1,712 matches
-
de pildă, piețele de legume, pictate cu o pastă flamandă, Într-un specific regim al interferenței regnurilor, punînd Într-o ecuație nouă elemente ale pillatienei „poezii a roadelor”, ceva din viziunea universalei germinații a lui Arghezi ori din destinul „naiv”, modernist al unui Adrian Maniu, ca În acest debut al secvenței a cincea a poemului: te oprești la vînzătoarea de legume Își surîd ca șopîrlele fasolele verzi constelația mazărei naufragiază vorbele boabele stau În păstaie ca școlarii cuminți În bănci ca
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
minunilor” de fiecare zi, a insolitului și surprizei disimulate de evenimentele aparent neutre, printre care se pierde, insensibil, omul comun. Textele din Act de prezență pot fi definite astfel ca o suită de poeme despre poem, Într-o serie, tipic modernistă, a reflecției poeziei asupra propriei condiții. „Personajul” care se conturează și exprimă În ele este un poet, Poetul), iar „evenimentele” sînt supuse unui „tratament fabulatoriu” ce le subordonează, În ansamblu, problematicii creației. Altfel spus, programul teoretic (avangardist) trasat În manifestele
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
vede limpede, ca o suită de trasee dinamice, deschise către toate orizonturile, străbătînd peisajele cele mai diverse, promițînd și permițînd cvasipermanetizarea statutului de descoperitor-inventator al poetului. Figură, așadar, foarte productivă În libertatea ei, nu Întîmplător cultivată cu insistență de lirica modernistă a Începutului de secol european, cu exemplul, În față, al unui Whitman, de poeți ca Apollinaire, Valery Larbaud, Blaise Cendrars, pînă la futuriști și suprarealiști, - adică Într-o fază Încă „romantică” a Întîmpinării civilizației industriale. La Ilarie Voronca, ea va
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cu disponibilitățile de entuziasm ale tînărului ce abia descoperise o nouă formulă poetică), ci atracția pentru lumea spectacolului, Îndeosebi a „feeriei elementare” oferite de circ, cu clovni și saltimbancii săi, ori de sărbătoarea de bîlci, era mai generală În mediile moderniste ale Începutului de secol european, pe urmele romanticilor, apoi ale unor Baudelaire, Rimbaud etc. Cum arată Jean Starobinski, „lumea circului și a sărbătorii de bîlci reprezenta, În atmosfera de cărbune a unei societăți de industrializare, o mică insulă strălucind de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Amurgul sparge fluier și saltimbanc”, „Geometria orașului: logaritm stelar, vals”, „cîmpul cîntă fără partitură”, „concert anotimpul”, „cerul tăiat un metru șapte / zeci și cinci pentru rochia de bal”, „Toamna a dansat, a dansat”... Topos predilect, cum am spus, al poeziei moderniste a momentului, circul are, și În viziunea lui Voronca, semnificații simbolice bivalente. El se circumscrie În primul rînd ca spațiu și timp al acelei sărbători elementare despre care vorbea Jean Starobinski, precum În Almanah: Proprietarul circului salt mortal ca o
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nouă a cerut o construcție nouă”, iar mai tîrziu va vorbi despre „neprevăzutul, noutatea asocierilor de idei și de obiecte”. Ca să ajungă la exaltarea „noutății” și a „neprevăzutului” În ecuația imagistică, Voronca a traversat, cum am constatat, o Întreagă experiență modernistă și avangardistă, Învățînd desigur mai ales de la futuriști („spune-mi repede totul, În două cuvinte” - cerea Marinetti Într-un manifest), constructiviști („expresia plastică, strictă și rapidă a aparatelor Morse”) și suprarealiști (prin care reia definiția imaginii dată de Pierre Reverdy
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
efectele terapeutice ale versului alexandrin, cu rigorile sale formale, recomandat odată autorului Brățării nopților, pentru a fi de acord că În scrisul acestuia există multe „virtuți poetice neîndiguite”, explicabile, desigur, și prin „uzul și abuzul unei disoluții principiale” caracteristice „poeziei moderniste” În genere - cum observă criticul cu altă ocazie - dar, nu mai puțin, prin frecventa neglijare de către poet a „principiului ordonator” capabil să asigure „grămezii de semnificanți” minima coerență, fie și pe temeliile mișcătoare ale luxuriantei „imagi-NAȚIUNI”. În fond, neglijarea „compoziției
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
certificînd Înrudiri whitmaniene (detectabile Încă În Ulise) și anunțînd accentele de retorică umanitaristă din lirica de expresie franceză a poetului. Pentru a nu mai vorbi de Incantații, carte care ar putea fi revendicată aproape În egală măsură de un poet „modernist” iubitor de rafinamente muzicale, și de avangardistul militînd pentru totala eliberare a imaginației și identificarea lui a scrie cu a fi. SÎnt doar cîteva date care atrag atenția asupra faptului că avangardismul lui Voronca, real și autentic, ca un aport
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și la o Înaltă temperatură lăuntrică, pentru și Întru poezie. Le Înțelegea, desigur, din perspectiva absolutei disponibilități avangardiste și a unei ideale identificări dintre a scrie și a fi, acompaniate, chiar dacă nu Întotdeauna În chip mărturisit, și de o conștiință „modernistă” a formei: dovadă frecventele tentative imnice și incantatorii, de poet „inspirat” și „spontan”, dar și de meșteșugar (neo)baroc și manierist, fascinat de spectacolul metamorfozelor verbale, cu gust pentru performanțele de ingeniozitate combinatorie. Despre „vocația (sa) temperamentală” s-a spus
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
1993), „Plot, plight and dramatism: Interpretation at three ages”, Human Development, 36(6), pp. 327-342. Fielding, N.G., Lee, R.M. (1991), Using computers in qualitative research, Sage, Londra. Fisher-Rosenthal, W. (1995), „The problem with identity: Biography as solution to some (post)modernist dilemmas”, Comenius, Utrecht, 3, pp. 250-265. Fontana, A., Frey, J.H. (1994), „Interviewing: The art of science”, în N.K. Denzin și Y.S. Lincoln (eds), Handbook of qualitative research (pp. 362-376), Sage, Thousand Oaks, CA. Frankenstein, C. (1970a), Impaired intelligence, Gordon
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
continent ascuns al poeziei ultimelor decenii, ignorat sau minimalizat de teoreticienii domeniului. În această ordine de idei, poate fi invocată ca argument foarte pertinenta observație a lui Matei Călinescu 1 referitoare la tendințele actuale ale scrisului: în timp ce standardele compoziției literare moderniste ar trebui căutate în poezie, în caracterul ei independent și autonom, incompatibil cu transferul lingvistic, cele ale compoziției postmoderne ar fi prin excelență asociate cu ficțiunea și narativul. În epoca actuală, modelul ficțional ajunge așadar să se impună treptat în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
conexiune cu aceasta, încrederea în capacitatea subiectului, fenomenologic activ, de a străpunge vălul aparențelor, ridicându-se, printr-o mișcare de transcendere a planului ontologic, în sfera semnificațiilor simbolice. Abordare ce va deveni tipică pentru cea mai mare parte a poeziei moderniste și se va prelungi chiar dincolo de ea! În contrast cu această viziune de sorginte platoniciană, literatura pe care o numim deocamdată postmodernă (deși ultimul termen a fost uneori catalogat, nu fără argumente, ca bon à tout faire) pledează pentru perceperea realității în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nu presupun nici un fel de referință, creând efectiv o lume). Deși permite includerea în sistem a aspectelor lăsate pe dinafară de poetica tradițională, constituind totodată unul dintre modelele cele mai esențializate, distincția „prezentare”/„reprezentare”, perpetuează, în ultimă instanță, convingerea specific modernistă că principala opoziție în câmpul generic s-ar stabili între poezie, pe de o parte, și povestire, respectiv descriere, pe de alta. Și de astă dată ecuația care se impune este „poezie = gen liric”. Din toate aceste definiții „canonice” ale
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de poezie. „Recurs în procesul poeziei moderne”, subtila postfață a lui Mircea Martin la studiul lui Gh. Crăciun consacrat poeziei tranzitive, conține o remarcă esențială în acest sens: ...poezia transparentă, directă, n-ar putea exista fără fundalul poeziei deviante, tipic moderniste, așa cum aceasta din urmă, la rândul ei, s-a afirmat în relație cu elocvența romantică. Fără perechea ei invizibilă, dar prezentă, poezia tranzitivă n-ar avea relevanță 240. Într-adevăr, poezia reflexivă, lirică, metaforică și ezoterică pare întrucâtva a fi
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
arătau seduși mai cu seamă de latura facilă și grațioasă a expresiei, promovau o poezie convențională, sentimentală, lipsită de profunzimea trăirii și de curajul marilor viziuni. În aceste condiții, nu este greu de înțeles de ce, nu numai marii noștri poeți moderniști (Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia), dar - teribil paradox! - până și reprezentanți ai avangardelor din epoca interbelică s-au văzut nevoiți să își limiteze verva polemică la sfera tematicii și a sensibilității (după cum se știe, cel mai adesea ei contestau temele de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pentru autorul Cuvintelor potrivite esențială rămâne elogierea virtuților limbajului poetic, considerat ca diametral opus limbajului prozei. Nu putem ignora nici „radicala ostiliate a poetului față de formele moderne ale idealului imitativ în literatură: realismul și naturalismul”300 și nici convingerea, specific modernistă, că poezia, prin caracterul ei independent, autonom, incompatibil cu comunicarea lingvistică uzuală, ar putea oferi standarde și norme pentru celelalte genuri literare: Demnitatea literară îți impune un rol activ în spectacol, o atitudine în cuvinte, o frântură de imagini, o
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de fapt două „continente” ale poeziei, suficient de distincte pentru a justifica eventuale rezerve față de plasarea lor sub aceeași etichetă. Concluzia urmează de la sine: „Ne întrebăm, scrutând această veritabilă față a domnului Arghezi, cum a fost posibilă confuziunea: Arghezi poet modernist?”. Plasată în opoziție cu purismul intensiv al moderniștilor, poezia argheziană - nelirică, neintelectuală, prozaică, hibridă, meșteșugărească, revalorificatoare a genurilor istoricizate, guvernată de un principiu al extensiei și al aglutinării - pare să prefigureze, dacă nu un antimodernism, cel puțin un „alt modernism
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
poate fi separată totuși de „credința în puterea izbăvitoare a unei pure frumuseți, născută din tensiunile și temperaturile înalte la care sunt supuse cuvintele în procesul creator”312. Din această perspectivă, poetica argheziană rămâne totuși esențial modernă (deși nu întotdeauna modernistă!), prin dialectica ei destructiv-constructivă, prin îmbinarea paradoxală de antipoeticitate și purism. 4.3 „Cazul” Bacoviatc "4.3 „Cazul” Bacovia" Un alt „caz” asupra căruia merită să zăbovim în acest capitol consacrat anticipărilor modelului (meta)tranzitiv în poezia românească este cel
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Stanțelor... un precursor al paradigmei postmoderne, insistând asupra acelor poeme care dau câștig de cauză notației prozaice în raport cu aspirația literaturizării. Întrebarea ce se ivește, firesc, este în ce măsură și prin care elemente ale creației sale aparține Bacovia categoriei mari a poeziei moderniste - o poezie a sugestiei și a transcendenței goale - și în ce măsură anticipează altceva. Un altceva ce își face simțită prezența mai ales în ultimul volum, Stanțe burgheze, și în cele șaizeci și patru de postume, câte apar în ediția Petroveanu. Poeziile
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
câte apar în ediția Petroveanu. Poeziile din această ultimă etapă a creației bacoviene reprezintă, în mod cert, emanația unui eu indiferent, neutru, care nu face decât să înregistreze ceea ce vede și aude în jur. Pare evidentă aici distanța față de lirica modernistă, caracterizată, în genere, prin tendința de exacerbare a eului auctorial: ne întâmpină pretutindeni semnale ale încercării de ștergere, de anulare a acestui eu, prins în capcana unor pulsiuni contradictorii. Textele acestea lasă impresia că autorul lor s-ar afla izolat
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mod de producere întemeiat pe redare”314, persistă totuși un anumit gen de distanțare față de concretul trăirii umane. Chiar dacă evoluția în sensul depoetizării, al valorificării improvizației, aleatoriului, accidentalului, al eliminării treptate din text „a unei serii de constante de limbaj modernist”315 este de netăgăduit (s-ar putea încerca, în scopul argumentării acestei afirmații, comparația cu poeme din volumele Plumb sau Scântei galbene), totuși eul liric rămâne, într-o măsură considerabilă, prizonierul acelei tentații a dezumanizării și „mineralizării”, atitudine situată la
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
redescoperit - în prelungirea filonului gândirist din epoca interbelică - universul fantasticului popular (Ion Gheorghe); chiar Nichita Stănescu, în primele volume, absoarbe numeroase ecouri barbiene, argheziene, mai rar blagiene. În general, cu toții au fost mai mult sau mai puțin influențați de modelele moderniste interbelice, adepți așadar ai unor retorici „înalte”, străbătute de un spirit ceremonios, nesățios cu mijloacele de expresie, „obsedat de esențe, simboluri, sinteze”328 și, desigur, avid de metafore cu mare putere de acoperire. Totuși, este oarecum exagerat să vorbim în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
prozaice, realitatea - ca orice alt construct teoretic - rămâne o ficțiune. La acest punct trebuie să reamintim și observația lui Matei Călinescu, utilă în mod particular pentru investigarea „ficțiunii” teoretice a generației ’80. Criticul remarca faptul că, în timp ce standardele compoziției literare moderniste trebuie căutate în poezie, „în caracterul ei independent și autonom, în natura ei divină și, în final, în împotrivirea ei la orice fel de transfer lingvistic”, rezumatul, comentariul, relatarea, fiind considerate incapabile să capteze esența inefabilă a poeziei, standardele compoziției
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
moment pregătitor pentru o întâmplare ulterioară) -, rămâne totuși de nătăgăduit faptul că de pretutindeni pândește tentația prozei, a extensiei textului și a apropierii de discursul compact. Pe bună dreptate, unii critici au văzut aici o încălcare intenționată a amintitului principiu modernist. „Tipică poezie narativă, tipică poezie cu personaje: procedeele ei cele mai evidente sunt, pe de o parte, descriptive, portretistice sau de prezentare a spațiilor de joc, pe de altă parte, epice, în sens deopotrivă comportamentist și analitic, introspectiv”361, afirma
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
narativitatea nu mai este exclusă din câmpul poeziei, dimpotrivă ea oferă o soluție de ieșire din impasul liricului și marchează totodată o destindere a tensiunilor dintre „lumea scrisă” și cea „nescrisă”. Este drept că elemente narative existau și în poezia modernistă, mai ales în spațiul anglo-saxon (la Yeats, Eliot sau Stevens), dar cel mai adesea apăreau într-o formă închisă și egocentrică, slujind exprimării unui moment de intuiție absolută, de emoție cristalizată în tipare atemporale. Dimpotrivă, în poezia lui Cărtărescu, se
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]