978 matches
-
și hrănit cu brânză de oi. Glasul îi era puternic dar stăpânit, baritonal, cu inflexiuni molcome.. După încruntarea sprincenelor și cutelor frunții, dădea impresia unui om cu o voință de neclintit. Când vorbea de străbunii lui, cu glasul grav și molcom, al omului de la munte, era cu totul fascinant. A văzut lumina zilei, la poalele Stânișoarei, într-un cătun de câteva case răzlețe, mai sus de Poiana Teiului, unde începea pădurea, deasă și adâncă..fără capăt. „La naștere povestea el pe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
somn amorțit, se pomeni cu un glas îngroșat. Dreptatea...dreptatea..! Pentru ce fel de dreptate luptăm noi?!”, glasul parcă nu era al lui. Se făcu tăcere.. nimeni nu se gândise la asta. „ Dreptatea, fraților interveni căpitanul, pe un ton calm, molcom, știind ce zbateri se aflau în inimile lor. Dreptatea este... cel mai mare „bun” al omului pe pământ, și simțul dreptății este cea mai frumoasă însușire a unui om, sau a unui popor..!” „.. Dar, pentru ca dreptatea să triumfe, nu-i
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Politica”, “Poetica”, “Etica nicomahică”, “Istoria animalelor”, “Meteorologia”. </footnote> ... dar..?, Și, într-o liniște grea, continuă murmurat. Pentru că au iubit și au apărat adevărul cu orice preț.. cu prețul vieții..!” Din nou, sub Toaca...se așeză liniștea.. „ .. Esența omului, reluă căpitanul, molcom, poate că avea ochii închiși,.. esența omului constă în unicitatea sa... facultatea de a căuta adevărul, de a-l găsi, de a-l iubi, și de a i se jertfi... Nu este conștiință, nu este culme a vieții, nu este
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ăsta ?!” îl întrebară mai mulți deodată. Toți camarazii i se adresau cu... „Părinte”, pentru că purta în buzunarul de la piept „Biblia”.. și, din care le mai citea câte o rugăciune. După o vreme, fostul seminarist oftă, și cu vorbă rară și molcomă, așa cum îi era felul... le povesti amintiri din marele refugiu, în Banat,.. unde, de acolo de departe, își ogoiau răscolirile sufletești și apăsarea dorului de casă... de școală... de Moldova.. de Moldova, cu cântecelul ăsta.. Urmară câteva clipe de tăcere
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
luptat tu..!” își zise Baltă în sinea lui. „ - Că trece aceasta ca fumul de pe pământ.. ca floarea care a înflorit, ca iarba care s-a tăiat.. cu pământ se acopere.. !”, glasul lui Tudosă, se înălța către slăvi, cuvântând rar și molcom... Cârțu, Ichim, Sofronie.. Oanță, în genunchi, pe marginea gropii, se închinau ca în biserică,.. înspăimântați în fața morții. Brazii înalți și drepți până la cer, se aplecau în adierea ușoară a vântului, clătinând-și încet ramurile. O pasăre de noapte străbătu pe deasupra
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de noapte străbătu pe deasupra fâlfâind cu bătăi grele de aripi; speriată, o bufniță zbura orbește și se prăbuși printre crengi huruind. „ .. Doamne Dumnezeul nostru, cela ce cu înțelepciunea Ta cea negrăită, ai făcut pe om din țărână..!”, Tudosă rostea, rar, molcom rugăciunea pentru morți.. „ - Oare, mai este pe lume ceva vrednic de prețuit, atâtor dorințe.. de prețul atâtor zbateri, de vreme ce aici se opresc toate ?!”, se întrebă Baltă transfigurat... „ - Ce știm despre moarte... ori, despre viață ?!.. Nimic !”, „Chiar de-am ști... judecata
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ca un fulger negru, croncănind. * „.. Miluiește-ne Dumnezeule, după mare Mila Ta, auzi-ne și ne miluiește..!”, la lumina lunii, Tudosă citea rugăciunea de îngropăciune pentru Nechifor... ciuruit de mai multe rafale.. „.. Și, fă Doamne ca robul Tău...!”, glăsuia el, molcom, dar o detunătură frânse ruga către Domnul, și Tudosă lovit între umeri, se prăbuși peste trupul neînsuflețit al camaradului lor. Cârțu și Sofronie, dintr-un salt, îi trase pe amândoi din bătaia armelor. Milițienii cu câini apăreau de după creastă în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
început să mi bântuie sufletul... mi-au răscolit amintiri care păreau îngropate pentru totdeauna în uitare, și, că nu vor mai reveni. Am închis ochii strâns... strâns până la durere. În liniștea adâncă a dormitorului, părea să se audă doar glasul molcom și rar al lui Gheorghiescu, spunând tulburătoarea poveste a căpitanului Baltă, luptătorul din Munții Neamțului. „Baltă a trecut în legendă... și, legendele nu mor niciodată” a încheiat, blândul nostru coleg. Dar, inevitabil, povestea lui Baltă mi-a adus în amintire
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
scape din ochi. „Pentru că părinții voștri... sfinții voștri părinți, fac mari sforțări să vă țină la școală.!”, adăugă el cu mai multă fermitate în glas. Tăcu o clipă, ne privi îndelung, cu o privire posomorâtă... tristă, apoi, cu o voce molcomă, mai caldă ca la început continuă. Am să vă povestesc ceva.. ceva, care...”, dar, noi n-am auzit ce-a spus, pentru că a vorbit prea încet, ca un suspin. Și, se apropie de fereastră, cu mâinile la spate, și, privind
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de muncă și ordine în cel mai desăvârșit grad, iar iubirea și luminarea poporului, să ne fie cel mai scump ideal. Era fascinant să-l asculți pe profesorul Bogos, era încântător și totodată uimitor. Privindu-l și ascultându-i glasul molcom, liniștitor, cu fruntea senină, ochii strălucitor de inteligenți, se poate spune că acel om a fost hărăzit muncii cu elevii și, din duhul său l-a dat lor cu dăruire totală. Era model de omenie, modestie și bunătate. Te privea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Rizescu. În prima clasă, cât l-am avut profesor, Gavril Istrati ne-a învățat cu temeinicie limba română. Eminent profesor, pedagog și om de suflet.. Profesorul nostru de română, era exigent, sever, în acelaș timp, blând și bun, cu vorba molcomă și dulce a ardeleanului de la BistrițaNăsăudului. Pentru statura mea mică și plăpândă, îmi spunea zâmbind „Omu’ mare”... un zâmbet bun pe care nu l am uitat niciodată. În anul următor, spre regretul nostru, s-a transferat la Universitatea din Iași
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ar fi vorbit cu Dumnezeu. Cu un ochi plângeau, cu celalalt râdeau, bucuria și tristețea se împleteau pe frunțile lor brăzdate de vreme... într-un chip dureros. Într-o liniște deasă, să-ți numeri bătăile inimii, unul din colegi începu molcom, mai mult murmurat... Când tata, m-a adus aici, începu el, arătând din ochi către școală.. era pe la sfârșitul lui august și începutul lui septembrie. Am intrat între zidurile ei, care m-au adoptat și mi-au ocrotit copilăria și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
sale, prin sufletul său. Avea printre cele mai bune școli și printre cei mai buni dascăli din țară. I se spunea chiar „orașul școlilor”. Se opri o clipă să-și tragă sufletul, nădușit de emoția amintirii, apoi continuă rar și molcom. Noi îl ascultam cu un fel de reculegere. ... Dar, școala cea mai bună, școala cea neîntrecută, școala care a format atâtea caractere, a fost Iașul însuși.. cu tradițiile lui, cu sufletul lui, cu Cerul lui... cu frumusețile lui. Iașul a
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
dacă mărturisirea asta o să fie, vreodată crezută. Medeea Tomis. Plouă mărunt. Sunt senin. Mă simt răsplătit de soartă. Nu-mi mai doresc nimic altceva. M-am descărcat de balastul orgoliului. E ploaia celestă a Medeei care-mi coboară-n suflet molcom, semănând cu o muzică rară și dăruindu-mi un simțământ de tihnă și de plinătate. Până acum nu mi s-a mai întâmplat să am această stare euforică, de când am venit aici. Mă simt de-a dreptul împăcat. Am trăit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
unui adolescent nepriceput, pe care nu bănuiam c-o mai am. A fost un dar neașteptat. Cerb înfrânt Azi-noapte am visat că mă aflam în pădure. Călcând sfios în umbra desișului, am fost atras de o cărare luminoasă. În ambiguitatea molcomă a acelui spațiu, receptam difuz foșnetul compact al frunzelor și cântecul înăbușit al păsărilor nocturne. Mergeam desculț prin iarbă, urmând fără să mă opresc poteca aceea ce se înfunda în inima pădurii și se termina brusc, ajungând într-o poiană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lungă și geroasă pentru întreaga suflare!!! Revin acasă, plină de entuziasm și mă așez la masa de scris...Dar inspirația nu vine... Din nou mă reped la fereastră și privesc îndelung grădinile poleite de neaua moale ce s-a așternut molcom, copacii pudruiți de gheață, țurțurii de la streșinile adăposturilor din împrejurimi, cerul ascuns sub o pâclă deasă, natura moartă, viscolul ce spulberă omătul de pare că însăși atmosfera tremură de frig... Și ceasurile trec în neștire. Când aud șuieratul înfiorător al
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mișcări tot mai violente, Încât Își pierde echilibrul, cade pe spate și zace la pământ cu picioarele În aer, urlând Într-una. Actul al doilea este format din cântecul lui Kipara despre „porumbelul cel orb al pădurii”, unde bărbații cântă molcom În ritmul neputincios și al țipetelor plângărețe ale păsării care murea de sete, deoarece izvorul secase. Deodată, ca din Întâmplare, dansatorul vâra mâna Într-o groapă (se presupune plină cu apă n.n). Ritmul cântecului se iuțea pe loc, În timp ce
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
bambuși, cedri, arborii de cârnați) și arbuști (cafea, cacao, vanilie, cuișoare, ananas, ghimbir), diferite plante ce dau o notă plăcută, aleile umbroase și rondurile de flori exotice cu parfum 411 suav și policromie incitantă pentru vizitator, pârâiașele ce-și susură molcom undele ca Într-o poveste orientală, cascade frumos amenajate, lacuri pe care plutesc diafane lebede printre nuferi cu corole violacee, albe sau gălbui, pavilioane pentru odihnă și relaxare. Unii arbori planturoși, cu coroane gigantice au o vechime mare Între 130-180
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În afara căsătoriei sau a coabitării, mai ales dacă femeia e la vârsta promisiunilor amoroase. Cu totul diferit stau lucrurile În cazul coanei Efimița, consoarta atotștiutorului Leonida din Conul Leonida față cu reacțiunea. Efimița e soața unui pensionar, cu o viață molcomă În monotonia ei, depășind sentimental și biologic sezonul flirturilor și al aventurilor. Într-una dintre bucățile În proză, O conferență, despre venerabila madam Trahanache (probabil Zoe) se spune că trăiește la Paris; e prezidenta onorifică a unei societăți cu titulatură
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
pragul bisericii”, mai apuc să aud, înainte de a mă îndrepta iarăși spre locul derulării pelerinajului. Numai că, surpriză, acesta aproape s-a sfârșit. Camionul încărcat cu gardurile Jandarmeriei face manevre încete, greoaie, pe pietrișul din curte. Colinde de Crăciun răsună molcom în aer, din boxele reglate acum la un nivel acceptabil. Oamenii care au mai rămas parcă nu se îndură să plece acasă, bâjbâie haotic printre brazii centenari din curtea largă. Tarabele comercianților se închid una câte una. Reprezentanții unei televiziuni
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
turnul Babel faimoasa heteroglosia -, care induc prin prezențe angelice-paradisiace. Sus în lumină plutiți Prin line meleaguri, fericite Spirite! Dumnezeiești adieri Ușor vă ating Ca mâinile harfistei Coardele sfinte. Fără soartă ca pruncul În somn răsuflă zeii; Blând ocrotit În mugur molcom Etern înflorește Spiritul lor, Și ochii lor fericiți Lucesc în domoală Lumină eternă. Nouă însă ni-i dat Să nu ne-odihnim nicăieri. Trudiții oameni Se usucă și cad Orbește, din clipă În clipă, asemeni Cu apa din stâncă În
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ca din stâncă. Parc-ar trăi-n geneză, pe-o stea cu zimți fierbinți, când totu-i joc și aburi, în prima dimineață, iar lumea cu priveliști solare o presimți în valurile mării ce se-mplinesc din ceață. Închjdeți ușa molcom! nu bateți în podea! Poemul are ziduri în lucru; iar pe noua fereastră, încă nu poți prea limpede vedea. Și proaspătă, culoarea se ia pe mâini ca roua1326. Dintotdeauna orașele sunt construite de arhitecți și zidari, marii constructori ai tuturor
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
desăvârșirii a ceea ce s-a adunat la Muzeul Fălticenilor. Ilustra galerie a personalităților enumerate mai sus, situează Fălticenii pe locul 3 pe țară (după București și Iași). Mulți fălticeneni nu bănuiesc ce comori adăpostește orașul. Cu puțină bunăvoință, târgul acesta molcom poate deveni un al doilea Weimar, o „mică Florență”. Văd viitorul orașului în extinderea activității culturale, în valorificarea personalităților ce s-au dezvoltat aici. Un turism bine pus la punct, cu ghizi competenți; case de adăpostit turiștii (prin ONT); publicitate
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
pe scaun, fără posibilitatea de a se mai ridica vreodată. După aproape două ore funcționarul tăcea, fără să ridice capul din hârtii. Afară începuse să ningă. Se vedeau prin fereastră fulgii mari, ca niște cocoloașe de hârtie creponată, care cădeau molcom. M-am apropiat și am privit spre fereastră în piața largă a Palatului, unde avusese loc „rebeliunea”. Visam cu ochii deschiși. Vedeam coloanele de ostași care încercuiseră Palatul, ofițeri cu chipurile încruntate, marșul nostru cu cântec și evrei deghizați în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
movilițe gheboșate din rocă gălbuie, se așterne o fâșie de un verde deschis, înghețat și pur, mai puțin strălucitor, ba chiar opac, lipsit de transparență. Ne aflăm în nord, și lumina solară nu poate străpunge marea. În locurile unde apa molcomă linge stâncile, stăruie la suprafață o peliculă de culoare. Cerul fără de nori e foarte palid înspre dunga de indigo a orizontului, punctată cu ușoare scânteieri de argint, la zenit. Albastrul se intensifică și vibrează. Dar cerul e rece, până și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]