1,003 matches
-
mențiune apare într-un hrisov al voievodului Mihnea al III-lea "Turcitul", la 20 martie 1580, când i se întărea vornicului Dragomir "Bucul cu tot hotarul". Satul a apărut în acest an ca un sat de coloniști liberi, proveniți din moșnenii eliberați din robia tătarilor și folosiți ca mâna de lucru pe moșia proaspăt desțelenită a lui Dragomir, fost Biv-vel vornic. Numele așezării și al moșiei era dat după un strămoș cu acest nume sau probabil provine de la cuvântul vechi ce
Bucu, Ialomița () [Corola-website/Science/301233_a_302562]
-
emis de domnitorul Petru Cercel în 1583, prin care dă un loc de "ohabă" gelepului Necula în satul Bucu Vechiu. Documentul este citat de Nicolae Iorga și face referiri și la alte localități din același areal. Moșie cu așezare de moșneni, Bucu cuprindea două părți, așa cum arăta hrisoavele din jurul anului 1600, anume Bucul de Sus și Bucul de Jos, după cum erau așezate față de râu. Dintre moșnenii amintiți în hrisoave ca stăpânind acolo în vremea lui Mihai Viteazul, cel mai de seamă
Bucu, Ialomița () [Corola-website/Science/301233_a_302562]
-
Iorga și face referiri și la alte localități din același areal. Moșie cu așezare de moșneni, Bucu cuprindea două părți, așa cum arăta hrisoavele din jurul anului 1600, anume Bucul de Sus și Bucul de Jos, după cum erau așezate față de râu. Dintre moșnenii amintiți în hrisoave ca stăpânind acolo în vremea lui Mihai Viteazul, cel mai de seamă era un Vladul în legătură cu care o parte a moșiei era chiar amintită cu numele de "Bucul lui Vladul". La anii 1619 - 1629, hrisoavele amintesc un
Bucu, Ialomița () [Corola-website/Science/301233_a_302562]
-
în hrisoave ca stăpânind acolo în vremea lui Mihai Viteazul, cel mai de seamă era un Vladul în legătură cu care o parte a moșiei era chiar amintită cu numele de "Bucul lui Vladul". La anii 1619 - 1629, hrisoavele amintesc un alt moșnean stăpânitor în Bucu, anume Nedelco, moștenitor al ocinei neamului lui Vladul. Până la 1650, cel mai de seamă stăpânitor în părțile Bucului e amintit "Oprea ot Bucu", căpitan, apoi agă al Țării Românești în vremea voievodului Matei Basarab. De la sfârșitul sec
Bucu, Ialomița () [Corola-website/Science/301233_a_302562]
-
Sisinescilor. Când am fost la di și la soroc am mers la facia locului și am vestit pe toți mojnenii Băluceni și Panorăni ca să vie cu scrisori ce vor avea și când am intrat în hotaru Sisinesci a venit toți moșnenii și le-am cerut cărțile de moșie să cercetăm să putem îndrepta hotaru, deci scoaseră luceni o carte de patru Boeri cu leatu 7010 (1502), ce este și pentru Panorani, cu semnele hotarului lor Panoră și Băluța începând ocolul hotarului
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
libera inițiativă în sectorul micii industrii și prestărilor servicii precum și în sectorul comerțului. Ca într-o cetate naturală, cu mii de ani în urmă și-au găsit loc de așezare pe aceste meleaguri primii locuitori ai satului Batoți și Batoți Moșneni care și-au construit bordeie la poala dealului dinspre miazăzi. Satele respective erau apărate spre sud-est de dealul Stârmina, cândva împodobit cu păduri seculare, iar spre nord și vest de Dunăre. În partea de răsărit a satului Dunărea Mică și
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
Devesel) încăierării provocate de lupte pentru împărțirea pășunilor de unde "„bat pe toți”" - Batoți. Harta austriacului Hr. Schwantz datată în 1723 este primul document cartografic care menționează numele satelor Batoți - Tismana și Scăpău, satul Dunărea Mică purtând inițial numele de Batoți - Moșneni și datând aproximativ din aceeași perioadă, fiind format prin împroprietărirea țăranilor moșneni din zona muntelui din moșiile ce aparțineau statului. Satul Mileni are de asemenea o vechime destul de însemnată, neatestata documentar, vechime anunțată pe cale orală de bătrânii satului. Astfel se
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
Batoți. Harta austriacului Hr. Schwantz datată în 1723 este primul document cartografic care menționează numele satelor Batoți - Tismana și Scăpău, satul Dunărea Mică purtând inițial numele de Batoți - Moșneni și datând aproximativ din aceeași perioadă, fiind format prin împroprietărirea țăranilor moșneni din zona muntelui din moșiile ce aparțineau statului. Satul Mileni are de asemenea o vechime destul de însemnată, neatestata documentar, vechime anunțată pe cale orală de bătrânii satului. Astfel se spune că locuitorul Ion Buda născut în Serbia în anul 1775, s-
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
întâmplă în dreptul localitățiilor Stâncești, Stejaru și Tinosu, aceste sectoare alternând cu cele unde lunca are lățime de peste 800m ("de exemplu, la sud de localitatea Tărgșorul Vechi, Prahova, Leaotul și Viișoara formează pe stânga Prahovei o lunca comună"). Din zona Puchenii Moșneni panta se reduce și mai mult, iar Prahova începe să meandreze, depunând cantități mari de aluviuni. În cadrul luncilor, grosimea depozitelor aluviale variază între 8 și 10m pentru valea Prahovei și 4-6m pentru cea a Teleajănului. Baza aluviunilor se găsețte sub
Comuna Brazi, Prahova () [Corola-website/Science/301648_a_302977]
-
derivă din două cuvinte slavone: "draj" care inseamnă „râu repede, energic” și "dolojna" care înseamnă „drum, cale”. Numele satului Ogretin se crede că provine de la „o grădină”, acest sat fiind grădina principală a Castrului Roman de pe Gradiște, apoi a primilor moșneni drăjneni care au deținut și pământul din satul Ogretin care a fost înființat mai târziu de Dragomir Comișel, fratele lui Stan Sutașul, ambii din familia Pânteștilor din Drajna. Comuna se află în nord-estul județului, pe cursul inferior al râului Drajna
Comuna Drajna, Prahova () [Corola-website/Science/301666_a_302995]
-
avea arondat și satul Odăile, având 641 de locuitori, o școală frecventată de 23 de elevi și o biserică ortodoxă. Comuna Pucheni-Miroslăvești avea 689 de locuitori și o școală mixtă în care în 1899 învățau 42 de elevi. Comuna Puchenii Moșneni avea 746 de locuitori, o școală frecventată de 46 de elevi în 1899 și o biserică ortodoxă construită în 1884 de de localnicii din comună și din Puchenii Miroslăvești; locuitorii se ocupau cu agricultură și cu fabricarea de rogojini, pe
Comuna Puchenii Mari, Prahova () [Corola-website/Science/301719_a_303048]
-
și cu fabricarea de rogojini, pe care le vindeau în Ploiești și în București. În secolul al XX-lea, a început un proces de comasare a acestor comune, incluse acum în plasa Câmpul, a cărui reședință a devenit comuna Puchenii Moșneni. Astfel, în 1925, comuna Puchenii Mici fusese desființată, satele ei fiind arondate comunei Puchenii Mari, denumită atunci "Puchenii Crainici"; tot atunci, comuna Puchenii-Miroslăvești a fost desființată și inclusă în comuna Puchenii Moșneni. Comuna Pietroșani, cu satele Pietroșani și Pușcași, avea
Comuna Puchenii Mari, Prahova () [Corola-website/Science/301719_a_303048]
-
Câmpul, a cărui reședință a devenit comuna Puchenii Moșneni. Astfel, în 1925, comuna Puchenii Mici fusese desființată, satele ei fiind arondate comunei Puchenii Mari, denumită atunci "Puchenii Crainici"; tot atunci, comuna Puchenii-Miroslăvești a fost desființată și inclusă în comuna Puchenii Moșneni. Comuna Pietroșani, cu satele Pietroșani și Pușcași, avea 1497 de locuitori. În 1950, comunele au trecut în raionul Ploiești din regiunea Prahova și apoi (din 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, cele trei comune au revenit la județul Prahova, și
Comuna Puchenii Mari, Prahova () [Corola-website/Science/301719_a_303048]
-
județul Prahova, și au fost imediat comasate în comuna Puchenii Mari. În comuna Puchenii Mari se află trei monumente istorice de arhitectură de interes național: (1742) din cimitirul satului Odăile; (1855-1861) din Puchenii Mari; și (1818) din cimitirul satului Puchenii Moșneni. În rest, singurul obiectiv din comună inclus în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monument de interes local este situl de „la Cetățuie”, aflat în zona satului Odăile, unde s-au găsit urmele unei cetăți și ale unei așezări
Comuna Puchenii Mari, Prahova () [Corola-website/Science/301719_a_303048]
-
locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,74%). Pentru 2,18% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,26%). Pentru 2,18% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Unii dintre moșneni de aici s-au despărțit la un moment neprecizat din istoria Țării Românești și au întemeiat sat nou pe Bâsca: Chiojdu Mic. Cert este că, în prima jumătate a secolului al XVI-lea, cele două sate erau despărțite, aceasta rezultând
Comuna Starchiojd, Prahova () [Corola-website/Science/301732_a_303061]
-
Ștefești este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Scurtești, Ștefești (reședința) și Târșoreni. Numele comunei își trage seva dintr-un antroponim, indicat de altfel și de N. Iorga în „Moșnenii de pe Varbilău și de pe Valea Buzăului” (Acad. Rom., Memoriile secțiunii istorice, seria III, tom. XII, mem. 14, ședința din 23 oct. 1931), unde consemna că locuitorii acestei așezări „Ștefeștii, (sunt) urmașii moșului Ștefu” (p. 209). Acest Ștef, Ștefu(l) sau
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]
-
Analele parlamentare, unde e adevărat că se precizează că însumează 128 de familii, adică de trei ori populația Ștefeștilor. Atât satul Ștefești cât și Scurtești s-au constituit ca așezări unde vom întâlni atât proprietate boierească dar și proprietatea țăranilor moșneni care trăiau în obști. Într-un alt document scris în 1690, se atestă existența comunei Ștefești în timpul lui Constantin Brâncoveanu 1688-1714 ca sat care este înscris în condica de venituri și cheltuieli a domnului. Satul plătește dări către domn, alături de
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]
-
ortodocși (97,55%). Pentru 2,33% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Loviștea al județului Argeș și era formată numai din satul de reședință, cu 1175 de locuitori, moșneni, ce trăiau în 540 de case. Existau în comună o școală primară rurală, o școală primară mixtă și două biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași alcătuire, făcând parte din plasa Argeș a aceluiași județ, și cu o
Comuna Arefu, Argeș () [Corola-website/Science/300602_a_301931]
-
în com. Bucov-Adunați; 8. Delimitații din 1864 în moșia Burdea-Căldăraru, domiciliați în comuna Bucov-Adunați; 9. Dobre P. Rădulescu, domiciliat în comuna Râca, județul Teleorman; 10. Moștenitorii defunctului Barbu Gănescu la d-l Gh. Vămășescu din comuna Râca, județul Teleorman; 11. Moșnenii din Râca domiciliați în comuna Râca, județul Teleorman; 12. Delimitații din 1864 în moșia Tătărăștii de Sus din cătunul Palanga, comuna Palanga-Popești, județul Teleorman; 13. Mihalache Stancu Popescu din comuna Tecuci-Calinderu, jud. Teleorman; 14. Delimitații din 1864 în moșia Tătărăștii
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
între d-l Mihalache Stancu Popescu și între d-l Dobre P. Rădulescu, de aici hotarul urmează pe scursura actuală a văii Bucovului până în punctul însemnat pe plan cu nr. 21, punct hotar comun cu trei proprietăți(...). În legătură cu vecinătatea cu moșnenii din Râca <... începând cu lucrarea din punctul însemnat la nr.21, punct de hotar comun cu trei proprietăți: între locuitorii din cătunul Purcărești, între Dobre P. Rădulescu și îîntre moșnenii din Râca; de aici hotarul urmând pe vechea și actuala
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
21, punct hotar comun cu trei proprietăți(...). În legătură cu vecinătatea cu moșnenii din Râca <... începând cu lucrarea din punctul însemnat la nr.21, punct de hotar comun cu trei proprietăți: între locuitorii din cătunul Purcărești, între Dobre P. Rădulescu și îîntre moșnenii din Râca; de aici hotarul urmând pe vechea și actuala scursură a văii Bucovului până în punctul ănsemnat pe plan la nr.9, punct de hotar comun la trei proprietății : între proprietatea d-nei Irina Câmpineanu, între moștenii din Râca și între
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
Înainte de Brâncoveanu , așezarea purta numele de , Neagra “. Atunci , locuințele erau împrăștiate în grupuri mici pe întreaga moșie a comunei și erau denumita astfel : Geru ( pe valea Găvenii ), Nigrișoara ( pe valea Negrișorii ), Ciocănești , Țigănușa și altele . Aceste așetări erau locuite de moșneni , care s-au vândut cu loturi lui Brâncoveanu la 1688 , fiind scutiți de bir și dijmă și primind în schimb , locuri pentru pășuni și fânețe , necesare pentru animale , mai ales pentru oi . Atrași probabil de condițiile de existență mai bune
Comuna Slobozia, Argeș () [Corola-website/Science/300643_a_301972]
-
de bir și dijmă și primind în schimb , locuri pentru pășuni și fânețe , necesare pentru animale , mai ales pentru oi . Atrași probabil de condițiile de existență mai bune și de suprafețele mari pentru pășunat , pe teritoriul localității s-au adunat moșneni și clăcași , veniți din diverse regiuni ale țării , mulți dintre ei ca păstori . Cei mai mulți păstori însă , au venit în timpul domnitorului Știrbei Vodă ( 1849 - 1856 ), printre aceștia numărându-se , oltenii “, care au venit comuna Butoiești , județul Mehedinți ,, jienii “, ce au venit
Comuna Slobozia, Argeș () [Corola-website/Science/300643_a_301972]
-
a Carpaților. La sfârșitul secolului al XV - lea satul Stroești era obște liberă. La 10 aprilie 1520, voievodul Neagoe Basarab întărește mai multe sate mânăstirii Bistrița din județul Vâlcea. În acest document satul nu figurează, dovadă ca era obște de moșneni. Figurează însă: „Și încă a mai dăruit jupânița banului, jupânița Neagoslava, ațiganii anume: Corunga cu copiii lui și Goblița cu copiii lui” pomeniți ulterior în actele în care figurează și satul Stroești. Conform istoricului Aurelian Sacerdoțeanu, soția banului Barbu Craiovescu
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
terenuri situate la extremitățile satului și cu mai puțin pământ decât primii. Toți cei care au venit peste numărul de 100 de familii nu mai erau obligați la plata taxei de 5 florini/an și nici nu se mai numeau moșneni. Așa că teritoriul satului Poiana Sărată cuprins în cele peste 9000 de jugăre aparținea celor 100 de familii, întâi vatra satului cu măsura ei, fânețele cu măsura lor date în folosință fiecăruia pe baza „cărții funduare” (1890), urmând ca teritoriul în afară de
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]