1,480 matches
-
căutată însă în ceea ce „se arată“ în ele, nu în ceea ce „spun“ ele. Nici observația de la 6.54 că cel care îl înțelege pe autor va recunoaște propozițiile despre logica limbajului și a lumii, despre ceea ce este mai înalt, despre mistic drept nonsensuri nu este depreciativă. Sunt nonsensuri care clarifică prin ceea ce se arată în ele, dar nu se poate spune. Ceea ce „se arată“ prin ele sunt însușirile formale ale limbajului nostru și, prin urmare, ale lumii noastre. 7. Reforma filozofiei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Russell, Tractatus-ul este prezentat drept o contribuție la analiza propozițiilor care descriu fapte, a naturii propozițiilor logicii și a inferenței. Russell identifica, de fapt, în studiul lui Wittgenstein ceea ce răspundea propriilor sale preocupări. Teoria cunoașterii, principiile cunoașterii fizice, etica și misticul erau, după Russell, tot atâtea teme care sunt tratate succesiv în lucrare.15 Lui nu-i era clar că referirile autorului Tractatus-ului la asemenea teme nu reprezintă decât evidențierea unor implicații ale distincției centrale a cărții, distincția dintre „ceea ce se
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
să acepte Russell afirmația că despre etică și valori „nu se poate spune nimic“. Observația lui a fost că, în această privință, autorul Tractatus-ului s-ar contrazice. „Întregul subiect al eticii, de exemplu, este plasat de domnul Wittgenstein în regiunea misticului, a inexprimabilului. Cu toate acestea, el este capabil să și comunice opiniile etice. Apărarea lui va fi că ceea ce numește misticul poate fi arătat, chiar dacă nu poate fi spus. S-ar putea ca această apărare să fie adecvată, dar în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
privință, autorul Tractatus-ului s-ar contrazice. „Întregul subiect al eticii, de exemplu, este plasat de domnul Wittgenstein în regiunea misticului, a inexprimabilului. Cu toate acestea, el este capabil să și comunice opiniile etice. Apărarea lui va fi că ceea ce numește misticul poate fi arătat, chiar dacă nu poate fi spus. S-ar putea ca această apărare să fie adecvată, dar în ceea ce mă privește mărturisesc că mă lasă cu un anumit sentiment de disconfort intelectual.“23 Este evident că Russell nu a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
aceeași obsesie fecundă: geneza alterată, convertită uneori pe loc în apocalipsă. Referentul este, și aici, mai degrabă livresc decât biografic: textul prelucrează nu atât senzații proprii, cât resurse livrești dintre cele mai diverse, de la Noul și Vechiul Testament la cărțile marilor mistici (în special San Juan de la Cruz ori Tereza de Avila), de la Cugetările lui Pascal la Meditațiile lui Marcus Aurelius, în fine, de la Elegiile Duineze ale lui Rilke la Elegiile, Nodurile și semnele lui Nichita Stănescu. În special din imaginarul poetic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
chiar și plânsul are, pentru Bogdan Baghiu, certe valențe tămăduitoare: "doar lacrimile/ vor să mai fie una ca alta./ fericita contopire în identitatea suferinței și a Creației". Inclusiv în cele Zece autoportrete în acuarela nebuniei, o lumină stranie transfigurează spovedania misticului care știe, precum Vassilis Vitsakis, că "este una cu acest tot, divin și veșnic", ce i se revelează prin eros. Referințe critice (selectiv): Adrian Alui Gheorghe, în "Convorbiri literare", nr. 4, aprilie 2000; Ionel Gherghina, în "Cronica", nr. 8, august
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cuvinte). Nenumăratele exemple asemănătoare au putut determina includerea poeziei lui Emil Brumaru într-o categorie aparte a eroticii mistice. Analizând, bunăoară, câteva sonete din Infernala comedie, Bogdan Crețu a avansat chiar ideea că autorul acestui gen de poeme este un mistic camuflat: "Carnalul nu este aici simplă eboșă de concupiscență animalică (chiar dacă e, de bună seamă, ca la orice om normal, și asta), ci un soi de credință care impune o adevărată religie a simțurilor. Lexicul semnalează că avem de a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
concentrată în forme fixe tip haiku ori sonet, întinsa și substanțiala sa creație lirică se hrănește dintr-un filon unic. Ea intenționează să redea parcă exclusiv bucuria transsubstanțierii, a înălțării la Spirit, la Esență. Majoritatea poeților (auto)declamați religioși sau mistici de azi visează să dea măcar o carte a ființei în căutarea Ființei. Nicolae Ionel reușește să dea, prin fiecare apariție editorială, câte o carte în care exultă apartenența ființei la Ființă și, odată cu aceasta, la matricea originară a limbii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
moartea/ treaz lucrez pentru gloria ei" La Baaad)], mitologia aceasta lirică este puternic ancorată în mai multe culturi. S-au și descoperit, în poezia lui Cezar Ivănescu, influențele cele mai diverse: poetul ar fi fost marcat de David și marii mistici creștini (San Juan de la Cruz și Tereza de Avila), de poeți damnați precum François Villon, Charles Baudelaire și Lautréamont, de Bacovia, Blaga, Arghezi și Emil Botta, el "alipind nuclee acuzat romantice (care vizează coborârea în sinele ființei, erosul thanatic și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
spirit/ dragostea divină". Practic fără excepție, cărțile de versuri ale lui Liviu Pendefunda atestă iluminări și instaurează viziuni fulgurante. Saturate de simboluri alchimice (pasărea lui Hermes, "focul din volucru", sămânța metalelor, oglinda din fântână, Graalul), inervate de citate din maeștrii misticii (Paracelsus, Artephius, Lapidus), ele ar trebui așezate sub semnul tutelar al multiformului Hermes. La Hermes Arcadianul, supranumit uneori și Psyhopompos, mesagerul zeilor, călătorul, călăuzitorul către Hades și paznicul sacru al drumurilor și căilor de acces, trimite în special tensiunea dintre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poate vedea aici și sfâșierea fără durere a magistrului care transmite elevilor destoinici cunoștințe atât de aprofundate încât fac parte din ființa sa" etc. etc.). La fel de ușor s-ar putea demonstra, spre exemplu, că Mihai Ursachi este funciarmente vorbind un mistic autentic. El însuși nu a părut să refuze formula, dar a insistat, în mai multe rânduri, pe o anume accepție a termenului mistic/ misticism: Dacă prin misticism se înțelege o experiență de uniune, sau comuniune, sau comunicare (termeni care sunt
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
etc. etc.). La fel de ușor s-ar putea demonstra, spre exemplu, că Mihai Ursachi este funciarmente vorbind un mistic autentic. El însuși nu a părut să refuze formula, dar a insistat, în mai multe rânduri, pe o anume accepție a termenului mistic/ misticism: Dacă prin misticism se înțelege o experiență de uniune, sau comuniune, sau comunicare (termeni care sunt înrudiți etimologic și semantic) cu vreo realitate fundamentală, paralelismul dintre experiența mistică și experiența poeziei absolute sub formă de comuniune și cu comunicare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
varsă numeroși afluenți lirici, veniți din cele mai diferite zone de influență culturală (de la barochismul sau concetismul secolelor XVI-XVII la suprarealismul începutului de secol XX ori onirismul evident în deceniul al șaptelea al secolului trecut, de la filosofia marilor alchimiști ori mistici germani precum Theophrastus Bombast von Hohenheim, zis Paracelsus, sau Jacob Böhme la ontologia analitică actuală), ci și că toți acești afluenți se adună, într-o mișcare bine gândită, în jurul câtorva centri lirici turbionari: misticismul erotic, religia Poeziei, alchimia Verbului ori
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dragostei fără măsură./ Ascultați că vă grăește amorul prin a mea gură") nu le era străină o atitudine ce presupunea, după cum a observat G. Călinescu încă din Poezia realelor, "continua raportare a empiricului la metafizic", "alunecarea continuă și savantă între mistic și profan". Conjugarea în diferite proporții a celor două coordonate avea ca rezultat o paletă variată de trăiri și atitudini: și dorința nerușinată, "pohta" de carne, adică sexualitatea frustă, și metafizica erosului, spiritualizarea nevoii de femeie și împlinire; și plăcerea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Trage-ți pe trup cămășile de frig/ și potrivește ochiul în afară/ cu àur de sfânt ce înconjoară/ mormântul cald din care plâng și strig". Arhitectura eroticii are la bază un principiu ordonator/ configurator de lumi împrumutat din poezia marilor mistici, iar mitul propriu-zis erotic se îngemănează cu cel thanatic, când nu se confundă cu cel poietic. S-ar putea spune, prin urmare, că autorul ce-și plimbă adesea iubita "în umbra lirei lui. Orfeu..." face parte mai degrabă din specia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
explica împing lucrurile într-acolo, devin motoarele acestei căutări. Oamenii de știință investighează noi moduri de abordare, "fabulează" științific și produc idei noi și concepte-cheie care conduc spre o nouă paradigmă. De fapt, conduc spre o realitate pe care marii mistici și înțelepți o cunoșteau încă din Antichitate, și anume, existența unui cîmp cosmic ce leagă totul la un nivel profund, un cîmp care conservă și transmite informația. Fizica cuantică îi recunoaște acum existența, ca o mare subtilă de energii fluctuante
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ce analizează raportul omului cu mitul. "Pentru Buddha, nu există nici trecut, nici viitor (na lassa paccha na puratthan atthi). Pentru el, toate timpurile sunt aduse în prezent, ceea ce înseamnă că el a abolit ireversibilitatea timpului. Prezentul-total, prezentul etern al misticilor este stasisul, nondurata. Transpusă în simbolismul spațial, nondurata prezentul etern este imobilitatea" (Eliade: 1994, 100). Aerul tare al peisajului descris de blocul temporal se explică prin aceea că în timpul sacru, spațializat, se realizează construirea Centrului, are loc unirea Cer-Pământ-Infern. Simbolismul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
imaculate, care nu au atins și nu au făcut niciodată nimic impur. Antim știe să încadreze contextual această senzație și să o transforme în evidență. Trecerea de la sensul figurat la autenticitatea sensurilor proprii poate fi considerată o marcă stilistică a misticii lui. În tradiția țărănească, raportul de putere dintre Maica Domnului și fiul ei nu este raportul dogmatic clasic (de supunere absolută a Fecioarei Maria față de Hristos, un fiu-stăpân care îi ascultă rugămințile, dar o tratează cu distanță, nu o numește
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cea mai interesantă și neașteptată întîlnire dintre politic și literatură medievală se află în poezia trubadurilor. Desigur, e vorba de o poezie de dragoste, originală și rafinată, ba mai mult de atît, de o transpunere poetică a unei filosofii și mistici eretice, sîmbure din care va țîșni ulterior Renașterea europeană. Dar dincolo de aceste aspecte, era și o poezie înscrisă într-un joc social, în spațiul curților senioriale meridionale, pînă în Catalunia, Castilia sau Sicilia, unde miile de poeme cîntate de trubaduri
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Încă de la primele ședințe, exersaseră împlinirea trupurilor alăturate, ca-n stampele orientale. Se dezbrăcau, încercînd să-nțeleagă corul energetic din jur. Cînd se împreunau, bărbații trebuiau să știe că descărcarea spontană ținea de ființa carnală, n-avea nimic cu adevărat mistic. Meditația, răgazul, uimirea trebuiau învățate. În orice contopire adevărată se recreea androginul. Cînd, după luni de concentrare și meditație fusese aleasă de Guru pentru o demonstrație în fața învățăceilor, a simțit o mare mîndrie. Ei doi aveau să înfăptuiască un transfer
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
viselor. Psihologia occidentală explică rațional sufletul ori îl fundamentează pe percepții, pe când mahomedanii subliniză că el se dezvăluie în viziunile interioare, în cunoașterea prin inimă. Gândirea nu este niciodată vidă și tot așa este și intuiția prin inimă practicată de mistici și Credincioșii Iubirii. Pascal, Spinoza, iar în secolul al XX-lea Bergson au remarcat și ei importanța intuiției în cunoașterea umană, fără să o valorifice integral. Mahomedanii consideră că istoria cu "viziunile" invocate atât pentru proces, cât și pentru persoana
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a atras tot mai multe spirite, care îi tulbură pe "oficiali". Durand a fost mai puțin interesat de "discipline hermeneutice". Contribuțiile medicului elvețian Theophrastus Paracelsus (1493-1541) l-au atras mai mult. Din ele reținem importanța acordată de acest medic și mistic renascentist viziunii imaginale prin evestrum (o sincronicitate ce se manifestă prin străbaterea instantanee a distanțelor, fără intermediari, acceptată și de fizica actuală) și prin gnoză (cunoașterea numită de moderni comprehensiune, iar de către logicieni, cunoașterea cu terțul inclus, cum propunea Ș
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Zenon (c. 336-264 î.H) au început să-l susțină, contrariați de pierderea libertăților politice odată cu înlocuirea polisurilor cu formațiuni de tip monarhic și imperial, adoptate de Filip și mai ales de către fiul său Alexandru cel Mare. În Evul Mediu, misticii, scolastici ca Occam și adepții au încurajat individualismul. Descartes și cartezienii i-au dat coloratura subiectivistă extremă, în modernitate, propunând criterii ale adevărului precum claritatea și distincția. Leibniz a reluat în monadologia sa criteriile clarității și distincției, iar Locke a
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
bizantinilor, nici sectele mistice derivate din haosul spasmodic al sufletului slav. Credința lor creștină s-a ferit deopotrivă de excesele cazuisticii abstracte și de valul monstruos al ereziei "prea concrete" care prezintă adesea forme net rasputiene. (De la G.E. Rasputin (1869-1916), mistic rus, influent asupra familiei ultimului țar al dinastiei Romanov, n.ns)". (4c, p. 42) Practicând mecanismul feudelor, încercat și în cadrul relațiilor dintre administratorii proprietăților mânăstirești și lucrătorii din localitățile riverane, țările din Vest și-au asigurat creșterea economică și expansiunea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
analitice, vorbind despre cele trei momente ale experienței enumerate deja: cunoaștere, teologie și politică. Al treilea capitol le sintetizează în imaginea, în povestea propriu zisă a eroului urban, flaneurul. Cel care povestește, flaneurul, este, în același timp, detectiv, anticar și mistic. Capitolul al patrulea descrie universul magic al Berlinului începutului de secol XX, așa cum se constituie el prin amintirile copilăriei autorului. Flaneurul, copilul, anticarul sunt, în această lume, sacerdoți ai unei funcții mimetice prin care ia naștere suprafața corporală a orașului-text
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]