873 matches
-
O vreme, atitudinea coloniștilor bulgari față de administrația românească a fost de respingere violentă; s-au revoltat în 1860, au cerut guvernare directă de la Istanbul, iar către cancelariile diplomatice au redactat proteste și au publicat broșuri precum ""Les atrocites du gouvernement moldave"" (1861). Ele au fost primite cu răceală pentru că, așa cum a recunoscut unul dintre autori, nu atât necazurile pricinuite de unii funcționari, cât banii și instigațiile Imperiului Țarist i-au îndemnat la agitații. În scurt timp, emițându-se și un decret
Cahul, Bolgrad și Ismail () [Corola-website/Science/311501_a_312830]
-
dominată parțial de „un delir vizual, într-un decupaj dezlânat de ambiție calofilă în care palpitul febril al camerei e neglijent montat”, în timp ce distribuția este strict decorativă. În opinia criticilor, cineastul insistă pe aspectele folclorice și pe valorificarea pitorescului plaiurilor moldave, îndepărtându-se de viziunea mitologică a operei sadoveniene. Interpretarea Margaritei Lozano a fost, în general, apreciată de majoritatea criticilor, care au evidențiat înțelegerea personajului și trăirea sinceră a unui rol dificil, de o mare profunzime, conferindu-i Vitoriei „tragismul și
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
și a semnat declarația separatistă. Apoi, în sunetele clopotelor Mitropoliei, IPS Calinic, cu crucea în mână, s-a pus în fruntea răsculaților, îndemnându-i spre Palat, unde se afla locotenentul domnesc, Lascăr Catargiu, venit cu o zi înainte în capitala moldavă pentru a zădărnici complotul separatist. Armata a fost chemată să intervină, mulțimea "antiunioniștilor” fiind respinsă pe Ulița Mare, spre Mitropolie și Palatul Roznovanu. Din Palat s-au tras câteva focuri de armă, iar trupa care venise sa restabilească ordinea a
Calinic Miclescu () [Corola-website/Science/310823_a_312152]
-
Fanny Tardini și de soțul ei Al. Vlădicescu. Era întâiul turneu al unui ansamblu românesc în imperiul hasburgic, "și a avut o deosebit de mare înrăurire asupra dezvoltării vieții și activității din Bucovina" Teodor Burada, în a sa istorie a teatrului moldav, ne încredințează că trupa Tardini-Vlădicescu zăbovise mai întâi în Botoșani la începutul anului 1864. Pare-se, că adolescentul care nu reușise să se pună de acord cu ordinea școlară în orașul natal "se supuse unui gând nou: să se duca
Compania Fanny Tardini-Vlădicescu () [Corola-website/Science/309926_a_311255]
-
de a picta pereții exteriori ai mănăstirilor din nordul Moldovei a aparținut domnitorului Petru Rareș. De-a lungul a câtorva decenii, începând cu Biserica "Sf. Gheorghe" din Hârlău (1530) și încheind cu Biserica Voroneț (1547), un număr de 15 biserici moldave au fost împodobite cu fresce de o rară frumusețe. Această mișcare artistică s-a stins însă într-o perioadă relativ scurtă. Există desigur două excepții, și anume pictarea la exterior a mănăstirilor Râșca și Sucevița în anul 1552, respectiv 1596
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
este o enigmatica și legendară figură a unor timpuri supuse unui război care a tulburat liniștea și ospitaliatatea plaiurilor moldave. În vreme de restriște când jugul stăpînirii apasă tot mai greu umerii oamenilor săraci apare acest om care se opune unui sistem fără să se gândească la faptul că cineva îi va mai rosti numele atunci când se va simți nedreptățit
Haiducul Coroi () [Corola-website/Science/309381_a_310710]
-
1932, gospodăriile țărănești sunt supuse naționalizării și colectivizării forțate. La mijlocul secolului XX, în Nezavertailovca au funcționat 4 colhozuri, constituite după principiul teritorial: 2 în partea moldovenească a satului („Frunze” și „Karl Marx”), 2 în partea rusă („Krasnîi partizan” și „Zarea Moldavii”). O ramură a agriculturii răspândită în zonă a fost și rămâne grădinăritul. De la mijlocul sec. XX cultivarea fructelor, atât în gospodăriile private, cât și în sectorul de stat, se extinde, conformându-se necesităților industriei alimentare, satisfăcând totodată și cererea populației
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
s-au dat lupte crâncene. În 1950 în sat, pe atunci raionul Susleni, a fost format artelul agricol în numele lui V. Molotov. Peste un an kolhozul „Molotov” s-a unit cu kolhozul „Boris Glavan” din Răculești și kolhozul „25 let Moldavii” din Bălășești, formând un singur kolhoz „Molotov” cu sediul conducerii la Jăvreni. În februarie 1956 raionul Susleni a fost desființat și kolhozul „Molotov” trece în componența raionului Criuleni. În anul următor gospodăria agricolă și-a schimbat denumirea în „1 mai
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
Total - 164 bărbați și trei femei. Au fost incluși și locuitorii din hutor (odaia Sărată Nouă). Numărați erau numai partea bărbăteasca și femeile vădane, care aveau gospodărie și copii, deoarece trebuiau să plătească impozit. Satul și moșia lui aparțineau boierului moldav Marelui Vesternic Iordache Rosetti (Росит) Roznovanu. Pe moșie erau pămînturi arabile, pășune și finețe în deajuns. Mai erau trei iazuri cu pește și 2 mori ce funcționau cu apă. Depărtarea pînă la satul Scumpia era de o oră". Satul la
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
o moșie. 2 Clasa negustorilor care plăteaŭ ruptă(impozit). În ultimul timp (pînă la 1848), fiii de preoți și ai clasei privilegiate purtau numele de familie Popovici și Bîrcă. Pentru familia Paladi, documentul de mazil a fost înmînat de către kneazul moldav Konstantin Suzzi, în 1793,la 2 noiembrie; pentru familia Popovici- kneazul moldav Alexandru Moruzzi, în 1817; Mazilii și Ruptașii erau numărați la recensămînt separat.Ei erau oameni liberi, față de țărănimea din sat. În anul 186I, în Rusia a avut loc
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
pînă la 1848), fiii de preoți și ai clasei privilegiate purtau numele de familie Popovici și Bîrcă. Pentru familia Paladi, documentul de mazil a fost înmînat de către kneazul moldav Konstantin Suzzi, în 1793,la 2 noiembrie; pentru familia Popovici- kneazul moldav Alexandru Moruzzi, în 1817; Mazilii și Ruptașii erau numărați la recensămînt separat.Ei erau oameni liberi, față de țărănimea din sat. În anul 186I, în Rusia a avut loc reforma agrara ,eliberarea țăranilor iobagi și împroprietărirea lor cu pămînt.Pentru împroprietărirea
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
Iacob, Marcel Lutic, Ovidiu Buruiană, Dan Mâță, Emanuela Istrati-Macovei, Victor Cojocaru, Bogdan Alexandru Schipor, Cristina Florescu, Valentin Ciucă, Gheorghe Moldoveanu, Noemi Bomher, Dan Jumară și alții. Precum George Bariț, întemeietorul presei transilvane, Mihail Kogălniceanu - sub patronajul căruia se află Despărțământul moldav al Astrei - a fost cel care a „inspirat” calea de urmat a „Revistei române”, bineînțeles că în funcție de realitățile de astăzi și anume apărarea și, mai ales, susținerea drepturilor românilor din Basarabia, Bucovina de Nord, Bugeac, Bulgaria, Macedonia, fosta Iugoslavie și
Revista Română () [Corola-website/Science/305989_a_307318]
-
în orașul Galați. La înmormântarea sa au participat toate oficialitățile orașului, consulul englez și cel polon, o delegație de preoți ortodocși și armeni etc. La moartea sa, ziarele timpului îl caracterizau în necrologurile publicate la moartea sa drept "veteranul iudaismului moldav", "bunicul mișcării evreiești din țară", "patriarhul coreligionarilor săi". Osemintele sale au fost ulterior reînhumate în cimitirul național de pe Muntele Herzl (Har HaZikaron) din Ierusalim, fiind aduse în Israel din România în anul 1965. În memoria sa, ca recunoaștere a meritelor
Samuel Pineles () [Corola-website/Science/305925_a_307254]
-
16 ani, Nicolai de ½ ani și Iustina de 24 ani. În baza cercetărilor efectuate s-a stabilit ca Ioan Gheorghevici Volcinschii este originar din s. Ștefănești. A venit în Cucueți în anul 1822. A prezentat judecății o gramotă a domnitorului moldav care datează cu 09 iunie 1827 în care este arătată apartenența să la mazili. În anul 1835 , în timpul celei de-a 8-le recențămînt al populației i-a fost eliberat un “Etiket” în care familia sa este înscrisă în s.
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
m - la interior), acoperită probabil cu bolți ogivale, se lărgea cu două încăperi ieșite în chip de transept. Arhitectul Virgil Polizu consideră că biserica de la Baia ""a reprezentat în momentul edificării sale, la acea epocă de debut a tânărului stat moldav, un indiscutabil gest de curtuazie politică a înțeleptului domn față de puternicii și agresivii săi vecini poloni"". Prin dimensiunile sale, acuratețea concepției structurale, prețioasele materiale de construcție folosite și rafinamentul detaliilor de arhitectură, biserica poate fi înscrisă ""în rândul monumentelor catedrale
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
s-a legiferat oficial Drapelul tricolor cu stema amplasată în centrul fâșiei galbene (stema urma să fie aprobată ulterior) . Gheorghe Ghimpu a fost acel care a arborat pentru prima dată, la 27 aprilie 1990, Tricolorul de Stat pe cupola Parlamentului moldav. Manifestații pentru tricolor au avut loc și în stânga Nistrului. La o întâlnire a muncitorii de la Uzina de Mașini de Turnătorie cu Nicolae Dabija, cu toate riscurile, câțiva tineri intraseră în sala de festivități cu panglici tricolore prinse la piept. Tot
Drapelul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/313920_a_315249]
-
și din Uniunea Sovietică. Teritoriul Republicii Moldova este străbătut de coridorul multimodal IX: Helsinki - Sankt Petersburg - Moscova - Kiev - Chișinău - București - Dimitrovgrad - Alexandroupolis. Sectorul Cuciurgan (Ucraina) - Novosavițcaia - Tighina - Chișinău - Ungheni - Cristești (România), coincide cu linia de cale ferată E 95 a părții moldave a „Acordului european cu privire la cele mai importante linii feroviare magistrale internaționale” (AGC). După numărul de angajați, este cea mai mare întreprindere din Republicii Moldova. Lungimea totală a rețelei de cale ferată administrată de CFM este de 1.232 kilometri din care
Calea Ferată din Moldova () [Corola-website/Science/318945_a_320274]
-
În acea perioadă i-a întâlnit pentru prima dată pe poetul Vasile Alecsandri (ambii au studiat la Vida și Cuénim), pe Costache Negri și pe Cuza. În acea perioadă, Kogălniceanu și-a dezvoltat o pasiune pentru istorie, cercetând vechile cronici moldave. Ajutat și de prințul Sturdza, Kogălniceanu și-a continuat studiile în străinătate, inițial în orașul francez Lunéville (unde a fost îngrijit de fostul tutore al lui Sturdza, abatele Lhommé) și mai târziu la Universitatea Humboldt din Berlin. Unul dintre colegii
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
de autoritățile moldovene, care le-au considerat suspecte. Împreună cu Costache Negruzzi, a publicat toate lucrările lui Dimitrie Cantemir care existau în acele timpuri, iar mai tarziu și-a cumpărat propria tiparnița, cu care dorea să tipărească edițiile complete ale cronicilor moldave, inclusiv pe cele ale lui Miron Costin și Grigore Ureche (după mai multe întreruperi asociate cu opțiunile sale politice, proiectul a fost realizat în 1852). În acest context, Kogălniceanu și Negruzzi au încercat „occidentalizarea” publicului moldav, fiind interesați de domenii
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
edițiile complete ale cronicilor moldave, inclusiv pe cele ale lui Miron Costin și Grigore Ureche (după mai multe întreruperi asociate cu opțiunile sale politice, proiectul a fost realizat în 1852). În acest context, Kogălniceanu și Negruzzi au încercat „occidentalizarea” publicului moldav, fiind interesați de domenii din cele mai variate, inclusiv de bucătăria românească: almanahurile publicate de ei au avut în prim-plan aforisme bazate pe obiceiuri culinare menite să educe populația rurală despre rafinamentul și bogățiile bucătăriei europene. Kogălniceanu a sustinut
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
călătoriei, a scris "Notes sur l'Espagne" („Note despre Spania”), un volum în franceză în care combină genul memorialistic, literatura de călătorie și istoriografia. O vreme, el și-a concentrat activitatea pe cercetarea izvoarelor istorice, extinzându-și seria de cronici moldave pe care le edita și le tipărea. La acea vreme, a reluat legăturile cu Vaillant, care l-a ajutat să-și publice articolele în "Revue de l'Orient". Mai tarziu avea să spună: „Nu am venit la Paris doar ca să
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
aluzie la principala funcție dintotdeauna a Orheiului medieval - funcția militară. Această culoare mai semnifică curajul, îndrăzneala, dragostea și sacrificiul. Stejarii susținători ai scutului - simbol al forței fizice și morale, dârzeniei, statorniciei și veșniciei, se referă așezarea urbei în zona codrilor moldavi omonimi orașului. Drapelul orașului Orhei, aprobat la aceeași ședință, a fost elaborat în baza smalțurilor câmpului și figurilor din stema orășenească și reprezintă o pânză dreptunghiulară (1 x 1.5) tripartită în fascie - alb, roșu, galben - în proporție de 1
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
(n. 6 august 1941, Bârlad, județul Vaslui — d. 24 aprilie 2008, București) a fost un poet, dramaturg, scriitor și director de editură român. A provenit dintr-o familie de intelectuali moldavi: nepot al lingvistului Gheorghe Ivănescu, rudă cu Octav Onicescu. A absolvit Facultatea de Filologie din Iași. Redactor la revista „Luceafărul”, îndrumă în anii '80 cenaclul Numele poetului, frecventat de tineri scriitori precum Gabriela Crețan, Mircea Șoncuteanu, Florentina Vișan, Delia Dună
Cezar Ivănescu () [Corola-website/Science/298381_a_299710]
-
mai mare decât ceilalți iar cel prost mai mic. În 1842 „stânjenul domnesc” măsura 2,26 m, cel „de mijloc” 2,056 m iar cel „prost” numai 1,704 m. În afara acestor stânjeni mai se foloseau stânjeni specifici unor orașe moldave, fiind cunoscuți stânjenul de Galați, care măsura 2,296 m, și „stânjenul Hoșmăndei”. Folosirea acestor stânjeni de mărimi variabile la măsurătoarea pământului crea numeroase conflicte. Pentru evitarea lor, în foarte multe cazuri se însemna pe documentele de hotărnicie mărimea palmei
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” a fost fondat în 1957 și este teatrul liric de stat al Republicii Moldova. Susținînd cu brio examenele “de admitere în marea familie lirică sovietică”, teatrul liric Moldav devine subiect de referință pentru care se deschide comunicarea cu omologii săi din spațiul unional, dar și din cel socialist. În prima perioadă de activitate a teatrului, se cristalizează bagajul repertorial, cu o acumulare de ordinul zecilor, a titlurilor de
Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” din Chișinău () [Corola-website/Science/319186_a_320515]