milă de la domnul care i-a pedepsit; și vodă îi miluiește. * II. Corăbii de trecut râurile nu sunt, ci numai poduri umblătoare. Când vin soli, însă, se întrebuințează vase, în care-i trec destul de repede cu tot calabalâcul. * II. În țară numai moneda veche ungurească are curs, precum și asprii de argint
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fugise. La Suceava, împreună cu vistieria lui Petru căzură în mânele lui Soliman, cruci și evanghelii ferecate cu aur. VII. În Uricariu (IV.422) se găsește un hrisov al lui Petru Rareș scos de pe condica mănăstirii Bistrița. "... am dat și am miluit și am întărit sfânta rugă M-rei Bistriței, cu un sat anume Mojeștii... i-am miluit când puțin se pornise mânia lui Dumnezeu asupra mea și pre Țara noastră a Moldovei, împăratul Țarigradului Soliman sultan s-au pornit ca să vie cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ferecate cu aur. VII. În Uricariu (IV.422) se găsește un hrisov al lui Petru Rareș scos de pe condica mănăstirii Bistrița. "... am dat și am miluit și am întărit sfânta rugă M-rei Bistriței, cu un sat anume Mojeștii... i-am miluit când puțin se pornise mânia lui Dumnezeu asupra mea și pre Țara noastră a Moldovei, împăratul Țarigradului Soliman sultan s-au pornit ca să vie cu toată puterea sa în pământul nostru, pentru păcatele noastre, iar mai vârtos ale mele. Atuncea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
te chiamă? Mă chiamă Rița, părinte. Ascultă, Rița, cuvintele mele. Asupra acestor locuri unde oamenii nu mai cunosc omenia și mila, Domnul Dumnezeu își va trimite urgia sa. Vestește-ți părinții și treceți culmea în alte locuri. Însă părinții mei miluitu-te-au, părinte? Nu m-au miluit. Atuncea să rămâie și ei aici, i-a răspuns copila. Și adunându-și cioporul, a plecat cu imamul cel bătrân. Îndată după ce au ieșit ei de-acolo, s-a tulburat cerul, s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Rița, cuvintele mele. Asupra acestor locuri unde oamenii nu mai cunosc omenia și mila, Domnul Dumnezeu își va trimite urgia sa. Vestește-ți părinții și treceți culmea în alte locuri. Însă părinții mei miluitu-te-au, părinte? Nu m-au miluit. Atuncea să rămâie și ei aici, i-a răspuns copila. Și adunându-și cioporul, a plecat cu imamul cel bătrân. Îndată după ce au ieșit ei de-acolo, s-a tulburat cerul, s-au învălmășit nouri negri, au detunat tunetele și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui și cu averile lor, „fiindcă, spune domnul, te-am iertat și am alungat toată mânia și dușmănia din toată inima noastră. Și nu vom pomeni niciodată în veci, cât vom trăi, de vorbele și faptele trecute ci te vom milui și te vom ține la mare cinste și dragoste, deopotrivă cu boierii noștri cei credincioși și cinstiți. Și satele, ocinele tale, toate ți le-am întors. Vino, deci, la noi, îndată ce ne vei face acea slujbă cu care te-am
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ivan a prins pe fiul fiicei mele și i-a luat domnia cnejiei; și acum eu nu voi da drumul acestor oameni ai marelui cneaz”. Ivan avea să-și explice și el gestul: „pe nepotul său, domnitorul nostru l-a miluit cu marea cnezie, dar el și mama lui, marea cneaghină Elena, au greșit în fața domnitorului, nu s-a purtat cum se cuvine; și domnitorul nostru, pentru această purtare a lor, a luat nepotului său marea cnezie și a miluit cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a miluit cu marea cnezie, dar el și mama lui, marea cneaghină Elena, au greșit în fața domnitorului, nu s-a purtat cum se cuvine; și domnitorul nostru, pentru această purtare a lor, a luat nepotului său marea cnezie și a miluit cu toate cnezatele pe fiul său, pe marele cneaz Vasili”. O justificare la îndemâna oricui și care nu avea cum să fie verificată. Până la urmă, data la care s-a întâlnit comisia mixtă pentru stabilirea hotarului dintre Moldova și Muntenia, a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui, Marușca. La 31 octombrie 1491, domnul cumpără două sate de la Oană Dzeamă, pe care le dăruie lui Ion Murgu. Cât de mare era domeniul domnesc o demonstrează aceste ultime danii, pe care le face Ștefan cel Mare. Ca să-i miluiască pe unii boieri, care îl slujiseră cu credință și se evidențiaseră în timpul războaielor din a doua jumătate a secolului al XV-lea, domnul cumpără și dă sate, așa cum o face și când a fost vorba de înzestrarea mânăstirilor întemeiate de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că domnul pedepsește cu toată asprimea pe răfăcători”, scoțându-le ochii sau tăindu-le mâinile. Dar, în ciuda faptului că vinovații sunt judecați și tratați fără îndurare, pe orbi domnul “îi primește cu bunăvoiență după dărnicia și mila sa, și îi miluiește cu cele ale traiului la curtea sa.” Domnul ține, așadar, seama de obiceiul pământului, ascultă părerile boierilor din Sfatul său, dar sentința o dă așa cum crede el că este bine. Deși Ștefan s-a arătat neîndurător cu cei care s-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că sunt păcătoasă!”, „Oh, păcatele mele cele fără de număr!”, „Ah, Doamne, fii cu mine și dă-mi ajutor de vrei!”, „Te rog, Doamne, Mâna Ta Întinde-mi-O mie, nevrednica! Scoate-mă din prăpastia păcatelor mele!”, „Maica Domnului, ajută-mă! Miluiește-mă!” Și pe toți sfinții Îi rugam să mă ajute să ajung cu bine, să nu-mi rup ceva, vreun picior sau mai știu eu ce mi s-ar fi putut Întâmpla. Și uite așa, dragii mei, cu picioarele și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]