26,397 matches
-
mai mare. Ca și în secolele precedente, în epoca de care ne ocupăm, se face o distincție între tăietorii de piatră, care scoteau piatra din cariere, și pietrarii care o prelucrau și o șlefuiau. Dovada îndemânării și a măiestriei pietrarilor moldoveni ne-o oferă construcția cazărmii de la Copou, a podului de piatră de la Docolina etc. Din lipsă de date, nu putem stabili, măcar aproximativ, numărul pietrarilor în Moldova. Este neîndoielnic însă că în fiecare din orașele și târgurile mai răsărite ei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acumularea unor mari sume de bani în mâna claselor posedante, crește și luxul, acest însoțitor al avuției. Este și firesc ca numărul meșteșugarilor artiști, lucrători în aur, argint, giuvaergii, cercelari, ceasornicari, sculptori, poleitori, zugravi etc., să fi crescut. În statisticile moldovene din acea epocă acest gen de meșteșug este bine reprezentat. La 1845, în statistici sunt menționați 15 argintari și ceasornicari în Botoșani, 16 cercelari (bijutieri) în Piatra Neamț, 16 argintari în Iași etc. Dacă ar fi să dăm deplină crezare statisticilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cu peste 600 meșteri etc. Aceste constatări demonstrează netemeinicia concepției lui N. Iorga, mai ales, potrivit căreia meșteșugurile în Moldova erau practicate mai ales de către străini. Se impune deci revizuirea acestei aserțiuni, în sensul că în târguri și orașe meșteșugarii moldoveni alcătuiau mai bine de jumătate din numărul total al meșteșugarilor (fără să mai vorbim de meșteșugarii din mediul sătesc, care, în marea lor majoritate, erau moldoveni), dar că totuși rolul pe care l-au jucat străinii în meșteșugul orășenesc a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
au jucat străinii în meșteșugul orășenesc a fost foarte important. În Moldova, în perioada de care ne ocupăm, coexistau toate formele de muncă meșteșugărească (meșteșugul casnic, la comandă, mica producție de mărfuri) predominând însă ultima formă. În orășele și târgurile moldovene o mare parte a meșteșugarilor este ruptă total sau parțial de agricultură. Totuși, agricultura rămâne încă o îndeletnicire complementară, pe care meșteșugarii, datorită câștigurilor mici, sunt nevoiți să o practice pentru întreținerea existenței. Meșteșugarii se folosesc de izlazul târgului, de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
colectat de întreprinzători și apoi vândut. M. Vitlimescu exporta borangic în Austria, Prusia și Franța cu 300-400 lei oca. Puține știri avem și despre meșteșugul pielăriei în mediul sătesc. Opinca continua să rămână principala și adesea unica încălțăminte a țăranului moldovean. Ea putea fi și într-adevăr era confecționată de însuși purtătorul ei. Aceleași observații pot fi făcute și în legătură cu cojocăria. Dezvoltarea pielăriei și a cojocăriei în târguri dovedește însă că țăranul cumpăra obiectele de piele într-o măsură din ce în ce mai mare
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lei al morii către stat, ea a fost vândută în 1864 bancherilor Neuchotz, A. Byk, W. Lottringern, Mendel Pozner și Iacob Caufman cu 5.500 galbeni. Momentul este semnificativ: în el surprindem transformarea capitalului comercial în capital industrial. Acei bancheri moldoveni, reprezentanți tipici ai capitalului comercial și cămătăresc în Moldova, devin proprietarii celei mai mari mori cu aburi din țară. La 14 mai 1853, domnitorul Grigore Ghica i-a acordat lui Panaite Frangopolo un privilegiu exclusiv în vederea înființării unei „mori mehanice
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
prevedea că el poate aduce vite pentru tăiat și de peste graniță, însă numai atunci când nu va găsi vite în Moldova. Prin această din urmă condiție se anula de fapt prima parte a acestui articol din privilegiu. În felul acesta, moșierii moldoveni încercau să-și asigure vânzarea vitelor la un preț ridicat, excluzând concurența vecinilor ruși și munteni. În august 1850, adică aproape după un an de zile de la primul import de vite din Țara Românească, moldovenii continuau să refuze aprobarea pentru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
căldări de zinc și aramă”, o velniță etc. O problemă dificilă a constituit-o pentru M. Kogălniceanu angajarea tehnicienilor și a muncitorilor. Dificultatea consta în lipsa unor brațe de muncă calificate în acest domeniu, lipsă determinată de inexistența în istoria industriei moldovene a unui stadiu manufacturier dezvoltat, în care să se fi pregătit, prin utilizarea sporadică a mașinilor, lucrători calificați. Din această cauză, M. Kogălniceanu a fost nevoit să aducă din străinătate, o dată cu mașinile, și oamenii care să le mânuiască. Problema angajării
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
din urmă și-a mărit capacitatea de producție, căpătând forțe noi în lupta împotriva concurenței străine pe calea dezvoltării unei industrii naționale. Însă nu-i mai puțin adevărat că desființarea fabricii lui Bühl demonstrează cât de dăunătoare pentru dezvoltarea industriei moldovene erau așa-zisele privilegii exclusive și monopolurile care, neîmpiedicând concurența străină, formau o stavilă în calea sporirii numărului de întreprinderi industriale mecanice în ramura respectivă. O altă încercare de fondare a unei fabrici de postav a fost făcută în 1858
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
departe liber. Torenburg își lua obligația să învețe doi mecanici „secretul” fabricării. La 15 ianuarie 1841, Torenburg a cedat acel hrisov, cu încuviințarea organelor de resort ale statului, lui Theodor Ghica, unul dintre cei mai activi și mai „industrioși” boieri Moldoveni. Acesta din urmă a înființat fabrica de lumânări pe un loc din apropierea „grajdurilor domnești” din Iași. Autorii unui articol despre industria din Principatele Române, articol publicat în 1847 în „Foaia germană din Brașov”, referindu-se la acea fabrică, scriau următoarele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lucrul cel mai nemerit”, adăugau autorii mai sus citați. Ei exprimau interesele producătorilor de lumânări de stearină din Imperiul Habsburgic, care aveau tot interesul și acționau prin toate mijloacele în scopul anihilării oricărei inițiative industriale localnice în țările române. Comentatorul moldovean al acestui articol, reprodus în „Albina românească”, dimpotrivă, aprecia că fabrica de lumânări de stearină a lui Th. Ghica, care-i „stătea în ochi” economistului din Brașov, coautor al articolului despre care a fost vorba mai sus, producea lumânări de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de pușcă și de silitră. Moldova - spunea el - are nevoie de o astfel de întreprindere, deoarece praful de pușcă ar fi necesar nu numai pentru miliție, ci și pentru inițierea exploatărilor miniere, pentru exploatarea sării, navigabilizarea Bistriței etc. Dacă guvernul moldovean nu ar fi dispus să ia asupra sa această inițiativă, Mihalic de Hodocin se declara gata să înfăptuiască proiectul său prin mijloace proprii, cu condiția acordării unui privilegiu exclusiv pe 15 ani, a unui teren de două fălci din domeniul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cu mult mai mare în defavoarea celor dintâi, chiar în acele târguri care au un caracter meșteșugăresc mai pronunțat (vezi tabelul II). Numărul meșteșugarilor este în continuă creștere, procesul atingând la jumătatea secolului trecut punctul culminant. Aceasta rezultă din sporul meșteșugarilor moldoveni (fără meșteșugarii de rit mozaic și sudiți). În Iași, numărul familiilor lor crește de la 691 în 1.835 și de la 1.580 în 1845 la 3.024 în 1859-1860, în Galați - de la 716 în 1854 la 3.632 în 1859-1860
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dintre cooperația capitalistă simplă și manufactură, pe de o parte, și mica producție pe altă parte. Aceasta din urmă a continuat să rămână predominantă în economia orășenească. În 1845, în cinci din cele mai importante orașe ale Moldovei, numărul meșteșugarilor moldoveni (fără meșteșugari de rit mozaic și sădiți) de treapta întâia era de 25, de treapta a doua - 118, în schimb numărul celor de treapta a treia era de 1.527 (vezi tabelul I). Dacă avem în vedere că numai meșteșugarii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a recrutat o parte a acelor elemente sociale care au stat la baza constituirii proletariatului. Numărul lor, cum e și firesc, depășește pe cel al meșterilor patentari. În cinci din principalele orașe ale Moldovei (vezi tabelul I) numărul calfelor meșteșugari moldoveni (fără calfele de rit mozaic și sudite) la 1845 este de 2.681, pe când cel al meșterilor patentari de 1.670. (În realitate, numărul calfelor este mai mare căci, de regulă, calfele sub 25 de ani nu erau înregistrate). Alături de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a incriminat intrigile a șase călugări ruși, zeloși în a ademeni de partea Rusiei pe moldoveni, la care Obreskov a răspuns că va referi Curții sale; ceea ce a iritat pe otomani - observa Hammer, a fost replica Petersburgului precum că fugarii moldoveni ar putea foarte bine să se numere printre acei care, nu numai în Moldova, dar în toate „punctele” Imperiului Otoman, aspirau să se sustragă vexațiunilor și persecuțiilor prinților sau guvernatorilor lor. Un an mai târziu, un ofițer rus acuzat de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a plâns că execuția s-a produs fără ca el să fi fost anunțat în prealabil, la care Reis Efendi a răspuns, recriminând textul unei scrisori găsite la un negustor rus, care fusese arestat și prin care „magnații” ruși excitau boierii moldoveni la răscoală. Evident, aceste întâmplări nu depășesc cadrele obișnuite ale prologului războiului, în indiferent ce zonă de contact între beligeranți s-ar fi desfășurat ele, dar, după cum vom vedea, faptul că s-au petrecut în Principate le-a conferit o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
s-au arătat cu nici un ajutor către patrida lor, ci au fugit de la țara lor și au mers la țara neamțului [...], și acolo au fost pân’ s-au făcut pace”. Totuși, în fruntea delegației muntene se afla mitropolitul. În ceea ce privește deputăția moldoveană, ea era condusă nu de mitropolit, ci de episcopul de Huși, Inochentie, având o componență redusă, de rang secundar: egumenii de Solca (Vartolomeu Măzăreanu) și Moldovița (Venedict), Ion Paladi (biv vel logofăt), care a decedat pe drum, Ionacachi Milu (biv
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
vorbe frumoase, deoarece nu putea „iniția pe acești domni în secretul intențiilor Înaltei Curți imperiale asupra viitoarei stări a Principatelor”. Sustrăgându-se sub pretextul că țara lor fiind sub stăpânire reală rusească, tratativele trebuiau duse prin canal rusesc. Așadar, delegații moldoveni (ale căror memorii s-au pierdut sau n-au fost încă descoperite)* și munteni, în deplină conlucrare, au purtat convorbiri cu plenipotențiarii ruși, austrieci și prusieni pe tema independenței Principatelor. În sfârșit, ei au depus memorii de un remarcabil interes
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ca rămânerea țării sub „augusta prințesă” Ecaterina a II-a (memoriul către plenipotențiarul prusian), „nemijlocita stăpânire” a Rusiei în cazul respingerii independenței (memoriul către Alexei Orlov), „să fim cuprinși și în viitoarea vreme supt avtocratoriceasca mărire” (adresa clerului și boierilor moldoveni către Rumianțev). Asemenea idei nu au nici pentru istoricul de astăzi nimic șocant în ele, în condițiile unor inextricabile complicații politice, când dorința supremă era abolirea dominației otomane. Față de soliditatea și amplitudinea revendicărilor de independență și unire (un singur prinț
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
că ele nu ni cădeau cu desăvârșire mură-n gură, ca o pomană pravoslavnică, că ele erau pregătite și îmbogățite măcar, dacă nu câștigate, de stăruinți la Constantinopol (nu mai puțin la Petersburg și Viena, am adăuga noi) ale boierilor moldoveni și munteni. Aceste stăruinți costau bani și dovedesc, din partea celor ce le făceau, inimă, dibăcie și sentimente patriotice”. Ce-i drept, boierii urmăreau cu cea mai mare asiduitate revigorarea propriilor privilegii, numai că, în acele condiții istorice, ele coincideau într-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
intra în țară pentru comerț numai cu pașaport, nici un pașă să nu pătrundă în țară sub nici un pretext etc. Cuza și Chirica duceau cu ei și alte cereri. S-a luat hotărârea „ca să se pornească la Țarigrad dimpreună cu boierii moldoveni, cu boierii munteni toți la un loc” (sub. ns.). Este adevărat că arzul din 30 august este posterior încheierii tratatului de la Kuciuk Kainardji (nu și ratificării din partea otomană), dar revendicările pe care le conținea au avut o largă și persistentă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
într-o manieră proprie. Cât de mult dorită era independența reală în Principatele Române și cât de bine era cunoscută această dorință la Petersburg, rezultă fie și numai din faptul că, în noiembrie 1828, [feldmareșalul P. H.] Wittgestein asigura boierimea moldoveană că țarul nu va pune sabia în teacă până ce coreligionarii săi nu vor dobândi neatârnarea. Evident, cercurile politice oficiale europene nu erau însă pregătite pentru însușirea ideii de emancipare națională totală a românilor, dar ea își făcea un loc tot
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
care intenționa s-o remită domnitorului și să-i „aducă aminte de promisiunea dată pentru îndepărtarea acestor indivizi din Moldova”. La începutul anului 1848, guvernul țarist a trimis un alt agent special însărcinat cu catagrafierea polonezilor din Moldova, iar autoritățile moldovene au fost constrânse să efectueze un nou recensământ al lor, rămas însă și acesta neîmplinit. În mai 1848, P. Butkiewicz pretindea că numai la Iași s-ar fi aflat 500 de polonezi, o cifră care, chiar exagerată fiind, nu este
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la formarea unei baze de acțiune polonă. În februarie 1848, șeful democraților polonezi în Moldova, Faustyn Filanowicz, primea, pe numele Privel, o scrisoare din Constantinopol, în care se spunea că scopul urmărit constă în sprijinirea pe bulgari, sârbi și românii moldoveni pentru răscularea Galiției. Aceste obiective erau realizabile, de vreme ce în Moldova se acumulaseră condiții interne vădind existența tuturor trăsăturilor proprii unei situații revoluționare. Pe de altă parte, partida aristocratică plănuise să anihileze acțiunea partidei democratice polone în Principatele Române și să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]