5,723 matches
-
aneantizarea, de asemenea prin opreliști, a folclorului neamului etc. Însă scriitorul, savantul Galsan Tschinag leagă efectul sau fenomenologia șamanismului - de muncă, de voință, de perseverență, de continuitate în efort, și nu cum se mai crede aiurea, de către unii -, de ocultism, mistică, exorcism etc. Implicit, scriitorul-șaman polemizează, delicat, cu atare opinii și în proza sa eseistică În țara stepei cenușii, apărând nu doar tuvinii, ci întreaga semințenie mongolă, spunând că: "Una din opiniile larg răspândite susține că civilizația mongolă nomadă ar fi
Un important scriitor mongol: Galsan Tschinag by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7350_a_8675]
-
a enunțurilor și "concluziilor" se asociază: "În definitiv/ cât de puțin îți trebuie/ uneori să fii fericit/ câteva frezii străine/ aproape înghețate/ cumpărate dimineața/ care acum în bibliotecă/ fac parte din intimitatea/ ta plină de spaimă" (8 martie); Cea mai mistică/ parte a omului/ era carnea// ea tindea mereu/ să nu mai fie" (22 martie); În seara aceasta afară/ era un cer foarte clar/ și foarte uman// se vedea că cineva/ locuiește acolo" (2 aprilie); "Astăzi l-am visat/ pe tatăl
Jurnal de poet by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7474_a_8799]
-
limitele temporale impuse de Shakespeare și, mai ales, să modernizeze mesajul, dându-i o coloratură politică, postcolonială și feministă. În plus, Everard rămâne doar un simplu cavaler în căutare de bani și aventură, nefiind nicidecum magicianul evoluat din Furtuna. Dimensiunea mistică este preluată în roman tot de Sycorax. Producând vopseaua indigo de mulți ani, corpul vrăjitoarei devine și el albăstriu. Dintr-un simplu înveliș al sufletului și din trupul inferior al unei alterități devalorizate, el se transformă în corpul străveziu al
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
Marx și Engels și de către toți creatorii de utopii sociale de la Campanella și pînă la Fourier, iar condiția de mîntuitor și de agent al izbăvirii i-a revenit, cu voia dumneavoastră, lui Vladimir Ilici Ulianov, zis Lenin pe numele său mistic. Patria vodcii și a tabaciocului a devenit țara sfăntă, iar neamul de mujici și de resemnați ai stepelor s-a transformat subit în popor ales. Șirul de comisari și toată liota de secretari s-au instalat ca adevărați mitropoliți, episcopi
Somațiile memoriei (...după 19 ani) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7232_a_8557]
-
e foame. La țară, bărbații văd adesea sâni dezgoliți, de aceea nu li se par cu nimic mai speciali decât mâinile, să zicem. Dar pentru cei de la oraș, e cu totul altă poveste. Femeile moderne îi transformă în obiecte aproape mistice, ascunzându-i îndărătul sutienelor acelora strâmte. Fotografii trebuie să fie foarte atenți când fotografiază vreo femeie, căci dacă își concentrează obiectivul asupra vreunui decolteu mai larg, imediat se pot trezi că iau vreo patru anișori de stat la răcoare sub
Ma Jian: Umilită sau dezbrăcată by Roxana RÎBU () [Corola-journal/Journalistic/7233_a_8558]
-
înșine", ce riscă a ne știrbi identitatea profundă. Și alta absolută, "ancorată în Eterna iubire de Dumnezeu (care trece de dincolo de moarte)" și "scapă cumva schimbărilor inconsecvente, determinate de timpul istoric". Sub acolada acestei meditații "cu egală intensitate intelectuale și mistice", înălțate "ca un fum de jertfă bineprimită" - sunt vorbe dintr-un vibrant Cuvînt al editorului, semnat de Ana Blandiana, se așează întregul corp al mărturiilor pe care-l avem în vedere. Fondul de spiritualitate al Doinei Cornea e plenitudinea iubirii
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
diferit cu situația. Andrei răspunde la comezi, la duritățile care însoțesc un drum prin sălbăticia unui peisaj parcă de taiga, un peisaj de o frumusețe impresionantă, care se deschide către întinderi imense de apă. Există aici ocultat un reflex aproape mistic al naturii care posedă o forță religioasă, o atmosferă în care fiecare act are relevanța unui mister, dobândind proporții mitice. Fiecare etapă este punctată de dificultăți, însă ceea ce le sporește ține de absența unui scop clar, pentru că este de domeniul
Tați și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6006_a_7331]
-
2003, la Polirom, cu titlul 8 Patimi). La telefon, Comarnescu mi-a spus că i-au plăcut (și alte aprecieri, concrete), dar nu le poate publica, fiind «mistice» (începuse teama greșirii ideologice, chiar «suflând în iaurt», căci nu era nimic «mistic», a se vedea în volumul citat de dvs., din 2002, Omul care a zburat, „interpretat” de el drept Petrache Lupu, deși personajul meu era un modest învățător, care încerca să imite „aparatul” lui Da Vinci! Era acolo și nuvela Doamnele
O viață puțin cunoscută - Interviu cu Doamna Prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama-Cazacu by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5724_a_7049]
-
victimă a fabulosului ei succes turistic, informează AFP. La 500 de ani de la inaugurarea frescei reprezentând scene din "Geneză", papa Benedict al XVI-lea a oficiat slujba catolică dedicată Sărbătorii Tuturor Sfinților, celebrată pe 1 noiembrie, sub bolta senzuală și mistică a Capelei Sixtine. "Cu o intensitate expresivă unică, marele artist îl reprezintă pe Dumnezeul creator, acțiunea lui, puterea lui de a spune cu hotărâre că lumea nu a apărut din întuneric, din hazard, din absurd, ci provine dintr-o inteligență
Aniversare: Bolta Capelei Sixtine, victimă a propriului succes, a împlinit 500 de ani () [Corola-journal/Journalistic/57353_a_58678]
-
în viața fiecărui intelectual ambițios, adică îndurarea unui chin din nevoia de a urca treptele palmaresului. Și cum treapta era obligatorie pentru a astupa gura adversarilor, Horea Paștina a trebuit să primească jugul. Urmarea a fost o neașteptată tortură: natură mistică fără aptitudini verbale, pictorul a intrat în pielea unui schingiuit căruia i s-a cerut ca, în loc de tente cromatice, să scoată din el nuanțe verbale. Să ne închipuim un scriitor care e pus să-și descrie vocația literară sub forma
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
surprinsă doar de chenarul unui tablou. Pe scurt, Dumnezeu se străvede mai bine într-un tablou decît într-un tratat de teologie. De aceea, pictura cere asceză, smerenie și credință, ea nefiind o artă oarecare, ci o inițiere de ordin mistic. Singura nedumerire privește jumătatea a doua a cărții, unde pictorul strînge meticulos o puzderie de texte și cronici plastice al căror obiect este propria pictură. Senzația pe care ți-o lasă e deconcertantă, evlaviosul pictor lepădîndu-și smerenia spre a-și
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
de bază a imboldului totalitar. Pe urmele lui Robert Lifton, Kathleen Taylor distinge opt trăsături totalitare ale fenomenului de manipulare: 1) controlul contactului cu lumea: cine controlează comunicarea unui individ cu mediul înconjurător îi stăpînește percepția asupra realității; 2) manipularea mistică: invocarea unor instanțe suprapersonale (Dumnezeu, necesitatea istorică, obiectivitatea științei, un grup de cercetători), pentru a cîștiga încrederea oamenilor; 3) pretenția de a fi pur: insinuarea convingerii că cei care nu-ți împărtășesc ideile sunt prezențe malefice a căror putere de
Lustrația mentală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5931_a_7256]
-
unui doctor care a descoperit „intuitiv" dovezi ale inteligenței materiei, a unui comediant care a ieșit din muțenie pentru a propovădui fără șir și fără noimă, dar în ritm de mitralieră, că neamul românesc are o misiune ancestrală de esență mistică și a tot felul de vraci pe post de deținători ai panaceului universal, ghicitori în stele și alți semănători de confuzie. Și ca și cum asta nu ne-ar insulta suficient discernământul, șarlatani de bâlci sunt remunerați împărătește pentru a ne prezenta
Predici în pustiu by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6220_a_7545]
-
un bolovan// M-am aplecat asupra ei și am morfolit-o și eu." (p. 37); „Trec zilele fără tine ca un șir de bășini trase de elefanți" (p. 93). În încercarea de a convinge că are adevărate fluxuri de viziuni mistice, Daniel Bănulescu uită de necesitatea, laică, de a avea o viziune, atât, o viziune, poetică. În primul volum, aceasta exista și era coerentă. În următoarele, începe să se dilueze, chiar dacă, desigur, imagini memorabile se pot culege și de acolo. Poezia
Un optzecist din anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6057_a_7382]
-
sta - / trupul tău svîcnind în frunzele coapte / trupul meu învelindu-te // (dezgolit de real - / fluture în gîndul / albastru)" (34). Aproape în întregime discursul nu reprezintă decît o litanie a iluziei care se încheagă din figuri suave, din frăgezimi, din tresăriri mistice care se substituie certitudinii raționale. Aceasta se vede pusă mereu în chestiune, însă nu prin-tr-o dezbatere conceptuală, prin-tr-o dialectică articulată, ci prin subînțelesuri, prin nuanțe, prin semitonuri. Ostenit de analiză, eul se destinde în propria-i oglindire blînd fantastă: „rogu
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
Hana, Caravaggio și Kip (indian genist, iubitul Hanei); sau din Almâsy, Hana și Kip (genistul indian fiind personajul agreat de celelalte, de aici structura sa de tampon). Viața tuturor este, însă, însăilată narativ în funcție de Almâsy, poreclitul englez al deșertului, geograful mistic ajuns spion, amantul vorace al unei singure femei (Katherine), omul căzut din cer (prăbușit cu avionul) și ars, ajuns pacient muribund. Toți cei din jur se raportează la Almâsy ca la o divinitate rănită, ca la un daimon obsedant: Hana
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
una livrescă și gourmetă: Pico della Mirandola, Botticelli etc. Hana îi citește din Herodot și Tacit (pacientul fiind un connaisseur al celor doi), Stendhal și Kipling, iar Almâsy o învață arta rostirii. Caravaggio, cititor introvertit, vede în cărți niște „creaturi mistice", iar uneori se manifestă gelos pe abilitățile narative ale muribundului. Hana este o cititoare în scop ataraxic, dar și pentru a-și igieniza sufletul infestat de moarte. Katherine, în inima deșertului, citește poezie de Stephen Crane și John Milton, precum și
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
sportive pînă la susținerea tezelor de doctorat în universități, de la festivitățile de decernare a premiilor și pînă la transmisiile TV în direct, totul e impregnat de formule ritualice. Deosebirea este că, în aparență, riturile moderne au fost golite de miez mistic, cînd de fapt, la o privire atentă, substanța ocultă li s-a păstrat intactă, mascată fiind de decorul laic al împrejurărilor sociale. Lardellier merge chiar mai departe, spunînd că omul este în esență o ființă ritualizantă, un soi de paing
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
anterioare: decorul, lentoarea, protagoniștii, numenul și charisma. Trăirea e autentică, emoția e peste pragul obișnuit și senzația participanților e de electrizare a aerului în numele unor valori perene, chiar dacă nici unuia nu-i trece prin minte că se află prins în urzeala mistică a unui ritual de alură atavică. Odată momentul trecut, „mesajul" festivalului se răcește pînă la indiferență, participanții amintindu-și cu nostalgie de o stare ce li se pare irepetabilă. Aceleași trăsături le întîlnim la paradele militare, la festivitățile politice sau
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
trecut, „mesajul" festivalului se răcește pînă la indiferență, participanții amintindu-și cu nostalgie de o stare ce li se pare irepetabilă. Aceleași trăsături le întîlnim la paradele militare, la festivitățile politice sau la pelerinajele făcute la moaștele unui sfînt: scenografie mistică camuflată în spatele unui decor mai mult sau mai puțin laic. Și dacă acestea sînt trăsăturile ritului, atunci cum îl putem defini? Definiția lui Lardellier, ticsită de serbezimea drugilor semantici, e exasperant de inexpresivă: „ritul va fi înțeles aici ca un
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
Zubașcu mărturisește că a „scîncit scurt ca sfîrșitul lumii lui T.S.Eliot". Dar marea noastră speranță e de ordin transcendent. Ea vizează o relaxare a timpului, pînă cînd acesta atinge absolutul, cînd prezentul trecutul și viitorul se mistuie în fiorul mistic, intemporal. Răul biologic poate fi cu adevărat învins doar de credință, nu de una exterioară ființei, abstractă, ci de o credință contopită cu ființa însăși, imanentă acesteia. Providența se pronunță aici din interiorul verbelor literare, „din miezul lor cel mai
O carte tulburătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6185_a_7510]
-
a fost dat prin grație obscură, atunci ajungem la ecuația intimă a celui atins de hierofanie: stă în firea sfîntului ca, năzuind spre unirea cu divinul, să nu poată atinge această stare decît pe calea mistificării. Căci, în măsura în care cineva e mistic, în aceeași măsură trăirea și-o căpătă grație unei mistificări perpetue, cu observația obligatorie că numai o propagandă tenace de o obtuzitate stuporoasă a putut altera sensul mistificării pînă la a-l preschimba într-un sinonim deplorabil al falsificării. În
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
față de sfinți a dus la încărcarea mistificării cu o conotație de josnică apucătură irațională, urmarea fiind că decenii la rînd anatema la modă pentru repudierea incomozilor era etichetarea lor ca mistificatori. În realitate, fără mistificare nu se ajunge la trăire mistică și e ridicol să ne închipuim că un sfînt se poate uni cu numenul altfel decît mistificîndu-se. Iar dintre miile de mistificatori autentici din închisorile comuniste, Valeriu Gafencu a fost plămada mistică cea mai convingătoare. E îndeajuns să ne uităm
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
realitate, fără mistificare nu se ajunge la trăire mistică și e ridicol să ne închipuim că un sfînt se poate uni cu numenul altfel decît mistificîndu-se. Iar dintre miile de mistificatori autentici din închisorile comuniste, Valeriu Gafencu a fost plămada mistică cea mai convingătoare. E îndeajuns să ne uităm la fotografiile sale ca să simțim cum sfințenia îi răzbate în trup, spre deosebire de cuvîntul scris. Din poze ne întîmpină o privire dogoritoare, răsucită spre orizontul din spatele spectatorului, o privire care te absoarbe din
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
să-i iasă din copertă, într-un gest expansiv de dilatare a tensiunii feței, semn că în puterea fascinatorie a acestui chip se împletește fervoarea trăirii cu noblețea unui ținute hieratice. O dîrzenie ariană pornită dintr-un nucleu de ardere mistică, aceasta e formula de suflet a pozei lui Valeriu Gafencu. Paradoxul sfîntului este că, deși nu poate fi model pentru contemporani, rămîne un redutabil focar de coagulare a mulțimii, forța lui stînd în propagarea de tip totemic a simbolului pe
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]