KorAP: Find »[drukola/base=miracol & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...257 >

6,419 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

parcare dintr-un colț uitat de lume. Chestia pe care o au în comun toate aceste locuri sunt miracolele. Puteți citi despre toate astea doar în tabloidele de doi bani - este vorba despre fel de fel de vindecări, viziuni și miracole care nu apar niciodată în presa serioasă. Săptămâna asta e vorba despre Sfânta Fecioară din Welburn, New Mexico. A apărut în zbor deasupra străzii principale, săptămâna trecută. Avea părul lung, împletit în șuvițe roșcate și negre fluturând în bătaia vântului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mine suntem parcați pe marginea Autostrăzii 84; am azvârlit o haină veche de blană pe acostamentul șoselei, lângă mașină. Haina de blană, mânjită cu ketchup și bâzâită de muște, e momeala noastră. Săptămâna asta în tabloide a apărut un alt miracol. Oamenii îi zic Mântuitorul de pe Șosea. Tabloidele l-au numit „Mesia de pe A84“. E un tip care se oprește pe autostradă acolo unde zace un animal mort, îl atinge cu mâinile și amin. Pisica lățită, câinele zdrobit sau chiar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de șerif e încălțat în sandale. Ajutorul de șerif, poștașul, chelnerița de la bufet, barmanul de la cârciumă au, cu toții, un punct negru lipit între sprâncene. Un bindi. — Măiculiță, zice dom’ sergent. Tot orașul a trecut la hinduism. După cum scrie în Buletinul miracolelor paranormale de săptămâna asta, totul s-a întâmplat din cauza vacii-fariseu vorbitoare. Atunci când duci animalele la abator, toată treaba e cum să păcălești vacile ca să urce rampa spre locul de tăiere. Vitele sunt aduse cu camionul de la ferme; sunt năuce și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
moment, înainte să cadă cuțitul, securea sau ranga de oțel, vaca-fariseu se dă la o parte. Rămâne în viață, pentru a duce la moarte o altă cireadă. Asta face cât trăiește. Până când, într-o bună zi - după cum scrie în Buletinul miracolelor paranormale -, vaca-fariseu de la Întreprinderea de Procesare a Cărnii din Stone River s-a oprit. Vaca-fariseu a rămas locului, blocând rampa spre locul de tăiere. A refuzat să se dea la o parte și să ducă la moarte cireada care o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mesteca. O femeie a dus mâna la gură și a dat un țipăt. Vaca-fariseu a ridicat un picior, indreptând copita spre măcelari, și a zis: — Calea spre moksha nu trece prin durerea și suferința altor ființe. Moksha, zice în Buletinul miracolelor paranormale, este un cuvânt sanscrit care înseamnă „mântuire“, sfârșitul ciclului karmic al reincarnarnărilor. Vaca-fariseu a vorbit toată după-amiaza. A zis ca oamenii au distrus natura. A zis că omenirea nu mai trebuie să extermine alte specii. Oamenii trebuie să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de apărare? Care să-i protejeze de descântec, zice dom’ sergent. — Dar stai tu liniștit, zice, că eu am armă, am insignă și am și penis. Ca să-i găsim pe Mona și pe Stridie nu trebuie decât să căutăm magia, miracolele. Titlurile șocante din tabloide. Tânăra pereche care a fost văzută traversând Lacul Michigan cu piciorul în luna iulie. Fata care a făcut să crească iarba prin zăpadă, verde și înaltă, pentru bizonii care flămânzeau în Canada. Băiatul care vorbește cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

reținut atenția, trimițîndu-l cu gîndul la Maria Săteanu. "Ce întîmplare! clatină Mihai din cap, amintindu-și țipătul Mariei și, mai ales, modul în care s-a prăbușit, parcă topindu-se, lîngă calorifer, înfigîndu-și cu sălbăticie coatele în burtă. E un miracol că n-am făcut o criză de inimă! Dar și mai miracol e că mi-a scăpat își surîde el. O, nu, sînt vulgar de-a binelea se înfioară, amintindu-și privirea Mariei, goală, seacă. Formidabil! Seacă ăsta-i cuvîntul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din cap, amintindu-și țipătul Mariei și, mai ales, modul în care s-a prăbușit, parcă topindu-se, lîngă calorifer, înfigîndu-și cu sălbăticie coatele în burtă. E un miracol că n-am făcut o criză de inimă! Dar și mai miracol e că mi-a scăpat își surîde el. O, nu, sînt vulgar de-a binelea se înfioară, amintindu-și privirea Mariei, goală, seacă. Formidabil! Seacă ăsta-i cuvîntul. Pe o femeie poți s-o cunoști chiar și numai analizîndu-i privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

bine, grup care se reunea în casa unei profesoare active și empatice. Acolo, studentele erau încurajate să își arate sânii, organele genitale și chiar să-și pipăie cu degetele gonadele. Toate acestea aveau ca scop să le ajute să aprecieze miracolul propriei anatomii. Carol învățase să se palpeze în căutarea nodulilor cancerigeni și să se folosească de o oglinjoară de machiaj pentru a descoperi eventualele forme de displazie celulară, pentru a suprima necesitatea ca un bărbat să îndeplinească ritualul umilitor al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

de acțiune pentru combaterea poluării aerului. Autoritățile se angajează ca, în următorii cinci ani, să amelioreze calitatea aerului din țară și să reducă substanțial numărul zilelor cu poluare severă. Protecția resurselor forestiere Încă din anii '50, China a creat un miracol al împăduririlor în lume. În prezent, suprafața fondului forestier plantat în toată țara a ajuns la 69 milioane de hectare, iar rata de acoperire cu păduri este de 21,63%. Pentru protejarea fondului forestier, guvernul chinez a aplicat, în 2003

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

față se aprinseseră luminile și la fiecare geam și balcon apăruse câte un tată, câte o mamă sau un bunic, care zbierau laolaltă către Cristos și ăia să nu facă vreo prostie și să sară, că ei nu cred în miracole, că nimeni n-are aripi și așa și pe dincolo, aiureli, zicea Coșuță. Și Cristos i-a ascultat și nu a sărit în seara aceea, numai că lui Coșuță i-a spus verișorul lui, iar verișorul lui nu minte, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
gros, urât și rezistent, borcanul de care îmi agățasem privirea buimacă de la somn și vis era, de departe, cel mai potrivit. Am învățat însă (fără să fie nevoie de vreo carte, ci doar de puțină atenție) că atunci când au loc miracolele, fie și unul mic ca acesta, nu e de ajuns să iei în considerare doar o singură chestie. Ca să vedeți că nu fac pe nebunul sau, mai știu eu, că vă duc de nas sau vă torn gogoși numai pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
despre Filip care, sigur, nici n-ar mai vrea să audă de mine?). Așa că, măcar pentru el, dacă nu pentru voi și, în cele din urmă, pentru mine, am să încerc să clarific, cu toată delicatețea pe care o cer miracolele povestite, zămislirea aceea, într-o dimineață posomorâtă, probabil de octombrie, la ora 8, duminică, a lui Știm și Ștam într-un borcan de muștar. Așadar, Știm și Ștam s-au ivit pe lume într-o dimineață posomorâtă, a doua zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
și pe mine din somn cu o carte de povești în mână. Nu știu ce rost avea cartea acolo, nu i-am aruncat nici o privire, o știam pe dinafară, dar, mă simt nevoit să repet, când ai de-a face cu un miracol, chiar și amănuntele lipsite de importanță își au sensul lor. Filip nu era, poate nu era nici duminică, dar în privința borcanului de muștar (în care privirea mea a intrat fără ca eu să percep nici cea mai mică neliniște), a dimineții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
putea numi galben. Dacă muștarul e început, e mult mai bine: lingurița sapă în el galerii, poteci, drumuri. De aici înainte e foarte ușor să te pierzi în ele, chiar așa, îngălbenite și umede, cum îți apar. Și cum un miracol (din păcate sau din fericire) se poate explica mai întotdeauna și logic, nu cred să-i fie prea greu cuiva să-și pună întrebarea „la ce bun atâtea tunele și răspântii și cărări dacă nu e nimeni să locuiască înăuntru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
întrebarea „la ce bun atâtea tunele și răspântii și cărări dacă nu e nimeni să locuiască înăuntru?“. Cred că asta m-am întrebat și eu. Și așa, ca o împletire firească între un răspuns la o întrebare logică și un miracol cu miros de pâine prăjită, fără ca mama, întoarsă cu spatele, să bănuiască măcar ce se întâmplă în bucătăria apartamentului 40, au apărut pe lume cei doi prieteni nedespărțiți, tovarășii de nădejde ai copilăriei mele, Știm și Ștam. Nu am chiuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Bine. Da’ Ștama? - Bine. Pa Știme. - Pa Ștame. Vă rog să mă credeți că nici măcar nu am clipit când i-am auzit vorbind. Era o chestie pe care o învățasem nu cu mult timp în urmă: te obișnuiești repede cu miracolele. Mai ales la vârsta aia. Problema este întotdeauna cu frații mai mari. Nu că ei ar avea ceva cu minunile noastre, le-ar privi câș sau mai știu eu ce, ci, pur și simplu, le vine mai greu să înțeleagă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
o adică, o va chema pe mama drept martor) că nu ei, Știm și Ștam, erau cei care se auzeau vorbind, ci mai degrabă eu? Ce-o să mă fac atunci când mai degrabă o să devină cu siguranță? Am să repet: cu miracolele te obișnuiești repede. Și, ca să vedeți că nu zic asta de chichi-de michi-de trei lei ridichi, am să vă povestesc cum s-a născut convingerea asta: a fost de-ajuns să se lase noaptea, acolo, printre blocuri, printre copacii desfrunziți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
ar fi intrat în scară dacă-l chemai, nu?, și, mai ales, ultima: nu dădea din coadă. Era sigur o lună. O lună prietenoasă care fuge după tine orice ai face. Era, deși habar n-aveam ce-i aia, un miracol. Primul. Vă spun vouă (profetică urmare) că lumea e plină de Știmi și Ștami gata să fie descoperiți. De căcate, de câini rotunzi, de luni care să se țină după voi. De Cristoși care zboară. De Setițe Kindo care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
din spatele blocurilor care se înroșesc pe scoarța copacului ori de câte ori se ivește un pericol cum ar fi Șchiopu Bărbosu gata să te prigonească cu găleți cu apă rece pentru îndrăzneala de a căuta melci sub fereastra balconului lui. De astfel de miracole care te anunță ceva ce nu poți să eviți. De vise în care o vezi pe mama alunecând cu capul în jos de-a lungul culoarului, pe lângă dulăpioare și uși, venind, și de tovarășe de grădiniță care spun „doarme ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
s-ar putea ca unele lucruri să se milostivească de tine și să se întoarcă așa cum le-ai lăsat altădată. Și s-ar mai putea să te obișnuiești atât de bine cu ele, încât nici să nu le mai numești miracole sau minuni. Luna se ține după tine. Punct. Dacă nu sunteți convinși, asta e, îmi pare rău. Sau: Știm și Ștam vorbesc. Oriunde, oricât, oricum. Oricum, nu. Spuneți-le proști, tăntălăi, duși, dar mai mult decât ce faci Știme, bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
doreau să iște vreo debandadă cu lingviști care apar la ușă ca să cerceteze fenomenul, glasuri fără chip, pițigăiate sau grave, care se plimbă dintr-o cameră în alta fără să poți atinge locul din care se aud. Aveau fobie la miracole, nu puteau pricepe cum un lucru atât de normal ca prezența lor aici, printre noi, trebuie privit cu atâta curiozitate, frică sau neîncredere. Cred că ăsta a fost și motivul pentru care i-au plăcut atât de mult pe Filip

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
ce să explic mai mult. Oriunde s-ar afla acum, sunt convins că și ei, și nevestele lor fac bine. Și nu știu voi ce ziceți, dar gândul ăsta mie îmi e de-ajuns. Pa Știme. Pa Ștame. 4. Câteva miracole din biografia fraților mari Așa, chiar la sfârșitul capitolului 2, înainte de punct, am scris Tim în loc de Știm. Și mărturisesc că n-a fost o greșeală de dactilografiere. Pur și simplu, litera aia nesuferită, un ș, un ș mare, trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
scările blocurilor, pe Parva, în curtea, în clasele și pe coridoarele școlii, n-am avut inspirația să spionez în apartamentul nostru (nr. 40) și să descopăr două ființe pitice, cu voci identice cu a lui. Ca să fiu sincer până la capăt, miracolul prezenței lui Știm și Ștam a trecut pentru mine neobservat, cum intră și iese pe fereastră câte-o muscă în timp ce dormi. E rușinos să se petreacă un miracol chiar sub nasul tău și tu să nu bagi de seamă, e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
pitice, cu voci identice cu a lui. Ca să fiu sincer până la capăt, miracolul prezenței lui Știm și Ștam a trecut pentru mine neobservat, cum intră și iese pe fereastră câte-o muscă în timp ce dormi. E rușinos să se petreacă un miracol chiar sub nasul tău și tu să nu bagi de seamă, e jalnic, ce mai, dar asta s-a întâmplat. Spiridușii ne-au fentat pe mine și pe mama, deși frati-miu susține că se simțeau bine în preajma noastră, l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]