986 matches
-
sistematice conduse de Aurel Nicodei de la Muzeul Vrancei. Astăzi lucrările de consolidare și reconstrucție sunt încheiate iar soarta ctitoriei brâncovenești de la Bordești depinde de Episcopia Buzăului și, mai ales, de voința politică locală. Ctitoria căpitanului Mănăilă a însemnat pentru foștii moșneni bordeșteni certitudinea aservirii lor precum și începutul unei continuuie conviețuiri cu țiganii, foști robi, azi dezrădăcinați, fără să-și mai (re)cunoască originile sau limba. Mănăstirea Bordești a adus școala pe aceste locuri cu mult înaintea laicilor Regulamente sau Reforme. Pictura
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]
-
fost un autor, critic literar, deputat, estetician, istoric literar, pedagog, scriitor român. , pseudonim al lui Nicolae Iordache (a mai semnat și Apollonius), s-a născut în comuna Teiu, din județul Argeș, ca fiu al lui Șerban Iordache, din neam de moșneni, agricultor foarte avut, și al Leancăi. A absolvit școala primară din satul natal în 1912, după care intră la "Liceul I.C. Brătianu" din Pitești, unde promovează primele patru clase. În anul scolar 1916/1917, prin suspendarea cursurilor pe teritoriul țării
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
libertatea în bani, încă din secolul al XVII lea. Vechii locuitori ai satelor fuseseră puși la biruri grele că și vecinii lor din satul Hanurile, prin hotărârea lui Mihai Viteazul care îi încuraja pe boieri să pună mâna pe satele moșnenilor (oameni liberi). Din aceste documente reiese că satul Vișina a fost înaintea lui Mihai Viteazul un sat de oameni liberi. Denumirea de Vișina Seaca sau Vișina de câmp este întâlnită și într-un act emis de Tribunalul Județului Vlașca cu
Vișina, Dâmbovița () [Corola-website/Science/324835_a_326164]
-
moșiei Vișina cu grupurile numite: Oboranii de Sus, Oboranii de Jos, Rusească și Chezăreasca, Oboranii de Siliște. În această carte de stabilire a hotarelor, sus numiții proprietari, cumpărători ai moșiei clucerului Ion Arienuț și alte șfori de moșie de la diverși moșneni din Vișina, în număr de 79, însumau o suprafață de 460 stânjeni. Proprietarii se plângeau de faptul că moșia lor era călcata și îngustata de moșnenii vecini. Din cartea de stabilire a hotarelor amintită mai sus, proprietarii Rosti au vrut
Vișina, Dâmbovița () [Corola-website/Science/324835_a_326164]
-
proprietari, cumpărători ai moșiei clucerului Ion Arienuț și alte șfori de moșie de la diverși moșneni din Vișina, în număr de 79, însumau o suprafață de 460 stânjeni. Proprietarii se plângeau de faptul că moșia lor era călcata și îngustata de moșnenii vecini. Din cartea de stabilire a hotarelor amintită mai sus, proprietarii Rosti au vrut că în viitor să evite orice neînțelegere cu moșnenii vecini, să-și tragă moșia la margine “prin facere de măsurare după lege”. Moșnenii din Vișina s-
Vișina, Dâmbovița () [Corola-website/Science/324835_a_326164]
-
suprafață de 460 stânjeni. Proprietarii se plângeau de faptul că moșia lor era călcata și îngustata de moșnenii vecini. Din cartea de stabilire a hotarelor amintită mai sus, proprietarii Rosti au vrut că în viitor să evite orice neînțelegere cu moșnenii vecini, să-și tragă moșia la margine “prin facere de măsurare după lege”. Moșnenii din Vișina s-au împotrivit acestei măsurători, amenințând inginerul hotarnic Porumbaru, arătând că ei au acte vechi de proprietate din 1792 și nu îngăduie să se
Vișina, Dâmbovița () [Corola-website/Science/324835_a_326164]
-
și îngustata de moșnenii vecini. Din cartea de stabilire a hotarelor amintită mai sus, proprietarii Rosti au vrut că în viitor să evite orice neînțelegere cu moșnenii vecini, să-și tragă moșia la margine “prin facere de măsurare după lege”. Moșnenii din Vișina s-au împotrivit acestei măsurători, amenințând inginerul hotarnic Porumbaru, arătând că ei au acte vechi de proprietate din 1792 și nu îngăduie să se facă vreo lucrare pe pământul lor. Deznodământul nu se cunoaște, dar inginerul Porumbaru îi
Vișina, Dâmbovița () [Corola-website/Science/324835_a_326164]
-
mențiune apare într-un hrisov al voievodului Mihnea al III-lea "Turcitul", la 20 martie 1580, când i se întărea vornicului Dragomir "Bucul cu tot hotarul". Satul a apărut în acest an ca un sat de coloniști liberi, proveniți din moșnenii eliberați din robia tătarilor și folosiți ca mâna de lucru pe moșia proaspăt desțelenită a lui Dragomir, fost Biv-vel vornic. Numele așezării și al moșiei era dat după un strămoș cu acest nume sau probabil provine de la cuvântul vechi ce
Bucu, Ialomița () [Corola-website/Science/301233_a_302562]
-
emis de domnitorul Petru Cercel în 1583, prin care dă un loc de "ohabă" gelepului Necula în satul Bucu Vechiu. Documentul este citat de Nicolae Iorga și face referiri și la alte localități din același areal. Moșie cu așezare de moșneni, Bucu cuprindea două părți, așa cum arăta hrisoavele din jurul anului 1600, anume Bucul de Sus și Bucul de Jos, după cum erau așezate față de râu. Dintre moșnenii amintiți în hrisoave ca stăpânind acolo în vremea lui Mihai Viteazul, cel mai de seamă
Bucu, Ialomița () [Corola-website/Science/301233_a_302562]
-
Iorga și face referiri și la alte localități din același areal. Moșie cu așezare de moșneni, Bucu cuprindea două părți, așa cum arăta hrisoavele din jurul anului 1600, anume Bucul de Sus și Bucul de Jos, după cum erau așezate față de râu. Dintre moșnenii amintiți în hrisoave ca stăpânind acolo în vremea lui Mihai Viteazul, cel mai de seamă era un Vladul în legătură cu care o parte a moșiei era chiar amintită cu numele de "Bucul lui Vladul". La anii 1619 - 1629, hrisoavele amintesc un
Bucu, Ialomița () [Corola-website/Science/301233_a_302562]
-
în hrisoave ca stăpânind acolo în vremea lui Mihai Viteazul, cel mai de seamă era un Vladul în legătură cu care o parte a moșiei era chiar amintită cu numele de "Bucul lui Vladul". La anii 1619 - 1629, hrisoavele amintesc un alt moșnean stăpânitor în Bucu, anume Nedelco, moștenitor al ocinei neamului lui Vladul. Până la 1650, cel mai de seamă stăpânitor în părțile Bucului e amintit "Oprea ot Bucu", căpitan, apoi agă al Țării Românești în vremea voievodului Matei Basarab. De la sfârșitul sec
Bucu, Ialomița () [Corola-website/Science/301233_a_302562]
-
revoluționară secretă, alcătuită pe baza principiilor revoluției franceze, care urmărea să declanșeze la București și Craiova o răscoală care "să înlăture tirania străinilor și să proclame o republică națională". Remarcat pentru inteligența și sîrguința sa de către Lupu condicarul, copilul de moșneni este încredințat boierului craiovean Ion Glogoveanu , în casa căruia a fost crescut și educat. A devenit administratorul moșiilor lui Glogoveanu și cunoscut în Craiova prin comerțul cu vite. Tudor Vladimirescu și-a creat o adevărată rețea de legături economice printre
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
ortodocși (97,55%). Pentru 2,33% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Loviștea al județului Argeș și era formată numai din satul de reședință, cu 1175 de locuitori, moșneni, ce trăiau în 540 de case. Existau în comună o școală primară rurală, o școală primară mixtă și două biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași alcătuire, făcând parte din plasa Argeș a aceluiași județ, și cu o
Comuna Arefu, Argeș () [Corola-website/Science/300602_a_301931]
-
derivă din două cuvinte slavone: "draj" care inseamnă „râu repede, energic” și "dolojna" care înseamnă „drum, cale”. Numele satului Ogretin se crede că provine de la „o grădină”, acest sat fiind grădina principală a Castrului Roman de pe Gradiște, apoi a primilor moșneni drăjneni care au deținut și pământul din satul Ogretin care a fost înființat mai târziu de Dragomir Comișel, fratele lui Stan Sutașul, ambii din familia Pânteștilor din Drajna. Comuna se află în nord-estul județului, pe cursul inferior al râului Drajna
Comuna Drajna, Prahova () [Corola-website/Science/301666_a_302995]
-
(n. 16 iulie 1982, București) este un istoric și publicist român. Descendent, pe linie maternă, al unui vechi neam de moșneni ialomițeni, Bărbuleștii din Poiana, înrudiți prin alianță cu familii ca Străjescu (boieri moldoveni), Onou (nobili ruși de origine moldovenească), von Kraus (nobili sași din Făgăraș și Codlea), cu actorul Puiu Călinescu sau cu poeta Gabriela Melinescu. Pe linie paternă, descinde
Filip-Lucian Iorga () [Corola-website/Science/320972_a_322301]
-
înființat simultan cu satul Starchiojd, de către fiii unui tătar (după alte surse, român ardelean) așezat aici în vechime. În zona comunei s-au stabilit de-a lungul secolelor români ardeleni din Sita Buzăului, care s-au organizat în ceata de moșneni sitilești, denumiți ulterior "izbășoi" (după ce un reprezentant al lor a devenit izbașă al moșiei Roma Spătărească de la București a spătarului Cantacuzino). Comuna a făcut temporar pe la începutul secolului al XIX-lea parte din fostul județ Săcuieni. La sfârșitul secolului al
Comuna Chiojdu, Buzău () [Corola-website/Science/300807_a_302136]
-
început să fie scurtat pe aici. Cea mai importantă lucrare ce tratează istoria localității este o monografie a satului Răcari, editată în 1939 în Târgoviște la Tipografia și Legătoria de cărți „Viitorul”, sub semnătura magistratului Nicolae M. Popescu-Răcăreanu, sub titlul "„Moșnenii Răcăreni-Ot Boanga”". În această monografie se vorbește despre un ins care și-a așezat aici locuința și că acesta s-a numit Ghimpatul. Așezarea a fost la început pe malul drept al pârâului Colentina, așa cum reiese din actul de împărțeală
Răcari () [Corola-website/Science/301187_a_302516]
-
istorice 2010, . Ctitorul bisericii din Cojani este Nicolae Magheru. Deși se află în Gorj, este opera unor meșteri vâlceni, deoarece familia Magheru avea origini vâlcene. Ctitorii în Țara Românească proveneau din toate păturile sociale: târgoveți, mici negustori, meșteșugari, țărani liberi (moșneni), vătafi de plai (conducătorii administrativi ai zonelor împărțite în plaiuri). A ridica ctitorii constituia un act de afirmare socială, iar moșnenii olteni, deși proveneau dintr-o clasă inferioară boierilor, se socoteau egali cu boierii în ceea ce privește dreptul de ctitorire. Biserica păstrează
Biserica „Sfântul Ioan, Sfântul Nicolae și Sfântul Gheorghe” din Cojani () [Corola-website/Science/334887_a_336216]
-
Magheru avea origini vâlcene. Ctitorii în Țara Românească proveneau din toate păturile sociale: târgoveți, mici negustori, meșteșugari, țărani liberi (moșneni), vătafi de plai (conducătorii administrativi ai zonelor împărțite în plaiuri). A ridica ctitorii constituia un act de afirmare socială, iar moșnenii olteni, deși proveneau dintr-o clasă inferioară boierilor, se socoteau egali cu boierii în ceea ce privește dreptul de ctitorire. Biserica păstrează frescele originare ce au fost realizate, după 1825, de echipa zugravului Manole - Dinu, ajutat de calfele Dumitru și Dumitrașcu. În Gorj
Biserica „Sfântul Ioan, Sfântul Nicolae și Sfântul Gheorghe” din Cojani () [Corola-website/Science/334887_a_336216]
-
păstrează una dintre cele mai frumoase cruci de piatră din Teleorman, datată 1819. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Biserica a fost ridicată în anul 1819 în Cârtojani de Jos sau Vida-Cârtojani, pe proprietate de moșneni. Despre vechimea ei vorbesc câteva inscripții păstrate pe pereții bisericii și pe o cruce de piatră din fața ei. În dreapta intrării, în pridvor, dintr-o lungă pisanie în chirilice, abia se pot citi câteva fragmente din finalul rândului doi și trei
Biserica de lemn din Videle-Cârtojanca () [Corola-website/Science/322991_a_324320]
-
pe o icoană a bisericii din anul 1830. Tatăl preotului Ion, Toader sin Ion Coșoi, care pe cruce apare și cu supranumele boegiu, a închinat bisericii icoana de hram, la o dată necunoscută. Biserica din Cârtojanca este, așadar, o ctitorie de moșneni, din care se desprinde familia preotului, implicat atât în ridicarea construcției cât și în înzestrarea ei ulterioară cu odoare. În istoria bisericii apare o etapă mai puțin cunoscută, cea în care a fost îmbrăcată la exterior în zidărie, și apoi
Biserica de lemn din Videle-Cârtojanca () [Corola-website/Science/322991_a_324320]
-
s-a aflat până în 1883, când a ars complet, mănăstirea Mislea, penitenciarul pentru minori funcționând într-o clădire reconstruită a acesteia. În vecinătatea ei, exista și comuna Bordeni, formată din satele Bordenii Mari, Bordenii Mici și Sârca, toate sate de moșneni, având în total 1318 locuitori. În această comună existau o școală de la jumătatea secolului, cu 25 de elevi (din care 3 fete), și două biserici — una în Bordenii Mari, zidită de către frații Bordeanu (Ioan, logofăt și Sterie, pitar) în 1841
Comuna Scorțeni, Prahova () [Corola-website/Science/310700_a_312029]
-
țin tot de o mână. Până la biserică ține Recea, de la biserica în jos, spre sud, începe Zorleasca. Vechea vatra a satului Zorleasca se află în Valea Zorlestii, la 2 km spre răsărit de firul Darjovului. În mijlocul satului sunt așezați vechii moșneni de la Zorlesti. Până în 1864, Zorleasca era un sat mic, cu circa 20 familii, în urma reformei agrare a domnitorului A. I. Cuza, aici s-au stabilit 30 familii din satele vecine. După 1922, la izlaz a apărut o Zorleasca mai mică de
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
Voievod, din 3 august 1514. Pergamentul este deteriorat și are lacune. Pentru claritate, se utilizează o traducere aflată la Arhivele Naționale ale României din București (Condica Mănăstirii Strehaia, ms.326, f.27). Prin acest act, voievodul întărește moșii la mulți moșneni, între care și lui Diicu cu fiii săi: "Să le fie Suteștii jumătate, pentru ca le este bătrână și dreaptă moșie moșteneasca". Alt document privitor la Șutești este din 3 iunie 1548, cănd Mircea Vodă Ciobanul întărește lui Boicu din Zlătărei
Comuna Sutești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302044_a_303373]
-
Adamclisi) • (Agigea) • (Albești) • (Băltăgești) • (Băneasa) • (Bugeac) • (Canlia) • (Capidava) • (Casian) • (Castelu) • (Ciobanu) • (Cobadin) • (Cogealac) • (Constantă) • (Corbu) • (Costinești) • (Credință) • (Crucea) • (Cumpănă) • (Cuza Vodă) • (Dorobanțu) • (Dunărea) • (Eforie Sud) • (Fântânele) • (Floriile) • (Galita) • (Gălbiori) • (General Scărișoreanu) • (Ghindărești) (Grădină) • (Gură Dobrogei) • (Hațeg) • (Istria) • (Izvoarele) • (Lazu) • (Luminița) • (Moșneni) • (Năvodari) • (Negru Vodă) • (Nisipari) • (Nistorești) • (Nuntași) • (Ostrov) • (Palazu Mare) • (Palazu Mic) • (Pantelimon) • (Pădureni) • (Pecineaga) • (Petroșani) • (Rasova) • (Săcele) • (Șibioara) • (Sinoie) • (Straja) (Traian) • (Tuzla) • (Vadu) • (Vama Veche) • (Agighiol) • (Babadag) • (Baia) • (Bălțenii de Jos) • (Beștepe) • (Cataloi) • (Căprioara) • (Ceamurlia de Jos) • (Enisala) • (Făgărașu Nou
Listă de așezări daco-romane din România () [Corola-website/Science/314624_a_315953]