1,938 matches
-
Nu orhidee porfirogenete / Și prețioase ca o dinastie". Se spune că, din perspectivă feminină, întâietate absolută are doar prezentul; erosul, maternitatea, celelalte sunt percepute în tensiunea loc concretă, imediată. La Carolina Ilica, timpul instaurează un climat plural: al clipei și mirajului, altfel spus al sublimului iubirii ca moment plenitudinar dar și ca viitor nedeslușit. La autoarea de sonete, timpul naturii e timp fundamental, veșnic regenerator, timp întreținând sentimentul eternității palpabile. La un citadin ca B. Fundoianu scurgerea vremii prevestea cufundarea în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
feminitate zglobie, dezinvoltă, un orizont liric în care grație, pudoare și discretă senzualitate conturează un teritoriu mirabil, veșnic seducător, niciodată exprimabil în absolut. Rezultă așadar că jocul de-a spusul și de-a ascunsul (printre cuvinte) se constituie într-un miraj: fascinantă lunecare printre oglinzi vibratile. Intervine imediat o întrebare: dintre succesivele ipostaze ale poetei, care să fie oare mai relevantă? Nu te poți opri la una singură, la un gest, la o scenă, la o reacție anumită, și tocmai această
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
existențiale; se întâlnesc aici date ale psihismului autohton: "Înflăcărați: din alaiul / lui Harap-Alb, dați / acum încă un pas și încă un pas înapoi. Cu lacrimi în ochi. Cu două rămurele de liliac, plus / și minus"; Toate lucrurile trec" dar durează mirajul Redeșteptării, încrederea în RENAȘTEREA MORALĂ... Panoramicul în cauză se situează în categoria celor mai substanțiale meditații (din ultima vreme) despre esența și finalitatea Ființei. Rațiunea își asociază plenar, aici, disponibilitățile poeziei. O lume paralelă (1989), pe de o parte palpabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de petale, în sicriu, abia atinși, cu trupurile schimbate între noi, la începutul unei alte lumi. Nu resemnare e aici, ci o îndurerată imersiune în condiția umană eternă. Creator cu statut de creator consacrat, Liviu Ioan Stoiciu suprapune prezentului dezacordat mirajul unei păci hipnotice consolatoare. Memoria gravă, frământările, întrebările crispante rămân în alt tărâm. "CEL CARE SUNT" SAU DESPRE GRIGORE VIERU Dacă după căutări repetate universul unui poet se rotunjește, dacă acest univers devine un corp oarecum sferic, un cosmoid în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
viziuni solemn-metafizice (Universală, Întoarcerea lui Cain); obsedează pythagoreica nostalgie a supremei armonii cosmice: "Tu încă păstrează / proporția pură..." (Secțiunea de aur). Frazarea bate aici, și în alte poeme, spre gnomic. Monologul ceremonios, exhortativ, deschis zborurilor înalte, se vrea unul transtemporal; miraj și cânt merg laolaltă, în indiviziune, recitativul ridicându-se peste abisuri, balansând între un orgoliu franc și suferința de a nu fi găsit Pasărea de aur ("mai ușoară ca sunetele"). Pasăre-simbol, aceasta e totuna cu Măiastra lui Brâncuși, totuna cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
spectaculos în perspectiva aventurii fără sfârșit. Carnavalesc și tragic se întrepătrund. Mișcându-se în planuri stilistice eterogene și înaintând în iluzoriu, poetul, un postmodern, așteaptă crispat versul salvator. Nu timpul, nu iubirea, nu Marea Trecere ocupă prim-planul conștiinței, ci mirajul unui absolut himeric, insidios, motiv constant de ideizare. Cu remarcabilul Tratat despre Ochiul Orb, George Vulturescu s-a realizat plenar. Într-un text final (predominant în proză), o propoziție sună a deviză orgolioasă: "Vreau poetul unic, singuratic, nemultiplicabil". Afirmație-program! Lectorul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
A va furniza apa. Compania trimite așadar toți angajații în această direcție. Problema e că nimic nu este garantat; în marketing nu știi niciodată unde este „apa” până nu o găsești. Prea des ea se dovedește a fi doar un miraj, iar compania ajunge bolnavă și însetată, după ce a cheltuit bani și timp; și-a golit rezervorul de „apă” pentru a găsi unul nou. Acum, cu mai puține resurse decât la început, supraviețuirea companiei este amenințată. Ce ar trebui să faceți
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
radicală de interzicere a incestului" și în mânia lui Moise împotriva idolatrilor "amenințarea de castrare care însoțește iubirea interzisă a mamei"24. Dar nu și să decelăm în spatele acesteia obsesia persistentă a unei recăderi virile în sânul, gineceul, matriarhatul imaginarului. Miraje ale imaginii, oglinzi ale erosului. Înțelegem atunci ce afecte îi atribuiau idolului religiile Scripturii. Ca și acel schimb continuu de la fascinație la repulsie, acea alternanță între tămâie și ruguri, de-a lungul răfuielilor creștine cu "scandaloasa". Iubirea-ură față de femeie (vrăjitoare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o deviză a cercetașilor. Videosfera, care elimină durata, nu se teme să vadă o imagine, o emisiune înlăturându-se una pe alta, fiindcă (pentru ea) doar clipa este reală. Dar această clipă insesizabilă ne devansează neîncetat, ca un foc rătăcitor, miraj excitant și dezamăgitor, provocare nesfârșită pentru noi, bieți spectatori mereu în întârziere cu o imagine-secundă, cu o modă, cu un subiect, cu un scandal, cu un genocid față de prezentul nostru televizual care aleargă întotdeauna mai repede ca noi. Vrând să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
al începutului de Renaștere. În acest context orice nou tărâm primea un corespondent de imagine în funcție de plasare și relaționarea cu imaginarul deja constituit. Călătoriile comerciale de sub protecția statelor italiene care încep în perioada secolului al XIII-lea aduc cu sine mirajul unui Orient apropiat. Prin aceasta se întrevede mirabilul Orientului îndepărtat ce a declanșat marile călătorii de descoperire a lumii. Ca urmare a călătoriilor din perioada de sfârșit a Evului Mediu se realizează și o dezvoltare a imaginarului. Imagini noi, mai
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
alte fenomene prin care devin sau mai precise sau supuse excepțiilor"101. Precizia pe care a făcut-o subliniază imposibilitatea de a se ajunge la o metodă inductivă certă. Newton în acest caz consideră că visul lui Bacon este un miraj și nu trebuie să se bazeze pe inducție întreaga știință. Dar în același timp și inducția își are rolul său, acela de a construi imaginile de bază ale științei: Acestea trebuie să aibă loc pentru ca nu cumva argumentul inducției să
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
aspectul unei dănțuitoare care se mișcă pe o muzică misterioasă. Treptat, Matsyendranăth își amintește adevărata identitate: "el înțelege că "drumul cărnii" duce la moarte, că "uitarea" sa era în fond uitarea adevăratei naturi nemuritoare și că "farmecele din Kadali" reprezintă mirajele vieții profane. Goraknăth îi arată că "uitarea" care era să-l coste nemurirea a fost provocată de zeița Durgă. Această vrăjitorie a ei simbolizează eternul blestem al ignoranței, azvârlit de "Natură" (i.e.Durgă) asupra omului"281. În căldura înăbușitoare a
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
l’abominable fatras attribué a ce Zoroastre sans avoir pitié de la nature humaine. Nostradamus et le médecin des urines sont des gens raisonnables en comparaison de cet énergumène”2, se pronunță violent și sarcastic Voltaire, îngropând astfel cu enorm cinism mirajul unei descoperiri 3. Zarathustra Avestei traduse de Anquetil nu era, de fapt, acel Zoroastru plăsmuit în alambicurile sistemelor categoriale europene. Până și Kant este cuprins de acest furor al curiozității și citește opusul asiatic, dar îl abandonează dezinteresat, negăsind în
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
metale popoarelor din Caucaz sau Anatolia: s-au atribuit atâtea fapte de civilizație unui grup de popoare „asianice” sau „caucaziene” (două entități care nu au existat niciodată!) doar ca reacție împotriva unui „arianism” exagerat. Chiar și Benveniste a fost victima „mirajului asianic”, dar cred că a revenit asupra acestui lucru. Oricare ar fi stadiul etimologiilor, cred că pentru scopul dvs. vor fi lipsite de interes... Regret vicisitudinile vieții dvs. de transhumant, însă, cum spunea prietenul meu Barr3: emigranții și „displaced persons
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
adevărat succesor al lui Dimov. Creator de universuri onirice „paralele”, de lumi ficționale fascinante, a căror contemplare seduce, e un „arhitect de paradisuri” - cum sună titlul unui ciclu de poeme din Provincia pedagogică (1996) -, mânuitor dibaci al unei „mașini de miraje” de patentă personală. Concomitent cu afirmarea ca poet, S. s-a distins și printr-o asiduă și meritorie activitate de critic literar. Erudiția, vădită în beletristică, își spune cuvântul și la nivelul prestației critice. S. valorifică avizat nu numai patrimoniul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
și acum asemănarea nu provine din deficit de originalitate, ci din afinitate structurală, asumată cu multă cutezanță. Și prozatorul S. se situează într-un raport de continuitate cu poetul, cele două modalități de scriitură fiind consubstanțiale. Proza poematică din Cartea mirajelor, cum se intitulează un ciclu din volumul Textele de la Montsalvat (1997), anunța paginile din care se articulează prima carte „de proză” a scriitorului, Textele de la Monte Negro (2003), un fel de mic roman (care poate fi considerat și un amplu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
spațiu germinati v al dacilor liberi, al răzeșilor, al voievozilor, al stră bunilor străbunilor din veacuri oropsite, dar și de înălțare, de cinstire a vieții cu popasuri în mângâierea sufletului. în aceste câteva rânduri nu am cuprins decât în parte mirajul ce ne ademenește la simpla pronunțare a numelui Cotnari, ca subiect de preaslăvire în literat ură, el fiind mult mai amplu, mai peren și care va fi completat, după puterea și inspirația evocatoare a poeților, prozatorilor, oamenilor de litere, pictorilor
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
sienne, â se faire ancien par contemplation de l’ Antiquite”. Altă cauză e „disprețul față de creștinism” al acestor scriitori. Toată redeșteptarea inspirației antice, zice Clerc, e pricinuită de un declin al credinței creștine. Imaginara „seninătate greacă” e opusă ca un miraj ideii de sacrificiu creștin. Într-adevăr, cu foarte puține excepții, scriitori citați mai sus exaltă sub diferite forme antichitatea cu sentimente răspicat ostile față de creștinism. Severitatea concepției creștine de viață e socotită incompatibilă cu arta lor, care se complace în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
îl aduc la dezvoltarea turismului rural este neapărată nevoie de a pune în evidență adevărurile prin carte acestea îndeplinesc rolul unor factori cu caracter stimulativ. Putem să vorbim astfel, despre rolul mănăstirilor și schiturilor ca factor de atracție turistică prin mirajul pe care-l creează. Intră apoi în calcul, poate rolul lor cel mai important, inclus în factorul instructiv-educativ și de școlarizare, pe care-l joacă în domeniul: - istoriei - ele însele reprezentând file din istoria locurilor și a țării: - culturii, prin
CONTRIBU?IA M?N?STIRILOR ?I SCHITURILOR LA DEZVOLTAREA TURISMULUI RURAL by Ion TALAB? () [Corola-publishinghouse/Science/83110_a_84435]
-
nu a implicat afirmarea egală a valorilor femeilor și bărbaților deopotrivă, precum și respectarea lor, ci tratarea femeilor ca bărbați. Faptul că partidul nu a manifestat niciodată preocupări față de condiția femeii, tratând-o ca pe un revoluționar de profesie, promițându-i mirajul unei noi vieți colective le-a făcut pe multe femei să constate că personalitatea lor s-a dizolvat în colectiv, ucigându-le feminitatea. Pe de altă parte, liderul bolșevic Evgheni Preobrajenski atrăgea atenția că, "din punct de vedere al socialismului
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
tineri ale căror sentimente evoluează între dramatismul grațios și incertitudinea nostalgică. Publicat în 1989, romanul autobiografic Prins în capcană aduce critici acerbe Occidentului și laudă sistemul politic și social din țară. Protagonistul, nu altul decât autorul, se simte atras de mirajul Occidentului, acolo unde inițial crede că ar domni „armonia dintre stăpâni și supuși, conștiința egalității depline dintre ei, politețea, solicitudinea, demnitatea neștirbită și drepturile depline asupra omului - asupra cărora se veghează cu necurmată strășnicie”. Emigrează în Austria, dar periplul lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290731_a_292060]
-
se impună printr-o voce lirică distinctă. Pornind de la rădăcinile folclorice ale ardelenismului său (invocate în poema Transilvanie, gură de rai) și impregnat de atmosfera lumii lui Lucian Blaga, el va afla, cu sinceritate și autenticitate, o cale proprie în mirajul legendei (pe care o vedea drept „spiritualism” „adaptat la forme de viață”) - centru ordonator al imaginarului său. Poetul dovedește un adevărat har al sublimării vieții și al transfigurării ei printr-o melodicitate pură: „Dar noi am prins de talpă rădăcini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
ontologic, intuiție verificabilă în daoism, de pildă, acel moment abisal din diferența ontologică, pe care-l exprimă citându-l pe Jean Pierre Richard: "oglinda constituie astfel câmpul sensibil al oglinzii, ne face să alunecăm în ea, ne cheamă spre un miraj. Din obstacol, transparența a devenit acum instrument: de acum încolo, zeul pe care-l semnalează se află în noi, nu în afara noastră, în îndepărtarea cerească, dar din punct de vedere imaginar, diferența este neînsemnată. Teatrul îi vitrifică personajele, arta limpezește
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pe alese, trecându-l mai întâi protocolar, aspru-mângâietor, printr-o sumedenie de anticamere și șicane calorifere, până capătă fragilitatea abordabilă a convivialului. Doar când devine tremurător ca și el infinitului i se dă cuvântul - chiar dacă înfiorarea aparține de fapt unui miraj. Lui Ian, arhitectura îi revelase că glaciala nemărginire nu e deținătoarea focului; abia prin frecarea de febrilele noastre praguri casnice ea ia foc. Deși poate sustras olimpienilor, în vetrele noastre focul e mai acasă decât într-ale lor. Focul e
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
consecvent vreme de două secole în greu dezirabila-i imensitate eterogenă. Ian era de părere că vina aparținea în parte rotundului Pământ, a cărui spinare încovoiată împiedică perspectiva să dezvăluie totul dintr-o dată; orizontul funcționează ca un văl născător de miraje și ațâțător de fantasme - nu un zid propriu-zis, ci mai mult o cocoașă structurală a spațiului, o curbură imperceptibilă și, de aceea, extrem de eficace, ce le ferise nomazilor văzul de excesul de vizibilitate fatal dorinței. Bătălia pentru imaginea lumii s-
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]