6,060 matches
-
Acasa > Cultural > Traditii > BABELE DIN MITOLOGIA POPULARĂ Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului După iarnă friguroasă, Martie cu vreme bună vine-n zână arătoasă, purtând petale-n cunună. Când vremea-i capricioasă, cu lapovițe și ninsori, nu
Editura BabelE DIN MITOLOGIA POPULARĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383354_a_384683]
-
mit, ce vine cu folclor străbun, prin generații moștenit. Iarna în răstimp se pierde, cu lapoviță și brumă, să-mpletească iarbă verde, primăvara în cunună. Din volumul „Tradiții creștine și ritualuri populare românești" Autor Maria Filipoiu Referință Bibliografică: Babele din mitologia populară / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1892, Anul VI, 06 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
Editura BabelE DIN MITOLOGIA POPULARĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383354_a_384683]
-
Acasa > Stihuri > Semne > MITOLOGIA GRÂULUI Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1381 din 12 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Țăranii apar pe câmp ca o ploaie sufletul lor polenizează pământul bobul de grâu izbucnește-n văpaie să ardă în versuri iarăși cuvântul Sufletul
MITOLOGIA GRÂULUI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383557_a_384886]
-
Plivind timpul cu palme de leac bobul de grâu izbucnește-n văpaie numai o clipă privighetorile tac țăranii apar pe câmp ca o ploaie Sufletul lor polenizează pământul de câte ori gura mi-o arde cuvâtul Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: MITOLOGIA GRÂULUI / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1381, Anul IV, 12 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
MITOLOGIA GRÂULUI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383557_a_384886]
-
proximității umane a unei personalități, prin obiectele sale personale, atunci când acestea există și când cineva are inspirația de a le expune. Nu este exclus riscul, în asemenea situații ca, în ochii unui idolatru, aura acelei personalități să cadă din propria mitologie în banalul cotidian sau, și mai grav, să creeze iluzia că și noi sutem ca el. Adică riscul de a pune semnul egalității între omul obișnuit și omul de geniu. În pofida acestui risc, avantajul contactului direct cu urmele concrete ale
BRÂNCUȘI-OMUL „PARTICIPĂ” LA SUBSCRIPȚIA PUBLICĂ PENTRU BRÂNCUȘI-ARTISTUL [Corola-blog/BlogPost/92359_a_93651]
-
déjà, joacă un rol important, în subconștientul nostru, ies la iveală. Astfel, realizăm legături în sensul ideii unei apropieri față de ” răi”, chiar dacă acest lucru nu este scop în sine în lumea în care trăim. Simbolistică Centrului, atât de importantă în mitologie, se regăsește și în cazul omului preocupat de sacru dar și a celui profan/laic. Axa centrală a lumii, în trecut centrul existenței, se regăsește astăzi pentru noi, undeva, în locul pe care il ocupăm în spașiul profan. Supraviețuirea în societatea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92942_a_94234]
-
să învățăm să ne bucuram de ea și nu s-o ignorăm. Pentru „Dacia Preistorică Ilustrată”, Mihai Ionuț Grăjdeanu s-a documentat timp de 3 ani. A pornit de la cartea „Dacia Preistorică” a lui Nicolae Densușianu, o lucrare care îmbină mitologia cu descoperirile arheologice, dar mult prea mare pentru copiii din ziua de azi. Are peste 1000 de pagini! Pentru a fi pe înțelesul copiilor, a trebuit scurtată, îmbogățită cu alte descoperiri și elemente istorice, folosind un limbaj rapid și ușor
DACIA PREISTORICĂ ILUSTRATĂ la standul Muzeului Municipiului București – Palatul Suțu [Corola-blog/BlogPost/92981_a_94273]
-
PRECUM ROCILE CĂZUTE PE BRÂNCI.// ȘI REVĂRSATE CA MAREA...” (cf. Stâncile teșite). Sintagma “rocile căzute în brânci” surprinde, după cvasi-banala formulare “albastrul de stânci” - ...sau după neclara, din punct de vedere cosmico-ideatic, comparație metaforizantă: Cer decăzut ca oglinda. OGLINDA, conform mitologiei asiatice, încifrează o simbolistică extrem de îmbietoare/ofertantă, prin profunzimea ei mistică: tărâm de hotar, al înfruntărilor și biruințelor succesive, ale lumii iluziei asupra iluziei lumii - și viceversa...! ...Salutar, dar prea ostentativ, efortul de a transcende spre metaforă (se aude, parcă
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
libertății neasumate și neconștientizate, neresponsabilizate. Tema libertății de exprimare nu poate fi ruptă de tema libertății în general, care nu poate fi bine înțeleasă decât dintr-o perspectivă mitologică și filosofică, iar pentru aceasta trebuie să facem un recurs la mitologia greacă. La vechii greci, Ananke era zeița necesității universale, personificarea constrângerii absolute, văzută ca o frână indispensabilă, ca un obstacol ineluctabil în calea voinței, ca o limitare a libertății și a mișcării. În gândirea antropocentrică a vechilor greci nu exista
Autocenzura sau ceea ce ne lipseşte Prof. univ. dr. Ovidiu GHIDIRMIC [Corola-blog/BlogPost/93423_a_94715]
-
absolut - aidoma modelelelor sale Eminescu, Maiorescu, Brâncuși, Călinescu, Eliade... -, Ovidiu Ghidirmic dovedește, și de astă-dată, că și-a asumat vocația critică asemenea unei necontenite aspirații, năzuințe spre perfecțiune și desăvârșire. Deprinzând, o dată cu Mircea Eliade, adevărul conform căruia literatura este fiica mitologiei, fiind conștient că textul este o lume și lumea este un text, că - în afara comandamentului de a demonstra înțelepciune teoretică: sophia, este obligatoriu să dovedească, de la Aristotel încoace, ,,înțelepciune practică’’: phronesis -, Ovidiu Ghidirmic ne propune un du-te-vino între profran și
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
limbă italiană se interesa de soarta ”poetului român”. Aceste argumente vin în contradicție cu afirmațiile unora dintre comentatorii lui Eminescu, conform cărora opera și personalitatea lui Eminescu sunt cvasinecunoscute pe plan european 2, cultul ”poetului național” fiind rezultat al unei ”mitologii” create de adulatorii săi români, care i-au distorsionat imaginea. În acest sens, istoricul Lucian Boia scrie, negru pe alb, că ”până să se înalte, neașteptat, fulgerător și irezistibil, în imaginarul românilor (s.n.), Mihai Eminescu avusese parte mai mult de
1883 – Eminescu în presa italiană [Corola-blog/BlogPost/93514_a_94806]
-
a dus la o largă răspândire a cărților, iar pe ici, pe colo, au început să-și facă loc chiar noi teorii asupra educației. Dar tot membrii claselor înstărite erau cei care beneficiau de educația clasică, de învățarea literaturii, a mitologiei, a istoriei. Ceilalți erau nevoiți să se mulțumească doar cu o educație religioasă rudimentara și cu învățarea deprinderilor necesare traiului de zi cu zi. În rest, analfabetism, obscurantism... că în timpul Evului Mediu. Mișcarea protestanta din secolul al XVI-lea a
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
educație de bază - scris, citit, aritmetică și religie - pentru copii, în limba proprie a acestora. Spre deosebire de textele în latină învățate pe de rost în școlile catolice, studiul Scripturii în limba maternă a elevului deschidea o fereastră spre lumea ideilor: istoria, mitologia creștină puteau deveni, după 3-4 ani de școală, parte din viața fiecăruia. Atât băieții, cât și fetele puteau avea parte de acest nivel minim de educație. Mai departe, la nivele de școală mai avansate, mergeau de obicei băieții, abia acum
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Comentarii > SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului “Poezia lui Sandu Cătinean se constituie, în istoria mentalităților, ca o mitologie a fericirii. Întâlnim retorica de tip clasic și complexul tematic al adiaforiei, liniște și livresc, natura naturată și natura naturans. Bonțida este un spatiu circumscris de Illo tempore, un spațiu al libertății întremătoare, unde toate elementele se situează într-o
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
hinduși, „Apis” la egipteni). Dar, pentru a fi așa, ar trebui ca „Dragobetele” să nu fie doar numele unei sărbători sau al unei zile, ci și numele unui „personaj”, denumirea unei personificări, așa cum sunt „zeii iubirii” enumerați anterior. Există în mitologia românească un „personaj” cu numele Dragobete? Răspunsul este afirmativ și ne este furnizat tot de Simeon Florea Marian, în același studiu, în același volum, mai exact în capitolul „Baba Dochia”, în care transcrie o legendă din Muntenia despre Baba Dochia
TOTUL DESPRE DRAGOBETE, ÎN ANALIZA LUI DENIS MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383242_a_384571]
-
sfințenie mai mare chiar decât pe cele legate de biserică sau creștine”. De unde provin aceste sărbători nelegate de biserică sau necreștine, pe care poporul de rând le ținea în trecutul apropiat cu o atât de mare sfințenie? De unde provine această mitologie a poporului, diferită de tradiția religioasă creștină? Credem că răspunsul rezultă cu evidență din tot ceea ce s-a spus aici, dar că subiectul rămâne inepuizabil. Autor, Denis Marian MALCIU Referință Bibliografică: TOTUL DESPRE DRAGOBETE, în analiza lui Denis Marian MALCIU
TOTUL DESPRE DRAGOBETE, ÎN ANALIZA LUI DENIS MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383242_a_384571]
-
perșilor, a grecilor sau a romanilor a fost la fel de puternică odinioară cum este acum credința În Isus, În Buddha ori În Allah. Poate chiar mai puternică. Și ? Ce a mai rămas din ea ? Un set de povești frumoase, alcătuind o mitologie religioasă eventual fascinantă pentru cercetători, sigur obositoare pentru elevi, și cam atât. Pardon: am uitat arta Înflorită În jurul lor, admirabilă, de altfel. Dar nimic mai mult, și așa va rămâne atât timp cât noi, oamenii de pe acest Pământ, nu putem răspunde la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu cunoașterea ei... - Roger, iartă-mă, e o Întrebare tâmpită, dar tu ești chiar fizician? Știi cam prea multe pentru un ins care, În mod normal, n-a avut tangență cu umanioarele. Și, cu toate astea, te miști lejer În mitologie, artă, istorie, citezi din Winckelman, din Voltaire... Mă complexezi, zău, și te rog să mă crezi: chestia asta nu mi se Întâmplă foarte des. - Iar țipă orgoliul din tine. Ca să te liniștești, o să-ți spun că am urmat trei ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
finele deceniului patru al secolului trecut, Eric Voegelin, ori religie seculară, cum nuanța Raymond Aron, treizeci de ani mai târziu, singura care promite tot - egalitate, dreptate, bunăstare, siguranță socială, progres, solidaritate, fericire - fără să ceară nimic În schimb? Nu cumva mitologia socialism-comunismului reprezintă aspirația vitală a celor mulți, a speciei umane dintotdeauna și pentru totdeauna, iar democrația capitalistă și liberală cu individualismul ei, abaterea circumstanțială și trecătoare de la trend-ul etern? Îți aduc aminte că democrația, În toate formele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ex-eternilor au rămas cu iluzia și reflexele eternității, comportându-se În consecință, ignorându-și condiția de muritori și sfidându-și finitudinea prin tentative disperate de supraviețuire cu orice preț și În orice formă: ca amintire, ca regret, cult al morților, mitologie thanatică, moștenire - mai cu seamă În această formă absurdă și periculoasă... vânătorul care i-a lăsat fiului său o suliță și agricultoul care și-a Înzestrat urmașul cu o bucată de pământ spre cultivare privilegiată, ei au deschis era marilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a unei teorii Înfricoșătoare În radicalismul ei... abia mai târziu mi-am dat seama de ce manuscrisul acela n-a devenit niciodată o carte, de ce n-a fost tipărit și făcut public... lumea noastră ar fi sărit În aer, o Întreagă mitologie și practică socială ar fi apărut Într-o altă lumină, se schimba tot sistemul de valori, de credințe și idealuri ale umanității, tranzitivitatea, care este singura constantă absolută a lumii materiale și poate nu numai a ei, ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Și trebuie să spun că omisiunea, dacă despre o omisiune era vorba, Îmi părea și inexplicabilă, și nejustificată. Dacă ar fi fost tipărit, textul n-ar fi depășit 120-150 de pagini, conform estimării mele. Dar ce pagini! Începând cu spulberarea mitologiei dreptului succesoral (care, Într-o formă sau alta, se regăsește În practica juridică a tuturor formelor de organizare socială care s-au succedat de la Începuturile omenirii până În zilele noastre), continuând cu analiza sagace a contradicțiilor și a inechităților pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de știința lor, nu se visează Napoleon, Alexandru Macedon sau Adolf Hilter și nici nu se joacă de-a doctor Jeckyll mister Hyde. Lozincă-ozincă, dar adevărată: nu se poate știință fără conștiință. Cel puțin nu În imaginarul meu hrănit cu mitologia - recunosc, romantică, și ce-i cu asta? - savantului bun, nobil, dedicat până la uitarea de sine fericirii și propășirii umanității, nicidecum a distrugerii ei. Or, ăștia de-aici... Mă mai intriga și Eveline cu comorile ei, mă deruta și tristețea gânditoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pentru a vedea cât de liniștită și frumoasă erau dragostea și prietenia în absența cuvintelor. Tua și Natanael au trăit mulți ani împreună. Dar din iubirea lor nu ieșise în lume nici un copil, în afara fiicei al cărei nume, în toate mitologiile, se numește Plăcere, venind din Penurie și Preaplin. La bătrânețe, la fel ca în tinerețe, corpurile lor obișnuiau să se îmbrățișeze înainte de a cădea în somn. Într-o seară, pe când se sărutau, Tua își schimbase deodată expresia feței. Natanael o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
spui zei? Cum altfel să le spun? Inspectorul ridică din umeri: Pe mine mă întrebi? Așa nu o vom scoate la capăt. Scoate-ți din minte părerile preconcepute. Uită tot ce știi despre divinitate, nu contează dacă e vorba de mitologie, creștinism, ori n-are importanță ce altă religie. Gândește-te la ei ca la, cum să spun, o personificare a naturii. Nu, nici așa nu-i bine. Consideră că munții aceștia ar avea conștiință. Nu, tot nu-i bine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]