1,363 matches
-
de breaslă, lucru atât de rar, poate inexistent în egoista lume a poeților. De la Gheorghiță am auzit de Tata Oancea, omul-revistă, sculptorul-poet, cetățeanul care și-a numit foaia literară după numele satului iubit: Vasiova. Cu Gheorghiță am fost, într-o mohorâtă duminică de octombrie, să văd casa memorială „Tata Oancea” de la Bocșa-Vasiova și să-l cunosc pe ultimul dintre descendenții lui Petru E. Oance(a). „Aceasta este casa”, mi-a spus amicul meu. Am tresărit. O casă pe colț, încă impunătoare
Agenda2003-43-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281636_a_282965]
-
el vedea peste tot oameni care-l detestă și care-l urăsc, părându-i-se că nu s-a bucurat, ca scriitor, de meritata recepție critică. În anii ’50, comunistul angajat, ocupând un post de conducere la Uniunea Scriitorilor, devine mohorât, deprimat, dezarmat, conștient că trebuie să se vindece de „timiditate” de care „se abuzează.” Am citat-o pe Cornelia Ștefănescu. Activistul, cât va fi fost, se înfruntă cu adevărații matadori staliniști, care ajung să-i facă șicane, să-l persecute
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
subteran. Apă a năvălit și a inundat toată carieră. Lacul astfel format este supranumit Laguna Albastră, datorită culorii apei încărcate cu praf de argilă, scrie regasestearmonia.ro. Ciudat este faptul că apa lacului împrumută culoarea cerului. Este gri în zilele mohorâte și albastră în cele senine, că sufletul omului. 2. Micul Canion al României: printre turnuri și piramide, în hăurile de la Râpă Roșie Fratele mai mic al Marelui Canion Colorado se află la aproximativ 3 kilometri de orașul românesc Sebeș, din
Descoperă zece fenomene bizare din România by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63627_a_64952]
-
pentru Y și viceversa. Criteriul secționării și al valorizării nu mai este unificat-estetic, ci fluid-ideologic. De ani buni, "optzecistul" Ion Simuț face eforturi notabile de a se desprinde de militantismul postmodernismului autohton (un postmodernism deloc tolerant și relaxat, ci încruntat, mohorât, suspicios), pentru a deveni, cum spune, o parte din conștiința critică a literaturii române contemporane. Simptomele actualității literare e un titlu care-l reprezintă atât prin conținutul eterogen, dar integrat al volumului, cât și prin termenii de pe copertă, reiterați simbolic
Cu cărțile pe masă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8072_a_9397]
-
Lügde, unic în zonă pentru casele sale vechi în stil german, roțile de Paști care se rostogolesc la vale luminând și mocnind au rămas până în ziua de astăzi simbol al primăverii, al devenirii, al victoriei soarelui asupra iernii reci și mohorâte. Vârsta acestui obicei nu poate fi determinată cu exactitate, deoarece atestările documentare din zonă au început destul de târziu sau au fost pierdute. Se presupune, însă, că obiceiul datează de aproape 2 000 de ani, chiar dacă în decursul secolelor a suferit
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
somnoleze. Un vag orgoliu citadin (adiere a centrului) străbate versurile care mizează pe-o anume nivelare a mediilor, pe uniformizarea percepțiilor, gesturilor, ritualurilor cotidianului: „Astăzi e duminică./ Orașul amintește/ tăcerea de după Waterloo/ dar se deschid ferestrele și muzica/ inundă cîmpul mohorît al betonului/ Vei citi, vei aprinde țigara/ vei privi de departe/ strălucitoarele adolescente/ mustind de pubertate/ vei fi singur./ Azi e duminică/ aerul miroase a rufe apretate/ a ceapă și a fum de corabie/ Viața se revarsă din paginile/ vesele
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
atît de perfectă/ Pentru biciuirea singurătății/ Deși după o sută de ani de așteptare/ Orice paznic chiar prea credincios/ Începe să cadă din picioare” (Facerea). Gnoseologia provincialului se arată sabotată, la rîndul său, de îndoială și plictis: „Iar urc scara mohorîtei provincii/ De glezne îmi atîrnă bucăți de oglindă/ Petreceri și urme duioase/ De cînd rătăcesc și nu mai ajung/ Să mă cunosc/ Nimic nu-i încă de descoperit/ Poezia se îndoiește de sine/ În grădina cu trandafiri/ Ofelia cîntă la
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
înainte) mi-a dăruit un poem din cele importante într-o carieră literară: Fumegă în linia privirii negrul, blestemat vapor, și-n preajma lui se înfioară chiparoșii cu mâhnire. Ca o pasăre greoaie, fumul poposește și se reazemă de coșuri. Mohorâtă navă învie pe colină; printre arbori o teroare trece și de milă frunzele se rup și pleacă, curg în fumul zvârcolit, alături suie până când rămân în urmă. Fumule, cine ai fost ? Pentru ce te-ai îmbarcat pe negrul blestemat vapor
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
genunchii umflați ca turtele de floarea-soarelui după ploaie și strălucind ca oglinda. Stătea în genunchi să frece podelele cu leșie. Ahhh! De câte ori n-am auzit-o că-i vine să țipe ca lupii în pustiu, de durere. Era o toamnă mohorâtă și tristă, nu prevestea nimic bun și tata, care nu mai avea altceva de făcut, mă ducea de mână, zilnic, la școală. Treceam pe Schulbeck Street, pe lângă vitrine după care erau tupilate femei roșcate, blonde, brunete, bobocele sau mai coapte
Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
ca demon-paj. Figura lui Koroviev e în schimb ocultată în continuare, căci dându-și jos masca ludică, rămâne cu o altă mască, gravă. După ce și-a scos "hainele zdrențăroase de pehlivan", se preschimbă într-un "cavaler violet, sumbru, cu chipul mohorât care nu zâmbea niciodată". Violetul, ne atrage atenția dl Vartic, e culoarea cristică din timpul Patimilor și, concomitent, semnifică misterul nevăzut al reîncarnării. Așadar "paiața", "arlechinul", "Cadrilatul Coroviev" rămâne un depozitar al secretului nedecriptat. Cât privește maestrul, acesta e, până la
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
mari și bogate de Pobrejenie, atunci se așteaptă ca în acea iarnă să ningă mult. Dacă în schimb este soare, atunci toamna va fi una însorită, îmbelșugată. Dacă va fi nor și va ploua puțin, atunci toamna va fi una mohorâtă. - SCHIMBAREA LA FAȚĂ. În această zi nu se lucrează și nu se spală rufe, dar nici nu se caută gâlceavă cu ceilalți. Se spune că nu este bine să rămâi supărat sau certat cu cineva în această zi dacă nu
SCHIMBAREA LA FAȚĂ. Ce nu trebuie să faci în această zi by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/81622_a_82947]
-
Tudorel Urian În peisajul cenușiu al Bucureștiului, printre oameni blazați și mohorîți, care se deplasează mecanic, cu ochii ațintiți în gol sau în pămînt, trecătorul prin perimetrul cuprins între Bulevardul Magheru, Piața Amzei și Calea Victoriei are uneori surpriza să întîlnească un domn cu fața distinsă, pășind energic, cu pieptul înainte, atent la
Bucuria de a trăi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11046_a_12371]
-
lună, câțiva dintre ei trecând binișor de sută... N-aș avea nimic împotrivă, dac-ar fi vorba de cine știe ce somități de faimă universală, de niscaiva candidați la Nobel. Dar, din păcate pentru ei și pentru noi, e suficient să părăsești mohorâta clădire academică din capitala Băniei ca nimeni să nu fi auzit de ei... Și mi-am mai amintit că nu s-au scurs nici două luni de când televiziunile prezentau cu lux de amănunte „tarifele” percepute la examenele de definitivat și
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
devine un laitmotiv, un factor obsedant al confesiunii sale. Fețele acestei suferințe se însumează compunînd fața desfigurată a scriitorului supus unor tribulații zilnice: "Astăzi n-am putut face rost de bani de nicăieri, drept care m-am întors acasă acru și mohorît". Ori: "În general, banii îmi ajung pentru mîncare și mărunțișuri, dar nu și pentru îmbrăcăminte". Ori: Pînă acum tot n-am găsit de lucru. Eu și soția mea abia avem ce mînca. Din pricina asta nici de scris nu-mi arde
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
conflictele interne, drept care președintele juriului, Tarantino, a fost pus în situația de a nu avea cine să-i schimbe așternuturile. Sic transit" A nu se înțelege, din această sumară descriere de atmosferă, că ar fi vorba de o ediție mai mohorîtă. Dimpotrivă, poate chiar cu un plus de disperare în etalarea fastului, toată lumea "permanentă"a festivalului "rîde, cîntă și dansează", dispusă să accepte sacrificiul ca, la o adică, dacă nu mai e pîine, să mănînce cozonac. Pînă acum, abstracție făcînd de
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
Birică și chiar disperarea din litania Guicăi, bucuria colocviilor din poiana lui Iocan, glumele lui Moromete și înjurăturile colorate ale lui Cocoșilă, roșeața de pe obrazul fraged al Irinei Boțoghină ori liniștea ,bună și răcoritoare" ce se strecoară, încet-încet, în sufletul mohorât al lui }ugurlan: toate acestea durează puțin și semnifică mult - într-o ordine non-evenimențială a romanului. Ele nu stopează acțiunea ce curge spre finalul așteptat; dar o suspendă, în momente magice recunoscute și trăite ca atare. Cu o intuiție excepțională
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
spulberă prin knock-out faimoase scenarii hollywoodiene, creațiile ei mustesc de o senzitivitate total lispită de prejudecăți. Lumea ei e o poveste plină de culoare și artista e gata s-o împărtășească celorlalți. Așa că, dacă vreți să evadați dintr-un cotidian mohorât și grăbit, dacă vă e dor de culoare și poveste, Linda Saskia Menczel ar putea fi omul potrivit. Camera copilului, casa întreagă, firma, sala de clasă, magazinul, orice loc bun de trăit și-ar putea găsi povestea: săptămâna viitoare, artista
Agenda2004-46-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283039_a_284368]
-
vieții de azi, trăiește pe un bob de rătăcire. Care nu e alunecarea unui cameleon, care s-ar drege ușor, ci, la fel ca înainte, a unui om așezat, chibzuind totul. O lecție pe care o dă superficialitatea voioasă cumpătării mohorîte. Astfel de oameni - cumsecade, în fond, fiindcă primul gest pe care-l fac și Stavrache, și Popa Niță din Dobreni e unul de mărinimie, dar ros pe dedesubt fie de păcate trecute, fie de machiavelîcuri gîndite în perspectivă - nu au
Vizită... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6634_a_7959]
-
să plece trenul, Sofia Loren își lasă bagajul cu care traversase toată Uniunea Sovietică și se năpustește în tren, unde plângeplânge- plânge, spre mirarea babelor vecine de la clasa a treia („pe bănci de lemn...” pardon, asta era „în scunda tavernă mohorâtă”). Filmul trece peste amănuntele la care nu poți, ca spectator, să nu te gândești, ale urmărilor și ne trezim cu ea acasă, în Italia, zburdând cu unul pe motocicletă, după ce distrusese cât putuse din moștenirea memorială a fostului ei soț
A ști sau a nu ști by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2772_a_4097]
-
mare adâncime în straturile cuvântului, făcută nu altfel decât cu ajutorul acestuia. Într-adevăr, Nichita Stănescu a intrat încă din tinerețe în manualele școlare; a avut ușa deschisă tuturor și un număr indefinit de prieteni; a strălucit și a cucerit (critici mohorâți și cititori iubitori de literatură, femei frumoase și invidioși colegi de breaslă); n-a rezistat la plăcerile omenești, prea omenești, de care a abuzat până l-au distrus fizic, la cincizeci de ani. Dar toate acestea nu sunt de ajuns
Aventuri lirice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9422_a_10747]
-
Le Buisson" pictat de Van Gogh Ca și cum aș fi făcută ferfeniță de foarfeca picioarelor Ca și cum aș descifra cartea scrisă cu vîrful salciei Ca și cum în compartimentul meu ai fi numai tu călător Ca și cum verdele pinului lui Cézanne e negru în zi mohorîtă Ca și cum te-ai desprinde dintr-o lumină mătăsoasă Ca și cum te-ar dezmierda ochii mulțimii prezente la dezastru Ca și cum m-ai apăra cu palme-solzi Ca și cum muntele ce-l urc îl duc pe umeri Ca și cum aș dormi într-un pat de struguri
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
convins. Am fost la Oslo pe vreme însorită. Totul era superb. „Veniți aici mai târziu, spre iarnă, atunci să vedeți.” Adică, să vedeți cât e de trist. Și la noi, acum, cerul e acoperit de multe zile. Nu „frumosul timp mohorât”. Cer plumburiu. Pun lângă mine cele trei cărți și dau să încep lectura alternativă. Nu apuc, fiindcă repede bag de seamă: îmi lipsește cheia. Cheia glagoriei, vreau să zic. Fără ea, degeaba, nu pricep nimic. Abia de am atâta discernământ
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2656_a_3981]
-
Carl Sandburg: Hai să ne-ncălțăm cu papuci călduroși să ne pregătim un punch fierbinte Și să stăm de vorbă despre... Cel mai mult mi-a plăcut un roman polițist bulgăresc, numai și numai pentru că avea titlul Frumos e timpul mohorât. Din ce în ce, obosesc din nu se știe ce. Ceea ce îmi permite să nu fac bună parte din ce trebuie să fac. Rămâne, inconturnabil, ceea ce nu se face să nu fac. Nu mai am energie sufletească decât pentru azi
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2735_a_4060]
-
tot felul de lucruri minore întâmplate cu ani în urmă", scrie Daily Mail. Tânărul britanic a fost întrebat la întâmplare ce a făcut pe 1 octombrie 2006. Acesta a răspuns fără să stea pe gânduri că a fost o duminică mohorâtă, a ascultat melodia When you were young cântată de formația Killers, a invitat o fată în oraș dar aceasta l-a refuzat. Pe fata a văzut-o cu o zi înainte în centrul orașului, iar el era îmbrăcat într-un
Un tânăr britanic a uimit întreaga lume cu memoria sa by Floristeanu Laura () [Corola-journal/Journalistic/81041_a_82366]
-
Pentru Malenkov, poate? Nu. Poporul nu-și va da viața pentru Malenkov!" Mulțimi uriașe de oameni, neorganizate, se scurgeau spre Sala Coloanelor, unde era depus trupul lui Stalin, și se simțea ceva neobișnuit în această mulțime de necuprins, tăcută și mohorâtă. Autoritățile nu s-au decis să o stăvilească, au barat doar unele străzi lăturalnice cu șiruri de autobuze și camioane, iar mulțimea se scurgea necontenit. Pe acoperișuri și prin mansarde, am reușit să ajungem până la hotelul "Național" și de acolo
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]