1,321 matches
-
Rodica Zafiu Între cuvintele și expresiile la modă în limbajul colocvial actual se află și substantivului fiță (folosit aproape exclusiv la plural) și familia sa lexico-frazeologică: uzul dominant și inovațiile se bazează pe expresia a face fițe “a face mofturi, fasoane”. De fapt, actele sociale opuse simplității au în română o zonă lexicală destul de bogată: alături de mofturi și fasoane stau nazurile, capriciile, toanele și (argotic) fartițiile; atitudini similare sînt desemnate de verbele a se fandosi, a se sclifosi. Fițele sînt
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
fiță (folosit aproape exclusiv la plural) și familia sa lexico-frazeologică: uzul dominant și inovațiile se bazează pe expresia a face fițe “a face mofturi, fasoane”. De fapt, actele sociale opuse simplității au în română o zonă lexicală destul de bogată: alături de mofturi și fasoane stau nazurile, capriciile, toanele și (argotic) fartițiile; atitudini similare sînt desemnate de verbele a se fandosi, a se sclifosi. Fițele sînt în principiu conotate negativ (în construcție cu a face, a avea, a fi plin de..., a se
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
familiar-argotică, în care se petrec de altfel și inovațiile actuale. Prima dintre aceste inovații este adjectivul fițos, derivat cu sufixul -os de la substantivul fițe, într-un mod absolut firesc, repetînd procesul derivativ care a produs, din expresia similară a face mofturi, adjectivul mofturos. Fițos se folosește cu două sensuri principale: aplicat persoanelor, caracterizează tendința de a face mofturi, de a avea pretenții nejustificate; aplicat obiectelor, indică apartenența la categoria de produse de lux, căutate în primul rînd pentru prestigiul social pe
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
derivat cu sufixul -os de la substantivul fițe, într-un mod absolut firesc, repetînd procesul derivativ care a produs, din expresia similară a face mofturi, adjectivul mofturos. Fițos se folosește cu două sensuri principale: aplicat persoanelor, caracterizează tendința de a face mofturi, de a avea pretenții nejustificate; aplicat obiectelor, indică apartenența la categoria de produse de lux, căutate în primul rînd pentru prestigiul social pe care îl demonstrează. Pentru ambele sensuri, sfera semantică tipică este cea a snobismului, a aparențelor: nu orice
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
de a avea pretenții nejustificate; aplicat obiectelor, indică apartenența la categoria de produse de lux, căutate în primul rînd pentru prestigiul social pe care îl demonstrează. Pentru ambele sensuri, sfera semantică tipică este cea a snobismului, a aparențelor: nu orice mofturi sînt fițe, ci în primul rînd acelea care devin ostentație a succesului social. În primul sens adjectivul apare, la masculin și la feminin, cu o componentă de evaluare negativă (chiar dacă nu tocmai gravă): “bărbați cu studii superioare (...), fițoși, pretențioși și
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
îți iei niște saboți ultima fiță” (20ani.ro). Inovațiile și modele lingvistice reflectă obsesiile, mai mult sau mai puțin conștiente, ale unei societăți: excesul de adaptabilitate, riscul înalt de parvenitism și snobism au un permanent ecou în denumirile lor ironice: mofturi, fasoane, fițe...
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
ton Ne mișcarăm că o roaba Mingea parcă fu ea unsa Cu săpun sau cu slănina De era în uiski pusă Ar fi vrut Mutu să vină Două pase și trei lufturi Asta mare-i performanță Mingea asta e cu mofturi Singura nu mere-n plasa Dapai noi suntem vedete Nu jucăm cu bucătarii Mai bine mergeam la fete Și cântam cu lăutarii Am jucat la ralanti Nu ne agitam prea tare Și dacă chiar vrei să ști E-o vacanta
Citeşte cea mai tare poezie scrisă pentru echipa naţională după meciul cu San Marino () [Corola-journal/Journalistic/76690_a_78015]
-
informaticianul lui Houellebecq l-ar fi aprobat: ,în ringul de dans dintr-un local de noapte... ai de toate: raporturile de clasă, mașinațiile seducției, crizele de identitate culturală (sau sexuală), ca și terapia de grup." Cartea lui Beigbeder e un moft de roman, are ceva mai mult umor, oricum, ambele cărți - minimaliste, anticalofile, cinice și autoironice - sînt ,subțiri", pasabile în cel mai bun caz. Treceți mai departe. Un om care doarme (1967), a doua carte a lui Perec (debutase cu Lucrurile
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
Primarul Constanței, , confirmă că nu poartă echipament de armată doar dintr-un moft vestimentar, ci și pentru că știe să-și susțină camarazii în bătălii, chiar și electorale. Prezent la Craiova, pentru a-i fi aproape candidatului PSD la primăria din Bănie, edilul Constanței l-a prelucrat în stil cazon pe pe tema relației
Radu Mazăre explică unde l-a pupat Solomon pe Băsescu și de ce () [Corola-journal/Journalistic/44797_a_46122]
-
bărbați. O sectă creștin-feministă din New York a considerat că e discriminatoriu să spui Tatăl nostru care ești în ceruri... Astfel că în rugăciunea lor au înlocuit tatăl cu mama (...)" Concluzia? - "Ce-ar mai fi râs eternul Nenea Iancu de toate aceste...mofturi!" Abordând și mult blamata cotă redusă a culturii la bursa valorilor din America, D. R. Popa o spulberă, încadrând-o la capitolul Prejudecăți, corecția critică având semnificații generale, eliberate de orice localizări geografice ori temporale, atâta timp cât cultura este privită ca
Un incomod agreabil by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8709_a_10034]
-
ambulanți, toți, într-o devălmășie a spiritului iscoditor, se frâmântă, caută și uneori chiar formulează diagnostice privind destinul țării, acum. În absolutul ei o astfel de preocupare nu este nouă. Face parte din inexprimabilul nostru suflet, cu irizările lui între moft și dramă, între tragic și miticism, între patetism și nepăsare. Cadrul istoric, altul, oferă doar perspective noi, în care nebulosul proiecțiunilor se amestecă, învârtejit, cu realitatea clipei dure. Un tărâm sufletesc și uman nespus de generos cu creatorul atent la
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
s-a scurtat, lumea e tot mai tentată să meargă direct la conținut fără obligatoriile ocoluri narative și stilistice specifice, specifice viziunii tradiționale despre literatură, în general și despre roman, în special. Lumea este grăbită, nu mai are timp de mofturi estetice, vrea fapte, întâmplări, idei (asta mai rar) clare, spuse limpede, pe înțelesul tuturor. Pentru tot mai mulți, literatura nu (mai) este decât o prelungire a faptelor diverse din presa cotidiană, a telenovelelor și a filmelor. De ce se bucură de
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
de la Maniu? - Nu. Bine îmbrăcat nu te-am văzut niciodată. Chiar nu-ți pasă? - Probabil că mi-a păsat cândva, dar știi cum e: ba n-ai bani, ba n-ai timp, până la urmă ia mai dă-i dracului cu mofturile lor [...] - Care crezi că-i locul tău alături de noi? - Care noi? - Crezi că nevestele sau cunoștințele pot influența relațiile dintre doi oameni apropiați? - Asta-i întrebare?" (pp. 145146) La cel de-al doilea, mai actoricesc, parcă știut pe dinafară. (De
Mărturia unei generații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5998_a_7323]
-
întoarce fără un sfanț, cu o dorință aprigă de reabilitare. Ciocioana, tovarășa lui de viață, este înțelegătoare (până la proba contrarie). Personaj memorabil, ea alternează generozitățile datorate unui suflet "mare și risipit" cu violențele năpraznice ale unei mame autoritare. Îi înghite mofturile răsfățatei Nina, însă când aceasta îi subtilizează banii pentru gustarea de la Flacăra Roșie, serviciul ei, o bate sângeros, făcând-o să înțeleagă că viața are totuși regulile ei. În această familie a l'italienne, în care toți se ceartă și
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
văzut potopiți cu bani în schimbul unor prostioare pentru a căror scriere nu era nevoie nici de talent, nici de efort intelectual, nici măcar de timp. Singurul lucru cerut era prostituarea intelectuală. La o asemenea exigență ei nu au făcut prea mari mofturi. Erau obișnuiți cu această meserie înainte de venirea comunismului." Cuvinte scrise nu de Virgil Ierunca sau de Paul Goma sau de Gheorghe Grigurcu, ci de Ion Cristoiu! Însă o altă teză a d-sale ne contrariază. Profesia de credință a poetului
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
vă prezintă un scenariu care arată că trecerea fostului premier liberal, Călin Popescu Tăriceanu, de partea USD la alegerile prezidențiale ar putea avea o miză. Ba chiar și șanse de reușită, nefiind un simplu moft al unui liberal supărat că a pierdut sprijinul partidului. Este greu de crezut că fostul premier liberal, susținut de un partid minuscul, va putea obține cinci milioane de voturi în lupta pentru Președinție. Mult mai veridic pare scenariul cu Victor
Scenariu electoral - Rocadă în USL II: Tandem Ponta-președinte, Tăriceanu-premier () [Corola-journal/Journalistic/31990_a_33315]
-
pe care o locuiau proprietarii îmbuca fundul celei din dreapta, închiriată unui becher bătrân pe 1200 de lei." De prisos să spun că prețul plătit e exact cel la care țin vecinii din De închiriat, până hotărăsc să se mute, culmea moftului, vice-versa, unul în locul altuia! E detaliul care rupe monotonia. Pe acest detaliu, ca odinioară la I.L.Caragiale, se înfiripă clenciul poveștii lui Mateiu. Doar că la întâiul Caragiale detaliul era funcțional, pe când la Mateiu e o fantă într-un absurd
Celălalt Anghelache by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6213_a_7538]
-
și îndrăznelii de care interbelicii nu s-au dezis nici o clipă. Dimpotrivă, le-au purtat cu inconștientă și sclipitoare mândrie. Redescoperim un Sebastian cu lecturi intense și variate, comentate prompt și adecvat, din literatura franceză, de la Hugo („trebuie citit fără mofturi, cu sentimentul drumețului pornit la drum lung, și prin iarbă, și prin băltoace, și prin frunze putrezite, știind că o pădure nu este o sală de recepție”), la Romain Rolland. Un Sebastian atent la însoțirea subtilă a muzicii cu textele
Albumul Sebastian by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3095_a_4420]
-
îmi va da dreptate. Aveam răbdare niciodată nu am ridicat mâna asupra ei. Mă apăram desigur. I-am spus: „Tu nu ești făcută din același aluat ca mine”. Încăpățânată ca un catâr smiorcăindu-se ore întregi și zile pentru un moft nu exista nici un motiv ca să-l revadă pe Tristan. O fată are nevoie de un tată știu asta pe pielea mea; dar nu scrie nicăieri că îi trebuiau doi. Albert era și așa destul de enervant lua tot ce îi acorda
Simone de Beauvoir - Femeia sfâșiată by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/2754_a_4079]
-
șarpele endoscopic/ și descopăr un continent nou:/ harta zdrențuită a sângelui meu." (p. 27) Pentru un om cu sufletul împovărat de griji, Parisul este un oraș dezbrăcat de mister. În raport cu drama care îl sfâșie pe nefericitul tată literatura devine un moft, locurile mitice ale Parisului sunt repere anonime pe drumul spre/dinspre spital. Reperele culturale, chiar dacă nu au dispărut și-au pierdut consistența, nu mai au nimic spiritual, au revenit la menirea lor pur utilitară dinainte de înnobilarea lor prin geniul poeților
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
Criticul e un scriitor cu toate îndatoririle, dar și cu toate drepturile ce decurg de aici. Citește ce vrea, cînd vrea, e subiectiv cît încape, are dreptul la licențe poetice.(...) Un critic/istoric literar are dreptul să fie plin de mofturi și de figuri. Are dreptul la capricii, incuri și răsfățuri.(...) Are și el dreptul la diferență. (...) Diferența la care are dreptul criticul o pot da, din punctul meu de vedere, multe alte lucruri în afara "capriciilor, incurilor și răsfățurilor", printre ele
Critica reflexivă by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/7568_a_8893]
-
Simona Vasilache Greu aș putea spune dacă, acum o sută de ani, sau poate și mai bine, obiceiul regățenilor de-a se retrage la moșii era sau nu un moft. Dacă îi toropea căldura și-i storcea de puteri o viață destul de sâcâitoare, la urma urmei, sau dacă făceau doar sluj bontonului. După cum nu știu dacă versul din Topârceanu/ Phoenix pe care l-am pus în titlu a aruncat definitiv
Dulceața traiului patriarhal by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4475_a_5800]
-
nelipsitele momente intense dintre bunicul meu și vreo chelneriță, recunoașterea subtilă a unor plăceri potențiale, care mă făcea să mă întreb când o să-mi vină și mie rândul. Înclinația mea pentru straturile de jos ale societății poate fi considerată un moft, dar, de cele mai multe ori când intram în vreun pub, o făceam în speranța de a regăsi personajele copilăriei mele, clasa muncitoare albă autentică a Londrei. Când eram cu bunicul meu treceam mai mult sau mai puțin drept alb. Unii întrebau
Hanif Kureishi - Am ceva să-ți spun by Ariadna Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6143_a_7468]
-
fost Bourdieu dacă nu s-ar fi lăsat molipsit de nepoții lui Marx. E o tristețe să vezi cum distincția ținutei îi dispare în tiparul de turmă al gînditorilor socialiști: pentru Bourdieu, "autono-mia esteticului" e o flașnetă menită a întreține mofturile artiștilor scăpătați, "arta pentru artă" e un slogan îmbălsămat cu ifosele retrograde ale saloanelor franțuzești din secolul al XIX-lea, iar pretinsa ireductibilitate a operei literare la contextul social e tresărirea vetustă a unor filfizoni cărora nu le-a fost
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
cotidian, era perceput ca firesc. Mahalalele emană mizerie, alternativa la praf este noroiul, dincolo de gardul Spitalului Brâncovenesc se înalță, mândră, o căpiță de fân, malurile Dâmboviței sunt locul favorit de deversare a gunoaielor, adevărate focare de infecție. Igiena pare un moft și simpla privire a unor poze poate aduce în nările cititorului de azi un vag miros pestilențial. Într-un astfel de mediu, un exponent al unei case regale occidentale nu putea să se simtă decât șocat. De altfel, după cinci
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]