9,547 matches
-
curat, nu alta și încet-încet a reușit să-și pună moara pe măsele că nu era acuma vreme bună de murit ori de lâncezit, ci prielnică de muncit și dănțuit în hora mare. Mai întâi, a reparat digurile de la Iazul Morii, că așa se numea de-acuma locul cu pricina, unde rușii cu muscalii au săpat decuncuri; apoi a adaptat câteva piese inox de la niște tunuri părăsite pentru activitățile lui pașnice de morărit pe care le-a ridicat la cote destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și făina Di la Manole cum îi ziceau clienții ropceni, iordăneșteni, cupceni, ciudeieni și alții era spornică la frământat și la crescut și mult se întreba printre gospodine. Iar anii au trecut și trec ca apa pe ulucul de la Iazul Morii și oamenii s-au schimbat după vreme și după vremuri. Pentru mulți Ropcea a rămas doar un simplu toponim înscris în actele de identitate sau o duioasă și dureroasă amintire a unei cruci de stejar de pe care timpul a îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nu mai dormi? că de-aseară și până în miez de noapte ai ieșit de câteva ori afară... Nimic, a răspuns cât se poate de natural de acum bătrânul Manole, dar parcă apăsat de gânduri multe și grele cât pietrele de moară. Am mai trecut prin grajd pentru obricul cailor, am slobozit câinele din lanț și am adus niște lemne ca să-ntreținem focu-n vatră, că-i un ger de crapă pietrele sub talpa casei, fără șagă. Și s-a cuibărit în cotruța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
În jur nici țipenie de om. Numai câinele Ursu a apărut parcă de nicăieri și a început să i se gudure pe la picioare și să-i sară până la umăr pentru a-l săruta. De la fântâna din colțul ogrăzii și până la moară era o cale de cinci minute. Odată ajuns aici, și-a dezbrăcat flaneaua și s-a strecurat în marea roată pentru a o debloca, chipurile, din chingile gheții. Și a bătut meșterul cu securea în sloiul de gheață până către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
unealtă un bloc de gheață. La revărsatul zorilor l-au găsit numaidecât doi dintre feciorii lui, unchiașii mei Nicolai și Gheorghe, cu ajutorul lui Ursu care scâncea dureros pe flaneaua de lână rămasă pe zăpadă. Abia l-au deslușit în roata morii: stană de gheață a ajuns bunicul, ca Dochia din vechime cu oile ei. Dar ce-a avut conu' Manole că ne-a părăsit așa, deodată? a întrebat părintele Isar. Nimic prea grav, doar o răceală ceva mai puternică, a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
jumătate de secol de pribegie, a regăsit-o doar într-o stăruitoare amintire, cu acoperișul în patru ape, cu prispa de pământ la temelie și cuiburi de rândunele sub streașina joasă. Lipsea și grădina, și livada, și fântâna, și Iazul Morii. Și casa bunicilor Manole și Manoloaia lipsea de la locul zbenguielilor cu ceata de verișori din frageda copilărie. Nici crucea de stejar a bunicului din cimitirul de Peste Apă nu a rezistat timpului și nici mormântul nu s-a putut identifica. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și-a zis, cu convingerea că aici liniștea sufletească nu-i de găsit, cum nu-i de găsit nici acasă dincolo unde este categorisit drept refugiatul. O stare de bine i-a încolțit totuși în suflet odată cu descinderea la cunoscuta moară a bunicului. Clădirea a înfruntat cu bine timpul și timpurile. Deși a trecut în stăpânirea altor proprietari, tot moara lui Manole i se zicea, potrivit celor care veniră la măcinat în număr mare în căutarea făinurilor de calitate. Că pietrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
acasă dincolo unde este categorisit drept refugiatul. O stare de bine i-a încolțit totuși în suflet odată cu descinderea la cunoscuta moară a bunicului. Clădirea a înfruntat cu bine timpul și timpurile. Deși a trecut în stăpânirea altor proprietari, tot moara lui Manole i se zicea, potrivit celor care veniră la măcinat în număr mare în căutarea făinurilor de calitate. Că pietrele și valțurile tot acelea de la Viana au rămas, numai că de-amu sunt conectate la curent, că pre eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
au rămas, numai că de-amu sunt conectate la curent, că pre eram legați de apă care venea uneori în puhoaie și alteori nu venea deloc din cauza secetei, explicau oamenii... Dar tot aceeași făină de bună calitate se macină la moara lui Manole, ziceau, fără să știe cine a fost acesta. Minunată zămislire, a conchis urmașul lui Manole, retras undeva într-un ungher al construcției, ce a conservat o faptă măreață și un nume deseori întâlnit în Bucovina înstrăinată și peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Gheo nu i-a mai dat nici măcar rația de paie și nici apa cuvenită pentru o zi întreagă. Către seară, l-a salvat conductorul care l-a hrănit, l-a adăpat și l-a țesălat în vederea unei deplasări dis-de-dimineață la moara de la Zvoriștea, cu o căruță bine vârfuită cu saci. Și așa războiul s-a mai potolit, dar nu s-a sfârșit. Calul a avut și în continuare parte de un regim de teroare, cu bătăi și înfometări ori de câte ori se ivea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și te umple de posoacă și mătură ograda cu tine înainte de a te îmbrânci în uliță! Controlează-te, plodule! Bine, mamă! De-amu n-ai să mă mai vezi... și a trântit poarta în urma ei. În uliță, surpriză cât roata morii! Tata Constantin venea agale către casă. Încotro, Ionela? Mama m-a fugărit de-acasă! Hai înapoi și-om ajunge cumva la o înțelegere, că doar ești fata noastră! Și, până una-alta, încă mai răspundem de tine! De viața ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
într-un ochi al ferestrei. Tata a cărat de îndată sacii cu barabule în tindă pentru a le feri de îngheț, a adus zahărul și uleiul în casă, iar cu boabele de grâu și păpușoi și-a continuat drumul către moara de la Vârfuri. Da-i-ar Dumnezeu sănătate lui bădia Nicolai Fodur, că ne-a salvat cu mâncărica dată în avans! Se ruga mama către ceruri. Și de mâine, la muncă, măi Verde! Iar voi, dacă veți fi cuminți și veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
veți dormi singurei nopțile în casă, veți avea și câte o strachină cu lapte! Se adresa mama celor trei copii cu gândul la ostrețele din gard pentru focul de sub frecățeii bine îndulciți din făină picluită ce urma să vină de la moară. * * * Maria lui Cosovan a rămas văduvă odată cu colectiva, că omul ei și-a pus capăt zilelor chiar în joia Paștelui, când l-au obligat să predea caii, o vacă, juninca, cinci oi, căruța, sania, sănciile și uneltele agricole. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
la ceafă și voia altă conjugare. Începeai să turui, fără greș: "Audio, -ire, -ivi, -itum"... Ei, și-acum să vedem cum este cu regalul limbii latine: cele cinci declinări... Când ajungea aici, știai că-ți pregătește prohodul. Începeai ca o moară bine reglată: "Singular: N. silva; G. silvae; D. silvae; Ac. silvam; Abl. silva, V. silva. Plural: N. silvae; G. silvarum; D. silvis; Ac. silvas; Abl. silvis; V. silvae..." Dintr-un firesc reflex uman, între singular și plural făceai o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de memorie, tata cam așa zicea și cei dimpreună cu ei cum spuneam eu, la școală, din două în două propoziții: etcetera, și așa mai departe, și alții. Dar să nu credeți că tata-i invoca pe sfinți ca o moară hodorogită, unul după altul, rapid, așa cum turuiau, pe de rost, colegele mele dragi, lecțiile, de nu mai puteau scăpa, ca de râie, de notele de zece. Tata se plimba ce se plimba prin casă și, deodată, mai amintea, răstit uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fii alături de el... vezi cum ești? Îl sărută pe obraji și-l trage puțin de ureche. Ce ți-a spus, nebunul de Matei? o ia de mână și ies. —Să te sâcâi. Îi dau eu lui. — Unde mergem? —La Vadul Morii. Dar n-am costumul de baie. Numai dacă merg acasă să iau unul. După ce au trecut pe la Cecilia, au pornit-o către Vadul Morii. Era o zi frumoasă de vară. Natura îți oferea darnică splendorile ei prin abundența de verdeață
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ia de mână și ies. —Să te sâcâi. Îi dau eu lui. — Unde mergem? —La Vadul Morii. Dar n-am costumul de baie. Numai dacă merg acasă să iau unul. După ce au trecut pe la Cecilia, au pornit-o către Vadul Morii. Era o zi frumoasă de vară. Natura îți oferea darnică splendorile ei prin abundența de verdeață, prin coloritul florilor de câmp, prin aerul proaspăt și mai ales prin liniștea locului, că nu veniseră în acea zi mulți oameni acolo. Apa
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și-a luat zborul spre Germania unde o aștepta o muncă asiduă, Matei rămânând să-și vadă în continuare de serviciul din cadrul spitalului. Când s-a întâlnit cu logodnicii le-a povestit cât de bine s-au simțit la Vadul Morii. —Matei, cum de Cecilia nu a amintit nimic despre apartamentul vostru? era curioasă Leontina. Nu ne-a întrebat nimic, a completat Gelu. A ținut morțiș s-o duc să vadă apartamentul. Voi n-o cunoașteți, dar când vrea să obțină
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de peste douăzeci și cinci de ani, începe, de la un timp, să râdă intempestiv și să murmure istorii numai de ea știute, reflectând brusc asupra propriei condiții umane. Trezirea „conștiinței de sine” o face nefericită, ea comparându-se cu Don Quijote în luptă cu morile de vânt. Trăiește un simțământ de revoltă împotriva propriei vieți „greșite”, invocând introspectiv vechiul îndemn socratic: Cunoaște-te pe tine însuți! Autorul își exersează priceperea în tehnica monologului interior. Eroina este uimită că a pierdut o viață întreagă la infectul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
meu, ce se pare că nu-l voi împlini decât cu gândul. Măcar atât, căci gândul întotdeauna va avea puteri depline peste toate. În aceste condiții, bravul acela naiv de Don Quijote este mai probabil să reușească-n misiunea lui cu morile de vânt, decât eu într-a mea cu nefericirea ce mă domină hain. O cortină neagră se lasă parcă peste mine și mă chinuie, mă sufocă la interior și mă-nfioară. Și, sincer, chiar deloc nu știu câtă vreme se va mai scurge
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pentru că jertfim orice altceva pe altarul eficienței: dacă este adevărat că scopul oricărei comunicări este acela de a asigura cât mai repede și mai simplu transferul mesajului, nu este evident că, slujind zeița preciziei absolute, îți legi singur pietre de moară la gât? Ba da zic eu și, de aici, polemica poate începe. Trăiască spiritul boem, imprecis și leneș al românei, față de spiritul disciplinat al japonezei, castrator în "schemofilia" și exactitatea lui! Cine are nevoie de infinite grafice și subcategorii, de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
bărbaților. -Dacă n-ai vreme de hodină, n-ai ce căta prin părțile aestea. Crăiasa a stat puțin în cumpănă apoi a răspuns bătrânului: -Am auzit că ești țepos, dar nu și țâfnos. -Iaca socoteală; parcă am de dus la moară, a răspuns din nou supărat bătrânul crai. Și cu asta dădea de înțeles că este ocupat, că nu are nevoie de la nimeni de nimic și de obligații, așișderea. -Eu ar trebui să mă supăr, pentru că mi-ai zis „mambătrână”, nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
anapoda Cel Mare, gesturile cavalerești și ospitaliere, serviciul divin În zilele de sărbătoare și plimbatul cu spada sculată băț și cu burta goală ar fi umplut străchinile cu mâncare și buzunarele cu bani, altă făină s-ar fi măcinat la moara noastră, a mea, a căpitanului Alatriste, a spaniolilor În general și a bietei Spanii În special. Și tocmai timpul acela infam este denumit Secolul de Aur! Dar adevărul e că noi, cei care l-am trăit și am suferit, aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Iefta și Samson, precum și pe regele David, la strălucite victorii asupra regelui Ierusalimului și asupra lui Sisera și a midianiților și amoniților și filisteenilor și moabiților și asupra lui Abimelec, căruia i s-a crăpat capul cu o piatră de moară aruncată asupra lui. Și totuși, spuneam eu, dragi colegi, eu vă pot da doar o palidă și nedesăvârșită reprezentare a tot ce a descris Gustave Doré. în realitate, adică în Biblia lui Doré, sângele țâșnește din gâturile retezate, măruntaiele ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lumea asta nimic nu este imposibil. Absolut nimic!” Cei adunați s-au uitat unii la alții. Ce să mai zică? Și ce să întrebe? Ar fi fost, poate, o mulțime de aflat, dar nu doreau să-i dea apă la moară Ceasornicarului, care acum se grozăvea atâta cu pendula lui nenorocită. Pitpalacu’ naibii! N-are decât să trăncănească până l-or durea și fălcile, și bojocii; vor pleca fără o vorbă, așa s-au înțeles ei... „Eu un lucru aș mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]