1,127 matches
-
privind formarea anumitor relații concrete". Sper că am reușit să ilustrez măcar puțin din această semnificație pozitivă, chiar dacă relațiile concrete la care se gîndea Simmel nu coincid cu cele asupra cărora mi-am îndreptat eu atenția. În discuția lui asupra mincinoșilor, el pare să se refere la relațiile bivalente care se construiesc treptat, în timp ce relațiile pe deplin instituționalizate pe care le analizează sînt, după părerea lui, adeseori susținute de secretivitate și mascare și mai puțin de minciuni pozitive. Cu toate acestea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
degrabă din motive sociale decît materiale. Într-adevăr, Karl Popper (1974:1112-1113) aproape (însă nu chiar!) sugerează că limbajul uman s-a dezvoltat deoarece oferea minciunii posibilitatea de a exista. În același mod, Oscar Wilde (1989:227) susține că primul mincinos "a fost adevăratul fondator al interacțiunii sociale". Rappaport (1979:180, 224, 226) comentează: însăși libertatea semnului față de semnificat permite discursului să depășească limitele prezentului și, dacă nu cumva face chiar posibilă apariția minciunii, cel puțin o favorizează și o încurajează
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sociale complexe în ziua de azi și nu avem motive să credem că n-ar fi fost la fel de necesară și pe parcursul evoluției umanității; însă dacă utilizarea sa în mod înșelător are, cel puțin în parte, o bază genetică, șansele apariției mincinoșilor sînt mai mari. În prezent, cînd autoritatea și indiscreția mijloacelor de comunicare se apropie și mai mult de romanul 1984 al lui Orwell, pericolele sociale ale practicării necontrolate a talentelor machiavelice devin mai clare. Tensiunea între folosirea sinceră și cea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cea înșelătoare a acestei capacități este inevitabilă. Locke (1894:147) nu a greșit în întregime cînd a spus că "oamenilor le place să fie păcăliți"; totuși în majoritatea timpului oamenilor nu le place să fie mințiți. Ei au senzația că mincinosul încearcă să-i manipuleze și nu mai au încredere deloc în el. De aceea, au o atitudine ostilă față de nesinceritate, chiar dacă și ei spun minciuni la rîndul lor. Oricare ar fi motivele pentru care talentul machiavelic este un avantaj, dezaprobarea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minciună a fost absent, probabil, din societatea primitivă umanoidă, după cum susține Carrithers, însă, în epoca istorică, comentatorii tacticilor din arena politică au observat imediat dezavantajele excesului și avantajele modernizării minciunii. Conform lui Diogenes Laertius (1959:461), Aristotel a remarcat că mincinoșii cunoscuți nu sînt crezuți cînd spun adevărul. În secolul al XVI-lea Francesco Guicciardini (1965: 28), scria că el l-ar lăuda pe omul care în viața sa de toate zilele trăiește liber și cinstit și se folosește de nesinceritate
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
întemeiate, erau tăinuite. În capitolul 6 am menționat comentariul lui Scheibe cu privire la efectul terapeutic al unor minciuni inofensive, iar în capitolul 7 am amintit pledoaria lui Snyder în favoarea auto-amăgirii "la nivel global". Evident, în cazul unor minciuni, este în interesul mincinosului cît și al păcălitului să nu fie descoperite. Ambele extreme, lipsa dezvăluirii și dezvăluirea absolută, trebuie evitate. Totuși, avantajele și dezavantajele detectării minciunii nu pot fi analizate separat de un alt fenomen, demascarea. Majoritatea celor care au scris despre minciună
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
demascarea. Majoritatea celor care au scris despre minciună par să fi neglijat acest aspect important. Depistarea minciunii îl afectează pe cel păcălit, însă numai odată cu demascarea începe acest lucru să îi afecteze și pe alții în mod direct, inclusiv pe mincinos. Păcăliții trebuie să suporte singuri consecințele minciunii nedemascate, însă dacă are loc o demascare, consecințele vor fi diferite și pentru ei și pentru ceilalți. Efectele detectării și ale nedetectării diferă în funcție de domeniul în care apare minciuna, după cum în același mod
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
trebui să evităm pe cît posibil "iluziile plăcute" oferite de minciunile nedescoperite. În plus, în acest domeniu, detectarea ar trebui să fie însoțită de demascare, cu excepția cazului în care aceasta din urmă i-ar face mai mult rău păcălitului decît mincinosului. În alte domenii, avantajele și dezavantajele detectării și demascării sînt mai greu de caracterizat. Minciunile inofensive spuse în scopuri terapeutice au probabil mai puțin efect dacă sînt detectate, deși unii pacienți grav bolnavi, însă cu multă voință și stăpînire de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
aceasta este într-adevăr direcția în care se îndreaptă pledoaria mea; mă alătur părerii lui Mark Twain (1961) care consideră că minciuna trebuie perfecționată. Mă sprijin de asemenea și pe afirmația lui Samuel Butler (1964:149) că "cel mai bun mincinos este acela care minte cel mai puțin, cu maximă eficiență... ". Un sfat similar este dat, într-un limbaj mai direct, de un personaj din romanele lui Eric Ambler: "Nu minți niciodată dacă te poți fofila în alt fel" (Ambler 1969
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a altor moraliști. Machiavelli accentuează permanent importanța onoarei și a gloriei cuceririlor militare. Totuși, chiar și așa, el scrie că "liderii înțelepți nu încearcă niciodată să cîștige prin forță ceea ce pot cîștiga prin fraudă". Această preferință pentru minciuni aparține, bineînțeles, mincinoșilor; inamicul lor, păcălitul, nu are ocazia de a-și spune și el părerea. Dacă argumentele înșiruite anterior pledează în favoarea minciunilor mai eficiente, mai inofensive și mai puține la număr, nu includ în aceeași categorie minciunile rău-voitoare, poate doar cu excepția contextului
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu mai apar acele avertismente premergătoare, din moment ce toată lumea știe despre ce e vorba. Importanța contextului, determinată odată cu dimensiunile domeniului, culturii și structurii, a fost demonstrată în capitolele 2-6. Printre altele, am atras atenția asupra modului în care păcăliții vizați de mincinoși sînt mai degrabă prieteni ai acestora decît inamici. Această direcționare a minciunii este dusă mai departe de minciunile discutate în capitolul 7, unde am încercat să fac diferența între autoamăgire și autoiluzionare. Procesul de transformare care intervine atunci cînd mincinoșii
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mincinoși sînt mai degrabă prieteni ai acestora decît inamici. Această direcționare a minciunii este dusă mai departe de minciunile discutate în capitolul 7, unde am încercat să fac diferența între autoamăgire și autoiluzionare. Procesul de transformare care intervine atunci cînd mincinoșii încep să creadă că ceea ce spun este adevărat a fost exemplificat nu numai de mărturia femeilor traumatizate cu privire la relațiile lor personale, ci și de afirmațiile făcute de politicienii americani și agenții lor publicitari pe timpul războiului din Vietnam. Consecințele autoiluzionării sînt
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
politicienii americani și agenții lor publicitari pe timpul războiului din Vietnam. Consecințele autoiluzionării sînt în ambele cazuri grave, chiar dacă diferă. Transformarea implică o progresie, care se întinde pe parcursul a cîteva luni sau ani, de la o intenție clară de a înșela, aparținînd mincinosului, la situația în care nu mai este clar cine înșeală pe cine. Conflictul inițial de interese între mincinos și păcălit este atenuat de un acord tacit sau o complicitate prin care ambii pretind că ceea ce era o minciună nu mai
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
diferă. Transformarea implică o progresie, care se întinde pe parcursul a cîteva luni sau ani, de la o intenție clară de a înșela, aparținînd mincinosului, la situația în care nu mai este clar cine înșeală pe cine. Conflictul inițial de interese între mincinos și păcălit este atenuat de un acord tacit sau o complicitate prin care ambii pretind că ceea ce era o minciună nu mai este. Pe o distanță mai mare de timp, am văzut în capitolul 8 cum capacitatea unui individ de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cel puțin la început, perspectivele minciunii, însă în același timp au accentuat și probabilitatea ca minciuna, devenită excesivă, să aibă efecte neproductive. Politica și ceea ce am numit în capitolul 3 "domenii ambigue" sînt cele mai expuse efectelor minciunii neproductive. Numărul mincinoșilor crește, iar cel al păcăliților naivi scade. Însă ar fi o nebunie să ne bazăm pe excesul de minciună pentru a menține un anumit nivel de scepticism în rîndul publicului larg. Avem nevoie de o pluralitate de surse de informare
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
toate gândurile diavolului. Ce spune El? Iată ce spune: Duhul grăiește lămurit că în vremurile cele de apoi vor cădea unii de la credință, luând aminte la duhurile cele înșelătoare și la învățăturile demonilor, ale celor care întru fărădelege grăiesc minciuni, mincinoși și fățarnici, înfierați în însuși cugetul lor, care opresc de la căsătorie, îndepărtează de la mâncările pe care Dumnezeu le-a făcut ca să ne hrănim cu ele (I Tim. 4, 1-3). Mai poate fi fecioară aceea care a căzut din credință, aceea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
să nu-l audă; și ceea ce este mai rău, pentru a se preface că nu-l aude, să fie obligat să facă mii de grimase forțate și nefolositoare." Corneille, care a avut totdeauna, așa cum declară el însuși în Examen la Mincinosul, o "aversiune firească (...) pentru aparteuri", nu recurge la ele decât foarte rar. El preferă să le înlocuiască cu unele confidențe înainte și după o scenă de dragoste sau o scenă de intrigă, pentru a păstra situația conversației, mai degrabă decât
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
confidențe înainte și după o scenă de dragoste sau o scenă de intrigă, pentru a păstra situația conversației, mai degrabă decât să folosească, cu aparteul, un limbaj artificial. Dacă utilizează, contrar a ceea ce face în alte părți, multe aparteuri în Mincinosul (Le Menteur), este constrâns la asta de subiect. Ambiguitatea permanentă, pe care ar răspândi-o niște confidențe, trebuie să domnească până la sfârșitul piesei, pentru a permite minciuni și quiproquouri neîncetate. Plasându-se din punctul de vedere al publicului, Corneille este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
permanentă, pe care ar răspândi-o niște confidențe, trebuie să domnească până la sfârșitul piesei, pentru a permite minciuni și quiproquouri neîncetate. Plasându-se din punctul de vedere al publicului, Corneille este convins că aparteul deranjează. El declară, în Examen la Mincinosul: "Le-am (aparteurile) făcut cât am putut de scurte și rareori mi le-am permis, fără să las doi actori împreună, vorbind încet, în timp ce alții spun ceea ce aceia nu trebuie să asculte. Această duplicitate specială de acțiune nu rupe câtuși
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Vega unul din primele locuri printre poeții comici moderni. El alipește într-adevăr celei mai fericite înțelepciuni în alegerea caracterelor, o forță a imaginației pe care însuși marele Corneille o admira. De la Lope de Vega a luat el personajul din Mincinosul, despre care spunea cu atâta modestie și atât de puțină dreptate, că ar da două din cele mai bune piese ale sale pentru a-l fi imaginat." Marmontel critică totuși lipsa de regularitate în Elemente de literatură (Eléments de littérature
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
1728) și în Reflecții istorice și critice asupra diferitelor teatre din Franța (Réflexions historiques et critiques sur les différents théâtres de France). Dornic să reabiliteze teatrul și să recuzeze punctul de vedere neoplatonician după care comediantul nu este decât un mincinos și jumătate, el afirmă sinceritatea actorului care, atunci când stârnește emoția publicului, nu-și joacă personajul, ci îl încarnează. Fiul său, François Riccoboni, care i-a succedat la trupă, apără, în 1750, în Arta de a face teatru (L'Art du
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mi-a spus-o . — Ai face și un gândac să se strâmbe de scârbă. Și acum, ce știi de spărgătorul ăla? l-am Întrebat. El se Încruntă exasperat la mine: — V-am zis doar că nu știu nimic. — Ești un mincinos. Pe cuvânt, Herr Gunther, nu știu nimic. Dacă știam, vă spuneam. Doar am nevoie de bani, nu? Înghiți greu și Își șterse sudoarea de pe frunte cu o batistă care arăta ca o amenințare la adresa sănătății publice. Ocolindu-mi privirea, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
toate femeile, la asta te gândeai. Pentru toate astea a trebuit să plătească Betty. Nu-i așa? Lui Manley îi picura în poală sânge și salivă. Nu, șopti el. Vă rog. Dumnezeu mi-e martor, nu! — Dumnezeu îi urăște pe mincinoși, replică Sears și lovi în masă de trei ori: Trosc! Trosc! Trosc! Manley lăsă bărbia în piept și începu să suspine. Sears îngenunche lângă scaunul lui. — Spune-mi cum a urlat Betty. Spune-mi cum te-a implorat, Roșcatule. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ți-o suge pentru cinci dolari. Un franțuz ca tine ar trebui să știe asta. Mi-a supt-o nasol. — Nu există așa ceva, dobitocule! — Am ciopârțit-o! Am dat cu pumnul în masă în stilul lui Harry Sears. — Ești un mincinos nenorocit! Avocatul militar se ridică în picioare. Dulange începu să se vaite: — Îl vreau pe Johnnie! Russ îi spuse căpitanului: — Să-l aduci înapoi peste șase ore. Apoi mi-a zâmbit. Era cel mai blând zâmbet al lui pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ăsta te freacă pe tine pe cur cu o mână și-l plesenește pe Insch cu cealaltă? — Eu... eu nu știu. Minciună. — Crede că suntem prieteni. Am vorbit cu el de câteva ori. Și inspectorul Insch a autorizat fiecare cuvânt. Mincinos mare ce ești. Nu cred că-l place pe inspector. Măcar aici era un pic de adevăr. — Aici sunt de acord. O grămadă de oameni nu-l plac pe Inschy. Eu? Mie-mi place de el. E mare. Când vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]