8,023 matches
-
croazieră de vis, așa cum le-a fost promis în afișul de la agenția de voiaj. PRĂJITURĂ CU NUCI SAU BISCUIȚI CU VANILIE? În încăpere totul încremenise, nimeni nu îndrăznea să-și lase respirația auzită, doar unchiul Traian, întins în patul său mirosind a transpirație și lavandă, trăgea puternic aer în piept, își umfla cu el burta ce tremura ca o piftie și îl elibera apoi printre dinți, purtând mirosul greu și amar al gurii. Stăteam cu toții strânși în jurul patului și îi vegheam
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pentru că au fost capabili de așa ceva; aș fi vrut să-i văd închiși pe tot restul vieții, supuși la torturi, înfometați și biciuiți pentru că din toate apartamentele din oraș ei l-au ales pe cel de vizavi, expunându-și iubirea mirosind a transpirație în văzul lumii și al meu. Nu am mai ieșit pe balcon, mă retrăsesem în bucătărie, unde începusem să așez timbrele în noile clasoare, ascultând muzică preromantică și visând la o altă vară plină de fluturi într-o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Toate astea până când am să recunosc silueta Laurei intrând în apartament cu părul fluturându-i pe umeri, purtând pantalonii albaștri. Însă, ca de obicei, singurele ființe din jur erau fluturii țintuiți în spate cu câte un ac de gămălie și mirosind a formol, iar cadavrul lui Emil devenise unica prezență nouă și atât de diferită printre ei. LECȚIA Ce-ar fi dacă în loc să citești acest text pe care ar trebui să ți-l propun în paginile care inevitabil vor urma, acum
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
anotimpurilor: Cireșii tatei și-au pus cercei la urechi!; Iarna nu vrea să plece, dar ghioceii au despicat zăpezile cu paloșele lor și iarna a fost învinsă!; Au venit zilele lui Cuptor, bunica și-ar putea coace azima la soare!; Miroase a ionatane, gutui și tămâioasă... și tot așa... În totalitate jurnalul era purtătorul unor fraze-perle, abundând notele vesele, sclipitoare, cu care de altfel Alex era obișnuit din viața de toate zilele. Lectura acestui jurnal era relaxantă. Răsfoi în continuare, fără
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
avem bani. și, puținii de care dispunem, nici nu sunt la noi. Dar unde-s? Acasă. Fuguța, după ei! Ei, na! și le arată semnul ciuciu. Bătaia a început. Când, hop!, o mașină a poliției locale. Polițaii locali, când au mirosit despre ce este vorba, au cârnit-o-ntr-oparte, și s-au făcut nevăzuți. Pretendenții taxei de protecție erau feciorii primarului. Documentele pentru plata polițiștilor locali erau aprobate de către acesta. și, ca să evite alte probleme, polițaii au dat bir cu fugiții. Au fost
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
timp și spațiu? Nu știm nici măcar la ce să ne gândim, dar, când terminăm, trebuie să facem eforturi pentru a ne recăpăta conștiința de sine și de lumea exterioară. Este tot chemarea morții. Când, culcat în patul meu jilav și mirosind a transpirație, pleoapele mi se îngreunau și mă pregăteam să mă abandonez neființei și nopții veșnice, toate amintirile mele șterse, toate angoasele îmi reînviau; teama de a nu vedea penele pernei mele transformându-se în lame de pumnal, nasturii vestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu mâinile ducâdu-mă să mă ascund după perdeaua din alcov. Am vrut să dorm. Un cerc de foc îmi strângea craniul. Mirosul violent și afrodiziac pe care îl răspândea uleiul de santal turnat în lampă mi se urcase la cap. Mirosea ca pulpele soției mele; gura mea avea gustul concomitent dulce și amar al unui miez de castravete. Mă pipăiam peste tot, comparând în gând membrele, coapsele, pulpele, brațele cu cele ale soției. Conturul coapselor și feselor sale, căldura cărnii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
avea gustul acru al miezului de castravete. Transpiram în această strângere îmbătătoare, nu-mi mai aparțineam și nu ascultam decât de trupul meu care-și cânta victoria. Mizerabil naufragiat al acestui ocean fără margini, mă abandonam valurilor pasiunii. Părul ei mirosind a iasomie mi se lipea de față. Din interiorul nostru se auzea un strigăt de emoție și plăcere. Deodată, ea mă mușcă atât de tare, că îmi rupse buza. O făcea cu aceeași furie ca atunci când își rodea degetele? Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
eroinele lui An ton Pavlovicoi vroiau, dragele de el, „La Moscova!” ( nu „La Popa Nan”)... Nu contează, tot aspirație nefericită e... Apoi o Întreb pe simpatica convivă, de ce un critic din epoca interbelică a spus că piesa lui G.M.Zamfirescu miroase a „drojdie și obială”? Fata nu știa ce-i aia obială, dar despre drojdie credea că e legată de...bere! I-am ex plicat contextul ; a Înțeles, fiindcă e deșteaptă ( dar nu do cumentată, ce vreți!). Tot cu studenta mea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
aia...", surâde junele-prim seducător și insinuant, degajând o masculină siguranță de sine. Madam Cateluța strânge din buze, arborând o înaltă ținută morală. Căzu câteva clipe pe gânduri, după care hotărî brusc: Hai să plecăm d-aci, Vijulie, că nu-mi miroase dăloc a bine." "Păi, plecăm... asa?" " Da, așa plecăm!", zise îndârjită femeia. "Ceva nu-i în regulă aici. Dispariția asta a lu' Scufiță nu-i lucru curat." Văzând mutra îmbufnată a bărbatului, concedă: "Ei, nu mai fă moaca asta. Venim
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să precizez. Atitudinea insectei, tradusă în mimică umană, ar fi arătat ca o holbare. După o scurtă revenire din uluială, nu putu să emită decât atât: "Da' p-aci toți e d-acia!" Profund, domnule! Reamintesc că era un gândac românesc. "Miroși altfel decât orice gândac", face el, frecându-și nedumerit antenele. "Probabil...", am zis așa, ca să nu i se pară că-l sfidez cu tăcerea mea. Se învârti de câteva ori în jurul meu și enunță, parcă surprins: Deși ești la fel
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
el până peste poate." "Extraordinar, dom'ne! Altă scroafă care s-a suit în copac. Mi-aduc aminte cum a venit aici, slab ca un scarloi, și cum mânca salam de vară direct de pe hârtia în care fusese ambalat, că mirosea tot birou' ăla a usturoi, de ziceai că-i cârnățărie acolo, nu alta. Cobora din trole'buz și-i zicea săru'mîna și lu Geta, femeia aia de servici' care s-a pensionat anu' trecut. Acu' vine numa' cu jeepu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
se opri un pic să-și tragă sufletul, la o țigară. Își aminti brusc de un lucru pe care-l observase în timp ce urcau fierătaniile în camion, dar de care n-apucase să-l întrebe pe portar. "Auzi, bre, da' ce mirosea așa pă lângă ușa aia verde? Că te ustura și ochii în cap dă putoare ce venea d-acolo." "A adus ăștia niște i'secticid. Cică dă mâine la gândaci..." "I'secticid, ai zis, tată?", tresări Virgil. Da, bă, băiatule
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de nea Vasile direct din camion, atunci când sosiseră rechizitele și consumabilele. Oricum, căldările din zestrea P.S.I.-ului aveau fundul mâncat de rugină și, deși erau numărate la fiecare inventar, nu erau câtuși de puțin utilizabile. După ce umplu bidoanele, Petrică le mirosi pe fiecare în parte. O făcu temeinic și părea destul de mulțumit. Abia după ce le duse frumușel în cămăruța ce slujea drept depozit, își aminti suduind și de cele două sticle de insecticid dosite în spate, după tomberoane. Chiar mă temusem
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
brusc glasul, făcându-se auzit clar pe toată casa scării: Intră că babile astea răpănoase numa' cu ochiu' pă vizor șade și cu urechea pîlnie. O bășină nu mai poți să tragi că, gata, să și repede ele s-o miroasă, 'le muma-n cur!" Musafirul îi ascultă îndemnul și se opri în sufragerie, nu înainte de a se descălța frumușel pe hol. Gest nu tocmai inspirat, fiindcă imediat camera se umplu de un parfum greu respirabil. "Nu trebuia să te descalți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aproape de fundul ceștii, baba de Fito tresări: "Azi e ultimu' seminar, nu?". Nu. Mai e unul joi." " I-auzi, ale dracului!", remarcă nevricoasă șefa. Oftă zgomotos: "Numa' cân' mă gândesc ce putoare o fi în amfiteatru și simt că-nnebunesc. Miroase de-ți verși și mațele din tine, este?" "Miroase, da... Totuși, parcă nu chiar așa de puternic pe cât m-aș fi așteptat." "Noroc că în birou' meu am închis ieri cu cheia, să nu năvălească ăia cu porcăria lor. Dacă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ultimu' seminar, nu?". Nu. Mai e unul joi." " I-auzi, ale dracului!", remarcă nevricoasă șefa. Oftă zgomotos: "Numa' cân' mă gândesc ce putoare o fi în amfiteatru și simt că-nnebunesc. Miroase de-ți verși și mațele din tine, este?" "Miroase, da... Totuși, parcă nu chiar așa de puternic pe cât m-aș fi așteptat." "Noroc că în birou' meu am închis ieri cu cheia, să nu năvălească ăia cu porcăria lor. Dacă ar fi dat la gândaci și aici, pe cuvânt
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dai cu statu', cân' îți apare o oportunitate la moment, da' afacerea, dacă tot bagi banu-n ea, tre' să o gândești să să învârtă și să producă cât mai mult timp și cu profitu' pă maxim'. O faci cu cap, miroși trendu', nu te-arunci în ea ca-n apă. Al'fel dăgeaba te-apuci." " Da, numa' că acum ești la ananghine. Ce poți să faci? Vinzi și tu unu, oricum îți mai rămân nouă..." " Or rămânea ele nouă, da' până
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
omu', până faci actele, trece, în mă-sa, mai mult dă două, trei, săptămâni. Mie-mi trebuie acu'!" "Și atuncea? Acum, pă bune, n-ai și tu pă nimeni să te-mprumute?" Dacă te-mprumuți, tot nașpa e, că le miroase la ăilalți a sânge proaspăt. Înțelegi? Singura treabă e să mă bag pă o bancă, deși asta era ultima opțiune." " Da, mă, da' rămâi cu obrazu' nepătat și nu te știe nimenea." "La asta mă gândeam și io. Iar cân
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
non grata, om de care multă lume ar fi vrut să scape cât ce fusesem angajat în acest serviciu râvnit de alții. Pe de altă parte, numirea Iozefinei pentru a mă ajuta la redactarea textului dramatic la care trudeam, nu mirosea nici ea, a bine. Mai știi ce zace în piepții unei rochii?-suna un alt gând, mai puțin confortabil. Consolarea, singură de altfel, era că nu-l puneam pe tapet pentru prima dată. Și toate gândurile astea mă biciuiau nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să fiu sută la sută sincer cu ea, nu pentru că nu voiam, ci pentru că nu puteam fi până la capăt sincer, așa cum cerea ea. Trebuia să se aștepte la așa ceva? Într-adevăr, întâlnirile noastre, a mea cu Mona, de multe ori miroseau a artificialitate, ca scenele de teatru de la televizor, de marți seara, cu ingineri zootehniști crescuți la oraș mare, domnoși și ajunși prin repartiție - vârtej socio - politic, hodoronc-tronc, undeva într-un sat prăpădit, dar cu primar și secretar (culmea!) ultra-înțelegători și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și tristul umor acid al cancelarului... sau la meditația gravă în care era adâncit... purtându-și povară cu melancolică răbdare. 10. Odată ajunși la Comitetul de Cultură, imediat sunt invitat în biroul Contabilitate, fără Valy. Da.-îmi ziceamtoată mișcarea aceasta miroase a regie și la propriu și la figurat. Odată intrat în somptuosul birou, fac cunoștință cu contabilul-șef, un om mic și grăsuț, cu mult păr în urechi și în nas, cu sprâncenele unite haotic deasupra nasului, cu ochii injectați
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Principelui avem undă verde oricând. Ce Principe? Numai un Principe al Transilvaniei avem. Noi doi nu avem alți principi. Ce poruncă biblică zice să nu ai alți principi? Încep să mă plimb de colo-colo tot mai impacientat: Nici una. Ceva nu miroase a bine... Fii liniștit. Totul miroase bine. Mai ales dacă știi să pui șaua pe iapă cât mai curând... Și răspunsurile mele, tot alegorice: Lasă-mă cu șaua. Iapa asta are deja șa. Fii liniștit. Are și nu prea. Contele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Principe? Numai un Principe al Transilvaniei avem. Noi doi nu avem alți principi. Ce poruncă biblică zice să nu ai alți principi? Încep să mă plimb de colo-colo tot mai impacientat: Nici una. Ceva nu miroase a bine... Fii liniștit. Totul miroase bine. Mai ales dacă știi să pui șaua pe iapă cât mai curând... Și răspunsurile mele, tot alegorice: Lasă-mă cu șaua. Iapa asta are deja șa. Fii liniștit. Are și nu prea. Contele, de multe ori, nu e în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
iar eu îi urmăream cu gura căscată, privirea și gestul cu mâna, ca și cum acel departe ar fi chiar acolo. Repede săream de pe genunchiul lui nenea Epa și mergeam spre ușă, adică spre acel departe, unde mă aștepta pridvorul cu podelele mirosind a leșie, extrem de curate tot timpul și colorate în galben. Acolo, în lipsa preșurilor, pantofiorii mei tropăiau, făceau mult zgomot, ceea ce mă distra la nebunie și mă făcea să accelerez tropăitul devenit vacarm, minute în șir spre disperarea mătușii, până decidea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]