1,324 matches
-
nemaiparticipând la adunările C.a., n-o mai văzusem din acea noapte de mai a mâinii pe genunchi. Trecuseră două săptămâni, era duminică, cea de dinaintea alegerilor. Eu umblam prin oraș cu tolba plină de scrisori. Era o zi caldă, dar mohorâtă. A plouat mult la Începutul verii lui 2004, poate vă aduceți aminte. Începuse să plutească În aer mireasma de tei. Pe străzi, lume puțină, bătrâni și copii pe biciclete. În centrul, ceva mai mulți oameni, adunați la un accident În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
zidurilor mai degrabă ca locuri prielnice unor ambuscade sau atacuri prin surprindere. În totală discordanță cu vacarmul luptelor din ultimele zile un calm nefiresc plutește în aer. Ninge des, glacial, cu fulgi mari, pufoși, ce încearcă timid să acopere peisajul mohorât impregnat cu mirosul pestilențial a morții și distrugerii. Câteodată, vântul, ce începe să capete puterea rece a viscolului, aruncă peste cerceveaua ferestrei în spatele căreia el se instalase pulberea albă a omătului. Înjură vremea nesuferită care face să tremure din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ascunși, se poate vedea panorama munților uriași și superbi. Soarele asfințește precipitat și culorile apusului explodează într-o diafană lumină roșietică care cuprinde tot cerul. Crepusculul colorat in nuanțe sângerii sau roz pal amestecat cu portocaliu inundă peisajul, până atunci mohorât, într-o ploaie de aur și pentru o clipă pădurea pare precum intrarea în Rai. Oh, ce splendoare! exclamă admirativ Romulus. Ai crede că norii au luat foc! Treptat, zdrobit sub căderea fără de oprire a întunericului, roșul cerului se mistuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu pot fi date pe mîna nimănui, nici mărturisite, căci odată mărturisite se naște teama de a li se pierde substanța, iar substanța aceea poate să fie un adevăr colosal ca scripeții ce eventual susțin universul. Zilele acelui timp treceau mohorîte, rareori aduse la lumină de Înșelătoare Învieri. Se iscau În acest răstimp după-amiezi În care mă retrăgeam În compania doamnei Pavel și atunci - așa cum nu se Întîmplase nicicînd Înainte - găsea În mine pe cel mai docil, dar cu timpul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
care, asemeni unui sacerdot, îl oficiază dirijorul, întru geneza opusului sonor<footnote Idem, op. cit., 88-92. footnote>. De la înălțimea experienței didactice pe care o are, profesorul Dănceanu nu putea eluda problema învățământului muzical. Expunerea este ca o tușă singulară, accentuată și mohorâtă. Aici autorul nu critică, ci doar constată cu tristețe cauzele stagnării învățământului muzical românesc, pe care le sintetizează în patru puncte: mentalitatea păguboasă care menține segmentarea învățământului în obiecte de studiu autonome, indiferența profesorilor, pregătirea lor fragmentară, rezistență la asamblarea
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
după ore de efuziune și îmbrățișări? Dormea adesea în apartamentul meu, fiindcă după licență i-am reamintit tatei ceea ce îmi spusese, că după ce o să ajung să-mi câștig singur pâinea, va trebui să plec de-acasă. "Bine, mi-a spus mohorât, pleacă." Venea mama și îmi aducea mâncare gătită, eu îi dădeam bani, îmi spăla și făcea curat ca înainte acasă. "Mută-te la mine, i-am spus Căprioarei într-o zi, mai așteptăm puțin și ne căsătorim. Dacă vrei îți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de trecut. Mâinile ei cu palmele mari și corpul care vedeam acum că era voinic, picioare pline sporeau acest sentiment acut care mă stăpânea că această vizită n-avea nici un rost; numai că n-o dădeam afară prin tăcerea mea mohorâtă, fără să-mi pese însă că purtarea mea putea fi jignitoare.. Ei și? "Să nu spui că te-am deranjat, cu toate că ai aerul", reluă ea și izbucni într-un hohot de râs de o sinceritate cuceritoare. Părea să spună că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
am întrebat totdeauna ce simte de pildă un sinucigaș într-o astfel de zi, ultima pe care o mai are de trăit, seara fiind hotărât să se culce și să nu se mai scoale. Poate amână totul pentru o zi mohorîtă? Acum pot să spun că ziua n-are importanță, sentimentul meu că e sărbătoare coincidea doar cu al orașului... Există în noi ceva autonom și mai puternic decât natura și locurile, de pildă am putea muri râzând, dacă moartea ne-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ieșii în hol și ridicai receptorul. "Alo, Victor, auzii în pâlnie vocea uimită a Matildei, ce faci tu, dragă, acolo? Nu trebuia să mergem azi la Tasia? Unde ai plecat? Te-am așteptat aproape o oră..." "Care Tasia'', răspunsei eu mohorât. " Cum care Tasia, nu știi cine e Tasia? râse ea foarte veselă, pe un fond de voci care strigau ceva, râdeau în timp ce Matilda le spunea fără să îndepărteze receptorul: Nu știe cine e Tasia... Apoi iar strigăte și exclamații. Dragă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dispreț, și mă mir că ai întrerupt brusc convorbirea, ca și când m-ar fi interesat pe mine cu cine pălăvrăgești tu la telefon... (în mare șoaptă și atât de fericită cum ai fost și cu mine odaia, gândii eu mai departe, mohorât, restul frazei)... Și continuai: Sufletul tău nu poate rămâne inactiv, dacă nu mai iubești, începi să urăști! Da, ură irațională, nu credeam că în nici un an de la căsătorie o să începi să mă urăști. Da, ura ți-a țâșnit din gură
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
semăna cu un manechin. "Vă uitați la ăsta grasu, Calistrat? reveni Vintilă lângă mine după ce coborârăm la parter. Un besmetic! L-a trimis și pe el instituția în delegație la București. Și acolo a violat o curvă!" Și Vintilă tăcu mohorât, deodată lipsit de chef, nu-mi mai dădu alte detalii, să-mi explice, de pildă, cum poate fi violată o curvă. "Ce era de meseria lui?" îl întrebai. "Tehnician." " Și a pățit ceva?" "Cum?! un an de pușcărie!" "Pentru o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îi era ușor, elastic. Se opri la fereastra, cu spatele la mine și se uită îndelung afară. Soneria telefonului zbârnâi. Nu se clinti însă de la geam și atunci intră secretara. "Vă caută ministerul!" îi spuse. "Cine?'" mormăi el. "Tovarășul ministru!" "Care? zise mohorât, că ăia pe-acolo toți își spun miniștri. El e director-general și subalternii îi spun ministru." "Chiar tovarășul ministru Nasture!"' zise secretara. "Spune-i că sânt în uzină, când mă întorc îl caut eu." Secretara ieși, iar Bularca reveni în spatele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că avea paisprezece ani. Nu avea chiar paisprezece, ci optsprezece neîmpliniți, mă corectă ea când o întrebai. "Și așa frumoasă, îi făcui eu curte, și te-ai hotărât să rămâi la meseria asta?" "Parcă eu m-am hotărît?" zise ea mohorâtă. Nu se dădea dusă din fața porții, de unde înțelesei că într-adevăr ei nu erau acasă și că ași fi putut s-o fac să mă ajute să-mi văd fetița, îi mărturisii acest lucru. Ea se uită în cu totul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
culcă și doarme zdravăn. Nu-l smulge nimeni dintre prieteni când îi e lumea mai dragă (primește un telefon!) si nici din pat când e somnul mai dulce." "Săracul! exclamai, trebuie să fie tare chinuit!" Nu e chinuit, zise Matilda mohorâtă, simțul datoriei împlinite îl răsplătește din plin, dar câți or fi în stare să se înhame ca el și să nu-și dea în petic?" "Așa este, zisei cu ironie, fiecare cu soarta lui. Am însă îndoieli în ceea ce privește îndeplinirea datoriei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rămase parcă hipnotizată spre greoiul masiv sălbatic care nu sugera prin nimic că ar fi fost vreodată călcat de cineva)... dar acum..." Nu zisei, ci gîndii: dar acum, ce? Nu mai vroia? Ce i se întîmpla? Se îmbrăcase modest, aproape mohorât, un pulovăr maron, un pantalon albastru-închis, pantofi negri, iar pieptănătura liberă, ca altădată, îi acoperea jumătate din obraji, al căror ten parcă fără sânge se alterase și parcă îmbătrînise. I se mai întîmpla acest lucru, dar nu totdeauna avea și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ochi de fată, mari și migdalați, de un albastru spălăcit, care se întindeau spre niște tâmple blonde asemeni acelor eroi îndrăzneli de bandes-dessinées. "Mergem!", zise Suzy brusc, deși abia acum se vedea cât era de obosită. Nu era palidă, ci mohorâtă, decolorată. După ce toată ziua pulsațiile sângelui ei îi ținuseră obrajii și întreaga ei ființă parcă în flăcări, acum aveam impresia că se clatină... "Stai puțin jos, îi zisei, și odihnește-te." " Nu, spuse foarte hotărâtă, să mergem!" "Dă-mi atunci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să te aștept nu câteva luni câte mai ai de făcut, ci, ăhă, ani întregi... Nu ți-am spus, iubitul meu?! Sîntem legați pe viață, orice ni s-ar întîmpla! Vezi? Vezi?!" Dar ea nu putea să-mi vadă fața mohorîtă! N-avea de unde să știe că gîndeam: vremea acestor sugestii turburătoare. Suzy, a trecut; trăind numai prin ele am ajuns să omorâm un om și apoi să ispășim. Trebuie să-ți desvălui sufletul și să vedem dacă într-adevăr sîntem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și. fără vreun motiv aparent, lovise puternic de câteva ori. Părea un moment potrivit pentru o încercare de conciliere. - Aș putea spune, spuse el, ca urmare a marelui tău succes că atunci te-am judecat greșit. La aceste cuvinte, expresia mohorâtă se transformă într-o umbră de surâs. Și tăcerea neplăcută luă sfârșit. - Am urmat sfatul tău, spuse Blayney. Am făcut un studiu elementar al Semanticii Generale și am corectat anumite, să le zicem așa, deficiențe de personalitate asupra cărora mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
semănau la maniere doi-trei domni, probabil comercianți. Unul era într-un palton semicazon; altul era un ins mic și foarte gras, care râdea tot timpul; mai era un domn uriaș, măsurând vreo doi metri și ceva, neobișnuit de gras, extrem de mohorât și taciturn care, evident, se bizuia grozav pe puterea pumnilor săi. Era și un student la medicină; dădea târcoale și un polonez pirpiriu. De pe casa scării se uitau în antreu, dar nu îndrăzneau să intre două dame; Kolea le trânti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și rapidele ieșiri ale Nastasiei Filippovna, care luase și ea vin și declarase că în această seară va bea trei cupe, din râsul ei isteric și lipsit de obiect, care alterna brusc cu momente de tăcere și chiar de îngândurare mohorâtă. Unii bănuiau că are febră; în sfârșit, începură să observe că parcă ar aștepta pe cineva, că se uită des la ceas, devenind nerăbdătoare, distrată. — Aveți un pic de febră, nu-i așa? o întrebă doamna cea volubilă. — Nu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-o bunicul, observă el. Au locuit mereu în ea niște scopiți, Hludeakovii, care și acum stau cu chirie în câteva odăi. — E tare întunecoasă. Stai la întunecime, spuse prințul, plimbându-și privirile prin cabinet. Era o cameră mare, înaltă, cam mohorâtă, ticsită cu felurite mobile, în majoritate mese mari de scris, un birou, dulapuri, în care se păstrau registre și tot felul de hârtii. Se pare că lui Rogojin îi ținea loc de pat o canapea lată, tapițată cu marochin roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
plicul, scoase din el câteva file de hârtie pentru scrisori, acoperite cu un scris mărunt, le puse dinainte și se apucă să le netezească. — Ce-i asta? Ce poate să fie? Ce o să ne citească? bombăniră câțiva, pe un ton mohorât; ceilalți tăceau. Însă toți se așezaseră și priveau curioși. Poate că într-adevăr se așteptau la ceva neobișnuit. Vera se ținea de masa tatălui ei și, de speriată ce era, mai că nu plângea; Kolea era și el aproape la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
elegiace. De la autorul Plumbului, Voronca moștenește cadrul orașului de provincie - „orașul întunecat”, „deznădăjduit”, „de întuneric”, „mâhnit”, „orașul cu balcoane și disperări”, cu „tristețea zidurilor de internat”, „orașul cu viziuni stinse, cu sfâșieri”, „orașul ca un cimitir”, „tristețea panoramelor de pe cheiul mohorât și apăsător”, parcurile unde „bănci și lumini în toamnă putrezesc” cu „pomi singuratici și triști”, în „desfrunziri”, și „despletiri” tânguitoare. Câte o strofă sintetizează expresiv această atmosferă dezagregantă, generatoare de melancolice rememorări: E pustiu șie frig în odăi stinse Toată
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
exprimate fără vehemențe conflictuale, dar lizibilă în lamentația elegiacă a subiectului liric urmărit de imaginea „orașului întunecat”, cu străzi, piețe și cheiuri pustii, cu parcuri în putrezire autumnală, cu „odăi stinse” etc.; spațiu ce se lăsa descoperit, în atmosfera-i mohorâtă și apăsătoare, prin parcurgerea unor itinerarii mereu reluate („preumblări”, „plimbări bolnave”, „rătăciri”), cu „panorame”, „cheiuri stinse”, „parcuri vechi” ș.a., orientate, în ultimă instanță, spre un orizont al evaziunii eliberatoare. Or, în ciuda însemnatelor deosebiri de „stil”, ceva din aceste inițiale tipare
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a mers Înainte, adăugându-și nota specifică În prelungirea moștenirii Înaintașilor. Mulți dintre profesorii de astăzi (inclusiv autorul rândurilor de față) s-au format ori au activat În epoca respectivă, petrecându-și cei mai frumoși ani ai tinereții la umbra mohorâtă a drapelelor comuniste: ani de care ar fi prea greu și, poate, chiar nedrept să se dezică. Dar viitorii istorici ai vieții universitare clujene vor trebui să fie senini și nepărtinitori În aprecierea lor. În anul 1959, printr-o simplă
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]